Bulletin of the Academy of Sciences of Moldova. Medical Science
Not a member yet
3771 research outputs found
Sort by
Комплексная респираторная реабилитация: междисциплинарные подходы и клинические результаты в лечении хронических заболеваний легких.
Full text linkIntegrated pulmonary rehabilitation (PR) is a fundamental pillar in the modern management of chronic lung diseases, aimed at significantly improving the quality of life and overall functionality of patients. According to the latest 2023 American Thoracic Society (ATS) guidelines, PR is defined as a multidimensional set of interventions designed to enhance the physical and psychosocial well-being of patients with chronic respiratory diseases through a personalized approach [1]. This rehabilitative model includes a broad spectrum of measures intended to reduce respiratory symptoms, increase exercise tolerance, and enhance patient autonomy within the context of a multidisciplinary team comprising pulmonologists, physiotherapists, nutritionists, psychologists, and social workers [2].
The origins of PR can be traced back to the 1960s, when physical training was the primary therapeutic strategy for patients with respiratory conditions. Over the decades, as the understanding of chronic lung diseases deepened, this concept evolved substantially, adding essential components such as psychological counseling, nutritional support, education, and social integration, all of which are now standard in treatment protocols [3]. The 2023 ATS guidelines emphasize the necessity of a holistic approach and underscore the central role of personalized rehabilitation programs to meet patients’ individual needs [4].
Physical training, focused on respiratory muscle rehabilitation and general endurance, remains the core of any PR program, with solid evidence supporting improvements in exercise capacity and reduction of dyspnea [5]. Patient education is also central, emphasizing symptom self-management, treatment adherence, and modification of risk behaviors [6]. Psychological support is crucial, given the high prevalence of depression and anxiety among patients with chronic lung diseases, while nutritional counseling contributes to maintaining homeostasis and muscle mass, essential for optimal pulmonary function [7].
Clinical studies highlight the positive outcomes of integrated PR on clinical and functional parameters, including significant reductions in dyspnea, increased exercise capacity, improved quality of life, and decreased hospitalization rates [2]. These benefits are also associated with a reduction in mortality rates, providing conclusive evidence for the importance of a multidisciplinary approach and personalized interventions [3]. In conclusion, integrated PR represents a comprehensive approach essential for optimizing the treatment of patients with chronic lung diseases, with a significant impact on clinical outcomes and quality of life.Recuperarea respiratorie (RR) integrată reprezintă un pilon fundamental în managementul modern al afecțiunilor pulmonare cronice, cu scopul de a îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și funcționalitatea globală a pacienților. Conform ultimului ghid American Thoracic Society (ATS) din 2023, recuperarea respiratorie este definită ca un set multidimensional de intervenții, conceput pentru a îmbunătăți starea fizică și psihosocială a pacienților cu boli respiratorii cronice printr-o abordare personalizată [1]. Acest model include un spectru larg de măsuri, menite să reducă simptomele respiratorii, să crească toleranța la efort și să sporească autonomia pacienților, în contextul unei echipe multidisciplinare formate din pneumologi, fizioterapeuți, nutriționiști, psihologi și asistenți sociali etc.[2].
Originile RR pot fi identificate în anii 1960, când antrenamentul fizic era principala strategie terapeutică pentru pacienții cu afecțiuni respiratorii. De-a lungul decadelor, pe măsură ce înțelegerea complexității bolilor pulmonare cronice s-a aprofundat, acest concept a evoluat substanțial, adăugând componente esențiale precum consilierea psihologică, suportul nutrițional, educația și integrarea socială, toate acestea fiind incluse acum în standardele de tratament [3]. Ghidul ATS din 2023 reiterează necesitatea abordării holistice și subliniază rolul central al personalizării programelor de recuperare pentru a răspunde nevoilor individuale ale pacienților [4].
Componenta de antrenament fizic, axată pe recuperarea musculaturii respiratorii și a rezistenței generale, rămâne nucleul oricărui program de RR, având dovezi solide de îmbunătățire a capacității de efort și reducere a dispneei [5]. Educația pacienților ocupă, de asemenea, un loc central, punând accent pe autocontrolul simptomelor, aderarea la tratament și modificarea comportamentelor de risc [6]. Suportul psihologic este crucial, având în vedere prevalența ridicată a depresiei și anxietății la pacienții cu boli pulmonare cronice, iar consilierea nutrițională contribuie la menținerea homeostaziei și a masei musculare, esențiale pentru funcționarea pulmonară optimă [7].
Studiile clinice evidențiază rezultate pozitive ale RR integrate asupra parametrilor clinici și funcționali, incluzând ameliorarea semnificativă a dispneei, creșterea capacității de efort, îmbunătățirea calității vieții și scăderea frecvenței spitalizărilor [2]. Aceste beneficii sunt asociate și cu o reducere a ratei mortalității, oferind dovezi concludente pentru importanța abordării multidisciplinare și a personalizării intervențiilor [3]. În concluzie, RR integrată reprezintă o abordare cuprinzătoare, esențială pentru optimizarea tratamentului pacienților cu afecțiuni pulmonare cronice, având un impact semnificativ asupra evoluției clinice și calității vieții acestora.Интегрированная респираторная реабилитация является важнейшим элементом современного подхода к лечению хронических заболеваний легких, направленного на значительное улучшение качества жизни и общей функциональности пациентов. Согласно последним рекомендациям ATS 2023 года, респираторная реабилитация определяется как многомерный комплекс мероприятий, направленных на улучшение физического и психосоциального благополучия пациентов с хроническими респираторными заболеваниями с применением индивидуального подхода [1]. Эта модель реабилитации включает широкий спектр мер, направленных на уменьшение симптомов со стороны дыхательной системы, повышение толерантности к физической нагрузке и улучшение автономии пациента в рамках мультидисциплинарной команды, состоящей из пульмонологов, физиотерапевтов, диетологов, психологов и социальных работников [2].
Истоки респираторной реабилитации можно проследить в 1960-х годах, когда физическая тренировка была основной терапевтической стратегией для пациентов с респираторными заболеваниями. За прошедшие десятилетия, по мере углубления понимания хронических заболеваний легких, эта концепция существенно эволюционировала, добавив такие важные компоненты, как психологическое консультирование, диетологическая поддержка, образовательные программы и социальная интеграция, которые теперь включены в стандарты лечения [3]. Рекомендации ATS 2023 года подчеркивают необходимость комплексного подхода и выделяют ключевую роль индивидуализированных программ реабилитации, направленных на удовлетворение потребностей каждого пациента [4].
Физическая тренировка, ориентированная на реабилитацию дыхательной мускулатуры и общую выносливость, остается ядром любой программы респираторной реабилитации, что подтверждено улучшением физической выносливости и снижением одышки [5]. Образование пациентов также является важным элементом, акцентирующим внимание на самоконтроле симптомов, соблюдении режима лечения и модификации факторов риска [6]. Психологическая поддержка необходима, учитывая высокую распространенность депрессии и тревожности среди пациентов с хроническими респираторными заболеваниями, а диетологическое консультирование способствует поддержанию гомеостаза и мышечной массы, необходимых для оптимальной работы легких [7].
Клинические исследования подчеркивают положительное влияние интегрированной респираторной реабилитации на клинические и функциональные параметры, включая значительное снижение одышки, повышение толерантности к физической нагрузке, улучшение качества жизни и уменьшение частоты госпитализаций [2]. Эти преимущества также связаны с сокращением уровня смертности, что подтверждает важность мультидисциплинарного подхода и персонализированных вмешательств [3]. В заключение, интегрированная респираторная реабилитация представляет собой всесторонний подход, необходимый для оптимизации лечения пациентов с хроническими заболеваниями легких, оказывая значительное влияние на клинические исходы и качество жизни
Отношение врачей к медицинским ошибкам: меры поддержки врачей и предотвращение ошибок
Full text linkThe article analyzes doctors’ attitudes toward medical errors and prevention measures. It focuses on the consequences of errors for professional activity and identifies support measures to reduce risks. A survey of 60 doctors revealed stress and guilt as the main consequences of errors. Opinions on the effectiveness of support systems were divided. The findings highlight the need for effective training strategies and a supportive environment for open discussions about errors.Articolul analizează atitudinea medicilor față de erorile medicale și măsurile de prevenire a acestora. Cercetarea examinează impactul erorilor asupra activității profesionale și explorează măsuri de susținere pentru reducerea riscurilor. Un sondaj efectuat pe 60 de medici a evidențiat stresul și vinovăția ca principale consecințe. Părerile despre eficiența măsurilor de susținere sunt împărțite. Rezultatele subliniază necesitatea unor strategii eficiente de formare și a unui mediu care să permită discuții deschise despre erori.Статья посвящена анализу отношения врачей к медицинским ошибкам и мерам их предотвращения. Основное внимание уделено изучению последствий ошибок для профессиональной деятельности врачей и выявлению мер поддержки, способствующих снижению их риска. На основе опроса 60 врачей выявлены основные последствия ошибок - стресс и чувство вины. Также изучены мнения о мерах поддержки, которые оказались неоднозначными. Результаты подчеркивают необходимость внедрения эффективных стратегий обучения и создания среды для открытого обсуждения ошибок
Роль микро-РНК в атеросклерозе
Full text linkIntroduction. Micro-RNA (miRNA) are small ribonucleic acid (RNA) molecules that play a crucial role in regulating gene expression in eukaryotic cells. Currently, circulating microRNAs are considered promising biomarkers for diagnosis and potential therapeutic targets for treating cardiovascular diseases, including atherosclerosis. Materials and Methods. A literature review of the last 10 years was conducted, using 30 bibliographic sources, including those from the “Nicolae Testemițanu” USMF Scientific Medical Library and electronic libraries such as PubMed, Elsevier, Cambridge Journals Online, Hinari, Medline, and MedScape. Results. A number of studies have estimated the major role of miRNAs in the diagnosis and treatment of atherosclerosis. Hepatic overexpression of miR-30c significantly reduced atherosclerosis by decreasing cholesterol and ApoB-lipoprotein synthesis. Another study supports the conclusion that miR-30c-5p substantially protects human aortic endothelial cells from the cell death through pyroptosis. In one study, the administration of miR-23a-5p had a major impact on protection against atherosclerosis progression and improving plaque stability in dyslipidemic mice. Conclusions. miRNAs play a major role in regulating molecular processes that contribute to the development and progression of atherosclerosis, including apoptosis, inflammation, and lipoprotein metabolism. Identifying specific microRNAs as biomarkers and therapeutic targets opens new perspectives for the development of more effective treatments and early diagnostic methods for atherosclerosis.Introducere. Micro-RNA (miRNA) sunt molecule mici de acid ribonucleic (RNA) care joacă un rol crucial în reglarea expresiei genice în celulele eucariote. În prezent, microRNA circulante sunt considerate biomarkeri promițători pentru diagnostic și potențiale ținte terapeutice pentru tratarea bolilor cardiovasculare, inclusiv ateroscleroza. Materiale și Metode. S-a efectuat un reviu al literaturii din ultimii 10 ani, utilizând 30 de surse bibliografice, dintre care ale Bibliotecii Științifice Medicale ale USMF „Nicolae Testemiţanu”, date ale bibliotecilor electronice PubMed, Elsevier, Cambridge Journals Online, Hinari, Medline și MedScape. Rezultate. Un șir de cercetări au estimat rolul major al miRNA în diagnosticul și tratamentul aterosclerozei. Supraexpresia hepatică a miR-30c a redus semnificativ ateroscleroza prin scăderea sintezei de colesterol și ApoB- lipoproteine. Alt studiu susține concluzia că miR-30c-5p protejează semnificativ celulele endoteliale aortice umane de moartea celulară prin piroptoză. Într-un studiu administrarea de miR-23a-5p a avut un impact semnificativ în protejarea împotriva progresiei aterosclerozei și îmbunătățirea stabilității plăcii la șoarecii cu dislipidemie. Concluzii. miRNА јоасă un rоl crucial în rеglаrеа prосеsеlоr mоlесulаrе саrе соntribuiе la dеzvоltаrеа și prоgrеsiа aterosclerozei, inclusiv apoptoza, inflamația, metabolismul lipoproteinelor. Identificarea microRNA specifice ca biomarkeri și ținte terapeutice deschide noi perspective pentru elaborarea unor tratamente mai eficiente și metode de diagnostic precoce în ateroscleroză.Введение. Микро-РНК (миРНК) - это небольшие молекулы рибонуклеиновой кислоты (РНК), которые играют важную роль в регуляции генной экспрессии в эукариотических клетках. В настоящее время циркулирующие микроРНК считаются перспективными биомаркерами для диагностики и потенциальными терапевтическими мишенями для лечения сердечно-сосудистых заболеваний, включая атеросклероз. Материалы и методы. Был проведен обзор литературы за последние 10 лет, использовано 30 библиографических источников, включая библиотеку Научной медицинской библиотеки USMF «Николае Тестемицану» и электронные библиотеки, такие как PubMed, Elsevier, Cambridge Journals Online, Hinari, Medline и MedScape
UNELE MODALITĂȚI DE ANALIZĂ A SISTEMULUI DE ASIGURĂRI MEDICALE: REFLECȚII ȘI SUGESTII
Full text linkPremises: The article analyzes how different authors address the healthcare insurance system in the Republic of Moldova. It identifies and examines factors impacting human health. Among these relevant factors, the environment is highlighted as a contributor to the increase in the number of patients, as it can, in some cases, become a generator of diverse health risks for the population. Objectives: The authors suggest taking into account various health risks for the population and exploring ways to improve public health using advanced technologies and mathematical methods. Materials and Methods: Statistical data from the National Bureau of Statistics served as the material for the study.Analysis and mathematical calculations were employed as methods.Results: The article analyzes the birth-mortality balance per 1,000 inhabitants in the Republic of Moldova. It characterizes the statistical distribution of basic funds by types of medical activities and identifies components of the healthcare system in the Republic of Moldova, including informational, medical, and managerial systems. Based on statistical data, the article quantifies correlative dependencies and proposes an algorithm for calculating regression equation parameters. Conclusions: Between 2003 and 2018, the Republic of Moldova recorded a negative birth-mortality balance, meaning that the birth rate per 1,000 inhabitants was lower than the mortality rate. The issue of this balance could be partially addressed by optimizing the allocation of basic funds among different types of medical activities. To this end, analyzing the dependence of mortality on types of medical activities is necessary. Developing a system of regression equations could contribute to redistributing some funds to reduce the mortality rate.The proposed material is of interest to a wide range of readers, including potential patients.Rezumat. Premise: În articol se face o analiză a tratărilor de către diferiți autori a sistemului de asigurări medicale în Republica Moldova; sunt enumerați și analizați factorii cu impact asupra sănătății omului. Printre acești factori relevanți este mediul care poate contribui la creșterea numărului pacienților, deoarece în anumite cazuri el se transformă într-un generator de cele mai diverse riscuri pentru sănătatea populației. Obiective: Autorii propun luarea în considerare a diverselor riscuri pentru sănătatea populației și posibilitatea de ameliorarea acesteia folosind tehnologiile avansate și metodele matematice. Materiale și metode. În calitate de materiale au servit datele statitice ale Biroului Național de Statistică. Ca metode au fost utilizate analiza și calculele matematice. Rezultate: Este analizat soldul natalitate-mortalitate la 1000 de locuitori în Republica Moldova; este caracterizată statistica repartizării fondurilor de bază pe tipuri de activități medicale; sunt identificate componentele sistemului ocrotirii sănătății în Republica Moldova, inclusiv sistemul informațional, medical, managerial. În baza datelor statistice în articol sunt cuantificate dependențele corelative, este propus algoritmul de calcul al parametrilor ecuațiilor de regresie. Concluzii: În perioada 2003-2018, Republica Moldova a înregistrat un sold negativ al natalității și mortalității, ceea ce înseamnă că rata natalității la 1000 de locuitori a fost mai mică decât rata mortalității. Problema acestui sold, într-o anumită măsură, ar putea fi soluționată prin optimizarea repartizării fondurilor de bază pe tipuri de activități medicale. În acest scop este necesară analiza dependenței mortalității pe tipurile de activități medicale. Elaborarea unui sistem de ecuații de regresie ar putea contribui la redistribuirea unor fonduri în scopul reducerii nivelului de mortalitate.Materialul propus prezintă interes pentru un diapazon larg de cititori, inclusiv și pentru potențialii pacienți
Эффективность транскатетерного лечения аортального стеноза в зависимости от типа имплантированного клапана
Full text linkIntroduction. Aortic stenosis is the most common valvular disease among elderly patients and carries a poor prognosis if left untreated. Transcatheter aortic valve implantation (TAVI) has emerged as an effective alternative to surgical valve replacement, particularly in high and intermediate-risk patients. The type of valve implanted may significantly influence postoperative outcomes. Aim of study. To assess the efficacy and safety of TAVI based on the type of prosthesis used: self-expanding (SEV) versus balloon-expandable (BEV). Materials and Methods. A prospective study was conducted on 114 patients over 70 years old with severe aortic stenosis who underwent TAVI: Abbott valve (n=44), Medtronic (n=40), Edwards (n=30). Valve performance and safety were evaluated according to Valve Academic Research Consortium-3 (VARC-3) criteria. Results. No significant differences were observed between groups regarding age, BMI, sex, or comorbidities. Edwards valves showed the highest post-TAVI mean pressure gradients (16.2 ± 6.7 mmHg), followed by Abbott (12.4 ± 6 mmHg) and Medtronic (10.1 ± 3.5 mmHg, p&lt;0.001). Vmax was significantly higher in the Edwards group at all follow ups (p&lt;0.01), indicating greater residual stenosis risk. Left ventricular function was similar across groups. Paravalvular regurgitation was more frequent with Edwards (p&lt;0.001 vs. Abbott, p=0.008 vs. Medtronic). High-grade AV block and permanent pacemaker implantation were more frequent in the SEV group. Mortality and rehospitalization rates were similar between groups. Conclusions. TAVI proved to be an effective and safe treatment for severe aortic stenosis in elderly patients. The type of prosthesis influences hemodynamic performance and complication profile, highlighting the need for individualized valve selection based on patient characteristics.Introducere. Stenoza aortică reprezintă cea mai frecventă valvulopatie la pacienții vârstnici, având un prognostic sever în absența tratamentului. Implantarea transcateter a valvei aortice (TAVI) s-a afirmat ca o alternativă eficientă la intervenția chirurgicală convențională, în special la pacienții cu risc operator crescut și intermediar. Tipul de valvă implantată poate influența semnificativ rezultatele postoperatorii. Scopul lucrării. Evaluarea eficacității și siguranței procedurii TAVI în funcție de tipul de valvă utilizată: auto- expandabilă (VAE) versus balon-expandabilă (VAB). Material și metodă. Studiu prospectiv realizat pe 114 pacienți cu vârsta peste 70 de ani, cu stenoză aortică severă, care au beneficiat de TAVI: valva Abbott (n=44), Medtronic (n=40), Edwards (n=30). Eficacitatea și siguranța dispozitivelor valvulare a fost analizată în baza standardelor internaționale definite de către Valve Academic Research Consortium-3 (VARC-3). Rezultate. Comparând cele trei grupuri, nu au fost diferențe semnificative între vârstă, IMC, sex sau comorbidități. Valvele Edwards au avut cele mai mari valori ale Gpmed post-TAVI (16,2 ± 6,7 mmHg), urmate de Abbott (12,4 ± 6 mmHg) și Medtronic (10,1 ± 3,5 mmHg, p<0,001). Vmax a fost semnificativ mai mare pentru Edwards la toate follow-up-urile (p<0,01), indicând un risc mai mare de stenoză reziduală. Funcția ventriculară a fost similară între grupuri. Regurgitarea paravalvulară a fost mai mare la Edwards (p<0,001 față de Abbott și p=0,008 față de Medtronic). Blocul atrioventricular de grad înalt și necesitatea de pacemaker permanent au fost mai frecvente în grupul valvelor autoexpandabile Mortalitatea și re-spitalizările nu au prezentat diferențe semnificative între cele trei grupuri. Concluzii. TAVI s-a dovedit eficientă și sigură în tratamentul stenozei aortice severe la pacienții vârstnici. Tipul de valvă influențează performanța hemodinamică și profilul de complicații, fiind esențială o selecție individualizată a dispozitivului în funcție de caracteristicile pacientului.Introduction. Aortic stenosis is the most common valvular disease among elderly patients and carries a poor prognosis if left untreated. Transcatheter aortic valve implantation (TAVI) has emerged as an effective alternative to surgical valve replacement, particularly in high and intermediate-risk patients. The type of valve implanted may significantly influence postoperative outcomes. Aim of study. To assess the efficacy and safety of TAVI based on the type of prosthesis used: self-expanding (SEV) versus balloon-expandable (BEV). Materials and Methods. A prospective study was conducted on 114 patients over 70 years old with severe aortic stenosis who underwent TAVI: Abbott valve (n=44), Medtronic (n=40), Edwards (n=30). Valve performance and safety were evaluated according to Valve Academic Research Consortium-3 (VARC-3) criteria. Results. No significant differences were observed between groups regarding age, BMI, sex, or comorbidities. Edwards valves showed the highest post-TAVI mean pressure gradients (16.2 ± 6.7 mmHg), followed by Abbott (12.4 ± 6 mmHg) and Medtronic (10.1 ± 3.5 mmHg, p<0.001). Vmax was significantly higher in the Edwards group at all follow ups (p<0.01), indicating greater residual stenosis risk. Left ventricular function was similar across groups. Paravalvular regurgitation was more frequent with Edwards (p<0.001 vs. Abbott, p=0.008 vs. Medtronic). High-grade AV block and permanent pacemaker implantation were more frequent in the SEV group. Mortality and rehospitalization rates were similar between groups. Conclusions. TAVI proved to be an effective and safe treatment for severe aortic stenosis in elderly patients. The type of prosthesis influences hemodynamic performance and complication profile, highlighting the need for individualized valve selection based on patient characteristics
Реконструктивная хирургия аортального клапана
No full textThe article contains a study about the morphological and functional specific features of the aortic valvular complex, which is at the base of reconstructive techniques elaboration in acquired aortic valve disease correction. Is presented the contemporary experience of performance in different surgical techniques of aortic valve preservation, the surgical results in the early and long time periods. Is recognized the fact, that the reconstructive correction of all anatomic elements with reestablishment of the aortic valve cusps cooptation, is a preferable alternative valve replacement.Articolul prezintă un studiu al particularităților morfologice şi funcționale ale complexului valvular aortic, ce stă la baza elaborării tehnicilor reconstrutive în corecția afecțiunilor valvular aortice dobândite. Este prezentată experiența contemporană în efectuarea diferitor tehnici operatorii de prezervare a valvei aortice, rezultatele acestor operații în perioada precoce şi de durată. Este recunoscut faptul că corecția reconstructivă a tuturor elementelor anatomice, cu restabilirea cooptării cuspelor valvei aortice, prezintă o alternativă preferabilă protezării valvulare.В статье представлен анализ морфологических и функциональных особенностей аортального клапанного комплекса, лежащих в основе разработки реконструктивных методик при коррекции приобретённых поражений аортального клапана. Описан современный опыт выполнения различных операций по сохранению аортального клапана, а также результаты этих вмешательств в раннем и отдалённом периодах. Отмечено, что реконструктивная коррекция всех анатомических элементов с восстановлением коаптации створок аортального клапана является предпочтительной альтернативой протезированию клапана
Хронический атрофический гастрит - предварительное поражение рака желудка
No full textChronic atrophic gastritis is a pre-neoplastic condition defined by the loss of gastric glandular structures that are replaced by connective tissue (non-metaplastic atrophy) or by inappropriate glandular structures (metaplastic atrophy) with a reduction in gastric secretory function. Annual incidence rates of chronic atrophic gastritis range from 0% to 10.9%. The estimated annual risk of progression of chronic atrophic gastritis to gastric adenocarcinoma varies between 0.1% and 0.3%, an indicator that can be higher (0.5-1%), depending on the severity of the disease, the extent of atrophy, the presence of gastric intestinal metaplasia and other factors.Chronic atrophic gastritis is usually asymptomatic and largely underdiagnosed. Non-specific gastric (epigastric pain, epigastric heartburn, regurgitation, feeling of postprandial fullness and feeling of early satiety) and extra-gastric symptoms can appear in the later evolution of the disease, and the patients in whom the diagnosis is established usually have advanced stages of the disease. Three methods are used to establish the diagnosis and extent of chronic atrophic gastritis: endoscopic evaluation, histological evaluation of biopsy samples, and serological results. However, due to non-specific clinical manifestations and low tolerance to invasive examinations, early diagnosis of the disease remains difficult in clinical practice. Management of chronic atrophic gastritis includes testing and eradication of HP infection, endoscopic surveillance every 3 years of patients with OLGA/OLGIM stages III/IV to increase the likelihood of detecting gastric cancer at an early stage when resection with curative intent is possible, and effective management of co-existing conditions associated with this condition.Gastrita cronică atrofică este o afecțiune pre-neoplazică definită de pierderea structurilor glandulare gastrice care sunt înlocuite prin ţesut conjunctiv (atrofie non-metaplastică) sau prin structuri glandulare neadecvate (atrofie metaplastică) cu o reducere a funcției secretoare gastrice. Ratele de incidență anuală ale gastritei cronice atrofice variază de la 0% până la 10.9%. Riscul anual estimat de progresare a gastritei cronice atrofice la adenocarcinom gastric variază între 0.1% și 0.3%, indicator care poate fi mai mare (0.5-1%), în funcție de severitatea maladiei, extinderea atrofiei, prezența metaplaziei intestinale gastrice și alți factori.Gastrita cronică atrofică este, de obicei, asimptomatică şi, în mare parte, subdiagnosticată. Simptome nespecifice gastrice (dureri epigastrice, pirozis epigastric, regurgitare, senzație de plenitudine postprandială și senzație de sațietate precoce) și extra-gastrice pot apărea în evoluția ulterioară a maladiei, iar pacienții la care se stabilește diagnosticul prezintă, de regulă, stadii avansate ale afecțiunii. Pentru a stabili diagnosticul și amploarea gastritei cronice atrofice sunt utilizate trei metode: evaluarea endoscopică, evaluarea histologică a probelor de biopsie și rezultatele serologice. Cu toate acestea, din cauza manifestărilor clinice nespecifice și a toleranței reduse la examenele invazive, diagnosticul precoce al maladiei rămâne dificil în practica clinică. Managementul gastritei cronice atrofice include testarea și eradicarea infecției cu HP, supravegherea endoscopică la fiecare 3 ani a pacienților cu stadiile OLGA/OLGIM III/IV pentru a crește probabilitatea de detectare a cancerului gastric într-un stadiu incipient când rezecția cu intenție curativă este posibilă și eficientă, managementul condițiilor coexistente asociate acestei afecțiuni.Хронический атрофический гастрит - предопухолевое состояние, характеризующееся потерей железистых структур желудка, замещаемых соединительной тканью (неметапластическая атрофия) или нетипичными железистыми структурами (метапластическая атрофия) со снижением секреторной функции желудка. Ежегодная заболеваемость хроническим атрофическим гастритом колеблется от 0% до 10,9%. Предполагаемый ежегодный риск прогрессирования хронического атрофического гастрита в аденокарциному желудка колеблется от 0,1% до0,3%, причем этот показатель может быть выше (0,5-1%) в зависимости от тяжести заболевания, степени атрофии, наличия желудочно-кишечной метаплазии и других факторов.Хронический атрофический гастрит обычно протекает бессимптомно и в большинстве случаев не диагностируется. Неспецифические желудочные (боль в эпигастральной области, изжога в эпигастральной области, срыгивание, постпрандиальный дистресс и чувство раннего насыщения) и внежелудочные симптомы могут появиться на более поздних стадиях заболевания. Для постановки диагноза и степени хронического атрофического гастрита используются три метода: эндоскопическая оценка, гистологическая оценка биоптатов и серологические результаты. Однако из-за неспецифичности клинических проявлений и низкой переносимости инвазивных исследований ранняя диагностика заболевания в клинической практике остается затруднительной. Лечение хронического атрофического гастрита включает тестирование и эрадикацию НР-инфекции, эндоскопическое наблюдение каждые 3 года за пациентами с OLGA/OLGIM III/IV стадии для повышения вероятности выявления рака желудка на ранней стадии, когда резекция с лечебной целью возможна и эффективна; контроль сопутствующих состояний, связанными с этой патологией
Серонегативная миастения гравис. Подтипы и клинические проявления
Full text linkApproximately 10-15% of patients diagnosed with Myasthenia gravis do not have detectable antibodies in standard tests. This may be due to the presence of pathogenic antibodies against postsynaptic membrane antigens other than AChR, or the antibody levels may be below the detection limit. The discovery of low-affinity anti-AChR, anti-MuSk, ani-LRP4, anti-agrin, anti-cortactin antibodies represents a considerable advance in the understanding of the pathophysiology. In recent years, significant progress has been made in the development of antigen-specific therapies that specifically target immune cells or autoantibodies involved in the autoimmune response.Aproximativ 10-15% dintre pacienții diagnosticați cu Miastenia gravis nu au anticorpi detectabili în testele standard. Aceasta poate fi cauza prezenței unor anticorpi patogeni împotriva altor antigeni de membrană post sinaptică decât AChR sau, nivelurile de anticorpi pot fi sub limita de detectare. Descoperirea anticorpilor anti-AChR cu afinitate scăzută, anti- MuSk, ani-LRP4, anti-agrină, anti-cortactină constituie un progres considerabil în înțelegerea fiziopatologiei. În ultimii ani au fost realizate progrese semnificative în dezvoltarea terapiilor antigen-specifice care țintesc specific celulele imune sau autoanticorpii implicați în răspunsul autoimun.Примерно у 10-15% пациентов с диагнозом Myasthenia gravis не обнаруживаются антитела в стандартных тестах. Это может быть связано с наличием патогенных антител против постсинаптических мембранных антигенов, отличных от AChR, или уровни антител могут быть ниже предела обнаружения. Открытие низкоаффинных антител против AChR, против MuSk, ani-LRP4, против агрина, против кортактина представляет собой значительный прогресс в понимании патофизиологии. В последние годы был достигнут значительный прогресс в разработке антигенспецифических терапий, которые целенаправленно воздействуют на иммунные клетки или аутоантитела, участвующие в аутоиммунном ответе
Характеристика некоторых клинико - параклинических особенностей больных бронхиальной астмой в пост- COVID-19 периоде
Full text linkThe analysis of cases with bronchial asthma in the post-COVID-19 period highlights the frequency of respiratory, cardiovascular and neuropsychiatric symptoms, increased inflammatory biochemical markers, dysregulation of pulmonary respiratory function. Elderly patients with asthma in the post-COVID-19 period exhibit some peculiarities, such as high comorbidity, use of a large number of medications, individualized response to treatment, different perception of symptoms and a higher mortality rate. These aspects emphasize the need to maintain optimal asthma control and prevent exacerbations that can accelerate the progression to respiratory failure. Further research is needed to effectively address issues related to different asthma phenotypes, treatment intensity and degree of diseaseThe analysis of cases with bronchial asthma in the post-COVID-19 period highlights the frequency of respiratory, cardiovascular and neuropsychiatric symptoms, increased inflammatory biochemical markers, dysregulation of pulmonary respiratory function. Elderly patients with asthma in the post-COVID-19 period exhibit some peculiarities, such as high comorbidity, use of a large number of medications, individualized response to treatment, different perception of symptoms and a higher mortality rate. These aspects emphasize the need to maintain optimal asthma control and prevent exacerbations that can accelerate the progression to respiratory failure. Further research is needed to effectively address issues related to different asthma phenotypes, treatment intensity and degree of diseaseАнализ случаев бронхиальной астмы в пост-COVID-19 периоде указывает на частоту респираторных, сердечно - сосудистых и нервно - психических симптомов, повышение биохимических маркеров воспаления, нарушение легочной дыхательной функции. У пожилых пациентов с бронхиальной астмой в пост-COVID-19 период отмечаются некоторые особенности, такие как высокая коморбидность, использование большого количества препаратов, индивидуализированный ответ на лечение, различное восприятие симптомов и более высокий уровень смертности. Эти аспекты подчеркивают необходимость поддержания оптимального контроля астмы и предотвращения обострений, которые могут ускорить прогрессирование дыхательной недостаточности. Необходимы дальнейшие исследования для эффективного решения аспектов, связанных с различными фенотипами астмы, интенсивностью лечения и степенью контроля заболевания
Оценка магнитно-резонансной томографии, в зависимости от клинических признаков при выявлении грыж дисков поясничного отдела позвоночника
Full text linkIntroduction: In clinical practice, the diagnosis of lumbosacral radiculopathy involves clinical neurological examination and imaging examination. Clinical neurological tests include sensory, motor, reflex, neurodynamic testing. The MRI examination is the most informative method in the diagnosis of disc herniation, especially for determining the presence, location, shape of the herniation. The role of MRI in the diagnosis of radiculopathy is limited, by visualizing only disc herniations and spinal canal stenosis. Material and methods: The study included 51 patients with signs of lumbar neurocompressive syndrome. All patients underwent a clinical neurological examination in the Department of Neurosurgery and an MRI examination of the lumbar spine that was performed using a Siemens Magnetom Skyra machine. Results: Multivariate analysis suggested a correlation between disc protrusions and gait disorders, but the significance threshold was only 10% (p < 0.10%). Disc extrusions, however, demonstrated a significant correlation with gait disturbances and loss of sensation in the lower limb (p < 0.05%). The multivariate analysis of disc extrusions at various levels revealed a significant correlation between L4-L5 and L5-S1 intervertebral disc extrusions with gait disorders (p=0.042) and muscle weakness in the lower limb (p=0.019). Conclusions: Indications for performing MRI are found to be lumbar pain, sensory deficit, and motor weakness. Specific clinical tests, neurological examination, examination of osteotendinous reflexes, Lasegue maneuver, determination of sensory disorders and of motor deficit are recommended to precise the indications. In the absence of neurological disorders, the MRI examination is not recommended.Introducere: În practica clinică, diagnosticul radiculopatiei lombo-sacrale implică examenul neurologic clinic și examen imagistic. Testele neurologice clinice includ testările senzoriale, motorii, reflexe, neurodinamice. Examenul prin IRM este cea mai informativă metodă în diagnosticul herniei de disc, în special pentru determinarea prezenței, localizării, formei a herniei. Rolul IRM-ul în ceea ce privește diagnosticul radiculopatiei este limitat, prin vizualizarea doar herniilor de disc și a stenozei canalului medular. Material și metode: Studiu a inclus 51 de pacienți cu semne de sindrom neurocompresiv lombar. Toți pacienții au fost expuși unui examen clinico-neurologic în secția Neurochirurgie, examenului prin IRM a coloanei vertebrale lombare care a fost efectuat la un aparat Siemens Magnetom Skyra.Rezultate: Analiza multivariată cu simptomatologia clinică a sugerat o corelație între protruziile discale și tulburările de mers, pragul de semnificație fiind însă doar de 10% ( p < 0.10%). Extruziile discale au demonstrat însă o corelație semnificativă cu tulburările de mers și pierderea sensibilității la nivelul membrului inferior ( p < 0.05%). Analiza multivariată a extruziilor discale la diverse niveluri a relevat o corelație semnificativă între extruziile discale intervertebrale L4-L5 și L5-S1 cu tulburările de mers (p=0.042) și slăbiciunile musculare la nivelul membrului inferior (p=0.019).Concluzii: Indicații în vederea efectuării IRM se constată ar fi durerea lombară, deficite senzoriale, slăbiciune motorie. Sunt recomandate: testele specifice, examenul neurologic, examinarea reflexelor osteotendinoase, manevra Lasegue, determinarea tulburărilor senzoriale, a deficitului motor. În absența tulburărilor neurologice examenul prin IRM nu se recomandă a fi efectuat.Введение: В клинической практике диагностика пояснично-крестцовой радикулопатии включает клиническое неврологическое обследование и методы лучевой диагностики. Клинические неврологические тесты включают сенсорное, моторное, рефлекторное, нейродинамическое тестирование. МРТ-исследование является наиболееинформативным методом в диагностике грыжи диска, особенно для определения наличия, локализации, формы грыжи. Роль МРТ в диагностике радикулопатии ограничена, поскольку позволяет визуализировать только грыжи дисков и стенозы позвоночного канала.Материал и методы: В исследование включены 51 пациент с признаками поясничной компрессионной невропатии. Всем пациентам было проведено клинико-неврологическое обследование в отделении нейрохирургии, МРТ поясничного отдела позвоночника, выполнено на аппарате Siemens Magnetom Skyra. Результаты: Многофакторный анализ клинической симптоматики позволил определить наличие корреляции между протрузиями дисков и нарушениями походки, однако порог значимости составил всего 10% (р <0,10%). По экструзиям дисков было продемонстрировано значительная корреляция с нарушениями походки и потерей чувствительности в нижних конечностях (p <0,05%). Многофакторный анализ экструзий дисков на различных уровнях выявил достоверную корреляцию между экструзиями межпозвоночных дисков L4-L5 и L5-S1 с нарушениями походки (р=0,042) и мышечной слабостью нижних конечностей (р=0,019). Выводы: Показаниями к проведению МРТ являются боли в пояснице, нарушение чувствительности, двигательная слабость. Для диагностики радикулопатии рекомендуются: специфические тесты, неврологический осмотр, оценка сухожильных рефлексов, симптом Ласега, определение нарушений чувствительности, двигательной слабости. При отсутствии неврологических нарушений проведение МРТ-исследование не рекомендуется