Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
TSH in pregnancy: the importance of monitoring thyroid function during the first trimester
Get PDFIntroducere. TSH este markerul principal în evaluarea funcţiei tiroidiene. Medicina de laborator joacă un rol esenţial în monitorizarea preconcepţională şi din timpul sarcinii, contribuind la depistarea şi gestionarea disfuncţiilor tiroidiene, prevenirea complicaţiilor obstetricale şi susţinerea unei sarcini normale. Scop. Analiza funcţiei tiroidiene în primul trimestru de sarcină, cu accent pe importanţa diagnosticului de laborator în depistarea precoce a disfuncţiilor şi prevenirea complicaţiilor materno-fetale. Material şi metode. A fost efectuată o revizuire sistematică a literaturii ştiinţifice în bazele de date PubMed, Scopus şi Web of Science. Au fost incluse articole originale, meta-an-alize şi ghiduri relevante privind screeningul, diagnosticul şi managementul disfuncţiilor tiroidiene în sarcină. Rezultate. Valorile TSH variază fiziologic în sarcină, fiind influenţate de factori precum creşterea concentraţiei hCG, pierderea crescută de iod prin filtrare glomerulară şi modificările în metabolismul periferic al hormonilor tiroidieni. Disfuncţiile tiroidiene apărute în primul trimestru, chiar şi minime, pot afecta dezvoltarea neurologică fetală, în timp ce formele severe pot compromite evoluţia sarcinii. Diagnosticul depinde de acurateţea metodelor de laborator, inclusiv stabilirea unor intervale de referinţă adaptate trimestrului de gestaţie. Medicina de laborator contribuie esenţial la personalizarea tratamentului şi la monitorizarea clinică. Concluzii. Determinarea TSH-ului în cadrul screeningului prenatal este esenţială. Este necesară standardizarea intervalelor de referinţă specifice fiecărui trimestru de sarcină pentru a asigura o interpretare corectă a rezultatelor şi un management terapeutic adecvat, reducând riscurile materno-fetale.Introduction. Thyroid-stimulating hormone (TSH) is the main marker for assessing thyroid function. Laboratory medicine plays a key role in preconception and pregnancy monitoring, helping to detect and manage thyroid dysfunctions, prevent obstetric complications, and support a healthy pregnancy. Objective. Analysis of thyroid function in the first trimester of pregnancy, focusing on the importance of laboratory diagnosis in early detection of dysfunctions and prevention of maternal-fetal complications. Material and methods. A systematic review of the scientific literature was conducted in the PubMed, Scopus, and Web of Science databases. Original articles, meta-analyses, and relevant guidelines on the screening, diagnosis, and management of thyroid dysfunctions during pregnancy were included. Results. TSH levels physiologically vary during pregnancy, influenced by factors such as increased hCG concentration, higher iodine loss through glomerular filtration, and changes in peripheral thyroid hormone metabolism. Thyroid dysfunctions appearing in the first trimester, even mild ones, can affect fetal neurological development, while severe forms may compromise pregnancy progression. Diagnosis depends on the accuracy of laboratory methods, including establishing trimester-specific reference ranges. Laboratory medicine plays a crucial role in personalizing treatment and clinical monitoring. Conclusion. TSH measurement in prenatal screening is essential. Standardizing trimester-specific reference ranges is necessary to ensure accurate interpretation of results and appropriate therapeutic management, thereby reducing maternal-fetal risks
Lavrentiev A. P. and Stepanov P. F. – Organizers of the department of Human Anatomy of the Chita State Medical Institute
Get PDFРЕЗЮМЕ.
Актуальность.
Важно помнить юбилейные даты создания ведущих вузов нашей страны в Молдове и Забайкалье, имена
и достижения учёных анатомов создавших свои научные направления и школы – профессоров Лаврентьева
А.П, и Степанова П.Ф.
Материал и методы
Научные сведения об анатомических кафедрах, автобиографические данные.
Результаты
Приведены данные о жизненном пути ведущих анатомов- профессоров Лаврентьева А.П, и Степанова
П.Ф., их роли в формировании кафедр анатомии человека Молдове и Забайкалье.
Выводы
Научные и исторические сведения будут интересны прежде всего морфологам.Background.
It is important to remember the anniversaries of the establishment of our country’s leading universities in Moldova and Transbaikalia, the names and achievements of anatomical scientists who created their own scientific fields
and schools – Professors Lavrentiev A.P., and Stepanov P.F.
Material and methods
Scientific information about anatomical departments, autobiographical information.
Results
The data on the life path of the leading anatomists, professors Lavrentiev A.P. and Stepanov P.F., and their role
in the formation of the departments of human anatomy in Moldova and Transbaikalia are presented.
Conclusions
Scientific and historical information will be of interest primarily to morphologists
Imunodeficiențele primare la adulți
Get PDFIntroducere. Imunodeficiențele primare (IDP) reprezintă un grup
heterogen de peste 450 de boli rare, caracterizate prin defecte genetice ale
sistemului imunitar, care predispun pacienții la infecții recurente, patologii
autoimune, alergii și risc crescut de malignități. Deși multe forme se manifestă
în copilărie, un număr semnificativ de cazuri sunt diagnosticate la vârsta adultă,
fie datorită unei expresivități clinice tardive, fie prin forme mai ușoare care
rămân nediagnosticate timp îndelungat. Manifestările clinice la pacienții adulți
cu IDP, prin deficit de anticorpi, variază de la infecții respiratorii și digestive
recurente, bronșiectazii, până la complicații non-infecțioase.
Materiale și metode. La adulți, cele mai frecvente IDP includ
deficiențele de anticorpi, dar pot fi întâlnite și defecte ale limfocitelor T, ale
fagocitelor sau dereglări ale complementului. Prezentarea particularităților
evolutive ale pacienților adulți cu agama sau hipogammaglobulinemie.
Rezultate. Diagnosticul IDP la adult necesită un grad înalt de
suspiciune clinică și se bazează pe evaluarea istoricului pacientului, investigații
imunologice (niveluri de imunoglobuline, subpopulații limfocitare, teste
funcționale respiratorii) și diagnostic molecular prin secvențiere genetică.
Tratamentele repetate și prelungite cu antibiotice, dar și colonizarea persistentă
cu germeni multirezistenți, favorizează apariția și selecția tulpinilor bacteriilor
cu rezistențe antibacteriene extinse, ceea ce limitează opțiunile terapeutice
ulterioare. Pacienții cu IDP prezintă rate semnificativ mai mari de rezistență la
antibiotice comparativ cu pacienții imunocompetenți. Utilizarea profilactică
prelungită a antibioticelor s-a asociat cu izolarea frecventă a organismelor
multirezistente, inclusiv MRSA și tulpini rezistente de Pseudomonas sau
Enterobacter. Tratamentul include terapia de substituție cu imunoglobuline,
profilaxia antiinfecțioasă, terapii imunosupresoare sau biologice, precum și
monitorizarea pentru detectarea precoce a neoplaziilor.
Concluzii. Recunoașterea IDP la adulți este esențială pentru a preveni
complicațiile severe și a îmbunătăți prognosticul. Selecția riguroasă și atentă a
antibacterienelor poate preveni sau întârzia colonizarea cu germeni multidrog
rezistenți, ceea ce ar crea dificultăți importante în tratamentul infecțiilor
The intertwined pathways: sleep, circadian disruption, and neurodegenerative diseases
Get PDFIntroducere. Ritmul circadian influenţează ciclurile somn-veghe şi funcţiile fiziologice. Tulburările de somn şi ritm circadian au o relaţie bidirecţională şi în acelaşi timp contribuie la patogeneza bolilor neurodegenerative. Tulburările de somn şi ritm circadian pot reprezenta factori de risc pentru declinul cognitiv. Scop. Investigarea modului în care somnul insuficient duce la tulburări ale ritmului circadian şi modul în care aceste tulburări contribuie la modificări neuro-degenerative şi boli precum demenţa. Material şi metode. Acest articol se bazează pe informaţii colectate din lucrări publicate începând cu anul 2016 şi disponibile pe PubMed, PMC şi NCBI. Domeniul de cercetare s-a axat pe studiul reglării ceasului intern al corpului şi dezvoltarea demenţei. Indicatorii fiziologici importanţi au inclus ritmul circadian şi tiparele somn-veghe. Rezultate. Somnul insuficient perturbă ritmurile circadiene şi afectează sănătatea creierului: (1) reduce clearance-ul limfatic al proteinelor neurotoxice, cum ar fi beta-amiloidul şi tau, care se acumulează în timpul stării de veghe şi sunt eliminate în somnul lent; (2) somnul redus declanşează, de asemenea, neuroinflamaţia prin activarea celulelor gliale şi eliberarea de citokine proinflamato-rii, provocând leziuni neuronale. Clinic, perturbările circadiene preced adesea simptomele motorii şi cognitive în bolile neurodegenerative. Intervenţiile non-farmacologice promit să restabilească alinierea circadiană şi să îmbunătăţească calitatea somnului. Concluzii. Tulburările de ritm circadian şi de somn, prin modificarea eliminării deşeurilor şi declanşarea inflamaţiei în creier, sunt factori de risc pentru procesele neurodegenerative. Recunoaşterea acestor factori de risc modificabili este esenţială pentru încetinirea declinului cognitiv.Introduction. The circadian system influences sleep-wake cycles and physiological functions. Sleep and circadian disturbances have a bidirectional relationship, as these disruptions contribute to neurodegenerative disease pathogenesis. These sleep issues can be modifiable risk factors for cognitive decline. Objective. To investigate how insufficient sleep leads to circadian rhythm disorders and how these disorders contribute to neurodegenerative changes, ultimately leading to diseases like dementia. Material and methods. This article is based on information gathered from articles published since 2016 and accessible on PubMed, PMC and NCBI. The research area focused on studying the regulation of the body's internal clock and the development of dementia. Important physiological indicators included circadian rhythm and sleep-wake patterns. Results. Insufficient sleep disrupts circadian rhythm and impairs brain health: (1) it reduces glymphatic clearance of neurotoxic proteins like amyloid-beta and tau, which accumulate during wakefulness and are cleared during slow-wave sleep; (2) reduced sleep also triggers neuroinflammation by activating glial cells and proinflammatory cytokine release, causing neuronal damage. Clinically, circadian disturbances often precede motor and cognitive symptoms in neurodegenerative disorders. Non-pharmacological interventions like light therapy, sleep hygiene, and exercise promise to restore circadian alignment and improve sleep outcomes. Conclusion. Circadian and sleep disorders, through impairment of brain waste clearance and triggering neuro-inflammation, are considered risk factors for neurodegeneration. Recognizing sleep and circadian health as modifiable risk factors is crucial for decelerating cognitive decline
The role of the whole-body diffusion-weighted MRI in determining the primary and secondary tumor process
Get PDFIntroducere. Imagistica prin rezonanţă magnetică a întregului corp cu pondere difuzională (IRM DWI-BS) este marcată în depistarea tumorilor, leziunilor secundare gan-glionare sau organice, prin faptul că măsoară mobilitatea moleculelor de apă în ţesutul afectat, respectiv oferă cuantificarea gradului real de difuziune. Scop. Evaluarea eficacităţii metodei IRM DWI-BS în depistarea procesului neopla-zic primar şi leziunilor secundare, a unui pacient primar, fără anamneză oncologică, prin prezentare de caz clinic. Material şi metode. S-a examinat regiunea lombară prin IRM a unui bărbat de 68 de ani, ce prezintă radiculopatie lombară difuză, cu iradiere bilaterală. Pacientul nu se află la evidenţa unui medic specialist şi fără anamneză oncologică. Ulterior, cu acordul pacientul, pentru depistarea focarului primar şi identificarea leziunilor secundare, s-a efectuat IRM DWI-BS. Rezultate. La IRM lombar s-au determinat multiple leziuni intraosoase vertebrale, sacrale şi ale oaselor bazinului, cu semnal hipointens în T1w şi T2w. La nivelul S2 cu extindere extra-osoasă. Conglomerate de ganglioni limfatici para-aortali, iliaci comuni, externi şi interni. După efectuarea DWI BS s-a determinat infiltrat tumoral primar la nivelul prostatei, cu extindere extra-prostatică, invazia vezicii urinare, mezorect şi ampula rectală. Limfadenopatie cu afectare secundară para-aortală, para-portală, iliaca comună, externă, internă. Multiple leziuni secundare la nivelul grilajului costal, axului vertebral integral şi oaselor bazinului mic. Concluzii. IRM DWI-BS este o metodă inofensivă în determinarea procesului tumoral primar şi secundar, atât la pacienţii care nu se cunosc cu anamneză oncologică, cât şi pentru evaluarea gradului de afectare a unui proces neopla-zic malign şi pentru evaluarea dinamică a pacientului după tratament neo-adjuvant.Introduction. Whole-body magnetic resonance imaging using diffusion-weighted imaging (MRI DWI-BS) is characterized by detecting tumors, secondary lymph node or organ lesions, by measuring water molecule mobility in affected tissues, respectively it provides the quantification of the actual degree of diffusion. Objective. To evaluate the effectiveness of MRI DWI-BS in detecting primary neoplastic processes and secondary lesions in a patient without oncologic history, through a clinical case presentation. Material and methods. The lumbar region was examined with MRI in a 68-year-old man presenting with diffuse lumbar radiculopathy, with irradiation in both lower limbs. The patient was not under specialist care and had no oncologic history. Subsequently, with the patient's consent, MRI DWI-BS was performed to identify the primary lesion and secondary sites. Results. The lumbar MRI revealed multiple intraosseous lesions in the lumbar vertebrae, sacrum and pelvic bones, with hypointense signals on T1w and T2w images. At S2, there is extraosseous extension. Conglomerates of lymph nodes are present in the para-aortic, common iliac, external and internal iliac regions. DWI-BS confirmed a primary tumor in the prostate with extraprostatic extension, invading the bladder, mesorectum and rectal ampulla. Lymphade-nopathy involves para-aortic, para-portal, iliac common, external and internal nodes. Multiple secondary lesions are seen in the rib cage, the entire spinal axis and in the pelvic bones. Conclusion. MRI DWI-BS is a safe method for detecting primary and secondary tumors, useful in patients without known oncologic history, assessing the extent of malignant neoplastic processes and monitoring treatment response after neoadjuvant therapy, without exposing the patient to additional radiation
Telemedicine interventions in monitoring cardiac rehabilitation programs
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Reabilitarea cardiacă este o componentă esenţială în îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare. În contextul pandemiei şi al dificultăţilor de acces la servicii medicale, telemedicina a fost implementată drept soluţie inovatoare şi eficientă pentru continuarea terapiei la domiciliu. Scop. Evaluarea beneficiilor intervenţiilor de telemedicină în monitorizarea de la distanţă a programelor de reabilitare cardiacă şi impactul acestora asupra stării de sănătate. Material şi metode. A fost realizată o analiză a literaturii ştiinţifice în bazele de date PubMed şi ResearchGate (2020-2025). Au fost incluse studii controlate randomizate care au evaluat eficienţa reabilitării la domiciliu monitorizate digital. S-au analizat parametrii cardio-respiratori, toleranţa la efort (6MWT) şi complianţa la program. Rezultate. Studiile recente au demonstrat că monitorizarea la distanţă în reabilitarea cardiacă, reprezintă o abordare eficientă prin evaluarea indicilor de tensiune arteriala, puls, frecventa cardiacă, în raport cu activităţile fizice. Un studiu controlat randomizat a evaluat un grup de 100 de persoane care au urmat un program adaptat de exerciţii fizice, monitorizat prin aplicaţia Fitbit. Din eşantionul de studiu, 73% au respectat în totalitate programul cu înregistrarea toleranţei crescute la efort, evaluată prin scala 6MWT (testul de mers 6 minute), cu o creştere medie a distanţei cu 52,1 ± 43,9 metri la trei luni de la iniţierea programului. Concluzii. Rezultatele analizate au subliniat eficienţa intervenţiilor de telemedicină în cadrul programelor de reabilitare cardiacă la domiciliu, prin monitorizarea continuă a parametrilor cardiovasculari, adaptarea exerciţiilor fizice şi îmbunătăţirea capacităţii funcţionale a pacienţilor.Introduction. Cardiac rehabilitation is an essential and highly important component in the care of patients with cardiovascular diseases. During the pandemic and in the context of limited access to medical services, telemedicine emerged as an innovative and effective sG1814 olution for continuing therapy at home. Objective. Evaluation of the benefits of telemedicine interventions in remotely monitoring cardiac rehabilitation programs and their impact on patients’ health status and recovery outcomes. Material and methods. A scientific literature review was conducted using PubMed and ResearchGate databases (2020-2025). Randomized controlled trials evaluating the effectiveness of home-based, digitally monitored cardiac rehabilitation were included. Cardiorespiratory parameters, exercise tolerance (6MWT), and program adherence were analyzed. Results. Recent studies have shown that remote monitoring in cardiac rehabilitation is an effective and modern approach, enabling ongoing assessment of vital indicators such as blood pressure, pulse, and heart rate during physical activity. A randomized controlled trial was conducted on 100 participants who followed a personalized exercise program, monitored using the Fitbit mobile app. Results showed that 73% of patients fully adhered to the program. Their exercise tolerance improved significantly, as measured by the 6-minute walk test (6MWT), with an average increase in walking distance of 52.1 ± 43.9 meters after three months. Conclusion. The analyzed results highlighted the effectiveness of telemedicine interventions in home-based cardiac rehabilitation programs through continuous monitoring of cardiovascular parameters, personalized adjustment of physical exercises, and improvement of patients’ functional capacity
Meconial ileus in a newborn with severe CFTR genotype of cystic fibrosis
Get PDFIntroducere. Fibroza chistică (FC) este o boală genetică autosomal recesivă cauzată de mutaţii ale genei CFTR, care afectează transportul transepitelial al clorului şi so-diului, ducând la secreţii vâscoase. Ileusul meconial apare la 10-20% dintre nou-născuţii cu fibroză chistică, fiind un semn clinic precoce important. Scop. Evaluarea unui copil cu debut neonatal de fibroză chistică prin ileus meconial şi semnificaţia managementului multidisciplinar în formele severe cu manifestări pulmonare şi digestive. Material şi metode. Lucrarea se bazează pe analiza unui caz clinic, pacient vârstă 6 luni, internat în Institutul Mamei şi Copilului cu diagnosticul Fibroză Chistică, confirmat genetic, imagistic, biochimic. Informaţiile clinico-anamnestice şi rezultatele investigaţiilor au fost colectate din fişele medicale ambulatorii şi de staţionar a pacientului. Rezultate. Nou-născut, cu masa de 3200 g, a prezentat absenţa meco-niului la naştere. Evaluarea imagistică abdominală ecografică şi radiologică, consultul unei echipe multidisciplinare (chirurg pediatru, pneumolog, genetician), a sugerat ocluzie intestinală, anomalie congenitală de intestin, ileus me-conial şi posibil fibroză chistică. S-a intervenit chirurgical de urgenţă, realizându-se o enterostomie. Diagnosticul de fibroză chistică a fost confirmat genetic (genotip homozi-got delF508/delF508), iar elastaza fecală Concluzii. Ileusul meconial reprezintă un semn precoce al fibrozei chistice. Un diagnostic rapid, urmat de un management complex şi o abordare terapeutică multidisciplinară, contribuie semnificativ la îmbunătăţirea evoluţiei clinice şi a prognosticului pe termen lung pentru pacient.Introduction. Cystic fibrosis (CF) is an autosomal recessive genetic disease caused by mutations in the CFTR gene, which affects the transepithelial transport of chloride and sodium, leading to viscous secretions. Meconium ileus occurs in 10-20% of newborns with cystic fibrosis, being an important early clinical sign. Objective. Evaluation of a child with neonatal onset of cystic fibrosis through meconium ileus and the significance of multidisciplinary management in severe forms with pulmonary and digestive manifestations. Material and methods. The work is based on the analysis of a clinical case, a 6-month-old patient, hospitalized in the Institute of Mother and Child with the diagnosis of CF, confirmed genetically, imaging, biochemically. Clinical and anamnestic information and investigation results were collected from outpatient and inpatient medical records. Results. Newborn, weighing 3200 grams, presented the absence of meconium at birth. Abdominal ultrasound and radiological imaging evaluation, consultation of a multidisciplinary team (pediatric surgeon, pulmonologist, geneticist), suggested intestinal occlusion, congenital intestinal anomaly, meconium ileus and possibly cystic fibrosis. Emergency surgery was performed, performing an enterostomy. The diagnosis of cystic fibrosis was genetically confirmed (homozygous genotype delF508/ delF508), and fecal elastase < 15 mcg/g indicated severe exocrine pancreatic insufficiency. At four months, intestinal continuity was restored. Conclusion. Meconium ileus is an early suggestive sign of CF, frequently representing the first clinical manifestation in newborns. A complex management and a multidisciplinary therapeutic approach, significantly contributes to improving the clinical evolution and long-term prognosis for the patient
Radiologic evaluation of the kidney transplant donor and recipient
Get PDFIntroducere. Transplantul renal este soluţia terapeutică optimă pentru boala cronică de rinichi în stadiu final, asigurând supravieţuire prelungită şi calitate superioară a vieţii. Imagistica modernă are un rol crucial în selecţia donatorilor şi evaluarea primitorilor, reducând complicaţiile şi crescând succesul grefei. Scop. Lucrarea analizează importanţa şi aplicabilitatea metodelor radiologice în evaluarea preop-eratorie a donatorului şi supravegherea postoperatorie a primitorului de transplant renal. Material şi metode. A fost realizată o analiză detaliată a literaturii de specialitate din baze de date cu impact ridicat (PubMed, Scopus, JASN). Au fost incluse studii relevante care investighează ecografia, CEUS, CT în regim angiografic, RMN şi elastografia în evaluarea morfologică şi funcţională a donatorilor şi primitorilor de grefă renală. Rezultate. CT angiografică oferă o precizie de peste 95% în identificarea anatomiei vasculare renale, esenţială în selecţia donatorilor. Volumetria renală CT/RMN se corelează semnificativ cu funcţia renală post-nefrecto-mie, putând substitui scintigrafia tradiţională. La primitori, ecografia şi CEUS permit detecţia precoce a complicaţiilor, iar elastografia SWE estimează elasticitatea parenchimului renal şi monitorizează evoluţia bolii. RMN multiparametric, inclusiv T1 mapping şi DWI/ADC, furnizează biomarkeri ne-invazivi promiţători pentru evaluarea fibrozei şi a funcţiei grefei, cu acurateţe diagnostică ridicată (AUC > 0.80 în unele studii recente). Concluzii. Imagistica radiologică, prin utilizarea combinată a tehnicilor CT, RMN şi ecografice avansate, este esenţială în toate etapele transplantului renal, contribuind semnificativ la siguranţa procedurii, detecţia precoce a complicaţiilor şi creşterea duratei de funcţionare a grefei.Introduction. Kidney transplantation is the optimal treatment for end-stage renal disease, offering extended survival and improved quality of life. Medical imaging is essential in selecting suitable donors and evaluating recipients, enabling early detection of risks, reducing complications, and improving graft outcomes. Objective. This study aims to describe the critical role and clinical utility of advanced radiologic techniques in preoperative assessment of kidney donors and postoperative monitoring of transplant recipients. Material and methods. A systematic literature review was conducted using high-impact databases (PubMed, Scopus, JASN). Included studies comprehensively evaluated advanced imaging modalities-ultrasound, CEUS, CT angiography, MRI, and elastography for detailed assessment of renal morphology, vasculature, and function in both donors and transplant recipients. Results. CT angiography provides over 95% accuracy in identifying renal vascular anatomy, which is essential for donor selection. Renal volumetry by CT/MRI correlates significantly with post-nephrectomy renal function and can potentially replace traditional scintigraphy. In recipients, ultrasound and CEUS enable early detection of complications, while SWE elastography estimates renal parenchymal stiffness and monitors disease progression. Multiparametric MRI, including T1 mapping and DWI/ADC sequences, provides promising noninvasive biomarkers for assessing fibrosis and graft function, with high diagnostic accuracy (AUC > 0.80 in some recent studies). Conclusion. Integrated radiologic imaging using CT, MRI, and advanced ultrasound techniques is crucial in all stages of kidney transplantation, supporting safe donor selection, early detection of complications, personalized surgical planning, and improving long-term graft function and patient survival rates
The effect of proton pump inhibitors on the intestinal microbiota and the risk of developing Clostridium difficile infection
Get PDFIntroducere. Prescrierea inhibitorilor pompei de protoni (IPP) a crescut semnificativ în ultimele decenii, deşi indicaţiile nu s-au modificat esenţial. Studiile au arătat o asociere între utilizarea IPP, modificările microbiotei intestinale şi riscul de a dezvolta infecţia cu Clostridium difficile (CDI). Scop. Analiza influenţei tratamentului cu inhibitorii pompei de protoni asupra compoziţiei microbiotei intestinale cu elucidarea riscului de dezvoltare a infecţiei cu Clostridium difficile. Material şi metode. S-a efectuat o selectare a articolelor în limba engleză disponibile în bazele de date PMC şi PubMed, publicate în perioada 2015-2025, folosind cuvintele cheie. În baza surselor selectate s-a efectuat o analiză narativă a corelaţiei dintre administrarea inhibitorilor pompei de protoni, modificările microbiotei intestinale şi incidenţa CDI. Rezultate. Inhibitorii pompei de protoni au determinat dereglări cantitative şi calitative ale microbio-tei intestinale cu creşterea unor genuri potenţial patogene (Enterococcus, Streptococcus, Veillonella, Fusobacterium, Desulfovibrio) şi reducerea celor protectoare (Bifidobacterium, Faecalibacterium). Aceste modificări s-au constatat a fi responsabile de favorizarea CDI, îndeosebi la utilizarea mai mult de 14 zile a IPP cu preparatele antibacteriene folosite pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori. Persoanele în vârstă, spitalizate, cu comorbidităţi sau care administrează imunodepresive s-au dovedit a fi mai vulnerabile. Concluzii. Mecanismele responsabile de CDI pot fi: neutralizarea acidităţii gastrice, perturbarea florei sănătoase şi a celei patogene, dezvoltarea proceselor inflamatorii, modificarea proceselor metabolice şi a imunităţii locale şi afectarea permeabilităţii barierei intestinale şi funcţiilor fiziologice.Introduction. The prescription of proton pump inhibitors (PPIs) has increased significantly in recent decades, although the indications have not changed substantially. Studies have shown an association between PPI use, alterations in the gut microbiota, and the risk of developing Clostridium difficile infection (CDI). Objective. To analyze the influence of proton pump inhibitor treatment on the composition of the gut microbiota and to elucidate the risk of developing Clostridium difficile infection. Material and methods. A selection of English-language articles available in the PMC and PubMed databases, published between 2015 and 2025, was conducted using specific keywords. Based on the selected sources, a narrative analysis of the correlation between proton pump inhibitor administration, changes in the intestinal microbiota and the incidence of CDI were performed. Results. Proton pump inhibitors caused both quantitative and qualitative disturbances in the gut microbiota, with an increase in potentially pathogenic genera (Enterococcus, Streptococcus, VeiUonella, Fusobacterium, Desulfovibrio) and a decrease in protective ones (Bifidobacterium, Faeca-libacterium). These alterations were found to contribute to the development of CDI, especially when PPIs were used for more than 14 days in combination with antibacterial agents for Helicobacter pylori eradication. Elderly, hospitalized patients, those with comorbidities, or those receiving immunosuppressive therapy were shown to be more vulnerable. Conclusion. The mechanisms responsible for CDI may include: suppression of gastric acidity, disruption of healthy and pathogenic flora, development of inflammatory processes, alterations in metabolic processes and local immunity, and impairment of intestinal barrier permeability and physiological functions
Pruritus assessment among dialysis patients
Get PDFIntroducere. Pruritul la pacienţii hemodializaţi are o pa-togeneză complexă şi afectează semnificativ calitatea vieţii. Acesta este considerat un factor de risc independent, asociat mortalităţii. Reducerea intensităţii pruritului reprezintă o opţiune reală de creştere a satisfacţiei pacientului dializat. Scop. Scopul lucrării a constat în evaluarea prevalenţei şi severităţii pruritului la pacienţii cu boală cronică de rinichi în program de hemodializă, pentru a evidenţia impactul clinic al acestuia. Material şi metode. Chestionarul de apreciere a pruritului a fost completat cu ajutorul psihologului de către 326 pacienţi în CDC1 (Centrul de Dializă Chişinău 1), 99 CDC2 (Centrul de Dializă Chişinău 2), 162 CDB (Bălţi) şi 22 CDCa (Cahul). Pacienţii au evaluat severitatea pruritului pe o scală de la 0 la 10. Rata de completare a fost >95% în toate centrele. Rezultate. Mediile severităţii pruritului au fost egale cu 2,10±0,14 (M±SE) (CDC1) (p<0,01), cu 2,76±0,46 (CDC2), cu 1,57±0,20 (CDB) (p<0,001) şi cu 2,68±0,79 (CDCa). Pruritul sever (apreciat ca intensitate de către pacienţi cu 7-10 puncte) a fost raportat de 7,6% pacienţi (CDC1), de 20,3% bolnavi (CDC2) (p<0,05), de 8,0% pacienţi (CDB) şi de 13,6% bolnavi (CDCa). Pruritul a fost complet absent la 41,4% pacienţi (CDC1) (p<0,05), la 54,5% bolnavi (CDC2), la 63,0% pacienţi (CDB) şi 36,4% persoane (CDCa) (p<0,05). Pruritul a fost considerat permanent de 30,7% pacienţi (CDC1), de 23,2% bolnavi (CDC2), de 5,6% persoane (CDB) şi 31,8% pacienţi (CDCa). Concluzii. Pruritul este un simptom ce afectează 40 - 60% dintre pacienţii dializaţi, iar formele sale severe sunt prezente la aproximativ 1 din 10 pacienţi. Controlul eficient necesită o dializă calitativă, corecţia dezechilibrelor fosfo - calcice, cât şi tratamentul neuropatiei periferice.Introduction. Pruritus in patients receiving hemodialysis has a complex pathogenesis and significantly reduces their quality of life. It is an independent risk factor associated with mortality. Reducing pruritus severity represents a real opportunity to improve patient satisfaction with the dialysis procedure. Objective. The aim of the study was to assess the prevalence and severity of pruritus in patients with chronic kidney disease undergoing hemodialysis, to highlight its clinical impact. Material and methods. Questionnaire for assessing pruritus severity was completed with psychologist assistance by 326 patients in CDC1 (Chişinău Dialysis Center 1), 99 in CDC2 (Chişinău Dialysis Center 2), 162 in CDB (Bălţi), and 22 in CDCa (Cahul). Patients rated pruritus severity on a scale from 0 to 10. Completion rate exceeded 95% in all centers. Results. The mean pruritus severity scores were 2.10±0.14 (M±SE) in Chişinău Dialysis Center 1 (p<0.01), 2.76±0.46 in Chişinău Dialysis Center 2, 1.57±0.20 in Balti Dialysis Center (p<0.001), and 2.68±0.79 in Cahul Dialysis Center. Severe pruritus (rated by patients as an intensity of 7-10 points) was reported by 7.6% of patients in CDC1, 20.3% in CDC2 (p<0.05), 8.0% in CDB, and 13.6% in CDCa. Pruritus was completely absent in 41.4% of patients in CDC1 (p<0.05), 54.5% in CDC2, 63.0% in CDB, and 36.4% in CDCa (p<0.05). Pruritus was considered persistent by 30.7% of patients in CDC1, 23.2% in CDC2, 5.6% in CDB, and 31.8% in CDCa. Conclusion. Pruritus is a symptom affecting 40 - 60% of patients receiving hemodialysis, with its severe forms present in approximately 1 in 10 individuals. Effective control requires a high-quality dialysis, correction of phospho-calcium imbalances, and treatment of peripheral neuropathy