Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Clinical and epidemiological aspects of salmonella infection in children in the context of antimicrobial resistance
No full textIntroducere. Infecţiile cu Salmonella reprezintă o problemă de sănătate publică cu impact semnificativ în morbiditatea infecţioasă la copii, având o evoluţie clinică variabilă şi un potenţial sever, în special în formele sistemice sau complicate. Rezistenţa bacteriană în creştere impune monitorizare continuă. Scop. Evaluarea particularităţilor clinico-epidemiologice, a datelor paraclinice şi a profilului de rezistenţă antimicrobiană în infecţiile cu Salmonella la populaţia pediatrică. Material şi metode. Studiul retrospectiv descriptiv a fost realizat pe un lot de 110 copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 17 ani şi 11 luni, diagnosticaţi cu salmoneloză bacteriologic confirmată şi antibiogramă disponibilă. S-au analizat parametrii clinici, epidemiologici, de laborator şi antibiograma, utilizând statistici descriptive. Rezultate. Preşcolarii au fost categoria cea mai afectată (43%), cazurile fiind predominant izolate (70%) şi din mediu urban (87%). Biomarkerii inflamatori au fost modificaţi în peste 80% dintre cazuri (CRP crescut - 97, leucocitoză - 68). Tulpina predominantă de Salmonella a fost S. enteri-tidis (65,5%), urmată de S. typhimurium (27,3%). Sensibilitatea completă la antibiotice a fost de 83,3% pentru S. en-teritidis şi 60% pentru S. typhimurium. Cinci tulpini (4,5%) au fost multirezistente (MDR). Durata medie a spitalizării a fost de 5,34 ± 1,62 zile. Terapia etiotropă a inclus nifuroxa-zid (39 cazuri), antibiotice (28), combinaţii (36). Concluzii. Infecţiile cu Salmonella la copii pot evolua cu manifestări sistemice şi răspuns inflamator marcat, chiar şi în absenţa rezistenţei extinse la antibiotice. Răspunsul favorabil la tratamentul actual este susţinut de sensibilitatea bună, dar necesită monitorizare constantă a profilului de rezistenţă.Introduction. Salmonella infections are a public health issue with significant impact on pediatric infectious morbidity. These infections may follow variable clinical courses and can become severe, particularly in systemic forms. The increasing antimicrobial resistance highlights the need for continuous monitoring. Objective. Evaluation of the clinical and epidemiological features, laboratory parameters and antimicrobial resistance profile of Salmonella infections among the pediatric population. Material and methods. A retrospective descriptive study was conducted on a cohort of 110 children aged between 3 months and 17 years and 11 months, with bacteriologically confirmed salmonellosis and with available antibiograms. Clinical, epidemiological, and laboratory parameters were analyzed, along with antibiotic susceptibility profiles, using descriptive statistics. Results. Preschool children were the most affected group (43%), with cases predominantly sporadic (70%) and from urban areas (87%). Inflammatory biomarkers were altered in over 80% of cases (elevated CRP - 97%, leukocytosis -68%). The predominant Salmonella strain was S. enteritidis (65.5%), followed by S. typhimurium (27.3%). Full antibiotic sensitivity was observed in 83.3% of S. enteritidis and 60% of S. typhimurium isolates. Five strains (4.5%) were multidrug-resistant (MDR). The mean duration of hospitalization was 5.34 ± 1.62 days. Etiotropic therapy included ni-furoxazide (39 cases), antibiotics (28 cases), and combined treatments (36 cases). Conclusion. Salmonella infections in children may have systemic manifestations and marked inflammatory response, even without extensive antibiotic resistance. Favorable antimicrobial susceptibility supports the efficacy of current treatments, yet continuous monitoring of resistance profiles remains essential
Rapid recovery in a geriatric patient with early-diagnosed Guillain–Barré syndrome
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul Guillain-Barre (GBS) este rar, dar cu impact sever la pacienţii vârstnici, fiind asociat frecvent cu complicaţii respiratorii, afectare funcţională prelungită şi risc crescut de mortalitate. Recunoaşterea precoce şi intervenţia rapidă sunt esenţiale pentru reducerea acestor riscuri. Scop. Prezentarea unui caz de GBS la o pacientă de 70 ani, diagnosticat precoce şi tratat prompt, cu evoluţie clinică favorabilă şi recuperare funcţională aproape completă în decurs de două luni. Material şi metode. Diagnosticul a fost confirmat prin EMG (polineuropatie senzitivo-motorie acută cu afectare axonală şi demielinizantă, decrement 6%) şi LCR cu disociere albumino-citologică. Evoluţia funcţională a fost monitorizată prin scala MRC şi FIM. S-au aplicat patru şedinţe de plasmafereză şi un program complex de reabilitare neurologică. Rezultate. La debut, scorul MRC era: MS (4+/5), MI proximal (4/5), distal (4-/5). Pacienta prezenta disfagie, disfonie şi hipoestezie distală. EMG a arătat latenţe crescute, viteze reduse şi amplitudini mici -afectare mixtă axonală şi demielinizantă. La stimulare repetitivă (2 Hz), decrement 6%, excluzând miastenia. După tratament: respiraţie spontană, alimentaţie orală şi mers autonom restabilite. La o lună: forţă musculară completă (MRC 5/5), scor FIM îmbunătăţit. La două luni, persista doar hipoestezie uşoară la nivelul gleznelor. Evoluţia a fost constant favorabilă, sub tratament suportiv şi reabilitare neurologică zilnică. Concluzii. Acest caz evidenţiază importanţa intervenţiei precoce în GBS la pacienţii vârstnici, cu beneficii majore asupra prognosticului funcţional. Se impune implementarea unor protocoale standardizate de intervenţie rapidă în serviciile de urgenţă şi neurologie, adaptate vârstnicilor.Introduction. Guillain-Barre syndrome (GBS) is rare but clinically relevant in geriatric patients, who face increased rates of respiratory failure, functional decline, prolonged recovery, and mortality. Early diagnosis and timely intervention are crucial to optimize prognosis, and prevent complications. Objective. To present a case of GBS in a 70-year-old woman, diagnosed early and treated promptly, who showed favorable progression with near-complete functional recovery within two months. Material and methods. Diagnosis was confirmed via EMG (acute mixed sensorimotor polyneuropathy with axonal and demyelinating features, 6% decrement) and CSF with albuminocytologic dissociation. Functional status was monitored using MRC and FIM scales. The patient received 4 sessions of plasmapheresis and daily multidisciplinary rehabilitation. Results. Initial MRC scores: upper limbs (4+/5), lower limbs proximal (4/5), distal (4-/5). Bulbar symptoms and distal hypoesthesia were present. EMG revealed prolonged latencies, reduced velocities, and low CMAP amplitudes-indicating mixed de-myelinating-axonal damage. Repetitive stimulation at 2 Hz (ulnar nerve) showed mild decrement, excluding myasthenia. Post-treatment, spontaneous breathing, oral feeding, and autonomous gait returned. At one month: full strength (MRC 5/5), significant FIM improvement. At two months, only mild ankle hypoesthesia remained. Recovery was steady under supportive therapy and daily rehabilitation. Conclusion. This case highlights the importance of early diagnosis, and structured intervention in elderly patients with GBS, showing that excellent functional outcomes are achievable. It supports the development of rapid - response protocols in emergency and neurology departments
Modele experimentale de atrofie a nevului optic
No full textIntroducere. Modelele experimentale pe animale sunt esențiale pentru studiul degenerării
celulelor ganglionare retiniene și pentru testarea strategiilor neuroprotective sau regenerative
în atrofia nervului optic. Scopul acestei lucrari este de a rezuma principalele modele animale,
mecanismele lor și punctele lor forte și limitările translationale.
Materiale și Metode. S-a realizat o revizuire selectivă a literaturii din PubMed,
concentrându-se pe modele mecanice care implică leziuni prin compresie a nervului optic și
leziuni parțiale prin compresie, modele toxice cu metanol sau formiat, modele vasculare și
vasospastice cu endotelina-1 și modele de hipertensiune oculară cronică sau glaucom. Au
fost extrase și analizate parametrii experimentali principali, rezultatele asupra celulelor
ganglionare retiniene și relevanța pentru conditia umană.
Rezultate. Modelele de compresie a nervului optic și compresia parțială induc o pierdere
rapidă a axonilor și sunt standard pentru studiul degenerării acute și al strategiilor
regenerative. Modelele cu utilizarea de endotelina-1 cauzează pierdere progresivă a celulelor
ganglionare retiniene și afectează transportul axonal fără excavare semnificativă a discului
optic, fiind potrivite pentru studiile de neurodegenerare cronică. Modelele cu metanol și
formiat reproduc toxicitatea mitocondrială observată în neuropatiile toxice ale nervului
optic. Modelele de hipertensiune oculară cronică mimează pierderea treptată a celulelor
ganglionare retiniene specifică glaucomului, cu diferențe în debutul și tiparul degenerării.
Fiecare model prezintă mecanisme, cronologii și aplicabilitate translatională distincte.
Concluzii. Alegerea unui model adecvat depinde de obiectivul cercetării. Compresia
nervului optic este optimă pentru studiile de leziune acută și regenerare. Modelele cu
utilizare de endotelina-1 sau cu metanol și formiat sunt mai potrivite pentru atrofia cronică
sau toxică a nervului optic. Modelele de hipertensiune oculară cronică sunt adecvate pentru
degenerarea asemănătoare glaucomului. Utilizarea măsurătorilor multimodale, atât
structurale, cât și funcționale, crește relevanța translatională și oferă o evaluare cuprinzătoare
a strategiilor terapeutice
Carotenoizii maculari și homeostazia retiniană: legătura dintre metabolism și rolul protector
No full textIntroducere. Retina umană reprezintă un țesut cu activitate metabolică intensă, fiind
vulnerabilă la stresul oxidativ (SO). Carotenoizii maculari – luteina (Lut), zeaxantina (Zea)
și mezo-zeaxantina (mezo-Zea) – localizați strategic în maculă, oferă protecție prin filtrarea
luminii albastre și susținerea mecanismelor antioxidante endogene. Astfel, obiectivul lucrării
a fost analiza legăturii dintre traseul metabolic și rolul protector al acestora.
Material și metodă. Lucrarea a implicat o analiză exhaustivă a literaturii de specialitate,
utilizând baze de date precum PubMed, Google Scholar, ScienceDirect și MDPI, cu
examinarea a 52 de articole din ultimul deceniu.
Rezultate. Mecanismul de absorbție și transport al carotenoizilor maculari evidențiază
dependența acestora de o cale lipidică, fiind transportați plasmatic de lipoproteine (HDL și
LDL) și mediați de receptorii SR-B1, SR-B2 și CD36. La nivel retinian, interacțiunile
specifice cu proteinele de legare – StARD3 pentru Lut și GSTP1 pentru Zea și mezo-Zea –
determină distribuția lor caracteristică spațială: mezo-Zea epicentric, Zea central și Lut
periferic. Această arhitectură, adaptată expunerii crescute la lumină și activității metabolice
intense din regiunea centrală, maximizează fotoprotecția și neutralizarea speciilor reactive
de oxigen (SRO). Mezo-Zea, prin structura și orientarea sa spațială specifică, prezintă cel
mai înalt potențial de neutralizare a SRO și a oxigenului singlet (¹O₂).
Concluzii. Prin absorbția luminii albastre și activității antioxidante, carotenoizii maculari
mențin homeostazia redox retiniană și integritatea structural-funcțională a maculei,
contribuind la îmbunătățirea sensibilității la contrast, reducerea fotofobiei, prevenirea
afecțiunilor oculare degenerative și conservarea pe termen lung a funcției vizuale
Application of channelrhodopsin in optogenetics - a promising molecular treatment methods
No full textIntroducere. Canalorodopsina este o proteină sensibilă la lumină, care a apărut ca un fenomen promiţător în op-togenetică, permiţând controlul precis al activităţii neuronale prin lumină. Aceasta a deschis noi strategii terapeutice pentru tratarea anumitor tulburări neurologice şi restabilirea vederii pierdute. Scop. De a analiza aplicarea actuală a canalorodopsinei în terapia optogenetică avansată şi de a explora potenţialul său clinic în neurologie, oftalmologie şi pentru restabilirea vederii. Material şi metode. Materialul a fost colectat utilizând surse bibliografice biomedicale recenzate, inclusiv PubMed, Scopus şi Web of Science, Oxford Academic, Google Scholar, Science Direct, Springer Nature şi BioMed Central. Cercetarea se bazează pe 18 articole selectate. Toate sursele analizate au fost publicate în perioada 2015-2025. Rezultate. În optogenetică, Canalorodopsina-2 (ChR2) şi Canalorodopsinele cu lungime de undă lungă, cum ar fi Canalorodopsina-1, Volvox Canalorodopsina-1 şi ChrimsonR permit vizualizarea şi controlul activităţii neuronale. Activatea de lumină în spectrele albastru şi roşu, este promiţătoare în tratamentul epilepsiei, stimularea ChR2 în hipocampus reduce frecvenţa crizelor. ChrimsonR, transmis prin virus adeno-asociat, restabileşte sensibilitatea la lumină la pacienţii cu retinitis pigmentosa. O provocare care rămâne de rezolvat pentru o aplicare clinică pe scară largă a canalorodopsinei este fenomenul de suprapunere spectrală cu indicatorii de calciu. Concluzii. Utilizarea canalorodopsinei în terapia optogenetică este o metodă promiţătoare pentru tratamentul tulburărilor vizuale, cum ar fi retinitis pigmentosa, şi al bolilor neurologice - epilepsia. Totuşi, problema suprapunerii spectrale trebuie să fie rezolvată pentru o utilizare clinică mai largă.Introduction. Channelrhodopsin is a light-sensitive protein that has emerged as a key tool in optogenetics, enabling precise control of neuronal activity using light. It has opened novel therapeutic possibilities for treating certain neurological disorders, modeling their symptoms and restoring lost vision. Objective. To analyze the current application of channelrhodopsin in advanced optogenetic therapy and explore its clinical potential in neurology and ophthalmology and vision restoration. Material and methods. The material was collected using peer-reviewed biomedical bibliographic sources including PubMed, Scopus, Web of Science, Oxford Academic, Google Scholar, ScienceDirect, Springer Nature and BioMed Central. This comprehensive study is based on 18 selected articles. All analyzed sources were published in the period of 2015-2025. Results. In optogenetics Channelrhodopsine-2 (ChR2) and long-wavelength channelrhodopsins such as Channelrhodopsine-1, Volvox Channelrhodopsine-1 and ChrimsonRenable visualization and to control neuronal activity. Activated by light in the blue and red spectra they show promise in epilepsy treatment with ChR2 stimulation in the hippocampus reducing seizure frequency. ChrimsonR, delivered via ade-no-associated virus, restores light sensitivity in patients with retinitis pigmentosa. A challenge remains to be solved for a large clinical application of channelrhodopsin, is the phenomenon of spectral overlapping with calcium indicators. Conclusion. Application of channelrhodopsine in op-togenetic therapy is a promising molecular treatment for visual impairment, such as retinitis pigmentosa and neurological diseases, such as epilepsy. However, for broader medical use in clinical settings, spectral overlap must be addressed
Identificarea izolatelor de E. coli producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins la puii de carne
No full textIntroducere. Infecțiile bacteriene cauzate de Escherichia coli (E.coli) sunt frecvent
întâlnite în creșterea păsărilor, care implică o diversitate complexă de manifestări clinice,
fapt pentru care este una din cele mai des infecții raportate. Tratamentele necesare pentru
controlul infecțiilor bacteriene presupun utilizarea antimicrobienelor, începând din primele
zile de creștere a puilor, ceea ce contribuie la dezvoltarea izolatelor rezistente. Ulterior aceste
bacterii pot produce enzime beta-lactamaze cu spectru extins (BLSE), care reduc eficacitatea
antimicrobienelelor utilizate în avicultură.
Scop. Stabilirea incidenței tulpinilor de E.coli producătoare de BLSE la puii de carne
crescuți în sistem intensiv, în urma utilizării profilactice a antimicrobienelor.
Material și metode. Cercetările s-au efectuat la puii de carne, hibridul Ross 308, cu
vârstele de 7, 14 și 28 de zile, de la care au fost prelevate în total 45 de tampoane cloacale (15
de la fiecare categorie) pentru identificarea și izolarea tulpinilor de E.coli. Identificarea
izolatelor bacteriene de E.coli producătoare de BLSE s-a efectuat prin intermediul testelor
de sinergie cu disc dublu (DDST), conform recomandărilor Institutului de Standarde Clinice
și de Laborator (CLSI), prin compararea zonelor de inhibiție a culturilor bacteriene în cazul
utilizării discurilor de Ceftazidimă (CAZ 30 μg) și Ceftazidimă/Acid clavulanic (CAC 30/10
μg). Rezultatul s-a considerat pozitiv, atunci când zona de inhibiție din jurul discului cu
Ceftazidimă/Acid clavulanic a fost de 5 mm sau mai mare în diametru față de zona de
inhibiție din jurul discului cu Ceftazidimă.
Rezultate. Incidența izolatelor de E.coli din totalul probelor a constituit 71,1% (32/45), cea
mai mare fiind la puii cu vârsta de 28 de zile - 86,7% (13/15), urmată de puii de 14 zile -
73,3% (11/15) și de 7 zile- 53,3% (8/15). În urma efectuării testelor DDST asupra tulpinilor
de E.coli, au fost identificate 34,3% (11/32) de izolate de E.coli producătoare de BLSE. Cele
mai multe izolate producătoare de BLSE s-au identificat la puii cu vârsta de 28 de zile -46,1%
(6/13), urmate de puii cu vârsta de 14 zile - 27,2%(3/11) și puii cu vârsta de 7 zile - 25% (2/8).
Distribuția în funcție de vârsta puilor arată o tendință de creștere a prevalenței tulpinilor
BLSE pozitive odată cu vârsta, deși E. coli este prezentă la toate grupele de vârstă, proporția
de izolate producătoare de BLSE crește semnificativ spre finalul perioadei de creștere.
Concluzii. Incidența sporită a bacteriilor producătoare de BLSE la puii de carne reduc
semnificativ opțiunile pentru tratamentul eficient al infecțiilor bacteriene. Astfel, existența
tulpinilor producătoare de BLSE la păsările vii și în produsele obținute de la acestea
reprezintă un risc atât pentru sănătatea animalelor, cât și pentru sănătatea publică
Interim results on hepatitis E prevalence and risk factors in pregnant women from the Republic of Moldova
No full textIntroducere. În Republica Moldova lipsesc datele privitor la infecţia cu virusul hepatitei E (VHE) la femeile însărcinate, ceea ce limitează capacitatea de monitorizare epidemiologică, deşi acest grup este recunoscut la nivel internaţional ca având un risc crescut de evoluţie severă şi complicaţii materno-fetale. Scop. A evalua prevalenţa infecţiei cu virusul hepatitei E la femeile gravide, a analiza impactul materno-fetal şi a identifica principalii factori de risc asociaţi acestei infecţii. Material şi metode. Studiul a inclus 256 femei însărcinate, de la care s-au colectat probe de sânge şi s-au completat chestionare referitoare la istoricul medical şi factorii de risc. Probele au fost testate prin metoda ELISA pentru detectarea markerilor serologici anti-HEV IgG şi IgM. Datele au fost analizate statistic în programul Excel. Rezultate. Dintre cele 256 gravide incluse în studiu, 54,3% provin din mediul rural, iar 45,7% din mediul urban. Vârsta medie a fost de 29,7 ani, iar durata medie a sarcinii - 30,2 săptămâni. 66,7% dintre participante nu au avut avorturi spontane, iar 95,6% nu au raportat naşteri premature. Doar 0,78% au fost testate anterior pentru hepatita E (HVE), ceea ce evidenţiază lipsa unei testări sistematice. Nivelul de cunoştinţe despre HVE a fost scăzut: 64,8% nu ştiau nimic despre infecţie. Testele serologice prin ELISA au indicat o prevalenţă de 7,42% pentru anticorpii IgG şi de 5,46% pentru IgM, confirmând prezenţa virusului în rândul femeilor gravide. Concluzii. Studiul arată prezenţa semnificativă a hepatitei virale E la gravide, în contextul unei cunoaşteri reduse şi testări minime anterioare. Rezultatele subliniază necesitatea urgentă a programelor de screening şi campanii educaţionale pentru prevenirea infecţiei şi protejarea sănătăţii mamei şi fătului.Introduction. In the Republic of Moldova, the lack of data on hepatitis E virus (HEV) infection among pregnant women limits effective epidemiological monitoring, although this group is internationally recognized as being at increased risk for severe progression and serious maternal and fetal complications. Objective. To evaluate the prevalence of hepatitis E virus infection in pregnant women, to analyze the maternal-fetal impact, and to identify the main risk factors associated with this infection. Material and methods. The study involved 256 pregnant women, from whom blood samples were collected and questionnaires regarding medical history and potential risk factors were completed. The collected samples were analyzed using the ELISA method to detect the presence of anti-HEV IgG and IgM serological markers. Statistical analysis was performed using Microsoft Excel. Results. Among the 256 pregnant women included in the study, 54.3% were from rural areas and 45.7% from urban ones. The average age was 29.7 years, and the mean gestational age was 30.2 weeks. Overall, 66.7% had no history of spontaneous abortion, and 95.6% reported no prior preterm births. Only 0.78% had previously been tested for hepatitis E, indicating a lack of systematic screening programs. Knowledge about hepatitis E was very low: 64.8% knew nothing about the infection. ELISA serological testing revealed a prevalence of 7.42% for IgG antibodies and 5.46% for IgM, clearly confirming the virus’s presence among pregnant women. Conclusion. The study reveals a significant presence of viral hepatitis E among pregnant women, with low awareness and minimal prior testing. These findings highlight the urgent need for improved screening programs and educational campaigns to reduce infection risks and protect maternal and fetal health
IMPACT OF THE CIRCADIAN RHYTHM ON MUSCLE RECOVERY AND REHABILITATION POST-TRAINING
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Ritmurile circadiene, reglate de nucleul su-prachiasmatic, şi ceasurile periferice musculare, coordonează procese fiziologice esenţiale precum repararea musculară, controlul inflamaţiei şi secreţia hormonală. A fost evaluată importanţa sincronizării circadiene în recuperarea şi reabilitarea post-antrenament. Scop. Investigarea influenţei ritmurilor circadiene asupra recuperării şi reabilitării muşchilor post-antrenament, axată pe momentul exerciţiului, reglarea hormonală, expresia genelor şi crono-tip. Material şi metode. S-a realizat o revizuire narativă a literaturii din Google Scholar, PubMed şi Cochrane Library.Introduction. Circadian rhythms, regulated by the supra-chiasmatic nucleus, and peripheral muscle clocks, coordinate essential physiological processes such as muscle repair, inflammation control, and hormone secretion. The importance of circadian synchronization in post-training recovery and rehabilitation was evaluated. Objective. Investigate how circadian rhythms affect muscle recovery and rehabilitation post-training, focusing on exercise timing, hormone regulation, clock gene expression, and chrono-type. Material and methods. A narrative literature review was conducted using Google Scholar, PubMed and Cochrane Library
Emerging therapeutic perspectives in acute promyelocytic leukemia: nanoparticles, epigenetic inhibitors and immunotherapy
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Leucemia acută promielocitară (LAP) are un răspuns terapeutic înalt, datorită terapiei cu acid all-trans retinoic (ATRA) şi trioxid de arsen (ATO). Formele refractare, toxicitatea, recăderile au condus la explorarea unor terapii noi ţintite pe componentele moleculare şi micro-ecosistemul hematopoietic alterat. Scop. Explorarea şi caracterizarea direcţiilor terapeutice emergente în tratamentul LAP cu accent pe sistemele nanotehnologice avansate, terapiile epigenetice şi strategiile imunoterapeutice. Material şi metode. Studiul reprezintă o analiză sistematică a literaturii ştiinţifice publicate în perioada 2015-2024 în cadrul bazelor de date: PubMed, Google Scholar, ScienceDi-rect şi ResearchGate. Au fost selectate lucrări experimentale, preclinice şi clinice despre aplicarea nanoparticulelor, inhibitorilor epigenetici şi strategiilor imunologice în LAP. Rezultate. Sistemele de nanoparticule au permis livrarea eficientă a ATRA si ATO, reducând toxicitatea şi inducând apoptoză în 90-100% dintre celulele HL-60. Inhibitorii de histon-deacetilază, precum varinostatul, au evidenţiat potenţial de inducere a diferenţierii promielocitelor patologice cu stoparea proliferării anormale, efect asociat cu degradarea proteinei de fuziune PML-RARa. Imunotera-pia, prin anticorpi monoclonali anti-CD33 şi receptori an-tigenici himerici (CAR-T), este investigată preclinic în LAP refractară cu efecte antitumorale moderate, prin reducerea populaţiei blastice cu 30-70% menţinută în timp şi toxicitate hematologică scăzută. Concluzii. Nanotehnologia, terapiile epigenetice şi imunoterapia sunt direcţii revoluţionare în tratamentul LAP, deoarece ţintind mecanismele celulare patologice, se inhibă proliferarea anormală a blaştilor cu impact redus asupra celulelor sănătoase, conturând astfel medicina viitorului.Introduction. Acute promyelocytic leukemia (APL) has a high therapeutic response, thanks to therapy with all-trans retinoic acid (ATRA) and arsenic trioxide (ATO). Refractory forms, toxicity, relapses have led to the exploration of new therapies targeted at molecular components and the altered hematopoietic microecosystem. Objective. Exploration and characterization of emerging therapeutic directions in the treatment of APL with accent on advanced nanotechnological systems, epigenetic therapies and immunotherapeutic strategies. Material and methods. The study represents a systematic analysis of the scientific literature published in the period 2015-2024 within the databases: PubMed, Google Scholar, ScienceDirect and ResearchGate. Experimental, preclinical and clinical works on the application of nanoparticles, epigenetic inhibitors and immunological strategies in APL were selected. Results. Nanoparticle systems allowed the efficient delivery of ATRA and ATO, reducing toxicity and inducing apoptosis in 90-100% of HL-60 cells. Histone deacetylase inhibitors, like varinostat, have shown potential to induce pathological promyelocyte differentiation and stopping abnormal proliferation, an effect associated with the degradation of the PML-RARa fusion protein. Immunotherapy, using anti-CD33 monoclonal antibodies and chimeric antigen receptors (CAR-T) is being investigated preclinically in refractory APL with strong antitumor effects, by reducing the myeloid blast population by 30-70% maintained over time and low hematological toxicity. Conclusion. Nanotechnology, epigenetic therapies and immunotherapy are revolutionary directions in the treatment of APL because, by targeting pathological cellular mechanisms, abnormal blast proliferation is inhibited with reduced impact on healthy cells, thus shaping the medicine of the future
PRODUCTIVE SYMPTOMS IN SCHIZOPHRENIA, CLINICAL-THERAPEUTIC ASPECTS
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Schizofrenia este o tulburare psihiatrică severă, cu o prevalenţă globală de aproximativ 1%. Simp-tomele productive - halucinaţiile, ideile delirante şi tulburările de gândire constituie elemente esenţiale în definirea tabloului clinic şi afectează semnificativ funcţionarea socială şi cognitivă a pacientului. Scop. Analizarea simptom-elor productive în schizofrenie din punct de vedere clinic şi terapeutic, cu accent pe răspunsul la tratamentele antipsi-hotice şi rolul intervenţiilor complementare. Material şi metode. A fost realizată o sinteză narativă a literaturii, prin analiza a 45 de articole ştiinţifice publicate între 2015-2024, selectate din baze de date internaţionale (PubMed, Science-Direct, APA Psyclnfo). Criteriile de includere au vizat studii clinice randomizate, meta-analize şi ghiduri de practică relevante pentru simptomatologia productivă. Rezultate. Halucinaţiile auditive sunt cele mai frecvente simptome productive, fiind raportate la aproximativ 70-80% dintre pacienţii cu schizofrenie. Delirurile, în special de persecuţie, apar la circa 60-70% dintre cazuri. Studiile arată că antip-sihoticele atipice (risperidonă, olanzapină, aripiprazol) reduc severitatea simptomelor productive cu 40-60% după 6-8 săptămâni de tratament, în comparaţie cu o reducere medie de 30-45% în cazul antipsihoticelor tipice. Combinarea intervenţiilor psihosociale cu tratamentul farmacologic a condus la o scădere a ratei recăderilor anuale de la 38% la 21% în comparaţie cu tratamentul exclusiv farmacologic. Concluzii. Simptomele productive sunt elemente definitorii ale schizofreniei, cu impact major asupra evoluţiei bolii şi calităţii vieţii pacienţilor. Eficienţa tratamentului antip-sihotic atipic, în combinaţie cu intervenţiile psihosociale, reduce semnificativ recăderile şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii.Introduction. Schizophrenia is a severe psychiatric disorder with a global prevalence of approximately 1%. Productive symptoms - hallucinations, delusional ideas, and thought disturbances are essential components in defining the clinical picture and significantly affect the patient's social and cognitive functioning. Objective. Analyzing productive symptoms in schizophrenia from a clinical and therapeutic point of view, with a focus on the response to antipsychotic treatments and the role of complementary interventions. Material and methods. A narrative literature review was conducted, by analyzing 45 scientific articles published between 2015-2024, selected from international databases (PubMed, ScienceDirect, APA Psyclnfo). The inclusion criteria were randomized clinical trials, meta-analyses, and practice guidelines relevant to productive symptomatology. Results. Auditory hallucinations are the most common productive symptoms, reported in approximately 70-80% of patients with schizophrenia. Delusions, especially persecutory delusions, occur in about 60-70% of cases. Studies show that atypical antipsychotics (risperidone, olanzapine, aripiprazole) reduce the severity of productive symptoms by 40-60% after 6-8 weeks of treatment, compared to an average reduction of 30-45% with typical antipsychotics. Combining psychosocial interventions with pharmacological treatment has led to a decrease in the annual relapse rate from 38% to 21%, compared to pharmacological treatment alone. Conclusion. Productive symptoms are defining elements of schizophrenia, having a major impact on disease progression and patients’ quality of life. The effectiveness of atypical antipsychotic treatment, combined with psychosocial interventions, significantly reduces relapses and improves quality of life