Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Anatomical considerations regarding the coronary arterial ostia
No full textIntroduction
Coronary artery disease remains one of the most prevalent cardiovascular disorders worldwide and continues
to represent the leading cause of morbidity and mortality. Its incidence varies between 15 and 200 per 100,000 individuals,
with an overall prevalence of approximately 2.5% in the general population. The burden increases substantially
with age and sex, affecting up to 15% of men between 50 and 70 years. Detailed knowledge of coronary artery
anatomy, including the morphology of the coronary ostia, is essential for both diagnostic assessment and surgical or
interventional procedures.
Material and methods
The present study evaluated the morphological characteristics of the coronary ostia in 288 cases. Particular attention
was given to the topographic position relative to the aortic valve margin, as well as to the shape and dimensions
of the ostia. The left coronary ostium was situated above the valvular margin in 68% of cases, whereas the right coronary
ostium presented this location in 56% of cases.
Results
In terms of morphology, the left coronary ostium was most frequently oval (72%), with the larger diameter ranging
between 4.8–7.6 mm and the smaller diameter between 4.6–6.3 mm. The right coronary ostium also exhibited
a predominance of the oval shape (78%), with the larger diameter measuring 3.1–4.4 mm and the smaller diameter
2.5–3.3 mm. An anatomical variation consisting of three coronary ostia was identified in 8 cases (2.78%).
Conclusion
A thorough understanding of the location, shape, and dimensions of the coronary ostia is crucial for optimizing
surgical planning and improving outcomes in coronary revascularization procedures. These anatomical parameters
directly influence graft selection and surgical strategy, thereby contributing to the long-term success of CABG
Echocardiography: risk factors for atrial fibrillation in the context of acute myocardial infarct
No full textIntroducere. Fibrilaţia atrială (FA) în contextul infarctului miocardic acut (IMA) agravează prognosticul cardiovascular. Deşi structura atriului stâng a fost investigată pentru a stratifica riscul şi a optimiza managementul în IMA, predictorii ecocardiografici ai FA de novo pe fondal de IMA rămân incomplet elucidaţi. Scop. Evaluarea parametrilor ecocardiografici atriali stângi şi drepţi ca predictori ai apariţiei fibrilaţiei atriale de novo la pacienţii care au suportat infarct miocardic acut (ultimele 24 ore). Material şi metode. Studiu de cohortă prospectiv pe 104 pacienţi cu IMA (2018-2024), împărţiţi în două grupuri: Grupul I - FA de novo şi Grupul II - ritm sinusal. Toţi pacienţii au fost investigaţi prin ecocardiografie conform ghidului European de Imagistică Cardiovasculară (2015). Analiza statistică s-a realizat în RStudio şi Python, cu prag de semnificaţie a = 0,05. Rezultate. Fracţia de ejecţie a ventriculului stâng (Simpson) nu a atestat diferenţe semnificative statistic: în lotul I fiind de 45.5% (AIQ=7.9) vs. 52.0% (AIQ=7.0) în lotul II, test Mann-Whitney 634, p=0.34. Volumul atriului stâng indexat a fost semnificativ mai mare în lotul cu FA de novo: 32,5 ml/m2 (AIQ=8,9) vs. 26,4 ml/m2 (AIQ=6,9) în lotul II, p<0,001. Aria atriului stâng a fost de 23,4 cm2 (AIQ=4,5) în lotul I vs. 19,5 cm2 (AIQ=5,5) pentru lotul cu ritm sinusal, p=0,042. Aria atriului drept a fost, de asemenea, semnificativ crescută: 21,8 cm2 (AIQ=9,3) în FA de novo vs. 17,5 cm2 (AIQ=8,2) în lotul cu ritm sinusal, p=0,002. Concluzii. FA de novo în IMA s-a asociat cu dilatarea atriului stâng (volum indexat şi arie crescută), fără corelaţie cu diametrul antero-posterior. Aria atriului drept a fost, de asemenea, mai mare, sugerând remodelare biatrială. Volumul indexat al atriului stâng poate fi un marker predictiv util.Introduction. Atrial fibrillation (AF) in the context of acute myocardial infarction (AMI) worsens cardiovascular prognosis. Although the structure of the left atrium has been investigated to stratify risk/optimize management in AMI, the echo predictors of de novo AF in this setting remain incompletely understood. Objective. Evaluation of left and right atrial echocardiographic parameters as predictors of de novo atrial fibrillation in patients with acute myocardial infarction (last 24 hours). Material and methods. Prospective cohort study on 104 patients with AMI (2018-2024), divided into 2 groups: Group I - AF de novo, and Group II - sinus rhythm. All patients underwent echo assessment according to the 2015 European Association of Cardiovascular Imaging guidelines. Statistical analysis was performed using RStudio/Python, significance threshold of a = 0.05. Results. Left ventricular ejection fraction (Simpson) showed no statistically significant difference: 45.5% (IQR=7.9) in Group I (FA de novo) vs. 52.0% (IQR=7.0) in Group II (synus rhytm), Mann-Whitney test 634, p=0.34. Left atrial volume indexed to body surface area was significantly higher in the de novo AF group: 32.5 ml/m2 (IQR=8.9) vs. 26.4 ml/m2 (IQR=6.9) in Group II, p<0.001. Left atrial area was 23.4 cm2 (iqr=4.5) in Group I vs. 19.5 cm2 (iqr=5.5) in the sinus rhythm group, p=0.042. Right atrial area was also significantly increased: 21.8 cm2 (iqr=9.3) in de novo AF vs. 17.5 cm2 (iqr=8.2) in the sinus rhythm group, p=0.002. Conclusion. New-on-set AF in AMI was associated with left atrial enlargement (increased indexed volume and area), without correlation to the anteroposterior diameter. Right atrial area was also larger, suggesting biatrial remodeling. Indexed left atrial volume may be a useful predictive marker
Post-COVID-19 anosmia management: therapeutic approaches and clinical outcomes
No full textIntroducere. Anosmia a fost identificată ca un simptom major în infecţia cu SARS-CoV-2. În multe cazuri, aceasta se prezenta chiar înainte de simptomele respiratorii. Deşi pentru majoritatea pacienţilor, anosmia dispare în câteva săptămâni după reconvalescenta, un număr semnificativ suferă de anosmie persistenta. Scop. Anosmia post-COVID, a devenit o problemă de sănătate publică. Aici abordam mecanismele anomaliilor olfactive post-COVID, abordările terapeutice curente şi rezultatele clinice ale acestora. Material şi metode. Au fost extrase, analizate si sistematizate publicaţii relevante din bazele de date precum: PubMed si EMBASE. Toate sursele utilizate in acest articol sunt cu o vechime de până la 5 ani. S-au analizat mecanismele anosmiei post-COVID-19, abordările terapeutice, rezultate clinice, studii de caz cât si provocări şi direcţii viitoare. Rezultate. Studiile clinice recente oferă o imagine clară a eficienţei diverselor tratamente pentru anosmia post-COVID-19. Conform unui studiu publicat în The Lancet Respiratory Medicine, 10% dintre pacienţii cu anosmie post-COVID au continuat să aibă simptome persistente la 6 luni după recuperare, iar 5% dintre aceştia nu şi-au recuperat simţul olfactiv nici la un an după infecţie. Un alt studiu important realizat la Spitalul Universitar din Zurich a arătat că 40% dintre pacienţii care au urmat olfactoterapia au avut o îmbunătăţire semnificativă a simţului olfactiv la 3 luni de la iniţierea tratamentului, demonstrând importanta tratamentului timpuriu. Concluzii. Anosmia post-COVID-19 rămâne o provocare majoră pentru pacienţi şi medici. Deşi există tratamente promiţătoare, eficienţa acestora variază semnificativ de la un pacient la altul. În continuare, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege mai bine mecanismele acestei afecţiuni.Introduction. Anosmia has been recognized as a key symptom in SARS-CoV-2 infection. it often appears even before any respiratory symptoms emerge. While most patients regain their sense of smell within a few weeks following recovery, a considerable number continue to experience persistent anosmia for a prolonged period. Objective. Post-COVID anosmia has become a public health problem. Here we address the mechanisms of post-COVID olfactory abnormalities, current therapeutic approaches and their clinical outcomes. Material and methods. Relevant publications were extracted, analyzed and systematized from databases such as: PubMed and EMBASE. All sources used in this article are up to about 5 years old. The mechanisms of post-COVID-19 anosmia, therapeutic approaches, clinical outcomes, case studies, as well as challenges and future directions were reviewed. Results. Recent clinical studies provide a clear picture of the effectiveness of various treatments for post-COVID-19 anosmia. According to a study published in The Lancet Respiratory Medicine, 10% of patients with post-COVID anosmia continued to have persistent symptoms 6 months after recovery, and 5% of them had not recovered their sense of smell even one year after infection. Another major study conducted at the University Hospital of Zurich showed that 40% of patients who underwent olfactory therapy had a significant improvement in their sense of smell 3 months after initiating treatment, demonstrating the importance of early treatment. Conclusion. Post-COVID-19 anosmia remains a major challenge for patients as well as physicians. Although promising treatments exist, their effectiveness varies significantly from one patient to another. Further research is needed to better understand the mechanisms of this condition
Dimensions of occupational stress among residents of Nicolae Testemitanu University
No full textIntroducere. Rezidenţiatul este etapa formativă esenţială în cariera medicală, însă una dintre cele mai solicitante profesional şi emoţional. Rezidenţii se confruntă cu un volum crescut de muncă, responsabilităţi clinice, lipsa timpului personal, susţinere psihologică redusă, favorizând instalarea stresului ocupaţional. Scop. Evaluarea nivelului de stres ocupaţional în rândul rezidenţilor şi identificarea principalelor sale dimensiuni, în vederea propunerii unor măsuri de prevenire şi gestionare eficientă. Material şi metode. Studiul este realizat pe un lot de rezidenţi din diverse specialităţi şi an de rezidenţiat. Instrumentele utilizate sunt chestionare structurate, cu itemi adaptaţi din scala PSS-14 care analizează diferite dimensiuni ale stresului. Datele sunt analizate statistic, folosind indicatori de frecvenţă şi comparaţii între anul de rezidenţiat şi gen. Rezultate. Un studiu realizat pe un eşantion de 50 de medici rezidenţi din diferite specialităţi a evidenţiat că 64% dintre aceştia se confruntă cu un nivel ridicat de stres ocupaţional. Cele mai afectate dimensiuni au fost volumul mare de muncă, responsabilitatea deciziilor clinice şi dificultatea de a menţine un echilibru între viaţa profesională şi personală. Rezidenţii din primul şi ultimul an de pregătire medicală au înregistrat cele mai înalte scoruri ale stresului perceput. În acelaşi timp, un nivel mai crescut de inteligenţă emoţională a fost asociat cu un grad mai scăzut de stres, evidenţiind importanţa competenţelor de autoreglare emoţională. Concluzii. Stresul ocu-paţional este frecvent întâlnit în rândul medicilor rezidenţi, influenţând negativ starea psihică şi performanţa profesională. Suportul emoţional, formarea în gestionarea stresului şi echilibrul muncă-viaţă sunt esenţiale pentru reducerea impactului stresului.Introduction. Residency is the essential formative stage in a medical career, but one of the most professionally and emotionally demanding. Residents face an increased workload, clinical responsibilities, lack of personal time, and reduced psychological support, favoring the onset of occupational stress. Objective. Assessment of the level of occupational stress among residents and identification of its main dimensions, in order to propose effective prevention and management measures. Material and methods. The study is conducted on a group of residents from various specialties of residency. The instruments used are structured questionnaires, with items adapted from the PSS-14 scale that analyze different dimensions of stress. The data are analyzed statistically, using frequency indicators and comparisons between the year of residency and gender. Results. The study conducted on a sample of 50 resident physicians from various specialties revealed that 64% experience a high level of occupational stress. The most affected stress dimensions included excessive workload, clinical decision-making responsibility, and difficulty in maintaining work-life balance. Notably, residents in their first and final year of training reported the highest levels of perceived stress. Furthermore, the analysis showed a negative correlation between emotional intelligence and stress levels, indicating that emotional self-regulation skills may serve as a protective factor against occupational stress. Conclusion. Occupational stress negatively impacts residents’ mental health and clinical performance. Emotional support, structured stress management programs, and institutional strategies to enhance work-life balance are essential to promote well-being, prevent burnout, and support career development
Chronic coronary syndrome and associated comorbidities: impact on quality of life
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul coronarian cronic - patologie cardiovasculară cu impact major asupra statusului funcţional şi prognosticului. Comorbidităţi ca diabetul zaharat, insuficienţa cardiacă, boala renală cronică sau bronhopneu-mopatia cronică obstructivă, contribuie la agravarea simptomatologiei şi scăderea calitatea vieţii. Scop. Evaluarea impactului comorbidităţilor asupra capacităţii funcţionale şi prognosticului la pacienţii cu sindrom coronarian cronic, prin corelarea parametrilor clinici şi biologici relevanţi. Material şi metode. Studiul a inclus 108 pacienţi cu sindrom coronarian cronic, monitorizaţi între X.2024-IV.2025. Pacienţii au fost grupaţi după numărul şi tipul comorbidităţilor. S-a analizat relaţiile dintre severitatea acestora, clasa NYHA, scorul Charlson, eGFR, HbA1c şi alţi indici cardiovasculari. Calitatea vieţii a fost evaluată utilizând chestionarul SF-36. Rezultate. Pacienţi ce prezentau >2 comorbidităţi - 66,7%, cele mai frecvente fiind diabetul zaharat (41%), insuficienţa cardiacă (38%), boala renală cronică (27%) şi bronhopneu-mopatia cronică obstructivă (19%). Statusul funcţional a fost semnificativ mai afectat la pacienţii cu comorbidităţi multiple (NYHA III—IV în 54% vs. 22%; p5 s-a asociat cu un prognostic nefavorabil. Scorurile SF-36 (Short Form-36 Health Survey) au fost semnificativ mai scăzute la pacienţii cu >2 comorbidităţi, reflectând un impact negativ asupra calităţii vieţii. Concluzii. Comorbidităţile afectează negativ prognosticul persoanelor cu sindrom coronarian cronic, amplificând deficienţele funcţionale şi diminuând calitatea vieţii. Managementul trebuie să fie coordonat şi personalizat în funcţie de profilul comorbid al fiecărui pacient pentru rezultate optime.Introduction. Chronic coronary syndrome is a cardiovascular condition with a major impact on functional status and prognosis. Comorbidities such as diabetes mellitus, heart failure, chronic kidney disease, or chronic obstructive pulmonary disease contribute to worsening symptoms and decreased quality of life. Objective. To assess the impact of comorbidities on functional capacity and prognosis in patients with chronic coronary syndrome by correlating relevant clinical and biological parameters. Material and methods. The study included 108 patients with chronic coronary syndrome, monitored from X.2024-IV.2025. Patients were grouped based on the number and type of comorbidities. We analyzed the relationships between their severity, NYHA class, Charlson score, eGFR, HbAlc, and other cardiovascular parameters. Quality of life was assessed using the SF-36 survey. Results. Patients with > 2 comorbidities accounted for 66.7 %, the most frequent being diabetes mellitus (41%), heart failure (38%), chronic kidney disease (27%), and chronic obstructive pulmonary disease (19%). Functional status was significantly more impaired in patients with multiple comorbidities (NYHA class III-IV in 54% vs. 22%; p5 was associated with poor prognosis. SF-36 (Short Form-36 Health Survey) scores were significantly lower in patients with >2 comorbidities, reflecting a negative impact on quality of life. Conclusion. Comorbid conditions negatively affect the outlook of individuals with chronic coronary syndrome, amplifying functional impairments and reducing lowering of life. Management should be coordinated and customized according to each patient's comorbidity profile for optimal outcomes
Imunodeficiențe primare în Republica Moldova – realități și perspective
No full textIntroducere.
Imunodeficiențele primare (IDP), recunoscute și sub denumirea de erori
înnăscute ale imunității, reprezintă un grup complex de boli rare determinate
genetic, cu un spectru clinic variat ce include infecții recurente, afecțiuni
autoimune, dereglări inflamatorii și predispoziție oncologică. Deși incidența
globală estimată este relativ redusă, impactul acestor patologii asupra sănătății
individuale și a sistemului medical este considerabil. În ultimii ani, Republica
Moldova a înregistrat progrese semnificative în recunoașterea și abordarea
acestor boli, însă provocările persistă.
Scopul lucrării este de a prezenta situația actuală privind diagnosticul,
prevalența și tratamentul pacienților cu imunodeficiențe primare în Republica
Moldova, precum și perspectivele de dezvoltare în acest domeniu.
Metode.
Analiza se bazează pe date epidemiologice și clinice obținute din practica
națională, coroborate cu experiența centrelor internaționale și literatura de
specialitate, având drept scop conturarea situației actuale și identificarea
direcțiilor de dezvoltare.
Rezultate.
În Republica Moldova, primele cazuri de imunodeficiențe primare au fost
documentate și raportate sistematic în ultimele două decenii.
Cele mai frecvent întâlnite sunt deficiențele de anticorpi, în special
deficitul selectiv de IgA-65.6%, urmate de forme combinate cu manifestări
sindromice (ataxie-telangiectazie-5.9%, sindrom Wiskott-Aldrich-5.9%,
sindrom DiGeorge-5.9%).
În ciuda creșterii treptate a numărului de pacienți diagnosticați, realitatea
arată că incidența reală este probabil mult mai mare, un număr considerabil de
cazuri rămânând nediagnosticate sau identificate tardiv.
Un progres notabil îl constituie elaborarea și implementarea protocoalelor
clinice naționale pentru IDP, care au uniformizat algoritmii de diagnostic și
tratament.
De asemenea, introducerea terapiei substitutive cu imunoglobuline în
regim intravenos a schimbat radical prognosticul pacienților, reducând
semnificativ frecvența infecțiilor severe și îmbunătățind calitatea vieții. Totuși, accesul la terapii inovatoare, precum transplantul de celule stem
hematopoietice sau terapiile genice, rămâne limitat.
Provocări.
Deficiențele majore identificate la nivel național includ: lipsa unui registru
centralizat al pacienților, acces limitat la testare genetică modernă, insuficiența
specialiștilor cu formare în imunologie clinică și lipsa unei infrastructuri
dedicate monitorizării pe termen lung. Aceste aspecte determină întârzieri în
diagnostic și îngreunează integrarea pacienților în rețelele internaționale de
cercetare și tratament.
Perspective.
Crearea unui registru național pentru IDP, extinderea colaborărilor
internaționale, consolidarea formării profesionale a cadrelor medicale și
creșterea accesului la tehnici de biologie moleculară reprezintă direcții
prioritare pentru următorii ani. În plus, implicarea activă a asociațiilor de
pacienți și a organizațiilor non-guvernamentale poate facilita advocacy-ul
necesar pentru asigurarea unei finanțări sustenabile și a accesului echitabil la
tratamente de ultimă generație.
Concluzii.
Imunodeficiențele primare în Republica Moldova ilustrează o tranziție de la o
patologie rar diagnosticată la un domeniu emergent, cu progrese vizibile, dar și
cu multiple nevoi neacoperite. Consolidarea cadrului de diagnostic, creșterea
accesului la tratamente substitutive și avansate, precum și dezvoltarea unei
rețele naționale integrate reprezintă pași esențiali pentru îmbunătățirea
prognosticului acestor pacienți
Evidențe și perspective în managementul infecțiilor respiratorii
No full textAbstract
Imunoglukan este un extract purificat de beta-(1,3/1,6)-D-glucan, izolat din
ciuperca Pleurotus ostreatus. Beta-glucanii reprezintă molecule bioactive cu
efecte imunomodulatoare puternice asupra imunității înnăscute, prin activarea
macrofagelor, neutrofilelor și celulelor dendritice, în principal la nivelul
plăcilor Peyer. Mecanismul implică recunoașterea de către receptori specifici
precum Dectin-1 și CR3, inducerea semnalizării intracelulare, stimularea
producției de citokine și antrenarea imunității înnăscute (trained immunity).
Studiile clinice demonstrează beneficii pe termen mediu și lung, inclusiv
reducerea incidenței infecțiilor respiratorii recurente la copii, protecția
imunității la sportivi de performanță și susținerea recuperării imunitare la
pacienți oncologici în remisie. Administrarea continuă pe perioade de 2–3 luni
este asociată cu efecte durabile
Algorithm for radioimaging diagnosis of breast cancer
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Metodele moderne de radioimagistică constituie baza diagnosticului precoce al neoplaziilor mamare. Tehnicile principale: USG, mamografia, IRM, şi CT. Protocoalele modern facilitează identificarea leziunilor, caracterizarea morfologică şi evaluarea extinderii pentru stadializa-rea TNM şi strategia terapeutică. Scop. Evaluarea rolului metodelor de radioimagistică (USG, mamografie, IRM, CT) în confirmarea diagnosticului neoplaziilor mamare şi dezvoltarea unui algoritm pentru detectarea şi stadializa-rea acestora. Material şi metode. Analiză retrospectivă a investigaţiilor de radioimagistică din Departamentul de Radiologie al Institutului Oncologic, ianuarie-mai 2025. Cohorta: 150 paciente cu carcinom mamar confirmat his-topatologic, vârsta 50-65 ani. Evaluate USG, mamografie, IRM, CT, analizând semiologia, sensibilitatea, specificitatea şi concordanţa. Rezultate. Protocoalele au inclus minimum două metode complementare pentru fiecare pacientă. Ma-mografia digitală a fost efectuată la 143 paciente (95,3%) cu sensibilitate 91,6%. Ultrasonografia a fost aplicată în toate cazurile, identificând 146 formaţiuni tumorale (sensibilitate 97,3%). IRM cu contrast la 52 paciente (34,7%), evaluând modificările multifocale cu acurateţe în stadializarea preoperatorie de 94,2%. CT la 78 paciente (52%) pentru adenopatii şi metastaze viscerale. Semiologia mamografică: opacităţi nodulare spiculate (62,2%), distorsiuni arhitecturale (23,1%), microcalcificări grupate (14,7%). Corelarea mamografie şi USG: detectare 98,5%. Concluzii. Pe baza rezultatelor obţinute, se poate afirma că algoritmul radio-imagistic optim în diagnosticul carcinomului mamar presupune evaluarea iniţială bimodală prin mamografie şi ultrasonografie, care trebuie completată cu IRM şi CT, integrate în contextul clinico-patologic.Introduction. Modern radioimaging methods constitute the basis for early diagnosis of mammary gland neoplasms. Principal techniques: USG, mammography, MRI and CT. Modern protocols facilitate lesion identification, morphological characterization and extension evaluation for TNM staging and therapeutic strategy. Objective. Evaluation of radioimaging methods role (USG, mammography, MRI, CT) in confirming mammary gland neoplasms diagnosis and developing an algorithm for their detection and staging. Material and methods. Retrospective analysis of radioimaging investigations from Radiology Department of Oncology Institute, January-May 2025. Cohort: 150 patients with histopathologically confirmed mammary carcinoma, with mean age 50-65 years. Evaluated USG, mammography, MRI, CT, analyzing semiology, sensitivity, specificity and concordance. Results. Protocols included minimum two complementary methods for each patient. Digital mammography was performed in 143 patients (95.3%) with 91.6% sensitivity. Ultrasonography was applied in all cases, identifying 146 tumor formations (97.3% sensitivity). Contrast MRI was utilized in 52 patients (34.7%), evaluating multifocal changes with 94.2% accuracy in preoperative staging. CT scans were performed in 78 patients (52%) for adenopathies and visceral metastases. Mammographic semiology: spiculated nodular opacities (62.2%), architectural distortions (23.1%), grouped microcalcifications (14.7%). Mammography and USG correlation: 98.5% detection rate. Conclusion. Based on the results, we can affirm that optimal radioimaging algorithm in gland mammary carcinoma diagnosis requires initial bimodal evaluation through mammography and ultrasonography, which must be completed with MRI and CT, integrated in clinico-pathological context
The clinical and imaging features in patients with double challenge: COVID-19 and tuberculosis
No full textIntroducere. Pandemia COVID-19 a depăşit în prezent orice altă problemă de sănătate din întreaga lume şi a perturbat succesele în controlul tuberculozei (TB) la nivel global. COVID-19 reprezintă o infecţie ameninţătoare de viaţă, contribuind la o rată înalta de deces din cauza unui sigur agent patogen (SARS-CoV-2). Scop. Analiza şi evaluarea caracteristicilor clinico imagistice la pacienţii diagnosticaţi cu coinfecţia TB/COVID-19, pentru determinarea conduitei cazului de coinfecţie TB/COVID-19. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv pe pacienţii care au urmat tratament în IMSP IP,Chiril Draganiuc,, unde au fost incluşi 80 pacienţi cu coinfecţia TB/COVID-19 (lotul de studiu/LS) şi 113 pacienţi cu TB (lotul de comparaţie/LC) din R. Moldova. Datele obţinute au fost analizate utilizând testul de semnificaţie statistică exact Fisher. Rezultate. A prevalat genul masculin. Toţi pacienţii au prezentat astenie 100%, inapetenţă LS 100%, LC 82%, tusea LS 93%, LC 86%, febra LS 91%,LC 3%, (p<0,05) Concluzii. Caracteristicile clinico-imagistice ale pacienţilor cu coinfecţie TB/ COVID-19 sunt determinate de severitatea manifestărilor sindromul toxico-infecţios şi bronhopulmnar, statutul co-morbid al pacientului, predominarea sindromul de condensare, interstiţial şi sticla mată.Introduction. The COVID-19 pandemic currently has surpassed any other health problem worldwide and has disrupted the successes in tuberculosis (TB) control globally. COVID-19 represents a life-threatening infection, contributing and promoting to a high rate of death due to a specific pathogen (SARS-CoV-2 virus). Objective. To assess and analysis the clinical and imaging characteristics in patients with TB/COVID-19 co-infection for determining the management of the TB/COVID-19 co-infection case. Material and methods. A retrospective study was conducted in patients who underwent treatment in Chiril Draganiuc Institute of Pneumology, where 80 patients with TB/COVID-19 co-infection (study group/LS) and 113 patients with TB (comparison group/LC) from the Republic of Moldova were included. The data obtained were analyzed using the Fisher’ exact statistical significance test. Results. Male patients prevailed. Clinical signs were asthenia 100%, anorexia SG 100%, CG 82%, cough SG 93%, CG 86%, fever SG 91%, CG 3%, (p<0,05) Conclusion. The clinical and imaging characteristics of patients with TB/COVID-19 co-infection is determined by the severity of the intoxication and bronchopulmonary syndrome manifestations, the patient’s comorbid status, the predominance of the condensation syndrome, interstitial and ground-glass opacity