Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Educația pentru sănătate în prevenirea îmbolnăvirilor la diferite etape de asistență medicală
Introducere. În ultimii ani, educația pentru sănătate a fost consolidată ca parte integrantă
a sistemelor moderne de sănătate, având un rol crucial în reducerea poverii bolilor
prevenibile. S-a constatat că intervențiile educaționale, desfășurate corespunzător etapelor
asistenței medicale, contribuie la dezvoltarea unei culturi a sănătății și la responsabilizarea
populației față de propriul comportament sanitar. Accentul este pus tot mai mult pe
promovarea sănătății, nu doar pe tratament, fapt ce implică o colaborare interdisciplinară
între lucrătorii medicali, pacienți și comunitate.
Scop. Evaluarea eficienței programelor de educație pentru sănătate în prevenirea
îmbolnăvirilor, prin analiza comparativă a datelor din literatura de specialitate publicată în
ultimul deceniu.
Material și metode. A fost realizată o revizuire sistematică a literaturii științifice publicate
în perioada 2014–2024, prin căutare avansată în bazele de date PubMed, Scopus și Web of
Science. Criteriile de includere au vizat studiile care au analizat intervențiile educaționale
adresate populației generale și grupurilor vulnerabile, în contextul prevenirii bolilor cronice,
infecțioase și asociate stilului de viață. În total, au fost selectate 45 de articole relevante. A
fost aplicată analiza tematică a conținutului, iar validarea statistică a fost realizată prin testul
Chi-pătrat, considerând semnificativ pragul p<0,05.
Rezultate. Datele analizate au demonstrat că educația pentru sănătate, aplicată în cadrul
asistenței medicale primare, a determinat reducerea incidenței bolilor netransmisibile cu
24,3%. În cadrul asistenței secundare, a fost observată o creștere a ratei de depistare precoce
a patologiilor cu 31,7%. În asistența terțiară, implementarea programelor educaționale a
condus la diminuarea complicațiilor post-intervenții cu 18,6%. Eficiența maximă a fost
asociată cu intervențiile personalizate, combinate cu tehnologiile digitale, ceea ce a
contribuit la creșterea nivelului de cunoștințe medicale cu 27,1% și la sporirea aderenței la
tratamente. Intervențiile susținute pe termen lung, desfășurate în parteneriat cu
comunitatea, au evidențiat rezultate durabile.
Concluzii. Rezultatele obținute au confirmat eficiența intervențiilor educaționale în toate
cele trei niveluri de asistență medicală. S-a demonstrat că integrarea programelor de
educație pentru sănătate are un impact pozitiv semnificativ asupra reducerii morbidității,
prevenirii complicațiilor și îmbunătățirii calității vieții. În acest context, se recomandă
includerea sistematică a acestor intervenții în politicile de sănătate publică și în practica
medicală curentă
Substanţe medicamentoase cu acţiune asupra sistemului nervos central: anestezice generale, sedative şi hipnotice, anxiolitice (tranchilizante): Recomandare metodică
Convergenţa provocărilor globale în ţările cu venituri mici şi medii
Monografia este destinată medicilor specialiști din domeniul sănătății publice
și rezidenților. Lucrarea a fost realizată cu suportul proiectului multilateral
22.80013.8007.1M „Phage treatment and wetland technology as intervention strategy to
prevent dissemination of antibiotic resistance in surface waters (PhageLand)” din cadrul
JPIAMR-ACTION 2021 (2022-2025), https://phageland.com
Managementul procesului de formare profesională cu aplicarea metodei de simulare în învățământul medical universitar: 331.03 - Medicină socială și management: Teză de doctor în științe medicale
Actualitatea temei.
În contextul creșterii cerințelor privind desfășurarea programelor de training, a contactului limitat cu pacienții și a prioritizării siguranței acestora, a fost introdus un concept inovator în educația medicală, care integrează tehnologii avansate și metode moderne de predare. Instruirea medicală prin simulare reprezintă un proces educațional ce utilizează simulatoare, scenarii clinice și tehnologii specializate pentru a reproduce situații medicale reale. Scopul acestui proces este de a dezvolta și evalua competențele teoretice, practice și de comunicare într-un mediu controlat, sigur și etic, fără a implica riscuri pentru pacienți. Simularea în educația medicală deține un potențial semnificativ pentru a fi implementată pe scară largă în întregul sistem de învățământ medical, de la nivelul licenței până la cel postuniversitar și educația medicală continuă. Evenimente recente, precum extinderea dreptului de practică clinică din etapa de rezidențiat, au amplificat importanța formării profesionale medicale în perioada studiilor universitare. Beneficiile simulării clinice sunt tot mai des raportate în literatura de specialitate, iar integrarea acesteia în curriculum necesită o planificare atentă [1–3].
Implementarea simulării în cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” a debutat în anul 2003, prin introducerea metodei pacientului standardizat în procesul de instruire universitară. Fondarea Centrului Universitar de Simulare în Instruirea Medicală (CUSIM) a contribuit la extinderea și diversificarea metodelor de instruire medicală prin simulare, fiind integrate în toate etapele de formare profesională. Modificările recente în reglementările de licențiere și noile responsabilități atribuite personalului medical în formare evidențiază necesitatea dezvoltării unor competențe practice complexe, mai ales în ultimii ani de studii. Complementaritatea simulării medicale trebuie argumentată și aplicată strategic pentru a satisface cerințele sistemului național de sănătate conform politicilor de formare a resurselor umane specializate [4].
Scopul educației medicale constă în formarea abilităților medicilor astfel încât aceștia să poată oferi îngrijiri de înaltă calitate, asigurând totodată siguranța pacienților. Determinarea metodei optime și a elementelor necesare pentru atingerea obiectivelor de studiu rămâne o provocare continuă [5]. În ultimele două decenii, simularea a completat semnificativ conceptul de instruire medicală clasică, iar utilizarea acesteia a crescut exponențial. Împrumutând experiențe din domenii precum aviația și astronautica, s-a început perfecționarea modalităților eficiente de utilizare a simulării în educația medicală [6]. [...]
Isolation of mesenchymal stem cells from Wharton’s jelly
Introduction: Mesenchymal stem cells (MSCs) derived from Wharton’s jelly of the umbilical cord
are increasingly recognized for their potential in regenerative medicine. These cells offer significant
advantages, including high proliferative capacity, multipotent differentiation, and immunomodulatory
properties. Due to their accessibility and low risk of immunological rejection, they are considered a
valuable resource for various therapeutic applications.
Methods: The collection of umbilical cords is performed under sterile conditions, followed by the
isolation of MSCs using two primary techniques. The first, the direct explantation method, involves
sectioning the umbilical cord into small fragments, removing the blood vessels, and placing them in
culture plates with a medium (DMEM/F-12) supplemented with fetal bovine serum (FBS). The
fragments are incubated at 37°C in a 5% CO₂ atmosphere for 7-14 days, allowing the cells to migrate
from the tissue and adhere to the culture surface. The second technique, enzymatic digestion, involves
incubating Wharton’s jelly fragments with collagenase type I and/or trypsin for 30-60 minutes at 37°C
with gentle agitation. After digestion, fetal bovine serum is added to stop the enzymatic process, and
the cell suspension is centrifuged. The cells are then resuspended in DMEM/F-12 medium with FBS
and growth factors and cultured under standard conditions. Results: The MSCs obtained from
Wharton’s jelly exhibit high proliferative potential and the ability to differentiate into osteoblasts,
chondrocytes, and adipocytes. These cells also display immunomodulatory properties, making them
suitable candidates for applications in autoimmune disease treatment, tissue regeneration, and
advanced cell therapy. Conclusion: Wharton’s jelly-derived MSCs present a promising alternative for
regenerative medicine, offering a favorable safety profile and versatile therapeutic applications. The
optimization of isolation and characterization protocols is crucial for their successful integration into
clinical protocols, advancing the field of regenerative therapies
The role of the pulmonary ultrasound in THR diagnosis of community – acquired pneumonia in children
Community-acquired pneumonia in children (CAP) continues to be a
significant cause of morbidity and mortality worldwide, accounting for 13% of
infectious diseases in children under 2 years of age and the cause of over
800,000 infant deaths annually. Despite current guidelines, chest radiography
(CXR) is still mainly used for imaging diagnosis of mild and/or uncomplicated
cases of CAP in children.
Aim: The aim of the study is to evaluate the contribution and reliability
of pediatric lung ultrasound (PLUS) as an alternative test in the diagnosis of
CAP in children.
Methods: This retrospective study included 280 children diagnosed with
CAP between June 2022 and February 2024, aged between 1 month and 13
years, conducted at the Municipal Children's Clinical Hospital No. 1
Results: CAP in children was confirmed through clinical methods, as
well as CXR and PLUS investigations in 280 children. LUS showed
pathological changes in 226 patients (80.71%), while CXR was abnormal in
223 (79.64%) cases. In radiologically diagnosed pneumonia, PLUS detected
CAP in 205 out of 223 cases (91.92%); when CXR was normal, PLUS was
abnormal in 21 out of 57 cases (36.84%). PLUS showed a sensitivity of 91.93%
(95% CI: 87.54-95.15), specificity of 63.16% (95% CI: 49.34-75.56), compared
to a sensitivity of 79.5% (95% CI: 72.43-84.06) and specificity of 63.15%
(95% CI: 49.32-75.49) for CXR. The positive predictive value was 90.71%
(95% CI: 87.40-93.22) and negative predictive value was 66,67% (95% CI:
55.18-76.47).The accuracy was 86.07% (95% CI: 81.45-89.90) for diagnosing
CAP by PLUS in children.
Conclusion: Pediatric lung ultrasound can be considered a valid
alternative first-line diagnostic tool for CAP in children
Chronic pelvic pain syndrome in neurological practice. Etiology, differential diagnosis and treatment
Introduction. Chronic pelvic pain is an interdisciplinary problem that affects not only the neurological
field but also the gynecological and surgical fields. It is estimated that between 5-26% of women and
2-10% of men suffer from chronic pelvic pain syndrome globally. After many years of debates, in
1979 the International Association for the Study of Pain (IASP) adopted the definition of pain as a “An
unpleasant sensory and emotional experience associated with actual or potential tissue damage, or
described in terms of such damage”.
Materials and methods. This abstract presents the result of a detailed analysis of articles and research
on chronic pelvic pain syndrome from the sources like PubMed, Google Scholar and others published
in last 10 years.
Results. CPPS manifests itself through hyperalgesia and allodynia. It is classified into 2 types: type 1
with unknown etiology and type 2, with known location of nerve injury. Risk factors include female
gender, fibromyalgia, and rheumatoid arthritis. The pathogenesis is multifactorial. One of the pathways
is neuropathic inflammation, a process in which peripheral C-fiber nociceptors are activated. Other one
is that the genetic component also plays an important role. The psychosomatic factor was demonstrated
by the connection between a history of stress disorder and confirmation of the diagnosis of CPPS. The
therapeutic management has undergone many changes over the years. The use of steroids,
bisphosphonates, gabapentin and ketamine have yielded short-term effects. Antioxidant treatment has
also shown some effects. Other therapies include low-dose naltrexone and botulinum toxin A.
Sympathetic blockade is used often but it is still not possible to create a definitive answer about the
duration of its effect.
Conclusion. In conclusion we can say that CPPS is a multi-etiological diagnosis but still not fully
elucidated. It requires further studies to better understand the pathogenesis, epidemiology, genetic and
psychological impact and effective treatment options, because this will help doctors in the prevention,
diagnosis and more effective treatment of this syndrome
Lienal vein – hemodynamic aspects in portal insufficiency
Introduction. The length of the lienal vein is 8–12 cm; caliber 6–12 mm, rectilinear trajectory. The
lienal vein traverses the border of the pancreatic body, then joins the superior mesenteric vein at the
pancreas neck to form the portal vein. The purpose of the study consists in study of blood supply in
the lienal vein in case of portal insufficiency.
Material and methods. Subjects to the study were 62 patients with liver cirrhosis - 46 men, 16 women,
average age - 39±0.21 years. The studied linear parameters were calculated by Doppler quantification.
The descriptive statistical test was applied.
Results. Normally, the lienal vein (LV) diameter is 0.6±0.02 cm, up to 0.8 cm; average values in
healthy people - 0.7±0.04 cm, linear velocity (LVC) in LV-13.8±0.6 cm/s, volume velocity (VV) -
231±13 ml/min. In group I, LVC was 13.1±0.1 cm/s, in group II-23.0±0.3 cm/sec; the VV was –
157±0.4 and 366±12 ml/min, respectively. The portal-splenic venous index decreased by 43%
compared to the norm, indicating a redistribution of blood flow in the veins of the portal system
towards the spleen.
Conclusions. 1. The spectrographic curve in lienal vein increased more than 1.6 times. 2. These
oscillations showed us that the diameter of the splenic vein expands considerably, reducing the speed
of the systolic, diastolic and average blood flow both in the splenic vein and the portal vein
Studiul terapiei cu ozon ca tratament complementar al pacienților cu SARS-CoV-2. Teză de doctor în științe medicale. 321.19 – Anesteziologie şi Terapie Intensivă
Actualitatea și importanța problemei cercetate. Abordarea terapeutică bazată pe
managementulsimptomatic rămâne o condiție sine qua non în gestionarea pandemiei de COVID-
19 și a complicațiilor asociate. Terapiile antivirale și corticosteroizii sistemici, utilizați în
tratamentul altor infecții virale, nu și-au dovedit eficacitatea în cazul infecției cu SARS-CoV-2 [9,
13, 17, 75]. Cercetarea alternativelor terapeutice eficiente pentru infecția cu SARS-CoV-2 a
generat un interes științifico-practic semnificativ, demonstrând potențialul acestora de a ameliora
manifestările clinice, de a îmbunătăți toleranța la simptome, de a reduce incidența complicațiilor
severe și de a diminua rata mortalității [9, 13, 17, 34].
Ozonoterapia reprezintă o metodă terapeutică complementară cu un spectru larg de indicații
terapeutice [4, 8, 27, 143, 147]. Conform unei analize sistematice a literaturii de specialitate,
ozonoterapia poate fi implementată atât ca monoterapie, cât și ca terapie adjuvantă, integrându-se
în protocoalele terapeutice destinate pacienților cu COVID-19. Datele disponibile sugerează că
această terapie a contribuit la ameliorarea manifestărilor clinice, a markerilor biochimici și a
parametrilor imagistici asociați inflamației, fără a se înregistra reacții adverse [15].
În cazul pneumoniei ușoare sau moderate cauzate de noul coronavirus SARS-CoV-2,
tratamentul complementar cu ozon oferă beneficii datorită efectelor sale antivirale, antioxidante,
antiedematoase, antiinflamatoare, imunomodulatoare și a capacității de a îmbunătăți transportul
oxigenului către țesuturile hipoxemice. Numeroase studii evidențiază relevanța potențială a terapiei
cu ozon în tratamentul pacienților cu COVID-19, generând un interes sporit pentru evaluarea
eficacității acestei metode în rândul acestui grup de pacienți [37, 70, 161, 170, 216, 254, 264].
Ozonul poate contribui semnificativ la tratamentul pacienților cu COVID-19, iar studiile
clinice mai ample ar putea deschide noi perspective terapeutice [100, 144, 149, 170, 216]. Datorită
proprietăților sale antioxidante, antiinflamatorii și antitrombotice, terapia cu ozon poate contribui la
combaterea hiperinflamației, imunodeficienței, hipercoagulabilității și a răspunsului insuficient la
terapiile convenționale în cazul infecției cu COVID-19. Primele studii publicate sugerează că
ozonoterapia ar putea fi un tratament adjuvant promițător atât pentru formele ușoare, cât și pentru
cele severe ale infecției cu SARS-CoV-2 [61, 100, 143, 170, 230]. Astfel, terapia cu ozon poate fi o
opțiune eficientă, atât ca metodă alternativă de tratament (independentă), cât și ca tratament
adjuvant, cu efecte reale și semnificative, în completarea metodelor convenționale utilizate pentru
pacienții cu COVID-19 [22, 37, 170, 177, 215, 230, 264], inclusiv în cazurile de insuficiență
respiratorie severă [100, 254]. În acest context, interesul pentru rolul ozonoterapiei în tratamentul
7
pacienților cu COVID-19 este în continuă creștere [37].
Evaluarea efectelor sistemice ale administrării oxigen-ozonului la pacienții cu COVID-19
este esențială încă de la debutul bolii, înainte ca aceasta să se agraveze și să fie necesară ventilația
mecanică prin intubație oro-traheală. Această abordare se bazează pe ipoteza conform căreia
tratamentul sistemic cu oxigen-ozon ar putea influența favorabil evoluția bolii și/sau ar putea
atenua, cel puțin parțial, debutul sindromului de eliberare a citokinelor („furtuna de citokine”)
[144, 170, 238].
În contextul pandemiei de COVID-19, principalele studii arată că ozonul reduce factorii
proinflamatori și procoagulanți, scade frecvența necesității ventilației mecanice (sau a altor forme
de asistență respiratorie), îmbunătățește saturația oxigenului și reduce rata mortalității. Totuși, în
pofida rezultatelor preliminare promițătoare a studiilor clinice și a opiniilor experților, se consideră
că dovezile disponibile nu sunt încă suficiente pentru a confirma ozonoterapia ca opțiune
terapeutică viabilă în tratarea COVID-19. Prin urmare, sunt necesare studii clinice suplimentare,
în special cercetări de mare amploare [9, 145, 170].
Astfel, în absența unor opțiuni de tratament specifice, terapiile de susținere rămân piatra de
temelie a tratamentului pacienților cu COVID-19. Literatura de specialitate sugerează că integrarea
ozonoterapiei în protocoalele terapeutice ar putea contribui la scăderea morbidității și la o
recuperare mai rapidă a pacienților cu COVID-19. Cu toate acestea, validarea eficacității
ozonoterapiei ca tratament adjuvant pentru COVID-19 și fundamentarea implementării sale clinice
necesită studii clinice randomizate controlate, care să evalueze impactul acesteia asupra evoluției
infecției cu SARS-CoV-2 [96, 124].
Reieșind din cele relatate anterior, scopul studiului constă în evaluarea eficienței clinice a
tratamentului cu ozon (autohemoterapie ozonată majoră) la pacienții cu SARS-CoV-2.
În vederea atingerii scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective de cercetare:
1. Evaluarea ratei mortalității în rândul pacienților cu COVID-19, comparativ cu cei care
nu au beneficiat de ozonoterapie intravenoasă.
2. Estimarea eficienței ozonoterapiei intravenoase asupra parametrilor respiratori la
pacienții infectați cu SARS-CoV-2.
3. Determinarea eficienței ozonoterapiei intravenoase asupra profilului de markeri
inflamatori la pacienții cu COVID-19.
4. Analiza comparativă a rateiși duratei de utilizare a ventilației mecanice, atât neinvazive,
cât și invazive, între grupurile de studiu.
8
5. Evaluarea impactului ozonoterapiei intravenoase asupra duratei de spitalizare în unitatea
de terapie intensivă (UTI) și a duratei totale de spitalizare.
În vederea cercetării și rezolvării problemelor analizate, în conformitate cu scopul și
obiectivele stabilite, s-au utilizat următoarele metode de studiu: analiza, comparația, examinarea
clinică și paraclinică, precum și metode statistice.
Lucrarea reprezintă un studiu clinic prospectiv și randomizat, ce vizează evaluarea eficienței
clinice și paraclinice a tratamentului convențional, combinat cu ozonoterapia (autohemoterapie
ozonată majoră), la pacienții infectați cu SARS-CoV-2. Eșantionul a inclus două grupuri
comparabile de pacienți cu COVID-19 (un grup tratat conform protocolului convențional și un
grup tratat conform protocolului convențional, combinat cu ozonoterapie). Pacienții au fost
selectați aleatoriu și evaluați prin intermediul unui chestionar clinic structurat, conceput în mod
special pentru acest studiu. Pacienții din fiecare grup au fost monitorizați de medicii curanți și au
beneficiat de un tratament similar. Criteriile de evaluare au fost menținute constante pe tot
parcursul cercetării.
Noutatea și originalitatea științifică: Relevanța științifică a lucrării constă în estimarea
tuturor efectelor ozonoterapiei asupra intensității procesului inflamator și a parametrilor respiratori
la pacienții cu COVID-19, care au un rol determinant în evoluția clinică şi rata de supraviețuire,
astfel, oferind, posibilităţi de ameliorare a stării acestor pacienți.
Problema științifică soluționată constă în evaluarea eficienței autohemoterapiei ozonate
majore în evoluția clinică a pacienților infectați cu SARS-CoV-2.
Semnificația teoretică și valoarea practică a lucrării. Rezultatele studiului au contribuit
la completarea și fundamentarea metodelor de tratament pentru pacienții cu COVID-19. Au fost
analizate comparativ evoluțiile clinice ale pacienților infectați cu SARS-CoV-2, atât cu cât și fără
administrarea de ozonoterapie intravenoasă ca terapie complementară.
Aprobarea rezultatelor tezei: Rezultatele studiului au fost prezentate şi discutate în cadrul
următoarelor forumuri ştiinţifice naționale şi internaționale:
1. The 5th International Conference on Nanotechnologies and Biomedical Engineering,
ICNBME-2021. 3-5 noiembrie 2021, Chișinău, Republica Moldova
2. Al 48-lea Congres al Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă (SRATI),
11-15 mai 2022, Sinaia, România
3. The 7th International Conference on Covid-19 Studies, 5-6 septembrie 2022, Ankara,
Turci
The role of vitamin D in the Wnt/β-catenin signaling pathway
Background. The Wnt/β-catenin signaling pathway is a complex system involved in immune
homeostasis, tissue regeneration, and various physiological processes. Aberrant activation of the
signaling pathway, driven by genetic and epigenetic changes, developes various cancers: colorectal
carcinoma, gastric, esophageal, nasopharyngeal, breast.
Objective of the study. To elucidate the biochemical mechanisms of action of vitamin D on the
Wnt/β-catenin signaling pathway in order to develop effective methods of prevention and treatment
in cancer. Materials and methods. A review of the literature from 2019-2024 was performed using
10 articles, including from the State University of Medicine and Pharmacy Nicolae Testemitanu
Scientific Medical Library, Republic of Moldova, data from ScienceDirect, PubMed Central, Biomed
Central, MDPI, Wiley Online Library, Febspress electronic libraries.
Results. The canonical Wnt/β-catenin pathway regulates cell differentiation, proliferation, and
survival. Physiologically, this pathway is initiated by the binding of Wnt ligands to frizzled (FZD)
receptors, that associate with low-density lipoprotein receptor 5 (LRP5 ) and LRP6. Without Wnt
receptor activation, β-catenin is phosphorylated by the destruction complex (DC), including glycogen
synthase kinase 3β (GSK3β), casein kinase 1α (CK1α), E3 ubiquitin ligase β-TrCP (SCFβ-TrCP),
Axis inhibition protein (AXIN), and further degradation is carried out by proteasome. These
processes prevent the accumulation of β-catenin in the nucleus and prevent further activation of the
gene by the repressive complex containing theTCF/LEF family (T cell factor/lymphoid enhancer
factor family). The Wnt/β-catenin pathway is activated when Wnt proteins bind to the FZD receptor,
inhibiting DC and allowing β-catenin to accumulate in the cytoplasm, some of which translocates to
the nucleus to activate TCF/LEF proteins. Abnormal expression of the signaling pathway causes
excessive accumulation of β-catenin in tumor cells, which leads to tumor infiltration and metastasis
progression. Calcitriol, 1,25(OH)₂D₃, inhibits Wnt signaling in cancer cells through vitamin D
receptor (VDR), blocking β-catenin from binding TCF and activating target genes.
Conclusions. Vitamin D administration significantly reduced Wnt and β-catenin expression,
demonstrating its role in blocking β-catenin translocation. Currently, new strategies are being
explored to develop effective drugs targeting this pathway for cancer treatment