Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Campylobacteriosis in children - clinical profile and etiological confirmation using multiplex PCR
Full text linkIntroducere. Campilobacterioza reprezintă o cauză majoră de boală diareică acută la copil, în special la vârste mici, fiind asociată cu forme severe şi risc de complicaţii. Conform ghidurilor pediatrice ESPGHAN 2020-2025, diagnosticul rapid şi precis este esenţial pentru iniţierea precoce a terapiei. Scop. Evaluarea caracteristicilor clinico-epidemiolog-ice şi de laborator ale campilobacteriozei confirmate prin PCR multiplex la copiii spitalizaţi, în vederea îmbunătăţirii conduitei terapeutice. Material şi metode. A fost realizat un studiu descriptiv-prospectiv pe un lot de 46 de copii internaţi cu diagnosticul de campilobacterioză în perioada rece a anului. Diagnosticul etiologic s-a bazat pe detecţia prin PCR multiplex din materii fecale. S-au analizat date clinice, epidemiologice şi paraclinice, aplicând teste statistice descriptive (medie, frecvenţă). Rezultate. Majoritatea pacienţilor (84,7%) au fost sugari şi preşcolari. Infecţia a fost monomicrobiană la 56,5% şi mixtă (cu rotavirus, nor-ovirus, Escherichia coli) la 43,5%. Clinic, au predominat febra, vărsăturile, hemocolita şi deshidratarea. Din rezultatele examinărilor de laborator s-au constatat leucocitoză, VSH accelerat, PCR crescut, acetonurie şi hipertransami-nazemie uşoară. Durata medie de spitalizare a fost de 5 zile, copii au fost externaţi la domiciliu în stare satisfăcătoare S-a administrat rehidratare, antimicrobiene (nifuroxazid, cotrimoxazol), antibiotice (ceftriaxonă, cefotaxim), probiotice şi tratament simptomatic. Concluzii. Studiul a demonstrat că campilobacterioza are evoluţie severă, în special la vârste mici, frecvent cu hemocolita şi sindrom toxic pronunţat. Diagnosticul prin PCR multiplex permite confirmarea rapidă a etiologiei şi ghidarea tratamentului conform recomandărilor pediatrice recente.Introduction. Campylobacteriosis is a major cause of acute diarrheal illness in children, particularly under the age of five, and is associated with more severe forms and risk of complications. According to ESPGHAN guidelines (20202025), early and accurate etiological diagnosis is essential for optimal management. Objective. To assess the clinical, epidemiological and laboratory features of Campylobacteriosis confirmed by multiplex PCR in hospitalized children, in order to improve therapeutic conduct. Material and methods. A prospective descriptive study was conducted on a group of 46 children hospitalized with confirmed Campylobacteriosis between January and September 2024. Etiologic diagnosis was established using real-time multiplex PCR from stool samples. Clinical, epidemiological and laboratory data were analyzed using descriptive statistics (mean, frequency). Results. Most patients (84.7%) were infants and preschoolers. The infection was monomicrobial in 56.5% and mixed (with rotavirus, norovirus, Escherichia coli) in 43.5%. Clinically, fever, vomiting, hemocolitis and dehydration predominated. Laboratory examination results revealed leukocytosis, accelerated ESR, increased CRP, aceton-uria and mild hypertransaminasemia. The average length of hospitalization was 5 days, children were discharged home in satisfactory condition. Rehydration, antimicrobials (ni-furoxazide, cotrimoxazole), antibiotics (ceftriaxone, cefotaxime), probiotics and symptomatic treatment were administered, diet. Conclusion. The study demonstrated that campylobacteriosis has a severe course, especially at young ages, frequently with hemocolitis and pronounced toxic syndrome. Diagnosis by multiplex PCR allows rapid confirmation of the etiology and guidance of treatment according to recent pediatric recommendations
Pedestrian behavior in urban locations and their traffic safety
Full text linkIntroducere. Pietonii, fiind printre cei mai vulnerabili în trafic, riscă implicarea în diverse traumatisme rutiere la nerespectarea regulilor de circulaţie. Comportamentul conştient, corect şi atent, incluzând respectarea acestora, joacă rol cheie în reducerea probabilităţii de accidentare, traumatizare sau chiar deces. Scop. Studierea comportamentelor pietonilor în mediul urban cu identificarea acţiunilor riscante şi înţelegerea percepţiilor acestora pentru propunerea măsurilor de îmbunătăţire a siguranţei în trafic. Material şi metode. A fost dezvoltat un chestionar în baza datelor din literatură, privind analiza factorii de risc comportamentali ai pietonilor din mediul urban. Datele au fost colectate printr-un chestionar structurat Google Form aplicat în perioada februarie - iunie 2025. Participarea a fost voluntară, gratuită şi bazată pe consimţământ informat. Rezultate. Conform chestionarului cu 261 participanţi din Chişinău, 66,7% locuiesc în mediu urban. Majoritatea 46,7% au 18-24 ani, 66,3% fiind femei. Peste jumătate de participanţi- 55,9% au fost implicaţi în situaţii periculoase ca pietoni din cauza neatenţiei. Dintre aceştia, 47,7% aproape au fost loviţi de maşină. 87% consideră distragerea atenţiei un factor de risc. Cel mai des - 60,5% zilnic utilizează telefonul mobil pe stradă, preponderent pentru convorbiri 54%. 80,4% observă zilnic/săptămânal pietoni distraşi în trafic. Utilizarea telefonului mobil- 69,6% şi graba- 63,1% sunt percepute ca principale cauze ale distragerii atenţiei. Concluzii. Majoritatea participanţilor, predominant tinerii şi femeile, recunosc distragerea atenţiei ca un risc major. Aproape jumătate au avut experienţe periculoase. Utilizarea frecventă a telefonului mobil pe stradă şi graba sunt principalele cauze percepute ale distragerii atenţiei observate în trafic.Introduction. Pedestrians, being among the most vulnerable in traffic, are at serious risk when interacting with vehicles, which leads to numerous accidents and deaths. Conscious and correct behavior, including compliance with traffic rules and increased attention, plays a key role in reducing the likelihood of accidents. Objective. Analyzing pedestrian behaviors in urban areas and identifying risky actions and understanding their perceptions. This aim to improve traffic safety and road infrastructure. Material and methods. A questionnaire was developed based on data from the literature, regarding the analysis of the behavioral risk factors of pedestrians in the urban environment. Data were collected through a structured Google Form questionnaire applied between February and June 2025. Participation was voluntary, free and based on informed consent. Results. According to the questionnaire with 261 participants from Chisinau, 66.7% live in an urban environment. The majority 66.7% are 18-24 years old, and 66.3% are women. Over half of the participants 55.9% have been involved in dangerous situations as pedestrians due to inattention. Specifically, of these, 47.7% have almost been hit by a car. 87% consider distraction a risk factor. Most often 60.5% use their mobile phone on the street daily, mainly for calls 54%. Moreover, 80.4% observe pedestrians distracted in traffic daily/weekly. Ultimately, mobile phone use 69.6% and rushing 63.1% are perceived as the main causes of distraction. Conclusion. Most participants, who were predominantly young and female, recognize distraction as a major risk. Indeed, almost half have had dangerous experiences. Furthermore, frequent use of mobile phones on the street and rushing are the main perceived causes of distraction that is observed in traffic
Evaluation of conscious eating behavior among overweight people
Full text linkIntroducere. Obezitatea este principala problemă de sănătate publică a secolului XXI, fiind asociată cu şase boli cronice majore. În Regiunea Europeană a OMS, 9-20% din populaţia adultă este obeză şi 30-80% este supraponderală. În Republica Moldova, 22,7% dintre adulţi sunt obezi şi 63,9% sunt supraponderali. Scop. Evaluarea comportamentului alimentar la persoanele adulte cu obezitate pentru dezvoltarea intervenţiilor de schimbarea comportamentului şi consolidarea obiceiurilor alimentare sănătoase pe termen lung. Material şi metode. Un studiu observaţional a fost realizat pe un eşantion de 200 de persoane cu obezitate internate în secţia de endocrinologie. A fost aplicat Chestionarul privind mâncatul conştient(28 itemi). Criteriile de includere au fost vârsta>18 ani, IMC>30 şi acordul informatAnaliza datelor s-a realizat utilizând metode statistice variate pentru selecţiile mici Rezultate. Pacienţii incluşi în studiu au avut vârste între 18 şi 64 de ani(media 45,1 ± 8,92 ani). Majoritatea aveau peste 45 de ani (59,5%),pro-veneau din mediul rural(60,0%) şi aveau studii medii de specialitate(55,0%). Obezitatea de grad II a fost cea mai frecventă(39,0%),urmată de gradul I(35,5%) şi gradul III (25,5%). În rândul femeilor a predominat obezitatea de gradul I(34,4%),iar în rândul bărbaţilor - obezitatea de gradul II (45,9%). La 89,3% dintre respondenţi s-au constatat tulburări de alimentaţie nespecificate, corelate cu factorul psiho-emoţional, cel mai frecvent fiind mâncatul emoţional(60,5%),urmat de cel restrictiv (52,3) şi cel extern (28,6%). Concluzii. Majoritatea pacienţilor prezintă tulburări de alimentaţie, predominând formele combinate. Sunt necesare intervenţii psihonutriţionale personalizate, axate pe corectarea comportamentului alimentar şi reducerea impactului psihoemoţional al obezităţii asupra calităţii vieţii.Introduction. Obesity is the main public health problem of the 21st century, being associated with six major chronic diseases. In the WHO European Region, 9-20% of the adult population is obese and 30-80% is overweight. In the Republic of Moldova, 22.7% of the adults are obese and 63.9% are overweight. Objective. The evaluation of eating behavior patterns in obese adults, in order to develop personalized behavior, change interventions and strengthen long-term healthy eating habits. Material and methods. An observational study was conducted on a sample of 200 obese people hospitalized in the endocrinology department. The Mindful Eating Questionnaire, with 28 items, was applied. The inclusion criteria were age over 18 years, BMI > 30 and informed consent. The analysis of the results was performed using various statistical methods for small selections Results. Patients included in the study were aged between 18 and 64 years (mean 45.1 ± 8.92 years). Most subjects were over 45 years old (59.5%), came from rural areas (60.0%) and had secondary specialized education (55.0%). Grade II obesity was the most common (39.0%), followed by grade I (35.5%) and grade III (25.5%). Among women, grade I obesity prevailed (34.4%), and among men - grade II obesity (45.9%). Unspecified eating disorders, mainly correlated with the psycho-emotional factor, were found in 89.3% of respondents, the most frequent being emotional eating (60.5%), followed by restrictive (52.3%) and external (28.6%). Conclusion. Most patients manifest various types eating disorders, with combined forms predominating. Personalized psychonutritional interventions are vital, the main focus being on correcting the eating behavior and reducing the psychoemotional impact of obesity on quality of life
Forced medication of patients with severe mental disorders: freedom versus safety. Bioethical aspects
Full text linkForced medication of patients with severe mental disorders involves
hospitalization and treatment without free and informed consent, raising
important bioethical concerns. The study analyzed recent literature to
explore the balance between protecting individual rights and ensuring
public and personal safety. Results indicate that coercive treatment is
justified only under strict conditions, with safeguards for patient rights
such as respect, non-discrimination, and minimal restriction. Ensuring
these principles reduces perceived coercion and increases later patient
acceptance of the necessity of forced medication.Overall, forced medication should remain an exceptional measure, applied only with strict
adherence to human rights and core bioethical principles
Particularities of herpes simplex virus infection in children
Full text linkIntroducere. Virusul Herpes simplex poate provoca morbiditate şi mortalitate la copii. Infecţia poate varia de la implicaţii mucoase şi cutanate până la encefalită sau diseminare în organe. În ciuda tratamentului antiviral, se întâlnesc frecvent sechele neurologice pe termen lung, cu impact asupra neurodezvoltării. Scop. Scopul a fost de a evalua modelele clinice, ratele de mortalitate, terapiile antivirale şi rezultatele neurologice pe termen lung în cazul pacienţilor pediatrici cu infecţii cu Herpes simplex. Material şi metode. A fost efectuată o analiză sistematică a RCT, a meta-analizelor şi a studiilor observaţionale folosind baze de date. Studiile incluse au raportat infecţia confirmată cu HSV Parametrii înregistraţi au fost vârsta, categoria bolii, protocoalele de tratament, rezultatele clinice şi statutul neurologic la >12 luni. Statistici şi raporturi de şanse. Rezultate. Sechelele neurologice au fost identificate la 50,7% dintre copii după encefalită; 42,1% au dezvoltat handicap mintal şi 5,9% au avut deficienţe de vedere. HSV neonatal diseminat a fost asociat cu rate de mortalitate de până la 61%. Acyclovir intravenos în doze (60 mg/kg/zi timp de 21 de zile) a îmbunătăţit supravieţuirea în formele disseminate (OR 3,3; 95% CI: 1,4-7,9) şi a fost bine tolerat. Nu a fost observată nici o diferenţă semnificativă între vidarabină şi acyclovir în prevenirea mortalităţii. La un follow-up de >1 an, 74,1% dintre supravieţuitori au prezentat morbiditate neurologică, inclusiv cei externaţi fără deficite acute. Concluzii. HSV la copii, în special în formele neonatale de SNC şi cele diseminate, rămâne asociat cu o morbiditate neurologică ridicată. Diagnosticul precoce şi aciclovir în doze mari au îmbunătăţit supravieţuirea, dar nu elimină dizabilitatea pe termen lung. Urmărirea neurodezvoltării este esenţială.Introduction. Herpes simplex virus can cause morbidity and mortality in children. Infection can range from mucocutaneous involvement to encephalitis or multiorgan dissemination. Despite antiviral treatment, long-term neurological sequelae are frequently encountered, with lasting impact on neurodevelopment. Objective. The aim was to evaluate clinical patterns, mortality rates, antiviral therapies and long-term neurological outcomes in pediatric patient with Herpes simplex virus infections. Material and methods. A systematic analysis of RCT, meta-analyses and observational studies was conducted using databases. Included studies reported confirmed HSV infection in children. Parameters recorded were age, disease category, treatment protocols, clinical outcomes, and neurological status at >12 months. Descriptive stats and odds ratios were used. Results. Neurological sequelae were identified in 50.7% of children post-encephalitis; 42.1% developed mental disability and 5.9% had visual impairment. Neonatal disseminated Herpes simplex infection was associated with mortality rates up to 61%. High-dose intravenous acyclovir (60 mg/kg/day for 21 days) significantly improved survival in disseminated forms (OR 3.3; 95% CI: 1.4-7.9) and was well tolerated. No significant difference was noted between vidarabine and acyclovir in preventing mortality. At >1-year follow-up, 74.1% of survivors exhibited neurological morbidity, including those discharged without acute deficits. Conclusion. HSV in children, particularly in neonatal CNS and disseminated forms, remains associated with high neurological morbidity. Early diagnosis and high dose acyclovir therapy improved survival but did not eliminate long-term disability. Extended neu-rodevelopmental follow-up is essential
Multisystem inflammatory syndrome in children (MIS-C) with COVID-19
Full text linkRezumat.
Sindromul inflamator multisistemic la copii (MIS-C) este o complicație
post-infecție cu SARS-CoV-2, caracterizată prin afectare multisistemică,
inflamație severă și risc crescut de insuficiență a organelor vitale. Manifestările
clinice includ febră persistentă, afectare cardiovasculară, tulburări respiratorii,
gastrointestinale, hepatice și hematologice. Diagnosticul se bazează pe criterii
clinice, biologice și serologice conform ghidurilor internaționale recente.
Managementul implică terapie intensivă multidisciplinară, suport respirator și
cardiovascular, corecție hidroelectrolitică și tratament imunomodulator
(corticosteroizi, imunoglobuline intravenoase). Cazul clinic prezentat descrie
evoluția filminantă a MIS-C la un sugar de 6 luni, care în pofida terapiei
intensive a dezvoltat insuficiență multiplă de organe soldată ulterior cu deces.
Literatura de specialitate subliniază importanța recunoașterii rapide a
simptomelor, aplicării protocoalelor terapeutice standardizate și a colaborării
multidisciplinare. Supravegherea continuă a parametrilor clinici și biochimici,
împreună cu terapia imunomodulatoare, rămân pilonii esențiali în reducerea
mortalității.Abstract
Multisystem Inflammatory Syndrome in Children (MIS-C) is a postinfectious complication of SARS-CoV-2, characterized by multisystem
involvement, severe inflammation, and an increased risk of vital organ failure.
Clinical manifestations include persistent fever, cardiovascular impairment, and
respiratory, gastrointestinal, hepatic, and hematological disorders. Diagnosis is
based on clinical, biological, and serological criteria, according to recent
international guidelines. Management involves multidisciplinary intensive care,
respiratory and cardiovascular support, hydro-electrolytic correction, and immunomodulatory treatment (corticosteroids, intravenous immunoglobulins).
The presented clinical case describes the fulminant evolution of MIS-C in a 6-
month-old infant, who, despite intensive therapy, developed multiple organ
failure that ultimately resulted in death. The specialized literature emphasizes
the importance of early recognition of symptoms, implementation of
standardized therapeutic protocols, and multidisciplinary collaboration.
Continuous monitoring of clinical and biochemical parameters, together with
immunomodulatory therapy, remain essential pillars in reducing mortality
Optimization of surgical strategy using sonography and regional blocks
Full text linkIntroducere.
În chirurgia parietală abdominală, abordul clasic implică incizii largi, disecții extensive și un risc crescut de
hemoragii, mai ales în lipsa unei delimitări clare a leziunilor.
În ultimii ani, sonografia preoperatorie și utilizarea tehnicilor de anestezie regională ecoghidată (TAP și RS) au
oferit o alternativă eficientă, minim invazivă și precisă.
Scop
Scopul acestui studiu este de a evidenția rolul sonoanatomiei și al blocurilor ecoghidate TAP și RS în facilitarea
intervențiilor chirurgicale parietale, reducerea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor operatorii.
Materiale și metode
Studiul se bazează pe analiza literaturii științifice din perioada 2010-2025, inclusiv articole din PubMed și alte
baze academice.
Este prezentat un caz clinic complex, în care evaluarea ecografică preoperatorie și blocurile TAP și RS au fost
utilizate ca strategie principală de anestezie și ghidaj chirurgical.
Rezultate
Pacientul, în vârstă de 47 de ani, cu două formațiuni intramusculare dureroase localizate în mușchii abdominali
(rectus și transversus abdominis), a fost inițial programat pentru biopsie excizională sub anestezie locală, însă procedura a fost întreruptă din cauza durerii intense.
Ulterior, s-a optat pentru intervenție în sală, folosind blocuri regionale ecoghidate TAP și RS ca metodă principală de anestezie.
Cu ajutorul sonografiei, leziunile au fost precis localizate, inciziile au fost minime, iar disecția a fost sigură.
Intervenția s-a realizat complet sub anestezie regională, fără necesitatea sedării profunde sau a anesteziei generale.
Postoperator, pacientul nu a necesitat analgezice sistemice, iar recuperarea a fost rapidă, fără complicații.
Concluzie
Sonoanatomia preoperatorie și blocurile TAP și RS ecoghidate oferă o alternativă sigură și eficientă la intervențiile clasice cu incizii largi. Ele permit chirurgului o planificare precisă, reduc durerea intra- și postoperatorie și
pot elimina nevoia de anestezie generală.Introduction.
The study of sonoanatomy is crucial for improving the accuracy and safety of regional anesthesia. Advances in
ultrasound technology have facilitated the precise identification of anatomical structures, enhancing the efficacy of Material and methods
The study is based on the analysis of scientific literature from 2010–2025, including articles from PubMed and
other academic databases.
A complex clinical case is presented, in which preoperative sonographic evaluation and TAP and RS blocks were
used as the main anesthesia and surgical guidance strategy.
Results
The sonoanatomical evaluation confirmed the visibility of fascial planes, vascular structures, and adjacent muscles. The TAP block provided effective analgesia by targeting the nerves located between the internal oblique and
transversus abdominis muscles. The RS block demonstrated clear sonoanatomical reference points, allowing precise
anesthetic deposition along the posterior aspect of the rectus abdominis muscle.
A 47-year-old patient with two painful intramuscular formations located in the abdominal muscles (rectus and
transversus abdominis) was initially scheduled for excisional biopsy under local anesthesia; however, the procedure
was interrupted due to severe pain.
Subsequently, surgery was performed using ultrasound-guided TAP and RS regional blocks as the main anesthesia method.
With the aid of sonography, the lesions were precisely located, incisions were minimal, and dissection was safe.
The procedure was fully completed under regional anesthesia without the need for deep sedation or general
anesthesia. Postoperatively, the patient did not require systemic analgesics, and recovery was rapid, without complications.
Conclusion
Preoperative sonoanatomy and ultrasound-guided TAP and RS blocks provide a safe and effective alternative to
classic surgeries with large incisions.
They allow the surgeon precise planning, reduce intra- and postoperative pain, and may eliminate the need for
general anesthesia.
techniques such as the transversus abdominis plane (TAP) block and the rectus sheath (RS) block.
In abdominal wall surgery, the classic approach involves large incisions, extensive dissections, and an increased
risk of bleeding, especially in the absence of clearly defined lesions.
In recent years, preoperative sonography and the use of ultrasound-guided regional anesthesia techniques (TAP
and RS) have provided an effective, minimally invasive, and precise alternative.
Objective
The aim of this study is to highlight the role of sonoanatomy and ultrasound-guided TAP and RS blocks in facilitating abdominal wall surgical interventions, reducing risks, and improving operative outcomes
Respecting patient autonomy in neurodegenerative diseases: Parkinson’s syndrome
Full text linkParkinson’s disease is the fastest-growing neurological disorder globally and is characterized by a range of motor and non-motor symptoms that vary significantly among individuals. Since cognitive decline
affects approximately 90% of individuals, disease progression could lead
to a perceived reduction in functional autonomy
Consequences of surgical intervention on the thyroid gland
Full text linkIntroducere. Morbiditatea crescândă a cancerului tiroidian impune creşterea tiroidectomiilor. Complicaţiile după tiroid-ectomii apar în 2-10% cazuri. Cele mai frecvente sunt afectarea arterelor tiroidiene, a nervilor recurenţi (0,3-13,5%) şi glandelor paratiroide (3,5-34,2%), ceea ce se datorează variabilităţii anatomice. Scop. Diagnosticarea, analiza, managementul complicaţiilor precoce şi tardive în intervenţiile pe glanda tiroidă în dependenţă de volumul tiroidectomiei cît şi sabilirea exactă a diagnosticul preoperatoriu. Material şi metode. Studiul a fost realizat în Clinica 2 Chirurgie pe parcursul anilor 2019-2024 pe 562 pacienţi cu tireopatii operaţi cu vârsta între 18 şi 81 ani, Raportul femei/ bărbaţi fiind 4/1 (266/88). Toţi pacienţii au fost supuşi screenin-gului hormonal, ecografic, puncţiei echoghidate, scinigrafic, tomografiei computerizate sau RMN. Rezultate. Volumul intervenţiilor chirurgicale: lobectomii/hemitiroidectomii - 251 (70,9%), tiroidectomii subtotale - 50(14,1%), tiroid-ectomii totale - 53 (14,9%). Complicaţiile postoperatorii cel mai frecvent s-au întîlnit la bolnavii cu tiroidectomie totală: pareza n. recurrens - 7 (13,2%), hipoparatiroidie - 6 (11,3%) hematom -1 (1,88%). În tiroidectomii subtotale - pareza n. recurrens în 2 (4%) cazuri, hipoparatiroidie -1 (2%), hematom - 3 (6%); în lobectomii pareza n.recurrens - 1 (1,03%), hematom - 1 (1,03%). Recidiva s-a constatat mai frecvent în lobectomii - 5 (1,99%) şi tiroidectomii subtotale - 7 (1,9%); în tiroidectomii totale - 0 cazuri. Concluzii. Volumul tiroidectomiei este ales de malignitatea procesului şi nu de mărimea acestuia, iar extirparea totală fiind impusă de gradul de invazie a procesului malign. Tiroidec-tomiile totale cu sau fără limfodiseţie scad rata recidivelor, dar măresc rata complicaţiilor şi calitatea vieţii pacientului.Introduction. The increase in the morbidity of thyroid cancer requires an increase in thyroidectomies. Complications after thyroidectomies occur in 2-10% of cases. The most common are damage to the thyroid arteries, recurrent nerves (0.3-13.5%) and parathyroid glands (3.5-34.2%), which is due to anatomical variability. Objective. Diagnosis, analysis, management of complications in thyroid gland interventions depending on the volume of thyroidectomy as well as the accurate establishment of the preoperative diagnosis. Material and methods. The study was conducted at the 2nd Surgery Clinic from 2019 to 2024 on 562 patients with thyroid diseases who underwent surgery, aged between 18 and 81 years. The female-to-male ratio was 4:1 (266/88). All patients underwent hormonal screening, ultrasound, guided fine needle aspiration, scintigraphy, computed tomography, or MRI. Results. Surgical volume: hemi-thyroidectomies - 251 (70.9%), subtotal thyroidectomies - 50 (14.1%), total thyroidectomies - 53 (14.9%). Postoperative complications were most frequently encountered in patients with total thyroidectomy: n. recurrent paresis -7 (13.2%), hypoparathyroidism - 6 (11.3%), hematoma - 1 (1.88%). In subtotal thyroidectomies, recurrent paresis in 2 (4%) cases, hypoparathyroidism in 1 (2%), hematoma in 3 (6%); in lobectomies, recurrent paresis in 1 (1.03%) case, hematoma in 1 (1.03%). Recurrence was more frequent in lobectomies - 5 (1.99%) and subtotal thyroidectomies - 7 (1.9%); no recurrences were observed in total thyroidectomies. Conclusion. The volume of thyroidectomy is chosen by the malignancy of the process and not by its size, and total extirpation is imposed by the degree of invasion of the malignant process. Total thyroidectomies decrease the recurrence rate, but increase the complication rate and the patient's quality of life
Challenges and advances in the early diagnosis of primary ovarian insufficiency
Full text linkIntroducere. Insuficienţa ovariană primară afectează circa 1% dintre femeile sub 40 de ani, fiind o cauză majoră de infertilitate şi morbiditate endocrină. În contextul creşterii prevalenţei, identificarea timpurie a IOP este esenţială pentru prevenirea complicaţiilor metabolice şi optimizarea tehnicilor reproductive. Scop. Evaluarea metodelor actuale şi progreselor recente în diagnosticul precoce al insuficienţei ovariene primare şi evidenţierea provocărilor care limitează aplicarea lor eficientă în practică. Material şi metode. A fost efectuată o analiză sistematică a 85 de studii publicate în perioada 2000-2024, în baze de date internaţionale (PubMed, Scopus, Web of Science), selectate conform ghidului PRISMA. Au fost analizate testele hormonale, genetice şi imunologice utilizate în identificarea precoce a IOP, precum şi limitările acestora. Rezultate. Testarea hormonală a inclus dozarea nivelelor de FSH, LH, estradiol şi AMH. AMH s-a dovedit a fi cel mai sensibil marker precoce (sensibilitate 80-90%, specificitate ~85%). FSH >40 UI/L a indicat IOP cu o specificitate >90%. Investigaţiile genetice (cariotipare, testarea premutaţiei genei FMR1) au identificat anomalii în 10-15% din cazurile idiopatice. Autoanticorpii tiroidieni şi ovarieni au fost prezenţi în 4-30% din cazuri, dar testele prezintă variabilitate analitică. Limitările identificate au inclus lipsa protocoalelor standardizate pentru stabilirea certă a diagnosticului şi accesul restrâns la testările genetice şi imunologice. Concluzii. Diagnosticul precoce al IOP necesită integrarea testelor hormonale, genetice şi imuno-logice într-o abordare multidisciplinară. Este esenţială standardizarea protocoalelor şi creşterea accesului la testele moleculare pentru o diagnosticare precisă şi aplicare clinică eficientă.Introduction. Primary ovarian insufficiency (POI) affects approximately 1% of women under 40 and represents a significant cause of infertility and endocrine morbidity. Given the rising prevalence, early identification of POI is essential to prevent long-term complications and optimize fertility and hormonal management. Objective. Evaluation of current methods and recent advances in early diagnosis of POI, along with identification of key challenges that limit its effective implementation in clinical practice. Material and methods. A systematic review of 85 studies published between 2000 and 2024 was conducted using PubMed, Scopus, and Web of Science databases, carefully selected according to PRISMA criteria. Hormonal, genetic, and immunological diagnostic tools were thoroughly analyzed, alongside the limitations associated with their clinical application. Results. Hormonal testing included measurement of FSH, LH, estradiol, and AMH levels. AMH proved to be the most sensitive early marker (sensitivity 80-90%, specificity ~85%). FSH levels >40 IU/L indicated primary ovarian insufficiency with specificity over 90%. Genetic investigations, including karyotyping and FMR1 premutation testing, identified abnormalities in 10-15% of idiopathic cases. Thyroid and ovarian autoantibodies were present in 4-30% of cases, although tests showed analytical variability. The main limitations included lack of standardized diagnostic protocols and restricted access to genetic and immunological testing. Conclusion. Early diagnosis of primary ovarian insufficiency required the integration of multiple biological markers within a comprehensive multidisciplinary approach. Findings confirmed the need for standardized diagnostic protocols and significantly improved access to molecular investigations