Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Surgery for drug-resistant epilepsy in children: literature review and comparison with data from the Republic of Moldova
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Epilepsia farmacorezistentă afectează aproximativ 20-30% dintre copiii cu epilepsie şi este asociată cu afectarea dezvoltării neuropsihice şi scăderea calităţii vieţii. În ultimii ani, intervenţiile chirurgicale au devenit o opţiune, cu beneficii dovedite în controlul crizelor şi îmbunătăţirea prognosticului. Scop. Analiza progreselor recente în chirurgia epilepsiei farmacorezistente la copii şi compararea cu situaţia din Republica Moldova privind accesul, tipurile de intervenţii şi rezultatele. Material şi metode. A fost efectuată o revizuire a literaturii ştiinţifice din perioada 20192024 utilizand baza de date PubMed, Scopus, Web of Science si incluzând studii clinice şi ghiduri privind chirurgia epilepsiei la copii. Au fost analizate şi date din Republica Moldova referitoare la evaluarea şi tratamentul epilepsiei farmacorezistente. Rezultate. La nivel internaţional, chirurgia epilepsiei la copii a cunoscut o dezvoltare constanta in ultimii ani, cu rate remisiei (Engel I) de 60-75% şi îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii pacienţilor. Inter-ventiile utilizate sunt: lobectomii, hemisferectomii şi calo-sotomii, după evaluări complexe (video-EEG, RMN, PET/ SPECT, teste neuropsihologice). În Republica Moldova nu exista centre specializate, iar tratamentul este în principal medicamentos. Deşi recent s-au implementat unele componente ale evaluării prechirurgicale printr-un program pilot, nu au fost efectuate intervenţii chirurgicale pediatrice. Accesul la tratament rămâne limitat. Concluzii. Chirurgia epilepsiei este o opţiune eficientă pentru copii cu forme farmacorezistente, dar necesită evaluare riguroasă. În Republica Moldova, accesul este limitat. Sunt necesare centre specializate, protocoale clare şi formarea specialiştilor pentru a îmbunătăţi prognosticul pacienţilor.Introduction. Drug-resistant epilepsy affects approximately 20-30% of children with epilepsy and is associated with impaired neuropsychiatric development and decreased quality of life. In recent years, surgical interventions have become an option, with proven benefits in seizure control and improved prognosis. Objective. Analysis of recent advances in surgery for drug-resistant epilepsy in children and comparison with the situation in the Republic of Moldova regarding access, types of interventions and outcomes. Material and methods. A review of scientific literature from 2019 to 2024 was conducted using platforms: PubMed, Scopus, and Web of Science, including clinical studies and guidelines on epilepsy surgery in children. Public data from the Republic of Moldova regarding the evaluation and treatment of drug-resistant epilepsy cases were also analyzed. Results. Pediatric epilepsy surgery has advanced internationally, with remission rates (Engel I) of 60-75% and notable improvements in quality of life. Common procedures include lobectomies, hemispherectomies, and callosoto-mies, following detailed evaluations (video-EEG, MRI, PET/ SPECT, neuropsychological tests). In the Republic of Moldova, there are no dedicated surgical centers, and treatment remains primarily medical. Although some components of the presurgical assessment have recently been implemented through a pilot program, no pediatric surgical interventions have been performed. Access to treatment remains limited. Conclusion. Epilepsy surgery is an effective option for children with drug-resistant forms, but it requires rigorous evaluation. In the Republic of Moldova, access is limited. Specialized centers, clear protocols, and training of specialists are needed to improve the prognosis of patients
Realizările, provocările și perspective programul național de imunizare
No full textIntroducere:
Programul Național de Imunizare (PNI) pentru anii 2023-2027 are scop
reducerea poverii bolilor prevenibile prin vaccinare susținând rata înaltă de
vaccinare, asigurarea accesului universal și echitabil la vaccinuri pentru toate
categoriile de populație, indiferent de vârstă, locație geografică, statut
economic, etnie, religie.
Materiale și metode:
Analiza realizării PNI 2023-2027, datele acoperirii vaccinale, studiile de
evaluare a eficienței programului, monitorizarea evoluției PNI pe ani.
Rezultate:
Importanța infecțiilor dirijabile este principalul argument pentru
justificarea stabilirii priorităților naționale de sănătate, luând în considerare
politica de imunizare bazată pe dovezi, calitatea și siguranța vaccinurilor,
criteriile economice și financiare, performanța PNI, prioritățile în materie de
sănătate, povara bolii, caracteristicile vaccinurilor și disponibilitatea lor.
Astfel, PNI a demonstrat realizări semnificative în îmbunătățirea acoperirii
vaccinale. Conform datelor statistice, în 2024, acoperirea vaccinală la vârsta
de 1 an a fost de 87,4% pentru vaccinul DTP, 87,8% - Poliomielită, 84,1% -
ROR, reflectând progresul continuu în pofida obstacolelor. Vaccinarea HPV,
fiind esențială în prevenirea cancerului, în 2024 a fost 56% - fete 9-14 ani și
băieți - sub 2%. Totuși, provocările persistă, în special ezitarea populației la
vaccinare în rândul grupurilor etnice, religioase și insuficiența resurselor umane
în sănătate.
Punctele forte includ vaccinarea gratuită a cetățenilor, accesul universal și
echitabil, sistem eficient de distribuire al vaccinurilor, asigurându-se
disponibilitatea continuu prin parteneriat UNICEF, asigurarea lanțului frigorific
bine echipat conform standardelor internaționale și sistemul informațional de
vaccinare care permite monitorizarea vaccinărilor în timp real.
Concluzii:
PNI actual remarcă rezultate pozitive în acoperirea vaccinală și prevenirea
bolilor transmisibile. Pentru atingerea acoperirii vaccinale 95% este necesar
intensificarea măsurilor educaționale, sensibilizarea populației, combaterea
ezitării vaccinării. Soluționarea problemelor resurselor umane vor fi esențiale
pentru succesul PNI
Evaluation of brain structural changes in children with autism spectrum disorder
No full textIntroducere. Tulburare neurologică, autismul este caracterizat prin comportamente limitate şi repetitive, dificultăţi de vorbire şi interacţiune socială. RMN şi DTI evidenţiază anomalii ale substanţei albe, modificări ale grosimii corticale şi mărirea timpurie a creierului, ajutând la diagnosticul precoce. Scop. Studiul a urmărit evaluarea modificărilor structurale cerebrale la copiii cu TSA prin RMN şi DTI, identificând semne timpurii prin compararea grosimii corticale, substanţei albe şi volumului cerebral. Material şi metode. Studiile de neuroimagistică structurală care au inclus copii cu tulburare de spectru autist cu vârste între 1-18 ani şi controale cu dezvoltare normală au fost analizate retrospectiv. S-au evaluat substanţa albă şi cenuşie, anizotropia fracţionară, volumul cerebral şi grosimea corticală. Semnificaţia statistică a fost considerată la p<0,05. Rezultate. Au fost identificate modificări anatomice ale creierului în TSA. Între 18 luni şi 4 ani, volumul cerebral total a crescut cu 5-10 % (p<0,01). În copilăria timpurie, amigdala era cu 12 % mai mare (p<0,05), iar la copiii mai mari volumul corpului calos era cu 8 % mai mic (p<0,05). S-a notat o creştere de 0,05 mm a grosimii corticale în lobul parietal şi o scădere de 0,05 mm în cortexul cingulat anterior. Analiza substanţei albe a indicat maturizare aberantă: copiii mai mici prezentau anizotropie fracţionară mai mare, iar grupele de vârstă ulterioare valori mai mici (p<0,05). Aceste date ilustrează dezvoltarea cerebrală în TSA. Concluzii. Creşterea amigda-lei, reducerea corpului calos şi supra-dezvoltarea timpurie a creierului sunt anomalii structurale semnificative în TSA. Modificările substanţei albe şi grosimii corticale pot fi bio-markeri imagistici timpurii şi pot ghida intervenţii rapide şi personalizate.Introduction. A neurological disorder, autism spectrum disorder is characterized by limited, repetitive behavior’s, speech difficulties, and social interaction deficits. MRI and DTI tests, which show abnormalities in white matter, changes in cortical thickness, and early brain enlargement, help with early diagnosis. Objective. The study aimed to assess brain structural alterations in children with ASD using MRI and DTI and to identify early signs by comparing cortical thickness, white matter, and brain volume. Materials and methods. Structural neuroimaging studies including children with autism spectrum disorder aged 1-18 years and matched normally developing controls were retrospectively reviewed. Analysis was done on white and grey matter, fractional anisotropy, brain volume, and cortical thickness. At p<0.05, reported statistical significance was considered. Results. ASD has been linked to consistent brain structural changes. Children’s total brain volume increased by 5-10% between 18 months and 4 years (p < 0.01). While older children’s corpus callosum volume was 8% lower (p <0.05), the size of the early childhood amygdala was 12% greater (p <0.05). Cortical thickness increased by 0.05 mm in the parietal lobe and decreased by 0.05 mm in the anterior cingulate cortex. Abnormal white matter maturation was seen in the white matter investigation; fractional anisotropy was higher in younger children and reduced in later age groups (p < 0.05). These findings demonstrate how the brain changes in ASD over time. Conclusion. The increased amygdala, decreased corpus callosum volume, and early brain overgrowth are significant structural brain abnormalities associated with ASD. During development, changes in white matter and cortical thickness may serve as early imaging biomarkers and direct prompt, tailored therapies
Coronally advanced flap technique in gingival recessions. Case report
No full textIntroducere. Recesiunea dentară reprezintă o patologie frecvent întâlnită caracterizată prin migrarea marginii gingivale apical faţă de limita amelocementară, expunând rădăcina dintelui. Se manifestă clinic prin dereglări estetice, cât şi funcţionale, afectând confortul pacientului şi sănătatea dentară pe termen lung. Scop. Evidenţierea aspectelor intraop-eratorii şi postoperatorii a tratamentului recesiunii dentare generalizate prin tehnica repoziţionării lamboului coronar prin prisma unui caz clinic. Material şi metode. Pacienta B.O., F/45 ani, s-a adresat cu dereglări estetice, sensibilitate dentară în timpul masticaţiei, la stimuli mecanici şi termici. În urma examenului clinic şi paraclinic a fost diagnosticată cu recesiune gingivală la maxilarul superior, clasa 1 după Miller. Tratamentul s-a realizat prin tehnica lamboului re-poziţionat coronar. Rezultate. După prelucrarea, izolarea, anestezia câmpului operator, iniţial la hemiarcada dreaptă, s-a iniţiat intervenţia prin realizarea unei inciziia sculcu-sului dentar. Decolarea lamboului mucozal şi pregătirea suprafeţei radiculare prin detartraj, a fost aplicată soluţia Pref-Gel pentru bio-condiţionare. Aplicarea ulterioară a gelului Emdogain direct pe rădăcină, deepitelizarea papilelor interdentare, repoziţionarea coronară a lamboului, aplicarea suturilor. Ulterior a fost realizată identic procedura pe hemiarcada contralaterală. Postoperator s-a determinat o reacoperire de 100% a defectului, pacienta în dinamică prezintă un prognostic favorabil. Concluzii. Acest raport de caz demonstrează faptul că diagnosticul precoce şi corect al recesiunii dentare este indispensabil, iar tehnica lam-boului repoziţionat coronar reprezintă o metodă eficientă de tratament a recesiunii dentare în restabilirea esteticii şi funcţionalităţii ţesuturilor parodontale.Introduction. Gingival recession is a frequently encountered condition characterized by the apical migration of the gingival margin beyond the cemento-enamel junction. Clinically, it can be presented by both esthetic and functional disturbances, affecting the patient's comfort and long-term dental health. Objective. To highlight the intraoperative and postoperative aspects of treating generalized gingival recession using the coronally advanced flap technique, illustrated through a clinical case. Material and methods. The patient B.O., F/45 years old, presented with esthetic complaints and dentinal hypersensitivity during mastication, as well as to mechanical and thermal stimuli. Clinical and paraclinical examinations revealed gingival recession in the upper jaw, classified as Miller Class I. Treatment was carried out using the coronally advanced flap technique. Results. Following site preparation, isolation, and local anesthesia of the surgical field, initially on the right maxillary hemiarch, the procedure began with an intrasulcular incision. A mucosal flap was elevated, and the root surface was debrided. Pref-Gel was applied for root conditioning, followed by direct application of Emdogain. The interdental papillae were de-epi-thelialized, the flap was coronally repositioned, and sutures were placed. The same procedure was then performed on the contralateral hemiarch. Postoperative assessment showed 100% root coverage of the defect, and the patient exhibited a favorable prognosis during follow-up. Conclusion. This case report demonstrates that early and accurate diagnosis of gingival recession is essential. The coronally advanced flap technique is an effective surgical method for treating gingival recession and restoring both esthetics and functionality of the periodontal soft tissues
Дополнительные методы лечения при грибковом эзофагите
No full textRezumat
Introducere. Esofagita micotică este o afecțiune inflamatorie a mucoasei esofagiene cauzată frecvent de infecția
cu Candida albicans, apărând mai ales la pacienții imunocompromiși. În ciuda eficienței tratamentului antifungic
convențional, recurențele și formele refractare rămân o provocare terapeutică. Ozonoterapia, datorită efectelor sale
antimicrobiene, imunomodulatoare și regenerative, este investigată ca opțiune complementară promițătoare.
Materiale și Metode. Studiul a fost realizat pe un lot de 18 pacienți diagnosticați cu esofagită micotică, confirmați endoscopic și microbiologic. Grupul de control a primit fluconazol oral timp de 14 zile, iar grupul de studiu a
beneficiat suplimentar de ozonoterapie locală (insuflații rectale și instilații orale) timp de 2 săptămâni. Eficiența
terapeutică a fost evaluată prin ameliorarea simptomelor clinice, regresia leziunilor endoscopice și negativarea
frotiului micologic.
Rezultate. În grupul tratat complementar cu ozon, 83% dintre pacienți au prezentat remisie completă clinică și endoscopică, comparativ cu 56% în grupul de control. Frotiul micologic a fost negativ în 87% din cazurile tratate cu
ozonoterapie și în 61% dintre cele tratate convențional. Terapia a fost bine tolerată, fără efecte adverse raportate,
și a condus la o recuperare funcțională mai rapidă.
Concluzii. Ozonoterapia poate reprezenta o opțiune complementară eficientă și sigură în tratamentul esofagitei micotice, cu potențial de a reduce recurențele, de a accelera vindecarea și de a crește confortul pacienților în cadrul
abordărilor terapeutice integrative.Abstract Introduction. Fungal esophagitis is an inflammatory condition of the esophageal mucosa most often caused by Candida albicans, commonly affecting immunocompromised patients. Despite the efficacy of conventional antifungal
treatment, recurrent and refractory forms remain a therapeutic challenge. Ozone therapy, due to its antimicrobial,
immunomodulatory, and regenerative effects, is being investigated as a promising complementary option.
Materials and Methods. The study was conducted on a group of 18 patients diagnosed with fungal esophagitis, confirmed endoscopically and microbiologically. The control group received oral fluconazole for 14 days, while the study
group additionally underwent local ozone therapy (rectal insufflations and oral instillations) for 2 weeks. Therapeutic
efficacy was assessed based on symptom relief, regression of endoscopic lesions, and mycological smear negativation.
Results. In the group treated with complementary ozone therapy, 83% of patients showed complete clinical and
endoscopic remission, compared to 56% in the control group. The mycological smear was negative in 87% of cases
treated with ozone and in 61% of conventionally treated patients. Ozone therapy was well tolerated, with no reported
adverse effects, and led to faster functional recovery.
Conclusions. Ozone therapy may represent an effective and safe complementary option in the treatment of fungal
esophagitis, with potential to reduce recurrences, accelerate healing, and improve patient comfort in integrative
therapeutic approaches.Резюме Введение. Микотический эзофагит — это воспалительное заболевание слизистой оболочки пищевода, чаще
всего вызванное Candida albicans, которое преимущественно встречается у пациентов с иммунодефицитом. Несмотря на эффективность стандартной противогрибковой терапии, рецидивирующие и резистентные формы остаются терапевтической проблемой. Озонотерапия, благодаря своим антимикробным,
иммуномодулирующим и регенеративным эффектам, рассматривается как перспективная дополнительная
терапевтическая опция.
Материалы и методы. Исследование было проведено среди 18 пациентов с подтверждённым микотическим
эзофагитом (эндоскопически и микробиологически). Контрольная группа получала флуконазол перорально в
течение 14 дней, а исследуемая группа дополнительно проходила курс локальной озонотерапии (ректальные
инсуффляции и пероральные инстилляции) в течение 2 недель. Эффективность лечения оценивалась по
уменьшению симптомов, регрессу эндоскопических изменений и отрицательным результатам микологического мазка.
Результаты. В группе с дополнительной озонотерапией полная клиническая и эндоскопическая ремиссия
была достигнута у 83% пациентов, по сравнению с 56% в контрольной группе. Микологический мазок был
отрицательным у 87% пациентов, получавших озон, и у 61% в группе стандартного лечения. Озонотерапия хорошо переносилась, побочных эффектов не отмечено, отмечалось более быстрое восстановление
функции.
Выводы. Озонотерапия может быть эффективным и безопасным дополнением к лечению микотического
эзофагита, способствуя снижению частоты рецидивов, ускорению заживления и повышению качества
жизни пациентов в рамках интегративного подхода
Ocluzia de ram al arterei centrale a retinei cu prezervarea arterei cilioretiene. Caz clinic
No full textIntroducere: Ocluzia arterei centrale a retinei sau a unei dintre ramuri reprezintă blocarea
bruscă a arterei respective, ce conduce ulterior la hipoperfuzie retiniană cu leziuni ischemice
si pierderea bruscă și nedureroasă a vederii.
Scopul lucrării : Prezentarea unui caz clinic al unei paciente cu ocluzia de ram al arterei
centrale a retinei și păstrarea vascularizației arterei cilioretniene.
Materiale și metode: Anamneza, datele clinice și paraclinice au fost colectate din fișa de
observație clinică. Explorările instrumentale au inclus: OCT macula , Fundus foto
,perimetria, biomicroscopia segmentului anterior, oftalmoscopia indirectă.
Rezultate: Pacienta X,57 ani,s-a adresat pentru consult la secția de internare a SCR cu
scăderea bruscă a vederii la ochiul drept(OD).Cu o zi înainte de adresare, a menționat
suportarea unui puseu de hipertensiune.A fost admisă internarea în secția oftalmologie
pentru investigații suplimentare și tratament, ffind depistat ulterior ocluzia arterei centrale a
retinei cu păstrarea zonei vasculare a arterei cilioretiniene.
Concluzii: Ocluzia arterei centrale a retinei(ACR) reprezintă o patologie rară însă gravă, ce
poate duce la pierderea ireversibilă a vederii, totuși prezența arterei cilioretiniene permeabile
poate asigura menținerea vederii centrale, fiind asociată cu un prognostic vizual mai bun
SURGICAL TREATMENT OF PERI-IMPLANTITIS USING THE REGENERATIVE TECHNIQUE
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Periimplantita reprezintă o complicaţie in-flamatorie, caracterizată prin pierderea progresivă a osului periimplantar. Tratamentul chirurgical regenerativ are drept obiectiv nu doar controlul infecţiei, ci şi reconstrucţia ţesutului osos afectat, utilizând materiale de adiţie osoasă şi membrane. Scop. Analiza şi evaluarea eficacităţii tratamentului chirurgical al periimplantitei prin tehnica regenera-tivă, în funcţie de severitatea defectului osos şi parametrii clinici. Material şi metode. A fost realizată o revizuire sistematică a literaturii ştiinţifice din baze de date internaţionale (PubMed, Scopus, Web of Science, Cochrane). Dintr-un total de 236 de articole identificate, 25 de studii clinice relevante au fost selectate pentru analiză, având ca subiect tratamentul chirurgical al periimplantitei prin metode regenerative. Rezultate. Majoritatea studiilor a raportat îmbunătăţiri semnificative ale parametrilor clinici post-intervenţie: reducerea adâncimii de sondare cu 2,5-3,5 mm, creşterea ataşamentului clinic cu până la 2 mm şi stabilizarea ra-diografică a defectului osos. 85% dintre pacienţi au prezentat absenţa sângerării şi supuraţiei la sondare. Rezultatele terapiei chirurgicale augmentative au fost menţinute pe termen mediu şi lung (6 luni - 10 ani). Nu s-a evidenţiat superioritatea unui anumit tip de material de adiţie osoasă sau membrană pentru regenerare osoasă ghidată. Pacienţii au prezentat un grad ridicat de satisfacţie estetică şi funcţională. Concluzii. Tehnica chirurgicală regenerativă este o metodă sigură şi eficientă în tratamentul periimplantitei, contribuind la reabilitarea osoasă şi menţinerea implantului. Integrarea acestei metode în practica clinică modernă este justificată de rezultatele stabile şi beneficiile funcţionale demonstrate.Introduction. Peri-implantitis is a common inflammatory complication of dental implants, marked by progressive bone loss. The regenerative surgical technique aims not only to control infection but also to reconstruct the lost bone tissue using bone graft materials and membranes for guided bone regeneration (GBR). Objective. Analysis and evaluation of the effectiveness of surgical treatment of peri-implantitis using the regenerative technique, depending on the severity of the bone defect and clinical parameters. Material and methods. A systematic review of the scientific literature from international databases (PubMed, Scopus, Web of Science, Cochrane) was performed. From a total of 236 identified articles, 25 relevant clinical studies were selected for analysis, having as their subject the surgical treatment of peri-implantitis by regenerative methods. Results. Most studies reported significant improvements in post-intervention clinical parameters: reduction of probing depth by 2.5-3.5 mm, increase in clinical attachment by up to 2 mm and radiographic stabilization of the bone defect. 85% of patients showed absence of bleeding and suppuration on probing after the treatment. The results of augmentative surgical therapy were maintained in the medium and long term (6 months - 10 years). No superiority of a particular type of bone addition material or membrane for guided bone regeneration was demonstrated. Patients showed a high degree of aesthetic and functional satisfaction. Conclusion. Regenerative surgical techniques represent a reliable and effective method for peri-implantitis treatment, supporting bone regeneration and implant preservation. The integration of this method into clinical practice is supported by stable long-term results and functional benefits
Etiology and assessment of chest pain in the ED: interdisciplinary perspectives
No full textIntroducere. Durerea toracică este un simptom frecvent şi potenţial ameninţător de viaţă, ce necesită evaluare rapidă şi precisă în Unităţile de Primiri Urgenţe (UPU). O abordare interdisciplinară eficientă este esenţială pentru stabilirea corectă a diagnosticului şi iniţierea tratamentului corespunzător. Scop. Stabilirea incidenţei şi etiologiei durerii toracice la pacienţii adulţi din UPU, Institutul de Medicină Urgentă şi evaluarea abordării interdisciplinare asupra managementului pacientului. Material şi metode. Studiul prospectiv a inclus 3216 pacienţi adulţi cu durere toracică, dintr-un total de 36138 adresări în UPU, în perioada 1 ianuarie - 31 mai 2025. Diagnosticul a fost stabilit prin anamneză, examen clinic, investigaţii paraclinice şi consult interdisciplinar. Rezultatele contribui la îmbunătăţirea protocoalelor de diagnostic şi tratament. Rezultate. Durerea toracică a reprezentat 8,9% din totalul prezentărilor în UPU. Distribuţia pacienţilor pe zonele de triaj au fost următoarele: zona roşie - corespunzând urgenţelor majore - 7,9%; zona galbenă - 31,3%; zona verde - 44,8%; zona albastră - 15,9%. Principalele cauze etiologice identificate în departamentul UPU au fost: musculoscheletale - 40%, cardiace - 20%, pulmonare - 15%, gastrointestinale - 15% şi psihogene - 10%. Această distribuţie subliniază prevalenţa cauzelor musculoschele-tale şi necesitatea efectuării unui diagnosticului corect şi a intervenţiei prompte în urgenţele majore de etiologie cardiacă şi pulmonară. Concluzii. Durerea toracică este un motiv frecvent de prezentare în UPU. În cadrul studiului, cel mai des predomină cazurile: musculoscheletale, urmată de cele cardiace, pulmonare, gastrointestinale şi psihogene - subliniază complexitatea diagnosticului şi necesitatea unui algoritm rapid de evaluare.Introduction. Chest pain is a frequent and potentially serious, life-threatening symptom that requires rapid and accurate clinical assessment in Emergency Departments (ED). An effective and coordinated interdisciplinary approach is essential for the correct diagnosis and timely initiation of appropriate treatment. Objective. To determine the incidence and etiology of chest pain in adult patients at the Emergency Department, Institute of Emergency Medicine and assess the impact of interdisciplinary care. Material and methods. A prospective study including 3,216 adult patients presenting with chest pain out of a total of 36,138 visits to the ED, between January 1 and May 31, 2025. The etiologic diagnosis was carefully established through: medical history, clinical examination, paraclinical investigations, and interdisciplinary consultation. Results. Chest pain represented 8.9% of all presentations in the UPU. The distribution of patients by triage areas was as follows: red area - corresponding to major emergencies - 7.9%; yellow area - 31.3%; green area - 44.8%; blue area - 15.9%. The main etiological causes identified in the UPU department were: musculoskeletal - 40%, cardiac - 20%, pulmonary - 15%, gastrointestinal - 15% and psychogenic - 10%. This distribution highlights the prevalence of musculoskeletal causes and the need for a correct diagnosis and prompt intervention in major emergencies of cardiac and pulmonary etiology. Findings guide quick action. Conclusion. Chest pain is one of the cases for ED admission. The etiological diversity identified in this study-musculoskeletal causes predominating, followed by cardiac, pulmonary, gastrointestinal and psychogenic causes- highlights the complexity of the diagnosis and the need for a rapid evaluation algorithm
Theoretical aspects regarding the use of autologous and allogeneic septal cartilage transplantation in rhinologic surgical procedures
No full textAbstract
The study examines the use of autologous and allogeneic septal cartilage transplantation in rhinoplasty and rhinoseptoplasty. Innovative surgical techniques such as endoscopic and open septal cartilage harvesting were examined, highlighting advantages such as faster postoperative recovery and better visualization of nasal anatomy, as well as disadvantages such as a steep learning curve and complications associated with endoscopic manipulation. The postoperative outcomes of patients undergoing rhinoplasty with autologous cartilage implants showed increased satisfaction regarding nasal esthetic appearance and functionality. Regarding allogeneic cartilage transplantation, risks of rejection and infection were highlighted. Future perspectives in septal cartilage transplantation included improving surgical techniques and optimizing outcomes, as well as exploring the use of innovative materials and technologies for cartilage tissue regeneration and remodeling. Aspects related to the integration and revitalization of transplanted cartilage were studied in detail, including processes of angiogenesis, cellular colonization, and extracellular matrix biosynthesis. Surgeons’ preferences regarding the use of autologous or allogeneic cartilage were examined, highlighting the reasons and criteria underlying their choices. In conclusion, cartilage transplants are effective and safe in rhinologic surgical interventions, although the study has limitations related to source availability and methodological variability.Rezumat
Studiul analizează utilizarea transplantului autolog şi alogen de cartilaj septal în rinoplastie şi rinoseptoplastie. S-au examinat tehnici chirurgicale inovatoare, precum prelevarea endoscopică şi deschisă a cartilajului septal, evidenţiindu-se avantajele, cum ar fi o recuperare postoperatorie mai rapidă şi o vizualizare mai bună a anatomiei nazale, dar şi dezavantajele, cum ar fi o curbă de învăţare abruptă şi complicaţiile asociate manipulaţiei endoscopice. Rezultatele postoperatorii ale pacienţilor care au suportat rinoplastie cu implant de cartilaj autolog au arătat o satisfacţie crescută în ceea ce priveşte aspectul estetic şi funcţionalitatea nasului. În ceea ce priveşte transplantul alogen de cartilaj, s-au evidenţiat riscurile de rejecţie şi infecţie. Perspectivele viitoare în domeniul transplantului de cartilaj septal au inclus îmbunătăţirea tehnicilor chirurgicale şi optimizarea rezultatelor, precum şi explorarea utilizării materialelor şi tehnologiilor inovatoare pentru regenerarea şi remodelarea ţesutului cartilaginos. Aspectele legate de integrarea şi revitalizarea cartilajului transplantat au fost studiate în detaliu, inclusiv procesele de angiogeneză, colonizare celulară şi biosinteză a matricei extracelulare. Preferinţele chirurgilor în ceea ce priveşte utilizarea cartilajului autolog sau alogen au fost examinate, cu evidenţierea motivelor şi criteriilor care stau la baza alegerii. În concluzie, transplanturile de cartilaj sunt eficiente şi sigure în intervenţiile chirurgicale rinologice, cu toate că studiul are limitări legate de disponibilitatea surselor şi de variabilitatea metodelor utilizate
Implementation of primary HPV testing in cervical screening
No full textIntroducere. Cancerul de col uterin (CCU) este o problemă majoră în Republica Moldova şi ocupă locul 3 în rândul can-cerelor la femei. Infecţia cu HPV reprezintă cauza principală pentru dezvoltarea CCU, iar eficienţa scăzută a metodei actuale, bazate pe citologie impune adoptarea unor metode mai sensibile. Scop. Evaluarea fezabilităţii şi eficienţei clinice a testării HPV ca metodă primară de screening cervical în Republica Moldova, comparativ cu metoda actuală bazată pe citologie. Material şi metode. A fost realizată o cercetare transversală a datelor preliminare în studiului de fezabilitate, la femei 30-65 ani, fără leziuni precanceroase, comparând testarea primară HPV cu citologia convenţională. Femeile cu rezultat HPV pozitiv tipurile 16/18 au fost direcţionate direct la colposcopie, iar celelalte, triate prin citologie. Rezultate. Analiza datelor a relevat o incidenţă semnificativă a cancerului de col uterin la grupele de vârstă 35-54 ani, cu valori de 70,5%) la femeile de 45-49 ani. Programul actual bazat pe citologie nu a condus la reducere a incidenţei şi a demonstrat necesitatea de repetare frecventă. În studiu s-a observat o identificare rapidă a cazurilor pozitive HPV 16/18, ceea ce a permis trimiterea directă la colposcopie, reducând timpul de diagnostic şi intervenţie. S-a constatat că testarea primară HPV oferă o sensibilitate mai mare pentru leziuni HSIL+ şi poate prelungi intervalul de screening pentru femeile cu rezultat negativ. Concluzii. Testarea HPV, utilizată ca metodă primară de screening cervical, demonstrează o mai bună detectare precoce şi o eficienţă prin scăderea necesităţii de testare repetată la intervale scurte. Această metodă primară de screening cervical poate fi eficientă pentru Republica Moldova.Introduction. Cervical cancer (CC) is a major health issue in the Republic of Moldova, ranking third among cancers in women. HPV infection represents the primary cause of cervical cancer development, and the low efficiency of the current cytology-based method highlights the need to adopt more sensitive approaches. Objective. To assess the feasibility and clinical effectiveness of HPV testing as a primary method for cervical screening in the Republic of Moldova, compared to the current cytology-based method. Material and methods. A cross-sectional study was conducted using preliminary data from the feasibility study, involving women aged 30-65 without precancerous lesions, comparing primary HPV testing with conventional cytology. Women with a positive HPV result for types 16/18 were referred directly for colposcopy, while the others were triaged using cytology. Results. Data analysis revealed a significant incidence of cervical cancer in the 35-54 age group, with a rate of 70.5%o among women aged 45-49. The current cytology-based program did not lead to a reduction in incidence and highlighted the need for frequent retesting. The study showed rapid identification of human papilloma virus 16/18 positive cases, allowing direct referral to colposcopy, which reduced diagnosis time and allows for early intervention. It was found that primary human papilloma virus testing offers higher sensitivity for HSIL+ lesions and may extend the screening interval for women who have negative results. Conclusion. HPV testing, used as a primary method of cervical screening, demonstrates improved early detection and greater efficiency by reducing the need for frequent repeat testing at short intervals. This primary cervical screening method could be effective for the Republic of Moldova