Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
PREDICTIVE FACTORS OF RECANALIZATION AFTER ENDOVASCULAR TREATMENT OF CEREBRAL ANEURYSMS
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Tratamentul endovascular reprezintă o opţiune standard în managementul anevrismelor cerebrale. Recanalizarea postintervenţională rămâne o complicaţie majoră, asociată cu riscuri neurologice şi necesitatea re-intervenţiei, necesitând identificarea precoce a factorilor predictivi de recanalizare. Scop. Determinarea principalilor factori predictivi şi specifici pacienţilor cu anevrismule cerebrale, care pot duce la recanalizarea anevrismelor tratate anterior endovascular. Material şi metode. A fost realizată o sinteză narativă a literaturii de specialitate publicate în ultimul deceniu, incluzând studii clinice şi observaţionale. Au fost evaluaţi factori anatomici, tehnici şi clinici implicaţi în rata de recanalizare. Au fost selectate surse relevante din PubMed şi Scopus, iar datele au fost sintetizate calitativ. Rezultate. Factorii anatomici asociaţi cu recanalizarea includ dimensiunea anevrismului > 10 mm, col > 4 mm şi localizarea în circulaţia posterioară, aceştia necesitând tehnici adjuvante (stent-assistance şi flow-diverters). Concluzii. Identificarea factorilor predictivi anatomici, tehnici, clinici şi biologici permit personalizarea tratamentului endovascular şi a monitorizării imagistice. Managementul bazat pe riscul de recanalizare poate reduce rata de reintervenţie şi îmbunătăţi prognosticul neurologic.Introduction. Endovascular treatment represents a standard therapeutic option in the management of cerebral aneurysms. Postprocedural recanalization remains a major complication, associated with neurological risks and the need for retreatment, thus requiring early identification of predictive factors of recanalization. Objective. To identify the main predictive factors specific to patients with cerebral aneurysms that may lead to the recanalization of aneurysms previously treated by endovascular methods. Material and methods. A narrative review of the literature published over the past decade was conducted, including clinical and observational studies. Anatomical, technical, and clinical factors involved in recanalization rates were assessed. Relevant sources were selected from PubMed and Scopus, and the data were synthesized qualitatively. Results. Anatomical factors associated with recanalization include diameter > 10 mm, neck width > 4 mm, and posterior circulation location, which often require adjunctive techniques (stent assistance and flow diverters). Conclusion. Identifying anatomical, technical, clinical, and biological predictive factors enables the personalization of endovascular treatment and imaging follow-up. Risk-based management of recanalization may reduce reintervention rates and improve longterm neurological outcomes
HUMAN BIONICS: TRANSHUMANISM OR BIOETHICAL DISSENT
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Progresele rapide în bionică şi bioinginerie deschid noi posibilităţi pentru existenţa umană, dar necesită o analiză interdisciplinară pentru a înţelege impactul asupra corpului şi valorilor fundamentale. Apar provocări etice legate de identitate, echitate şi limitele condiţiei umane în context bioetic. Scop. Analiza literaturii de specialitate pentru a identifica impactul inovaţiilor de optimizare a condiţiei omului asupra identităţii umane şi dilemele etice create de integrarea bionicii în corpul uman. Material şi metode. Lucrarea se bazează pe revizuirea literaturii de specialitate şi pe analiza studiilor de caz privind implanturile neurale şi alte inovaţii în domeniul optimizării umane sub aspect bioetic. Bibliografia a fost cercetată în baze de date ştiinţifice precum PubMed, NCBI şi Google Scholar. Au fost aplicate metodele analizei, hermeneutică şi comparativă. Rezultate. Avansările în bionică, precum implanturile neurale şi protezele, restabilesc funcţii şi depăşesc limite biologice, dar ridică probleme de identitate personală, expuse prin paradoxul Navei lui Tezeu. Aceste tehnologii pot crea o elită tehnologică şi accentua inegalităţile sociale, creând noi forme de segregare şi discriminare şi modificând percepţia de sine şi relaţiile sociale, deşi transumanismul promovează îmbunătăţirea umană prin biotehnologii. Studiile arată impact asupra capacităţilor psihologice şi sociale, cerând redefinirea identităţii umane şi reglementări etice stricte pentru protecţia demnităţii şi echităţii. Concluzii. Bionica şi transumanismul oferă oportunităţi semnificative pentru îmbunătăţirea vieţii, dar impun dezbateri etice şi reglementări clare pentru a proteja identitatea şi demnitatea umană. Echilibrul între progres şi valori fundamentale este esenţial în era augmentării tehnologice.Introduction. Rapid advances in bionics and bioengineering open new possibilities for human existence but require interdisciplinary analysis to understand their impact on the body and core values. Ethical challenges arise concerning identity, equity, and the limits of the human condition within a bioethical framework. Objective. Review of the specialized literature to identify the impact of innovations enhancing the human condition on identity and the ethical issues arising from integrating bionics into the human body. Material and methods. The paper is based on a review of specialized literature and analysis of case studies about neural implants and other innovations in human enhancement from a bio-ethical perspective. The bibliography was researched using scientific databases such as PubMed, NCBI, and Google Scholar. Analytical, hermeneutic, and comparative methods were applied. Results. Advances in bionics, such as neural implants and prosthetics, restore functions and surpass biological limits but raise personal identity issues illustrated by the Ship of Theseus paradox. These technologies may create a technological elite and exacerbate social inequalities, generating new forms of segregation and discrimination while altering self-perception and social relationships, although transhumanism promotes human enhancement through biotechnology. Studies reveal impacts on psychological and social capacities, calling for a redefinition of human identity and strict ethical regulations to protect dignity and equity. Conclusion. Bionics and transhumanism offer significant opportunities for life enhancement but require ethical debates and clear regulations to protect human identity and dignity. Balancing technological progress with fundamental values is essential in the era of human augmentation
Expression of the HER2 marker in cutaneous malignant melanoma
Get PDFIntroducere. HER2 este implicat în creşterea şi supravieţuirea celulară, iar supraexprimarea sa este determinată în multe tipuri de cancer. În melanomul cutanat datele despre rolul HER2 sunt unice şi contradictorii, supraexpresia prezentând interes în cazurile în care tratamentele convenţionale nu sunt eficiente. Scop şi obiective. Evaluarea expresiei receptorului 2 al factorului de creştere epidermic uman (HER2) în melanomul malign cutanat cu extensie superficială în scopul dezvoltării unui tratament personalizat. Material şi metode. 10 tumori au fost procesate tradiţional (HistoCore PEARL, Histo-Core Arcadia, Leica) şi diagnosticate pe secţiuni HE. Expresia HER2 a fost evaluiată prin tehnici IHC (HER2/ Polyclonal rabbit anti-human c-erbb-2 oncoprotein (Agilent), Mouse/ Rabbit Polydetector Plus DAB HRP (Bio SB)). Hematoxilina Mayer a fost utilizată pentru contracolorare. Rezultate. În calitate de control pozitiv au servit liniile celulare de control (Leica Biosystems) cu scor HER2 pre-determinat. Statusul HER2 a fost interpretat în baza recomandărilor Societăţii Americane a Oncologilor Clinicişti (ASCO, 2014). Cazurile +2 şi +3 au fost considerate HER2+. Tehnici de hibridizare in situ (CISH, FISH) nu au fost utilizate. Cuantificarea a fost realizată la microscopul Zeiss Axiolmager 2.0 cu cameră AxioCam Mrc5 instalată şi ZEN core 3.5 software. Doar într-un singur caz (10%) a fost determinată supraexpresia HER2 (+3). Cazurile apreciate cu 0/+1 (9 cazuri/ 90%) au fost evaluate ca HER2 negative. Concluzii. Amplificarea sau supraexpresia genei HER2 poate duce la creşterea necontrolată a celulelor şi dezvoltarea tumorilor. Melanomul malign cutanat, majoritar nu supraexpresează receptorul HER2. Cazurile unice HER2 pozitive reprezintă o ţintă posibilă în personalizarea tratamentului.Introduction. HER2 maker is involved in cell growth and survival, and its overexpression is determined in many types of cancer. In cutaneous melanoma, the data on the role of HER2 are unique and contradictory, with overexpression being of interest in cases where conventional treatments are not effective. Objective. Evaluation of human epidermal growth factor receptor 2 (HER2) expression in superficially extending cutaneous malignant melanoma for the purpose of developing personalized treatment. Material and methods. 10 tumors were processed as traditionally (HistoCore PEARL, HistoCore Arcadia, Leica) and diagnosed on HE sections. HER2 expression was assessed by IHC techniques (HER2/ Polyclonal rabbit anti-human c-erbb-2 oncoprotein (Agilent), Mouse/Rabbit Polydetector Plus DAB HRP (Bio SB)). Mayer’s hematoxylin was used for counterstaining. Results. Control cell lines (Leica Biosystems) with a predetermined HER2 score served as positive controls. HER2 status was interpreted based on the recommendations of the American Society of Clinical Oncology (ASCO, 2014). Cases +2 and +3 were considered HER2+. In situ hybridization techniques (CISH, FISH...) were not used. Quantification was performed on a Zeiss AxioImager 2.0 microscope with an AxioCam Mrc5 camera installed and ZEN core 3.5 software. The results were evaluated by two independent pathologists. Only in one case (10%) was HER2 overexpression determined (+3). Cases scored 0/+1 (9 cases/ 90%) were evaluated as HER2 negative. Conclusion. Amplification or overexpression of the HER2 gene can lead to uncontrolled cell growth and tumor development. Our results show that most of cutaneous malignant melanomas do not overexpress the HER2 receptor. Single HER2-positive cases represent a possible target for personalized treatment
The impact of emotional intelligence and lifestyle factors on brain health
Get PDFEmotional intelligence (EI) plays a crucial role in mental and physical health by influencing emotional regulation and resilience. Alongside EI, regular physical exercise, quality sleep, balanced nutrition,
and positive social interactions contribute significantly to maintaining
brain function and preventing cognitive decline. Practices like mindfulness meditation also support emotional balance and neuroplasticity,
promoting overall brain well-being
Bioethical account of coercion in mental health. Theoretical framework for a responsible clinical decision
Get PDFRespecting the rights of people with mental disorders is one of
the most sensitive challenges facing contemporary health systems.
Throughout history, these people have often been marginalized, stigmatized
and subjected to intrusive or degrading medical practices, under
the guise of „treatment” or „social protection”. Although advances in the
field of mental health and human rights have led to significant reforms,
the risk of harming the freedom, autonomy or dignity of these patients
persists, especially in situations where coercive measures are used
Prevalence of beta-lactam and macrolide resistance in pneumococcus isolated from children with respiratory infections in Moldova
Get PDFIntroducere. Infecţia cu Streptococcus pneumoniae este o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate infantilă, agravată de rezistenţa antimicrobiană. În 2017, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus pneumococul rezistent la penicilină pe lista agenţilor prioritari pentru cercetarea şi dezvoltarea de noi antibiotice. Scop. Evaluarea prevalenţei rezistenţei antimicrobiene faţă de beta-lactamine şi mac-rolide a tulpinilor de Streptococcus pneumoniae izolate de la copii cu clinică de infecţie respiratorie acută. Material şi metode. Studiu descriptiv, prospectiv, transversal, care a inclus 163 copii cu vârsta între 2 şi 59 luni cu infecţie acută a căilor respiratorii. Probele biologice au fost prelevate prin tehnica de aspirat nazofaringean. Identificarea bacteriilor s-a realizat prin cultivarea pe medii de cultură. Sensibilitatea antimicrobiană a fost evaluată conform EU-CAST. Rezultate. Dintre cele 163 de probe, 8,6% (n=14) au fost pozitive pentru Str. pneumoniae, prevalenţa fiind mai mare la copiii nevaccinaţi (11,6%) comparativ cu cei vaccinaţi (7,5%). Acesta a prezentat o rezistenţă sporită faţă de majoritatea beta-lactamicelor testate, după cum urmează: Benzilpenicilină (80%), Ampicilină, Amoxicilină (66,7%), Amoxicilină+Acid clavulanic (75%), Piperacilină (50%), Piperacilină-Tazobactam (60%), Cefaclor (57,1%), Cefatox-im i/v (66,7%), Cefuroxim, Ceftriaxon şi Cefepim (33,3%). Rezistenţa pneumococului faţă de macrolide (Azitromicină, Claritromicină), care sunt adesea utilizate ca alternativă la |3-lactamice a fost de 42,9%. Concluzii. Rezistenţa crescută a pneumococului la beta-lactamice şi macrolide impune monitorizarea constantă a profilului de rezistenţă bacteri-ană pentru adaptarea strategiilor terapeutice. Prevalenţa mai mare la copiii nevaccinaţi confirmă rolul esenţial al vaccinării în prevenţia infecţiilor.Introduction. Streptococcus pneumoniae infection remains a leading cause of morbidity and mortality in children under five years of age, a burden further exacerbated by antimicrobial resistance. In 2017, the WHO designated penicillin-resistant pneumococcus as a priority pathogen for antibiotic research and development. Objective. Evaluation of the prevalence of antimicrobial resistance to beta-lactams and macrolides in Streptococcus pneumoniae strains isolated from children with acute respiratory infection. Material and methods. A descriptive, prospective, cross-sectional study was conducted on 163 children aged 2 to 59 months with acute respiratory infection. Biological samples were collected using the nasopharyngeal aspiration technique. Bacterial identification was performed by cultivation on culture media. Antimicrobial susceptibility was assessed according to EUCAST. Results. Out of the 163 samples, 8.6% (n=14) were positive for Streptococcus pneumoniae, with a higher prevalence in unvaccinated children (11.6%) compared to vaccinated ones (7.5%). The strains exhibited increased resistance to most tested beta-lactams, as follows: Benzylpenicillin (80%), Ampicillin, Amoxicillin (66.7%), Amoxicillin-Clavulanic Acid (75%), Piperacillin (50%), Pip-eracillin-Tazobactam (60%), Cefaclor (57.1%), Intravenous Cefotaxime (66.7%), Cefuroxime, Ceftriaxone, and Cefepime (33.3%). Resistance of pneumococcus to macrolides (Azithromycin, Clarithromycin), which are often used as alternatives to ß-lactams, was 42.9%. Conclusion. The increased resistance of pneumococcus to beta-lactams and macrolides requires constant monitoring of the bacterial resistance profile to adapt therapeutic strategies. The higher prevalence in unvaccinated children confirms the essential role of vaccination in the prevention of infections
Breast carcinoma with axillary metastases without initial primary tumor, treated multimodally: clinical and morphological experience
No full textIntroducere. Carcinomul mamar cu metastaze axilare şi fără focar primar detectabil este o entitate rară ce necesită o abordare multidisciplinară. Diagnosticul se bazează pe corelarea datelor imagistice şi imunohistochimice, iar tratamentul multimodal oferă rezultate favorabile în cazuri selecţionate. Scopul lucrării este evaluarea clinică, imagistică şi histopatologică a unui caz de carcinom mamar cu metastaze axilare fără focar primar detectabil şi răspuns la tratament. Material şi metode. Pacienta, 63 ani, cu HTA, IC şi FA, a fost examinată pentru adenopatie axilară dreaptă. Imagistica (USG, CT, RMN) nu a evidenţiat focar primar. Biopsia ganglionilor a confirmat carcinom ductal de origine mamară. S-au administrat 5 cure EC şi 1 taxan/anti-HER2. Ulterior s-a efectuat mastectomie Madden şi limfadenec-tomie axilară. Rezultate. Examenul histopatologic al piesei operatorii a confirmat un carcinom ductal invaziv NOS G2 (ypT1c), cu un răspuns terapeutic parţial (patomorfoză grad 3). S-au identificat metastaze în 6 ganglioni limfatici (3 axilari şi 3 subclaviculari), stadiu ypN3, şi invazie limfo-vasculară. Mamelonul a avut structură histologică normală. Aspectele morfologice au reflectat o evoluţie sub control terapeutic, fără semne de progresie locală. Evoluţia clinică postoperatorie a fost favorabilă, fără recidivă loco-regională la 3 luni. A fost iniţiat tratamentul hormonal şi terapia an-ti-HER2 conform protocoalelor oncologice în vigoare. Concluzii. Diagnosticul carcinomului mamar cu metastaze axi-lare fără focar primar vizibil se bazează pe corelarea datelor imagistice avansate şi a analizelor imunohistochimice. Terapia sistemică neoadjuvantă urmată de mastectomie oferă un control oncologic eficient şi o evoluţie clinică stabilă.Introduction. Breast carcinoma with axillary metastases and no detectable primary tumor is a rare clinical scenario. Accurate diagnosis requires correlation of imaging, histo-pathological and immunohistochemical data. Multimodal therapy combining chemotherapy, surgery, and targeted agents improves outcomes. Objective. The aim of the study is to clinically, radiologically, and pathologically evaluate a breast carcinoma case with axillary metastases and no visible primary tumor, and assess treatment response. Material and methods. A 63-year-old patient with hypertension, heart failure, and atrial fibrillation was examined for right axillary lymphadenopathy. Imaging (USG, CT, MRI) showed no primary tumor. Lymph node biopsy confirmed ductal breast carcinoma. She received 5 EC + 1 taxane/an-ti-HER2 cycles, followed by Madden mastectomy and axillary lymphadenectomy. Results. Histopathological evaluation of the surgical specimen confirmed invasive ductal carcinoma NOS G2 (ypTlc), showing a partial pathological response to neoadjuvant systemic therapy (tumour regression grade 3). Metastatic deposits were found in six lymph nodes-three axillary and three subclavicular-classified as ypN3. Lymphovascular invasion was noted, while the nipple maintained normal histological architecture. The postoperative clinical evolution was favorable, with no signs of locoregional recurrence at 3 months. Hormonal therapy and anti-HER2 treatment were initiated according to national and international oncologic protocols. Conclusion. Diagnosis of breast carcinoma with axillary metastases and no detectable primary tumor requires advanced imaging and immunohistochemical analysis. Neoadjuvant systemic therapy followed by mastectomy ensures effective oncologic control and favorable clinical evolution
The frequency of congenital anomalies of the uterus and vagina
No full textBackground.
Anomalies of development of the reproductive system are combined with defects of organs of the urinary system.
Depending on the stage of intrauterine development at which the embryo is affected by the teratogenic factor or
genetic features, various abnormalities of the female reproductive and urinary system are formed.
Material and methods
The medical histories of 29 patients from the archive of the State Scientific Research Center “Mother and Child”
aged 11 to 38 years with congenital anomalies of the genital organs, who were admitted from 2017 to 2024, were
retrospectively studied. Statistical processing and calculation of the Spearman correlation criterion were carried out
using Microsoft Excel for Microsoft 365 MSO and an online calculator medstatistic.ru.
Results
The result of the calculation of the Spearman correlation criterion (p) was the identification of a link (p=0.950,
p<0.05) between the agenesis of one of the kidneys and the presence in patients of uterine doubling without or with
a vaginal septum/cervical atresia.
In patients with a vaginal septum, agenesis of the left kidney is associated with obstruction of the left uterus, and
agenesis of the right kidney is associated with obstruction of the right uterus.
Conclusions
It was found that the cause of congenital anomalies of the female reproductive system is the abnormal development,
fusion or absence of the Muller ducts during embryogenesis. A correlation was found (p=0.950, p<0.05) between
renal agenesis and uterine doubling
Consecințele contuziei globului ocular. Linia fină între lumină și umbră
No full textIntroducere: Contuzia globului ocular este un traumatism contondent cu deformarea bruscă
a ochiului, caracterizată prin transmiterea unei forțe brute asupra ochiului fără pătrunderea
unui obiect în structurile oculare, rezultând leziuni structurale la nivelul segmentelor anterior
și posterior de diferită severitate.
Scopul lucrării: Prezentarea unui caz clinic de contuzie oculară severă cu afectarea polilor
anterior și posterior, complicată cu ruptură capsulară anterioară, cataractă traumatică și
retinopatia Berlin.
Materiale si metode: Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost prelevate din fișa
medicală a pacientului. Bolnavul a fost investigat prin biomicroscopie, tomografie în
coerență optică a maculei, ultrasonografie a globului ocular. S-a efectuat intervenția
microchirurgicală de facoemulsificare a cataractei și iridoplastie la ochiul drept.
Rezultate: Bărbat, 50 ani, spitalizat la SCR S.Oftalmologie cu cataracta traumatică, sechele
ale traumatismului contodent la ochiul drept. Biomicroscopie: iridodializă, pupila
deformată, ruptura capsulei anterioare a cristalinului, opacifieri omogene cristaliniene. USG
- tunicile aplanate, corpul vitros transparent. Tratament: facoemulsificarea cataractei +
implantarea pseudofacului + iridoplastie. Postoperator – mediile optice transparente, PF
centrat, AV=0.02. OCT macula: alterare focală a stratului fotoreceptor, pierderea structurii
benzii elipsoidale și mioide, alterări la nivelul epiteliul pigmentar –complicația secundară a
contuziei globului ocular – Retinopatia Berlin .
Concluzii: În pofida faptului că intervenția chirurgicală a fost efectuată cu succes,
postoperator acuitatea vizuală a rămas sub valorile funcționale satisfacătoare din cauză
leziunii retiniene – Retinopatia Berlin, fiind una dintre cele mai frecvente leziuni retiniene
după o contuzie oculară
Rhinophyma. Diagnosis and treatment, a clinical case
No full textIntroducere. Rinofima o formă avansată de rozacee, caracterizată prin hipertrofia progresivă a glandelor sebacee şi fibroză la nivelul nasului. Se manifestă prin deformări inestetice deformante. Deşi benignă, rinofima necesită tratament chirurgical în formele avansate pentru restabilirea funcţiei şi a aspectului estetic. Scop. Determinarea şi evidenţierea particularităţilor de diagnostic, conduită şi tratament, evoluţie şi îngrijire postoperatorie a plăgii prin vindecarea per-secundam în cazul rinofimei. Material şi metode. Pacient A./D., gen masculin, 67 de ani, s-a adresat la IMU, cu aspectul inestetic progresiv al nasului. Clinic s-a evidenţiat o hipertrofie difuză a tegumentului nazal cu aspect nodular, roşeaţă şi pori dilataţi. S-a optat pentru tratamentul chirurgical prin rezecţie parţială a formaţiunii, urmată de remod-elare tisulară. Rezultate. S-a iniţiat intervenţia chirurgicală de rezecţie a ţesutului fibrozant, prin excizia cu bisturiul şi remodelarea cu diatermocoagulatorul şi deramabrazie, utilizând freză din zirconiu. Plaga postoperatorie a fost menajată prin pansamente zilnice şi utilizarea membranelor de colagen. Intervenţia s-a desfăşurat fără de complicaţii intraoperatorii şi postoperatorii imediate. Evoluţia locală a fost favorabilă, cu epitelizarea per secundam şi restabilirea conturului nazal într-un mod fiziologic şi estetic. La control repetat peste 3 luni postoperator, rezultatul a fost considerat stabil şi estetic din punct de vedere clinic şi chirurgical. Concluzii. Tratamentul chirurgical al rinofimei reprezintă soluţia optimă în formele avansate cu deformare estetică severă. Abordarea corectă, instrumentarul adecvat şi îngrijirea postoperatorie contribuie decisiv la succesul tratamentului şi la reintegrarea socială a pacientului.Introduction. Rhinophyma - advanced form of rosacea, characterized by progressive hypertrophy of the sebaceous glands and fibrosis of the nasal tissue. It manifests as disfiguring and unaesthetic nasal deformities. Being benign, requires surgical treatment in advanced stages to restore function and aesthetic appearance. Objective. Determination and highlighting of the diagnostic, management, and treatment particularities, as well as the postoperative wound care and healing by second intention in a case of rhinophyma. Material and methods. Patient A./D., male, 67 years old, presented to IMU with progressive unaesthetic nasal enlargement. Clinical examination revealed diffuse hypertrophy of the nasal skin with a nodular appearance, redness, and enlarged pores. Surgical treatment was chosen, consisting of partial resection of the lesion followed by tissue remodeling. Results. The surgical intervention for resection of fibrotic tissue was initiated by scalpel excision, followed by remodeling using a diathermy device and dermabrasion with a zirconium bur. The postoperative wound was managed with daily dressings and collagen membrane application. The procedure was completed without intraoperative or immediate postoperative complications. Local evolution was favorable, with second-intention epitheliali-zation and restoration of the nasal contour in a physiologic and aesthetic manner. At the 3-month postoperative follow-up, the outcome was considered stable and aesthetically from clinical and surgical perspectives. Conclusion. Surgical treatment remains the optimal solution in advanced cases of rhinophyma with severe aesthetic deformation. Proper surgical planning, instrumentation, and meticulous postoperative care are essential for achieving therapeutic success and facilitating the patient's social reintegration