Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Clinical and evolutionary particularities of anorectal abscesses in newborns and infants
No full textIntroducere: Abcesele anorectale la nou-născuți și sugari sunt
afecțiuni inflamator-purulente imprevizibile, mai puțin studiate decît în
chirurgia adultului. Ele reprezintă o urgență chirurgicală, care se manifestă prin
apariția unei colecții purulente pe zona perianală, cu expresie clinică
inflamatorie ca: hiperemie, edem, tumefiere, dureri la palpare, semne de
fluctuație. Actualitatea problemei este susținută de rata crescută a recidivelor și
de riscul formării fistulelor pararectale. Incidența la nivel mondial este de 0,5-
4,3% în rândul copiilor până la 1 an.
Scopul: Aprecierea particularităților clinico-evolutive ale abceselor
perianale la copiii cu vârsta între 0 și 6 luni.
Materiale și metode: Studiul a inclus 90 pacienți din Institutul Mamei
și Copilului, Centrul Național Științifico-Practic de Chirurgie Pediatrică
„Natalia Gheorghiu”, cu vârste între 0 și 6 luni, diagnosticați și tratați de abces
perianal pe parcursul anilor 2020-2024. Lotul a fost împărțit în trei grupe de
vârstă: Grupa I: 0–28 zile Grupa II: 1–3 luni Grupa III: 3–6 luni. Toți pacienții
au fost operați prin aceeași tehnică chirurgicală: incizie, debridare și drenaj al
abcesului. Evoluția postoperatorie a fost monitorizată pe o perioadă de un an.
Rezultate. Rezultatele studiului au decelat repartiția pe sexe cu
predominanță a sexului masculin 88/2. Intervenția chirurgicală primară a fost
efectuată în mediu la a treia zi de la debut. Pe grupuri au fost înregistrate
următoarele cazuri gr. I - 25 copii, gr. II - 22 copii, și respectiv III - 43 copii.
Abcese multiple, localizate în cadrane diferite ale regiunii perianale, au fost
identificate la 14 copii (15,5%). Proporția dezvoltării abceselor multiple a
constituit 8% în grupul I, 27,3% în grupul II și 13,9% în grupul III. În perioada
postoperatorie la 31 pacienți (34,4%) s-a dezvoltat fistula pararectală. Rata dezvoltării fistulelor pararectale în lotul de studiu a fost 28% în gr. I, 50% în gr.
II, 30,2% în grupul III.
Concluzii. Abcesele anorectale la nou-născuți și sugari predomină la
sexul masculin. Cea mai mare prevalență se înregistrează în grupa de vârstă 3–
6 luni, însă grupa 1–3 luni prezintă cele mai multe cazuri de abcese multiple și
fistule pararectale, ceea ce implică un risc evolutiv crescut. Diagnosticul
precoce și tratamentul chirurgical corect sunt esențiale în prevenirea
complicațiilor și a recidivelor.Introduction: Anorectal abscesses in newborns and infants are
unpredictable inflammatory-purulent conditions, less studied compared to adult
surgery. They represent a surgical emergency, manifesting as purulent
collections in the perianal region, clinically expressed by inflammation signs
such as erythema, edema, swelling, tenderness, and fluctuation. The relevance
of this issue is supported by the high recurrence rate and the risk of developing
pararectal fistulas. The global incidence is reported to be between 0.5–4.3%
among children under 1 year of age.
Aim: To evaluate the clinical and evolutionary particularities of
perianal abscesses in children aged 0 to 6 months.
Materials and Methods: The study included 90 patients from the
Mother and Child Institute, National Scientific-Practical Center of Pediatric
Surgery "Natalia Gheorghiu", aged between 0 and 6 months, diagnosed and
treated for perianal abscesses between 2020 and 2024. The patients were
divided into three age groups: Group I: 0–28 days, Group II: 1–3 months,
Group III: 3–6 months. All patients underwent the same surgical procedure:
incision, debridement, and abscess drainage. Postoperative evolution was
monitored over a one-year period.
Results: The study revealed a predominance of male patients (88
males and 2 females). The primary surgical intervention was performed on
average on the third day after symptom onset. Distribution by age group was as
follows: Group I – 25 children, Group II – 22 children, and Group III – 43
children. Multiple abscesses, located in different quadrants of the perianal
region, were identified in 14 children (15.5%). The proportion of multiple abscesses by group was: Group I: 8%, Group II: 27.3%, Group III: 13.9%.
Pararectal fistulas developed postoperatively in 31 patients (34.4%). The
incidence of pararectal fistulas by group was: Group I: 28%, Group II: 50%,
Group III: 30.2%.
Conclusions: Anorectal abscesses in newborns and infants are more
frequent in males. The highest prevalence was recorded in the 3–6 month age
group; however, the 1–3 month group presented the highest rates of multiple
abscesses and pararectal fistulas, indicating an increased evolutionary risk.
Early diagnosis and appropriate surgical management are essential in
preventing complications and recurrences
OSTEOPOROSIS SECONDARY TO CORTICOSTEROID TREATMENT IN A PATIENT WITH DERMATOMYOSITIS
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Corticoterapia constituie tratamentul de fond al maladiilor autoimune, inclusiv al dermatomiozitei. Totodată, creşte riscul de fragilitate osoasă, în special la nivelul coloanei vertebrale, manifestată prin fracturi vertebrale, care apar de obicei în primele 12 luni de tratament cu ste-roizi. Scop. Evidenţierea efectelor adverse ale corticotera-piei prin analiza unui caz clinic. Material şi metode. Copil în vârstă de 14 ani, cu diagnosticul de dermatomiozită juvenilă (DMJ) cu debutul bolii acum un an. Diagnosticul de DMJ a fost stabilit în baza criteriilor majore: papule Gottron, slăbiciune musculară proximală, valori crescute ale enzi-melor musculo-scheletice (ALAT, ASAT, CK, LDH), biopsie musculară confirmativă. Rezultate. La 5 luni de tratament cu steroizi, au apărut dureri toraco-lombare severe. S-a efectuat TC a coloanei vertebrale, care a evidenţiat osteoporoză cu fracturi tasate la nivelul vertebrelor Th9, Th11. Reevaluarea prin RMN a coloanei a arătat progresie, cu apariţia unor noi fracturi Th6, Th8, fără compresiune medulară. Conform ghidului de consens Australasian Paediatric Endocrine Group, pacientului i-a fost indicat tratament cu acid zoledronic 0,7 mg -14,5 ml (doza iniţială de 0,02 mg/kg/ doză), suplimente de calciu 1,5 g/zi, vitamina D3 5000 Ul/zi şi reabilitare medicală. În prezent, starea generală este stabilă, cu sindromul algic în regresie. Concluzii. Osteoporoza secundară corticoterapiei este cea mai frecventă formă de osteoporoză indusă medicamentos. Corticoterapia rămâne o provocare majoră în rândul populaţiei pediatrice, prin complexitatea gestionării efectelor benefice şi minimizarea efectelor secundare asupra scheletului în dezvoltare)Introduction. Corticosteroid therapy represents the main treatment for autoimmune diseases, such as dermatomyositis. It also raises the risk of bone fragility, especially in the spine, leading to vertebral fractures that usually develop within the first 12 months of steroid therapy. Objective. Highlighting the adverse effects of corticosteroid treatment through the analysis of a clinical case. Material and methods. A 14-year-old child diagnosed with juvenile dermatomyositis (JDM), with disease onset one year ago. The diagnosis was established based on major criteria: Got-tron’s papules, proximal muscle weakness, elevated musculoskeletal enzymes (ALT, AST, CK, LDH), and a confirmatory muscle biopsy. Results. After 5 months of corticosteroid treatment, the patient developed severe thoracolumbar pain. The spine CT revealed osteoporosis with compression fractures at vertebral levels Th9 and Th11. Follow-up spinal MRI showed disease progression, with new fractures at Th6 and Th8, without spinal cord compression. According to the Australasian Pediatric Endocrine Group (APEG) consensus guidelines, the patient was prescribed zoledronic acid 0.7 mg-14.5 ml (initial dose of 0.02 mg/kg/dose), calcium supplements 1.5 g/day, vitamin D3 5000 IU/day, and medical rehabilitation. Currently, the general condition is stable, with regressing pain symptoms. Conclusion. Secondary osteoporosis due to corticosteroid treatment is the most common form of drug-induced osteoporosis. CS treatment remains a major challenge in the pediatric population, due to the complexity of balancing its therapeutic benefits while minimizing its side effects on the developing skeleton
Analysis of antibiotics consumption trends in hospitals
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Utilizarea iraţională a antibioticelor este o problemă majoră de sănătate la nivel global, contribuind la rezistenţa la antibiotice şi la apariţia infecţiilor asociate asistenţei medicale. Astfel, au fost adoptate strategii pentru a îmbunătăţi controlul infecţiilor bacteriene şi monitorizarea consumului. Scopul studiului a fost realizarea unei analize retrospective a gamei de antibiotice prescrise pacienţilor internaţi în două spitale din Bucureşti, în perioadele 2016-2019 şi 2023-2024. Material şi metode. Au fost extrase din sistemele informatice date legate de consumurile de antibiotice şi numărul de zile de spitalizare pentru fiecare an. În baza acestor date consumul de antibiotice a fost calculat şi exprimat ca Define Daily Dose (doza zilnică definită)/ 100 zile de spitalizare. Consumul a fost exprimat şi conform clasificării AWaRe. Rezultate. S-a observat o tendinţă de creştere progresivă a consumului de antibiotice în perioada 2016-2019 până în anul 2023 pentru ambele spitale în care s-a desfăşurat studiul, inclusive o creştere a consumului pentru antibioticele de rezervă, urmată de o uşoară scădere în anul 2024 în unul dintre spitalele în care s-au urmărit consumurile, iar pentru cel de-al doilea spital înregistrându-se creştere inclusiv în anul 2024. Consumurile de antibiotice se încadrează în media Uniunii Europene conform unui studiu realizat în anul 2021 ce prezintă o medie de consum a antibioticelor situată între 48,5 şi 89,5 DDD/100 zile de spitalizare. Concluzii. Monitorizarea continuă a tendinţelor de prescriere oferă informaţii importante autorităţilor competente pentru implementarea de măsuri care să reducă utilizarea iraţională a antibioticelor, scăzând riscul apariţiei tulpinilor rezistente şi tratarea dificilă a infecţiilor ulterioare.Introduction. The irrational use of antibiotics is a major global health problem, contributing to antibiotic resistance and the emergence of healthcare-associated infections. Thus, in recent years, strategies have been adopted to improve bacterial infection control and monitoring of antibiotic consumption. Objective. The aim of the study was to conduct a retrospective analysis of the range of antibiotics prescribed to patients admitted to two hospitals in Bucharest, in the periods 2016-2019 and 2023-2024. Material and methods. Data on antibiotic consumption and number of bed days for each year were extracted from the hospital’s IT systems. Based on these data, antibiotic consumption was calculated and expressed as Define Daily Dose/100 bed days. Consumption was also expressed according to the AWaRe classification, a system developed by the World Health Organization. Results. A progressive increase in antibiotic consumption was observed between 2016-2019 and 2023 for both hospitals where the study was conducted, including an increase in consumption for reserve antibiotics, followed by a slight decrease in 2024 in one of the hospitals where consumption was monitored, and for the second hospital, an increase was recorded even in 2024. Antibiotic consumption falls within the European Union average according to a study conducted in 2021, which shows an average antibiotic consumption between 48.5 and 89.5 DDD/100 bed days. The study will continue in other hospitals for a more accurate picture of antibiotic consumption. Conclusion. Continuous monitoring of prescribing trends provides important information to competent authorities for implementing measures to reduce the irrational use of antibiotics, decreasing the risk of the emergence of resistant strains and the difficult treatment of subsequent infections
Rabdomiosarcoamele la copii – considerații clinice și terapeutice
No full textRezumat.
Lucrarea dată prezintă o revizuire a literaturii de specialitate și
prezentare unui caz clinic a pacientului pediatric cu rabdomiosarcom pelvin –
peritoneală, inclusiv uretra li scrot, și cu implicare organelor adiacente și cu
metastaze în ganglioni limfatici regionali. Predictorii anamnestic, principale de
diagnostic, indicațiile, contraindicațiile, avantajele chirurgicale sunt detaliate
alături de datele din literatură legate de acest subiect
Future insights concerning the activity of hospital pharmacists
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. În ultimii ani, au fost luate iniţiative pentru îmbunătăţirea accesului şi prevenirea discontinuităţilor la medicamente, asigurarea unei îngrijiri centrate pe pacient. Criza sanitară COVID-19 a evidenţiat necesitatea modificării legislaţiei şi implicarii active a farmacistului din spital în noi activităţi. Scop. Scopul studiului a fost analiza activităţii desfăşurate de farmaciştii din farmacia de spital din România, cu identificarea contribuţiei aduse de farmacişti în contextul pandemiei COVID-19. Material şi metode. Studiul s-a bazat pe o analiză primară a legislaţiei la nivel naţional, urmată de o cercetare cantitativă. Un chestionar a fost diseminat online farmaciştilor din farmacia de spital privind aspecte din activitatea desfăşurată în timpul pandemiei. Informaţiile colectate au fost analizate statistic cu programul open-source R. Rezultate. În urma analizei, s-a observat că farmaciştii au fost implicaţi în activităţi precum: identificarea şi luarea de măsuri sanitare alături de medici (>50%), identificarea tratamentului cu potenţială utilizare în infecţia cu SARS CoV-2 (70.4%), transmiterea de informaţii ştiinţifice (71.4%), prepararea dezinfectanţilor (40%), informarea cadrelor medicale despre terapia cu antivirale (60%). Principalele dificultăţi au fost deficitul de medicamente, echipamente protectoare şi întârzierea comenzilor. Majoritatea respondenţilor a considerat că farmacistul poate să fie mai implicat pe viitor în activităţi privind gestionarea de crize sanitare. Concluzii. A fost evidenţiat rolul farmacistului în gestionarea problemelor de medicaţie, oferind informaţii autorităţilor pentru elaborarea politicilor de sănătate. S-a observat necesitatea implicării active a farmacistului în procesul decizional privind terapia, cu integrarea într-o echipă multidisciplinară.Introduction. In recent years, initiatives have been taken to improve access and prevent discontinuities in medicines, ensuring patient-centered care. The COVID-19 health crisis highlighted the need to modify the legislative frame and actively involve pharmacists from hospital pharmacy in new activities. Objective. The aim of the study was to analyze the activity performed by pharmacists in hospital pharmacies in Romania, identifying the contribution made by pharmacists in the context of the COVID-19 pandemic. Material and methods. The study was based on a primary analysis of the legislation at the national level, followed by quantitative research. An online questionnaire was disseminated to hospital pharmacists regarding aspects of the activity carried out during the pandemic. The collected information was statistically analyzed with the open-source software R. Results. Based on the analysis, it was observed that pharmacists were involved in activities such as: identifying and implementing health measures with physicians (>50%), identifying treatment with potential use in SARS CoV-2 infection (70.4%), transmitting scientific information (71.4%), preparing disinfectants (40%), informing healthcare professionals about antiviral therapy (60%). The main difficulties were the shortage of medicines, protective equipment and delays in fulfilling orders. The majority of respondents considered that the pharmacist could be more involved in the future in activities related to health crisis management. Conclusion. It was observed the role of the pharmacist in managing medication problems, providing data to authorities for the development of health policies. It was observed the need for pharmacist's active involvement in decision-making process of therapy, with the integration into a multidisciplinary team
Anatomy of ileocecal junction in prefetal period of ontogenesis
Get PDFIntroduction
Modern medicine requires accurate information about age-related anatomical variability of human organs and
systems. The influence of perinatal disorders on the development of systemic diseases of internal organs in children
is well known.
A significant rate of developmental disorders occurs in the large intestine, particularly in the ileocecal segment.
The aim of the study
To study the formation, structure and specific features of the ileocecal segment and adjacent anatomical structures
in the prenatal period of human ontogenesis.
Material and methods
The study was conducted on 25 preparations of human embryos.
The work combined the complexes of modern and classic morphological and morphostatistical methods with an
assessment of the reliability of the results obtained, which involves the production and study of a series of consecutive
histological and topographic-anatomical sections, morphometry, three-dimensional computer reconstruction.
Results of research
Significant changes in the morphology of the intestinal wall were observed in 7-week-old embryos: epithelial
cells lost their connection with the basal membrane, recanalization of the intestinal lumen was observed, but the
epithelium retained its stratification, “epithelial membranes” were formed.
This period of development can be considered critical, since under the possible influence of teratogenic factors,
the process of restoration of the lumen may be disturbed, which will subsequently lead to atresia of the proximal and/
or distal parts of the intestine.
At the end of the 8th week of development, a change in the topography of the large intestine was observed in the
cranial part of the intestine, which becomed more curved, and from the sagittal plane it turned almost horizontally
under the visceral surface of the liver.
In fetuses of the 9th week of development (31.0-41.0 mm PCL), the dimensions of the lateral protrusion of the
enlarged intestine change: its length was 3220±40 μm, and its width was 2000±10 μm.
The proximal part of the lateral protrusion had a cone–like shape, the distal part was cylindrical.
The vermiform appendix was a continuation of the primary cecum, its base can have a variety of positions in a
newborn. If the lower end of the cecum is directed laterally, then the beginning of the appendix is on its lateral surface
and may be adjacent to the kidney and/or liver.
Conclusions
1. We appropriate to consider the seventh weeks of intrauterine development as a critical period, due to the
significant intensity of morphological changes in its structural components: recanalization of the lumen, the laying of
villi and the circular muscle layer of the intestine, the disappearance of the physiological hernia.
2. Visually, the segment of the transition of the small intestine into the large intestine appears in the eighth weeks
of intrauterine development.
3. According to our observations, it is the ileocecal segment of the intestine that leaves the physiological hernia
last
Patient's quality of life after surgical treatment of genital prolapse
Get PDFIntroducere. Prolapsul genital afectează calitatea vieţii prin disfuncţii urogenitale, sexuale, psiho-sociale. Îmbunătăţirea calităţii vieţii este dezideratul tratamentului chirurgical, pe lângă: reducerea prolapsului, lipsa simptomelor, evitarea complicaţiilor. Aproximativ 11% dintre femei cu prolaps sunt operate. Scop. Aprecierea calităţii vieţii pacientelor operate pentru prolaps genital, în funcţie de formele de tratament chirurgical aplicate. Evidenţierea metodelor chirurgicale de corecţie a prolapsului genital. Material şi metode. În cadrul acestui studiu s-a realizat o sinteză a literaturii de specialitate, care a inclus articole publicate în anii 20202025. Bazele de date utilizate în acest scop au fost: PubMed, ScienceDirect, Cochrane Database, Google Scholar, folosind cuvintele cheie: prolapsul genital, satisfacţia pacientelor, suspensia laterală laparoscopică. Rezultate. Prolapsul genital poate fi corectat chirugical prin abord vaginal (colporafia anterioară şi posterioară, cudoplastia McCall, operaţia Manchester, etc), sau abord abdominal laparotomic sau laparoscopic (colpopexia sacrală, histeropexia laterală cu meşă, etc). Metoda optimă de tratament depinde de severitatea simptomelor, gradul prolabării, preferinţele individuale. Conform chestionarelor pentru satisfacţia pacientelor, metodele endoscopice sunt preferate datorită eficacităţii crescute şi ratelor mai mici de recurenţă. În plus, acestea sunt asociate cu mai puţină durere, o recuperare mai rapidă şi rezultate mai bune pe termen lung. Concluzii. Studiile arată că 80-90% dintre paciente operate pentru prolaps genital declară o îmbunătăţire a calităţii vieţii. Nu există o metodă de tratament universală, însă conform sondajelor, metodele endoscopice par să ofere cel mai bun rezultat, inclusiv din punct devedere al satisfacţiei pacientelor.Introduction. Genital prolapse affects quality of life through urogenital, sexual, psychosocial dysfunctions. Improving quality of life is the main goal of surgical treatment, in addition to reducing the prolapse, alleviating symptoms, and preventing complications. Approximately 11% of women with prolapse undergo surgery. Objective. Study on quality of life in patients undergoing surgery for genital prolapse, according to the type of surgical treatment applied. Highlighting surgical methods for the genital prolapse correction. Material and methods. This study conducted a literature review including articles published between 2020 and 2025. The databases searched were: PubMed, ScienceDirect, Cochrane Database, Google Scholar, on the following keywords: genital prolapse, patient satisfaction, laparoscopic lateral suspension, and surgical methods for genital prolapse. Results. Genital prolapse can be surgically corrected via vaginal approaches (such as anterior/ posterior colporrhaphy, McCall culdoplasty, Manchester operation) or through abdominal approaches, either lap-arotomic or laparoscopic (including sacral colpopexy, lateral mesh hysteropexy). The optimal treatment method depends on symptom severity, the degree of prolapse, individual patient preferences. According to patient satisfaction questionnaires, endoscopic techniques are preferred due to their higher efficacy and lower recurrence rates. Moreover, these methods are associated with reduced pain, faster recovery times, and improved long-term outcomes. Conclusion. Studies indicate that 80-90% of patients undergoing surgery for genital prolapse report improvements in their quality of life. Albeit there is no universally accepted treatment method, surveys suggest that endoscopic techniques provide the best outcomes, particularly regarding patient satisfaction
EARLY-ONSET ATAXIA: DIAGNOSTIC CHALLENGES -CASE REPORT. SPINOCEREBELLAR ATAXIA TYPE 21
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Ataxiile spinocerebeloase cu debut precoce sunt boli neurodegenerative rare, cu manifestări nespecifice şi etiologie eterogenă, ceea ce face dificil diagnosticul. Absenţa modificărilor imagistice şi complexitatea diagnosticului diferenţial întârzie adesea confirmarea etiologică. Scop. Prezentarea unui caz clinic cu evoluţie atipică sugestiv pentru ataxie spinocerebeloasă tip 21, pentru a evidenţia importanţa integrării multidisciplinare în diagnosticul etiologic. Material şi metode. Datele anamnestice, clinice şi paraclinice (RMN cerebral, testare genetica prin secvenţiere întregului exom) au fost preluate din fişa de observaţie a pacientei spitalizate în secţia Neurologie 2 din cadrul Însuti-tului Mamei şi Copilului. Rezultate. Pacienta, în vârstă de 11 ani, s-a prezentat cu ataxie statică şi dinamică, tremor mixt, hipotonie generalizată, dereglări de scris, tulburări de vorbire şi întârziere mentală. Simptomatologia a debutat în copilăria timpurie, evoluând lent progresiv. Investigaţiile iniţiale au ridicat suspiciuni de boala Wilson, urmate de ipoteza unei boli autoimune, fără confirmare etiologică. Imagistica prin rezonanţă magnetică cerebrală nu a evidenţiat modificări patologice. Diagnosticul etiologic a fost stabilit prin secvenţierea exomului (WES), care a identificat o mutaţie patogenă în gena TMEM240, confirmând ataxia spinocerebeloasă tip 21. Concluzii. Cazul subliniază importanţa unei abordări diagnostice etapizate şi multidisciplinare în faţa unei ataxii progresive infantile. Markerii serologici nespecifici pot genera întârzieri în stabilirea diagnosticului, iar testarea genetică rămâne esenţială în clarificarea etiologică a ataxiilor rare.Introduction. Early-onset spinocerebellar ataxias are rare neurodegenerative disorders with nonspecific manifestations and heterogeneous etiology, which complicate the diagnostic process. The absence of imaging abnormalities and the complexity of the differential diagnosis often delay etiological confirmation. Objective. To present a clinical case with atypical progression suggestive of SCA21, highlighting the importance of multidisciplinary integration in establishing the etiologic diagnosis. Material and methods. Anamnestic, clinical, and paraclinical data (brain MRI, genetic testing through whole exome sequencing) were extracted from the medical record of the patient hospitalized in the Neurology Department 2 of the Mother and Child Institute. Results. The 11-year-old patient presented with static and dynamic ataxia, mixed tremor, generalized hypotonia, impaired handwriting, speech disturbances, and intellectual delay. Symptoms began in early childhood with slow progression. Initial investigations suggested Wilson’s disease, followed by suspicion of autoimmune disorder, without etiological confirmation. Brain MRI showed no pathological changes. Etiological diagnosis was established by whole ex-ome sequencing (WES), identifying a pathogenic mutation in the TMEM240 gene, confirming spinocerebellar ataxia type 21. Conclusion. The case underlines the importance of a stepwise and multidisciplinary diagnostic approach in progressive childhood ataxia. Nonspecific serological markers can delay diagnosis, while genetic testing remains essential for clarifying the etiology of rare ataxias
The role of B-Lynch technique in the management of postpartum hemorrhage refractory to pharmacological treatment
Get PDFIntroducere. Sutura de compresie B-Lynch, introdusă în 1997, este o tehnică chirurgicală folosită pe scară largă pentru controlul hemoragiei postpartum severe, mai ales în atonie uterină. Metoda se remarcă prin eficienţă, aplicare rapidă şi accesibilitate, contribuind la reducerea histerec-tomiei şi a mortalităţii materne. Scop. Analiza literaturii privind aplicarea suturii B-Lynch în managementul hemoragiei uterine postpartum atonice, refractare la tratamentul medicamentos, axată pe rata de succes şi evitarea histerec-tomiei. Material şi metode. Revizuirea literaturii ştiinţifice s-a bazat pe sursele PubMed, Cochrane şi Google Scholar. Selecţia a inclus studii clinice relevante, articole de sinteză şi meta-analize care au evaluat aplicabilitatea, eficienţa şi siguranţa tehnicii B-Lynch în hemoragia uterină atonică postpartum. S-a analizat rata de succes şi complicaţiile posibile. Rezultate. Eficienţa suturii B-Lynch este susţinută de o meta-analiză cu 30 de studii (1270 paciente), cu o rată de succes de 94% în controlul hemoragiei postpartum şi necesitatea histerectomiei în doar 7% din cazuri. Un studiu retrospectiv pe 15 ani confirmă siguranţa metodei, cu 82,7% cazuri fără complicaţii. Complicaţiile, precum sindromul Asherman, ischemia şi infecţiile uterine, sunt rare. Indicaţiile principale pentru aplicarea suturii au fost operaţia cezariană anterioară, administrarea oxitocinei şi preeclampsie. Două studii recente (2017-2021) au arătat eficienţa suturii în evitarea histerectomiei, conservând uterul în majoritatea cazurilor. Concluzii. Sutura compresivă B-Lynch reprezintă o opţiune chirurgicală sigură şi eficientă pentru gestionarea hemoragiei uterine atonice postpartum refractare la tratamentul medicamentos. Contribuie semnificativ la menţinerea fertilităţii şi la reducerea morbidităţii şi mortalităţii materne.Introduction. The B-Lynch compression suture, introduced in 1997, is a well-established surgical technique for managing severe postpartum hemorrhage, particularly uterine atony. It is recognized for its efficacy, rapid deployment, and accessibility, significantly reducing hysterectomy incidence and maternal mortality. Objective. Literature review of the B-Lynch suture in managing atonic postpartum hemorrhage refractory to pharmacologic treatment, focusing on success rates and reduction of hysterectomy. Material and methods. The literature review was based on PubMed, Cochrane, and Google Scholar sources. Selection criteria included relevant studies, systematic reviews, and meta-analyses evaluating applicability, efficacy, and safety of the B-Lynch technique in managing atonic postpartum uterine hemorrhage, emphasizing success rates and possible complications. Results. A meta-analysis of 30 studies (1,270 patients) demonstrated a 94% success rate of the B-Lynch suture in controlling postpartum hemorrhage, with hysterectomy required in only 7% of cases. A 15-year retrospective study confirmed its safety, with no complications observed in 82.7% of all cases. Reported complications were rare and included Asherman’s syndrome, ischemia, and postoperative uterine infections. Common indications included prior cesarean section, oxytocin administration, and preeclampsia. Two recent studies (2017-2021) demonstrated its effectiveness in preventing hysterectomy and preserving the uterus in most cases. Conclusion. The B-Lynch compression suture represents a safe and efficacious surgical intervention for the management of atonic postpartum hemorrhage refractory to pharmacologic measures, contributing substantially to uterine preservation and the reduction of maternal morbidity and mortality
Particular forms of the ventricular papillary muscles
Get PDFIntroduction.
Many current authors show the importance of resuming the study on the papillary muscles, which play an important role in the contraction of the ventricles and in the proper functioning of the atrioventricular valvular system.
Better knowledge of their morphology helps understanding their function, explaining the appearance of various
existing pathologies.
Material and methods
In our study, we only used the dissection, at the level of the papillary muscles, studying their number and the
forms that the single, double, triple or quadruple muscle bodies could present.
Results
The shape of the anterior papillary muscles of the right ventricle has the following morphological types: conical,
cylindrical, arched (in an arch), irregular, fusiform, the shape of the letter “Y” inverted, the appearance of the letters
“V” inverted, the letters “H” and “N” inverted.
The posterior papillary muscles of the right ventricle had the following shapes: conical, cylindrical, irregular
inverted “Y” shape, arched papillary muscle, inverted “N” shape. I encountered only one case in which the septal
papillary muscles were represented by six well-represented conical muscle bodies.
The left anterior papillary muscle had the following shapes: conical, cylindrical, “torch”, fusiform, irregular,
inverted “N”, “N” and “H”.
The posterior papillary muscle presented the following shapes: cylindrical, conical, fusiform, irregular, truncated, arched, “torch”, inverted “N” and “H”.
Conclusions
The great variability of the ventricular papillary muscles in terms of their shape leads [Mayo] to state that “no
two complexes of papillary muscles have the same structure, as each case appears to be unique.