Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Violența la locul de muncă a medicului stomatolog – o problemă emergentă a sistemului de sănătate
Get PDFIntroducere
Violența la locul de muncă reprezintă o problemă majoră de sănătate
ocupațională în întreaga lume, cu implicații serioase asupra
bunăstării fizice și mentale a personalului medical. Deși stomatologia
nu este adesea asociată cu riscuri de agresiune, realitatea
demonstrează contrariul: medicii stomatologi se confruntă tot mai
frecvent cu comportamente ostile, în special de natură verbală și
psihologică. Această tendință reflectă o schimbare a relației medic–
pacient, marcată de așteptări crescute, presiuni sociale și acces facil
la informații medicale incomplete sau eronate. Contextul postpandemic, în care sistemele de sănătate au fost suprasolicitate, a
amplificat frustrările pacienților și a redus toleranța față de timpii de
așteptare sau costurile intervențiilor stomatologice. Totodată,
creșterea nivelului de stres în rândul populației generale, combinată
cu dificultăți economice, contribuie la o atmosferă tensionată în
cabinetele stomatologice. Violența împotriva personalului medical nu
mai poate fi considerată un fenomen izolat, ci trebuie înțeleasă ca o
problemă sistemică, cu impact direct asupra calității actului medical
și siguranței profesionale.
Scopul: lucrarea își propune să evidențieze tipurile de violență cu
care se confruntă medicii stomatologi, să identifice principalele cauze ale acestora și să analizeze efectele psihologice și profesionale
asupra practicienilor.
Material și metode
A fost realizată o revizuire narativă a literaturii de specialitate,
folosind baze de date precum PubMed, Scopus și Google Scholar. Au
fost incluse articole publicate între anii 2010 și 2023, care analizează
prevalența violenței, factorii de risc și intervențiile propuse în mediul
stomatologic.
Rezultate
Datele analizate sugerează că între 50% și 70% dintre stomatologi au
fost expuși cel puțin o dată la violență verbală, iar aproximativ 20%
au experimentat intimidare psihologică recurentă. Factorii care
contribuie la apariția acestor comportamente includ anxietatea
pacientului, așteptările nerealiste, durerea și costurile tratamentului.
Consecințele includ stres cronic, tulburări de somn, scăderea
satisfacției profesionale și dezvoltarea sindromului burnout.
Totodată, lipsa protocoalelor instituționale de protecție agravează
percepția de insecuritate la locul de muncă.
Concluzii
Violența ocupațională în stomatologie nu trebuie ignorată, ci
recunoscută ca un risc profesional real. Este necesară formarea
specifică a medicilor pentru prevenirea și gestionarea conflictelor,
dar și implicarea activă a instituțiilor în crearea unui mediu
profesional sigur și predictibil
Precocious puberty – retrospective clinical analysis
No full textRezumat
Introducere: Pubertatea precoce este definită prin apariția caracterelor sexuale
secundare înainte de 8 ani la fete și 9 ani la băieți. În ultimele decenii, vârsta de
debut a pubertății a suferit o scădere semnificativă, în special la fete. Scopul
studiului a fost evaluarea caracteristicilor clinice și a eficienței tratamentului cu
analogi de gonadoliberină (GnRH).
Materiale și metode: Studiu retrospectiv pe un lot de 35 pacienți diagnosticați
în perioada 2017–2024. S-au analizat în corelație: vârsta la diagnostic, vârsta
osoasă, scorul deviației standard pentru statură (SDS), indicele de masă
corporală (IMC), statura estimată în perioada de adult (PAH).
Rezultate: Vârsta medie la diagnostic a fost de 6,92 ani. IMC crescut s-a
asociat cu pubertate precoce, mai frecvent, la fetițe. În urma tratamentului
statura copiilor a depășit în medie cu 13,3 cm PAH.
Concluzii: Tratamentul cu analogi de GnRH este eficient pentru optimizarea
înălțimii finale. Pentru diagnostic precoce, se impune implementarea
screeningului și monitorizării atente a copiilor cu IMC crescut.Abstract
Introduction: Precocious puberty is defined by the appearance of secondary
sexual characteristics before the age of 8 in girls and 9 in boys. In recent
decades, the onset age of puberty has significantly decreased, especially in
girls. The aim of this study was to evaluate the clinical characteristics and the
efficacy of treatment with gonadotropin-releasing hormone (GnRH) analogs.
Materials and methods: Retrospective study of a group of 35 patients
diagnosed between 2017 and 2024. The following variables were analyzed in
correlation: age at diagnosis, bone age, height standard deviation score (SDS),
body mass index (BMI), and predicted adult height (PAH).
Results: The mean age at diagnosis was 6.92 years. Increased BMI was
associated with precocious puberty, more frequently in girls. Following
treatment, the children’s height exceeded the predicted adult height by an
average of 13.3 cm.
Conclusions: Treatment with GnRH analogs is effective in optimizing final
height. For early diagnosis, it is necessary to implement screening and careful
monitoring of children with elevated BMI
Profilul rezistenței la antibiotice al tulpinilor de Klebsiella pneumonia
Get PDFIntroducere
Klebsiella pneumoniae este un patogen oportunist implicat frecvent
în infecțiile asociate asistenței medicale, cu rezistență crescută la
antibiotice, ceea ce complică tratamentul. Studiul a analizat profilul
de rezistență al tulpinilor izolate în IMSP Institutul de Medicină
Urgentă, pentru a evalua riscurile infecțiilor cu germeni
multirezistenți.
Material și metode
Am efectuat un studiu retrospectiv (2024-2025) bazat pe datele din
registrul laboratorului spitalului. Identificarea și testarea sensibilității
la antimicrobiene a tulpinilor izolate s-a efectuat cu ajutorul
sistemului automat Vitek 2 Compact. Au fost testate 335 de tulpini
de K. pneumoniae izolate de la pacienți cu infecții septico-purulente.
Rezultate
Au fost analizate 335 de tulpini de K. pneumoniae izolate de la
pacienți cu vârsta cuprinsă între 17 și 94 ani, dintre care 56,42%
(n=189) bărbați și 43,58 % femei (n=146). În ceea ce privește
distribuția pe biosubstrate, majoritatea au fost izolate din urină
(n=272; 81,2%), sânge (n=60; 17,9%) și LCR (n=3; 0,9%). Cele mai
multe tulpini de K. pneumoniae cu mecanisme de rezistență au fost izolate din secția de terapie intensivă (n=262), urologie (n=30), boli
cardiovasculare (n=13), epileptologie (n=10), neurochirurgie (n=9),
chirurgie (n=6), medicină internă (n=3), chirurgie spinală (n=2). Cele
mai ridicate rate de rezistență s-au înregistrat față de: Piperacilintazobactam
– 93,13% (n=312) și Ceftazidim – 96,11% (n=322).
Rezistența față de Cefotaxim a fost de 91,64% (n=307), iar față de
Amoxacilin-acid clavulanic – 84,78% (n=284) și Ceftriaxona – 39,7%
(n=133). Aceste date evidențiază un profil de rezistență înalt, cu un
procent foarte redus de tulpini sensibile la antibioticele betalactamice
testate. Analiza mecanismelor moleculare de rezistență a
arătat prezența mai multor tipuri de enzime impllicate în inactivarea
antibioticelor beta-lactamice: Beta-lactamaze cu spectru extins
(ESBL) au fost detectate la 53 tulpini (15,8%), iar 277 (82,7%) nu au
avut enzima respectivă, iar pentru 5 tulpini (1,5%) datele nu au fost
disponibile. Carbapenemazele, responsabile de rezistența la
carbapeneme, au fost identificate la un număr foarte mare de tulpini
– 181 de tulpini (54%) și doar 11 nu au posedat această enzimă, însă
lipsesc date pentru 143 de tulpini. Carbapenemaze din clasa A au fost
detectate la 89 de tulpini (26,6%), 17 tulpini nu au avut enzima
respectivă, iar pentru 299 tulpini (68,4%) nu a fost raportate. Betalactamaze
de tip AmpC au fost mai puțin frecvente, pozitive în 8,7%
dintre izolate (n=29), negative în 3 cazuri, iar în 303 fișe nu a fost
notată prezența sau absența acestei enzime.
Concluzii
Studiul evidențiază o rezistență crescută la antibiotice în rândul
izolatelor de Klebsiella pneumoniae, provenite în special din secțiile
de terapie intensivă și urologie. Sunt necesare măsuri urgente de
control al infecțiilor, optimizarea terapiei antibiotice și actualizarea
protocoalelor de tratament empiric pentru a limita răspândirea
tulpinilor multirezistente
Modern diagnostic and treatment approaches of wedge-shaped defects
No full textIntroducere. Defectele cuneiforme sunt afecțiuni dentare ce implică pierderea smalțului și dentinei pe suprafața
vestibulară a coletului dintelui. Frecvente fiind la persoanele cu anomalii ocluzale sau bruxism, pot fi agravate de igienă
orală deficitară sau patologii sistemice.
Scopul lucrării. Studiul își propune să îmbunătățească reabilitarea terapeutică prin tratamente eficiente și biocompatibile,
care redau estetica și funcționalitatea, ținând cont de particularitățile fiziologice ale pacientului.
Material și metode. Pentru a spori eficiența tratamentului și a reduce riscurile de complicații, a fost selectată o
metodă ce reduce efectele distructive și restabilește integritatea arcadelor dentare. Metoda terapeutică directă în tratamentul
defectului cuneiform oferă precizie în reechilibrarea forțelor ocluzale, asigurând raporturi corecte ale mandibulei
cu craniul, atât în poziția statică, cât și în cea dinamică.
Rezultate. S-a optat pentru utilizarea materialelor compozite de ultimă generație, care au proprietăți înalte în
restabilirea estetică, în special cele fotopolimerizabile hibride, micro și nano-umplute, cu particule de umplutură între
0,07-1,0 μm și cu sistem de gravare și adeziv separat. Se preferă utilizarea sistemelor adezive autogravante care conțin un
agent de gravare suplimentar, asigurându-se că adezivul nu lasă pete uleioase (smear layer).
Concluzii. Pentru a obține un rezultat fizionomic, tratamentul defectului cuneiform necesită o abordare complexă,
o examinare detaliată a pacientului și intervenții directe asupra cauzelor care au favorizat apariția patologiei, precum și
asupra refacerii integrității morfo-funcționale a dintelui și arcadelor dentare.Background. Wedge-shaped defects are dental lesions characterized by enamel and dentin loss on the buccal cervical
surface of the tooth. Commonly occurring in individuals with occlusal abnormalities or bruxism, these defects may
worsen due to poor oral hygiene or underlying systemic conditions.
Objective of the study. This study aims to improve therapeutic rehabilitation by exploring effective and biocompatible
treatment options that restore both aesthetics and functionality while considering the patient’s physiological
characteristics.
Material and Methods. To improve treatment effectiveness and reduce the risk of complications, a method was
chosen that minimizes destructive effects while restoring the integrity of the dental arches. The direct therapeutic method
provides accurate occlusal force distribution, thus maintaining correct jaw-cranial relationships in both static and
dynamic positions when addressing wedge-shaped defects.
Results. State-of-the-art composite resins proved highly effective, particularly photopolymerizable hybrid, micro-
filled, and nano-filled formulations with filler particle sizes ranging from 0.07 to 1.0 μm, using separate etch-and-bond
systems. Self-etch adhesives with an additional etching agent are preferred to prevent a complete smear layer staining.
Conclusions. Successful management of wedge-shaped defects requires a comprehensive approach including a
thorough patient assessment and direct intervention targeting the underlying etiological factors, as well as restoring both
the morphological and functional integrity of the affected teeth and dental arches
Efectul antimicrobian al fructelor de pădure asupra bacteriilor implicate în toxiinfecțiile alimentare
Get PDFIntroducere
Rezistența la antimicrobiene a devenit o problemă majoră de
sănătate publică la nivel mondial, cu estimări care prevăd 10
milioane de decese anual până în 2050. O amenințare semnificativă
la adresa calității alimentelor o constituie contaminarea acestora cu
agenți patogeni bacterieni, cum ar fi Salmonella spp., Enterobacter
spp., Escherichia spp., Staphylococcus spp., Pseudomonas spp. și
Clostridium spp. Acești agenți microbieni de origine alimentară sunt
responsabili pentru o mare parte din bolile infecțioase, având efecte
devastatoare asupra sănătății umane și a economiei. În ultimii ani,
datorită răspândirii rapide a rezistenței la antimicrobiene, interesul
pentru conservanții naturali a crescut semnificativ, ducând la
dezvoltarea fenomenului global cunoscut sub denumirea de
„întoarcerea la natură”. Scopul acestui studiu este de a evalua
activitatea antimicrobiană a pulberilor de fructe de pădure, în
vederea posibilității utilizării acestora ca aditivi și conservanți
alimentari.
Material și metode
Activitatea antimicrobiană a pulberilor de tescovină de struguri,
cătină, măceș și păducel a fost evaluată împotriva bacteriilor Grampozitive
(Staphylococcus aureus ATCC 25923, Bacillus cereus ATCC 6633, Enterococcus faecalis ATCC 29212) și bacteriilor Gram-negative
(Escherichia coli ATCC 25922, Salmonella Enteritidis ATCC 13076,
Enterobacter cloacae ATCC BAA 1143).
Rezultate
Testarea efectului antimicrobian, a evidențiat că toate pulberile au
avut efecte atât asupra bacteriilor Gram-pozitive cât și a celor Gramnegative.
Pulberile de cătină și măceș au prezentat un efect
antimicrobian mai pronunțat comparativ cu cele de tescovină din
struguri și păducel. Cea mai mare activitate antimicrobiană a fost
înregistrată de pulberile de cătină, care au avut un diametru al zonei
de inhibiție de 22,2±0,2 mm pentru S. aureus, 20,3±0,1 mm pentru B.
cereus și 19,0±0,1 mm pentru E. faecalis. Pulberile de măceș au
demonstrat o zonă de inhibiție maximă de 16,0±0,1 mm pentru S.
aureus și E. faecalis. În ceea ce privește bacteriile Gram-negative,
activitatea pulberilor a fost mai redusă. Pulberile de cătină au
demonstrat o zonă de inhibiție de 18,2±0,2 mm pentru E. coli și S.
Enteritidis, respect-tiv 17,1±0,1 mm pentru E. cloacae. Activitatea
pulberilor de măceș a fost mai scăzută, cu o zonă de inhibiție de
10,0±0,2 mm pentru E. coli, respectiv 9,0±0,1 mm pentru S.
Enteritidis și E. cloacae. Activitatea pulberilor de tescovină din
struguri și pădu-cel a fost mai scăzută, cu diametrul maxim de
inhibiție pentru tulpinile Gram-pozitive de 11 ± 0,2 mm și pentru
tulpinile Gram-negative de 9 ± 0,1 mm.
Concluzii
Pulberile din fructe de pădure pot fi utilizate în industria alimentară,
pentru a preveni creșterea agenților patogeni și a microorganismelor
de alterare și pentru a crește durata de valabilitate și stabilitatea
produsului. Aceste produse naturale oferă o alternativă convingătoare
la metodele tradiționale de conservare și la utilizarea
conservanților și aditivilor chimici
A comparative analysis of intra-surgical and three-dimensional radiographic assessments in evaluating periimplant bone loss
No full textIntroducere. Identificarea radiologică a pierderii osoase la nivelul implanturilor dentare, combinată cu sângerarea
la sondare, reprezintă o metodă esențială de diagnostic pentru diferențierea periimplantitei de mucozită și de starea
de sănătate periimplantară. Instrumentarea submarginală a periimplantitei este uneori insuficientă pentru managementul
cazurilor avansate ale afecțiunii. Diverse abordări chirurgicale, inclusiv proceduri rezective, regenerative și combinate,
adaptate tipului de defect osos, s-au dovedit eficiente în tratamentul periimplantitei.
Scopul lucrării. Evaluarea preciziei măsurătorilor intraoperatorii în comparație cu imagistica tridimensională în
determinarea resorbției osoase din jurul implanturilor afectate de periimplantită.
Material și Metode. Un număr total de 32 de implanturi la 28 de pacienți diagnosticați cu periimplantită au fost
incluse în studiu. Pierderea osoasă periimplantară asociată acestor implanturi a fost măsurată în timpul tratamentului
chirurgical al periimplantitei și comparată cu resorbția osoasă radiologică evaluată pe tomografia computerizată cu fascicul
conic. Conform ghidului clinic de nivel S3, tratamentul chirurgical regenerativ a fost efectuat pentru defectele intraosoase
mai mari de 3 mm. În celelalte cazuri, pacienții au beneficiat de tratament chirurgical rezectiv sau lambou de acces.
Rezultate. Valoarea medie a resorbției osoase determinată radiologic a subestimat pierderea osoasă intraoperatorie
la situsurile corespunzătoare. Doar 18 % din măsurările radiologice au corespuns evaluărilor clinice, în timp ce în 34
% din cazuri s-a înregistrat o subestimare de 2-3 mm. A existat o corelație liniară pozitivă moderată între măsurătorile
radiografice și pierderea osoasă determinată clinic, atât mezial, cât și distal.
Concluzii. Evaluările radiologice ale resorbției osoase la implanturile cu periimplantită subestimează adesea pierderea
osoasă clinică reală. Pregătirea pentru intervenția chirurgicală trebuie să includă toate resursele necesare pentru
orice opțiune posibilă de tratament chirurgical rezectiv sau regenerativ. Sunt necesare studii suplimentare pe un eșantion
mai mare de pacienți, atât înainte, cât și după tratamentul chirurgical, pentru a dezvolta algoritmi de diagnostic, prognostic
și tratament.Background. Radiologic identification of bone loss around dental implants, combined with bleeding upon probing,
represents an essential diagnostic method for differentiating periimplantitis from mucositis and a healthy condition.
Non-surgical treatment of periimplantitis is often considered insufficient for managing advanced or established cases of
the condition. Various surgical approaches, including resective, regenerative, and combined procedures, tailored to the
type of bone defect, have proven effective in treating periimplantitis.
Objective of the study. To evaluate the accuracy of intraoperative measurements compared to three-dimensional
imaging in evaluating bone loss around implants affected by periimplantitis.
Material and Methods. A total of 32 implants in 28 patients with diagnosis of periimplantitis were included in the
study. The amount of periimplant bone loss associated with these implants was measured during the surgical treatment
of periimplantitis and compared to the radiographic bone loss, measured on cone beam computed tomography. According
to S3 clinical practice guideline, regenerative surgical treatment was performed for intraosseous defects larger than
3 mm. In other cases, patients received surgical access flap or pocket elimination procedures.
Results. The average bone loss measured on radiographs underestimated the intraoperative bone loss at the corresponding
sites. Only 18 % of the radiographic measurements corresponded to the clinical evaluation, while an underestimation
within a range of 2-3 mm was recorded in 34 % of the cases. There was a moderate positive linear correlation
between the radiographic measurements and the clinical bone loss, both mesially and distally.
Conclusion. Radiological evaluations of bone resorption in implants with periimplantitis often underestimate the
actual clinical bone loss. Preparation for surgical intervention must include all necessary resources for any possible option
related to resective or regenerative surgical treatment. Further studies on a larger patient sample, both before and
after surgical management, are needed to develop diagnostic, prognostic, and treatment algorithms
Rolul infecțiilor pulmonare în fibroza chistică la copii
No full textIntroducere
Fibroza chistică (FC) este o boală genetică rară, cu transmitere
autozomal recesivă, care afectează în principal populația caucaziană și primele
semne clinice se manifestă predominant în copilărie. Studiile recente raportează
o incidenţă crescută a FC, ajungând la un număr de peste 80 000 de persoane
afectate la nivel mondial (1:2500 – 1:3500). În Republica Moldova se
estimează o incidenţă de 1:1000 – 1:3000 nou-născuţi vii [1-3]. Fibroza chistică
afectează în mod egal genul masculin și feminin. Cu toate acestea, pacienții de
sex feminin prezintă, în general, o speranță de viață mai redusă comparativ cu
cei de sex masculin, în principal din cauza apariției mai timpurii a infecțiilor
respiratorii. Această diferență legată de sex este mai accentuată la fetele
diagnosticate în copilărie. În raport cu băieții, fetele diagnosticate în perioada
copilăriei au o probabilitate mai mică de a atinge vârsta de 40 de ani, ceea ce
contribuie la o prevalență mai scăzută a fibrozei chistice în rândul femeilor
adulte [4].
Fibroza chistică este determinată de mutațiile genei CFTR (cystic
fibrosis transmembrane conductance regulator), care duc la formarea unui canal
anionic defectuos localizat în membrana celulară epitelială și cauzează un
transport perturbat de ioni. La rândul său, această situație duce la epuizarea
lichidului de la suprafața căilor respiratorii și digestive, și la secreția de mucus
vâscos care afectează clearance-ul mucociliar fiziologic. Producția de mucus
vâscos în căile respiratorii duce la obstrucția căilor respiratorii și inițierea unui
proces inflamator aseptic. Inflamația conduce la o producție crescută de specii
reactive de oxigen (ROS), care pot inhiba activitatea antimicrobiană în
plămânul afectat de FC [5]. Această reacție imună disfuncțională nu numai că
provoacă hiperinflație agravând boala pulmonară, dar și predispune, de asemenea, la o susceptibilitate crescută la colonizarea microbiană [6,7]. Astfel
se inițiază un ciclu vicios de obstrucție a căilor respiratorii, proces inflamator și
proces infecțios care joacă un rol esențial în patogeneza, tabloul clinic și
progresia bolii pulmonare în fibroza chistică. La momentul actual, în literatura
medicală sunt raportate peste 2000 de mutații ale genei CFTR, dintre care
aproximativ 400 sunt patogene și pot cauza FC [8].
Deși este o afecțiune multisistemică, boala pulmonară progresivă,
caracterizată prin exacerbări recurente, infecții bacteriene cronice, declinul
funcției pulmonare și a calității vieții, reprezintă principalul factor de
morbiditate și mortalitate crescută în FC [9,10]. Studiile efectuate asupra
pacienților cu afectare pulmonară în cadrul FC evidențiază o cultură microbiană
diversă. Conform Raportului Anual din 2023 a Registrului Fundației Pacienților
de Fibroză Chistică, Staphylococcus aureus meticilin-sensibil (MSSA),
Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus meticilin-rezistent (MRSA)
sunt cele mai frecvent izolate microorganisme de la nivelul căilor respiratorii,
raportându-se în 58.1%, 48.3% și 14.4% respectiv. Organisme oportuniste,
inclusiv complexul Burkholderia cepacia, Stenotrophomonas maltophilia,
Achromobacter xylosoxidans, micobacterii non-tuberculoase și fungi (speciile
Candida și Aspergillus) colonizează și infectează frecvent pacienții cu fibroză
chistică. De asemenea, predominarea unui anumit agent patogen în căile
respiratorii variază în dependență de vârsta pacientului cu FC. Astfel, MSSA
este cel mai frecvent izolat la pacienții pediatrici, în timp ce infecția cu P.
aeruginosa crește în frecvență odată cu înaintarea în vârstă și ajunge să domine
cultura bacteriană la pacienții adulți [11].
Diversitatea microbiană a plămânilor și dominația microbiotei de către
anumite bacterii au fost tematica studiul realizat de Cuthbertson și colaboratorii
care a evidențiat că o diversitate microbiană scăzută în plămâni și predominanța
unor bacterii specifice se corelează cu o funcție pulmonară diminuată la
pacienții cu fibroză chistică. În fiecare categorie de boală pulmonară, patru
microorganisme cunoscute pentru a cauza boala pulmonară în fibroza chistică
(Pseudomonas aeruginosa, S. aureus, S. maltophilia și B. cepacia) au fost
găsite cu statut de bază, iar două (H. influenzae și A. xylosoxidans) cu statut
satelit. Bacteriile precum P. aeruginosa și B. cepacia, clasificate ca taxe
dominante, sunt implicate în reducerea FEV1 prin inhibarea altor specii
bacteriene, accentuând severitatea bolii pulmonare [12].
Prognosticul pe termen lung al pacienților cu fibroză chistică este
influențat de prezența diferitelor microorganisme. O analiză a registrului pacienților cu FC din perioada 2003-2011 a demonstrat că procentele
pacienților infectați cu MRSA și specii de Candida s-au dublat, precum și
procentele pacienților cu S. maltophilia, A. xylosoxidans și specii de Aspergillus
au crescut, de asemenea. Între 2003 și 2011, s-au înregistrat scăderi mici,
semnificative din punct de vedere statistic, în procentele pacienților infectați cu
MSSA (de la 50,2% la 49,2%) și Pseudomonas aeruginosae (de la 63,8% la
57,3%) [11]. În altă ordine de idei, datele din același registru au arătat că
prezența S. aureus meticilin-rezistent pare să inhibe infecția cu P. aeruginosa,
iar la rândul său, prezența Pseudomonas aeruginosa a corelat cu prevenirea
colonizării cu complexul B. cepacia, A. xylosoxidans și S. maltophilia.
Colonizarea cu complexul B. cepacia a fost asociată cu o șansă mai mică de
colonizare ulterioară de către orice alte bacterii sau specii de Aspergillus [13].
S. aureus meticilin-sensibil (MSSA) pare să fie asociat cu o supraviețuire
îmbunătățită, în timp ce complexul B. cepacia poate conduce la un declin
esențial al funcției pulmonare și a stării de sănătate. Achiziția S. aureus
meticilin-rezistent (MRSA) sau a P. aeruginosa este asociată cu o agravare
accelerată a bolii pulmonare. Astfel, fără o înțelegere clară a interacțiunilor
microbiene subiacente, eforturile de prevenire, tratament sau eradicare a unor
organisme specifice, precum P. aeruginosa, pot produce rezultate neașteptate și
nedorite [14]. În susținerea acestui fapt, avem rezultatele unui studiu controlat,
randomizat, dublu-orb din 2002 care a arătat că tratamentul profilactic al MSSA
cu cefalexină la sugari și copii mici cu fibroză chistică a dus la o colonizare mai
devreme cu P. aeruginosa [15]; profilaxia cu ciprofloxacină nu a avut efecte în
prevenirea infecției cu P. aeruginosa [16]; în mod similar, terapia de eradicare
pentru P. aeruginosa a crescut rata infecției cu S. maltophilia [16].
Microorganismele cel mai probabil să persiste și să conducă la infecții cronice
sunt P. aeruginosa, B. cepacia și S. aureus meticilin-rezistent (MRSA). Toate
trei au fost asociate cu o șansă redusă de izolare a MSSA în anii următori. Cea
mai puternică asociere a fost asocierea negativă a MSSA cu P. aeruginosa
pentru anul următor, implicând că aceste două bacterii au efecte antagoniste în
plămânul pacientului cu FC [13].
Terapia cu antibiotice joacă un rol esențial în managementul bolii
pulmonare a pacientului cu fibroză chistică. Ultimele studii sugerează că atât
antibioterapia cât și infecțiile existente par să modifice microbiota pulmonară
și, prin urmare, pot modifica cursul clinic al bolii [15-17]. Mecanisme de
interacțiune care pot fi luate în considerare ar fi: producția de agenți
antimicrobieni noi de către însăși microbii, microorganismele pot concura pentru resursele din căile respiratorii, pot interacționa cu mecanismele
intrinseci de apărare a gazdei umane sau între ele pentru a modifica
interacțiunile cu alte organisme [13]. De asemenea, microbiologia căilor
respiratorii umane dezvăluie interacțiuni microbiene care pot altera răspunsurile
terapeutice la persoanele cu fibroza chistică. Astfel, cunoștințele extinse despre
interacțiunile microbiene pot explica rezultate neașteptate ale terapiei
antimicrobiene [17], pot contura mai bine patogeneza exacerbărilor pulmonare
în fibroza chistică care accentuează și accelerează evoluția bolii [1] și pot
îmbunătăți predicțiile privind rezultatele pe termen lung, esențiale pentru
bunăstarea pacienților. În concluzie, gestionarea precoce și corectă a varietății
de infecții la pacienții cu FC este esențială pentru încetinirea progresiei bolii și
creșterea speranței de viață.
Scopul: analiza spectrului microbian respirator la pacienții
diagnosticați cu fibroză chistică și evaluarea corelației cu funcția pulmonară și
evoluția clinică a bolii.
Materiale și metode.
Studiu observațional retrospectiv pe 56 de pacienți cu FC aflați în
evidența Centrului Național de Fibroză Chistică din Republica Moldova.
Cercetarea a preconizat analiza caracteristicelor demografice ale pacienților cu
FC, confirmată prin testul sudorii (standardul de aur pentru diagnostic). Profilul
microbiologic al sputei pacienților din studiu a fost cercetat prin metode
culturale cu detalizări ale antibioticogramei. Funcția pulmonară a fost evaluată
spirometric, iar afectarea bronhopulmonară apreciată prin metode imagistice
performante – computer tomografie toracică, scintigrafie pulmonară.
Rezultate.
Dintre pacienți cu fibroză chistică incluși în studiu, 53% au fost de sex
masculin și 47% de sex feminin. Majoritatea pacienților (71.4%) aveau vârsta
sub 18 ani, iar 28.6% - adulți cu fibroză chistică, cu o vârstă medie de 14.5 ani
(range: 2.2 – 37.7).
Funcția pulmonară a fost evaluată prin VEMS (FEV₁%), cu valori
mediane de 81.5% (range: 31.3 – 113.8) la pacienții cu vârste între 6 ani și 17
ani. La pacienții cu vârsta peste 18 ani se constată un declin al acestui
parametru – 62.5% (range: 23.1 – 85.2%), care semnifică o creștere a severității
manifestărilor bronhoobstructive în perioada adultului. Capacitatea vitală
forțată (FVC%) mediană a fost de 82.9% (27.9–109.2%) la pacienții cu FC, iar
variațiile acestui parametru indică tulburări restrictive severe pentru unii
pacienți din lotul de cercetare. Profilul microbiologic a evidențiat o colonizare cronică cu
Pseudomonas aeruginosa la 41.9% dintre pacienții sub 18 ani, iar la cei peste
18 ani infecția cu acest germen agresiv se dublează, atingând valori de 86.6%.
Studiul a constatat că 6.4% dintre copiii și adolescenții investigați au prezentat
colonizare intermitentă cu Pseudomonas aeruginosae. Infecția pulmonară
cronică cu Staphylococcus aureus a fost identificată la 91.3% dintre pacienți,
fiind una dintre cele mai precoce infecții care se instalează la copiii cu FC.
Infecțiile fungice cu Aspergillus fumigatus au fost raportate la 17 pacienți cu
FC, marcând o etapă de progresare a leziunilor bronhopulmonare
(bronșiectazii, structuri nodulare), dezvoltarea complicațiilor (pneumatorace,
chisturi pulmonare, pneumatocele). Coeficientul de corelație între valoarea
indicelui FEV1% și infecția cronică pulmonară cu Pseudomonas aeruginosa a
fost -0.39, sugerând o corelație moderat negativă.
Din punct de vedere al severității clinice a fibrozei chistice, 67.3%
dintre pacienți au prezentat cel puțin o exacerbare pulmonară pe an, care a
necesitat tratament antibiotic intravenos cu internare în secții specializate de
profil pneumologic.
Concluzii.
Infecțiile pulmonare joacă un rol major în evoluția fibrozei chistice la
copii. Profilul microbiologic al pacienților cu fibroză chistică din Republica
Moldova indică o frecvență ridicată a infecțiilor bacteriene și fungice, care
determină cu impact negativ asupra funcției pulmonare. Colonizarea cu
Pseudomonas aeruginosa este asociată cu un declin accelerat al funcției
pulmonare și modificări structurale ireversibile în sistemul bronhopulmonar.
Lipsa terapiilor modulatoare pentru CFTR poate contribui la agravarea bolii,
subliniind necesitatea unor strategii de control antimicrobian optimizate și
accesul urgent la terapii inovatoare
Hereditary angioedema in Ukraine: clinical manifestation and diagnostic features
No full textIntroduction. Hereditary angioedema (HAE) is a rare disease associated by
bradikinin-mediated episodes of edema. Lack of diagnostic tools and treatment
options until 2020 led to a small number of diagnosed patients in Ukraine. In
2020 treatment with C1 inhibitor became available to Ukrainian patients at the
expense of the state budget.
Methods. Purpose is to summarise the data about HAE diagnostics and clinical
manifestation in Ukraine. The diagnosis of HAE was based on double results of
low C1-inhibitor concentration and/or activity or genetic testing for C1-normal
HAE. The data are based on the reports of clinical immunologists all over
Ukraine and questionnaires distributed among patient organization members.
Results. To date, 140 patients with HAE (115 - type 1, 24 - type 2, 1 - normal
C1- inhibitor) have been diagnosed in Ukraine, of which 114 are adults and 28
are children, 62.6% of patients were diagnosed during 2021-2025 since the
laboratory diagnostic tools and treatment became available. Median age of
diagnosed patients іs 37,5 years (range: 6-72). In most patients, the disease
manifestated in childhood (average age 10.4 years), while the average age of
diagnosis is 26.5 years. As the first manifestation of the disease, 30% of
patients noted recurrent abdominal pain in childhood, 60% indicated edema of
the upper and lower extremities in adolescence, in 8% the disease manifested
with edema of the larynx at different ages, rare manifestations were also noted,
such as edema of the joint and breast. About 80% of patients were previously
mistakenly diagnosed as allergic angioedema. 77% have a burdened family
history for recurrent angioedema and 23% are the only member in their family.
Conclusion. Over the past few years, the diagnosis of HAE has significantly
improved in Ukraine, although the actual number is still lower the estimated
number 800 patients. The delay in diagnosis is about 16 years. Alertness about
HAE in childhood with an accent to recurrent unexplained abdominal pain is an
unused reserve for shortening the path from manifestation to diagnosis
Managementul spitalicesc și impactul său asupra performanței manageriale: studiu de caz în unitățile spitalicești din Iași
No full textContext. Legătura dintre managementul spitalicesc și performanța managerială este una directă și
fundamentală, deoarece modul în care este organizat, coordonat și condus un spital influențează
în mod semnificativ eficiența serviciilor medicale, calitatea îngrijirii pacienților și utilizarea
resurselor. Indicatorii de performanță managerială reprezintă instrumente cheie utilizate pentru
evaluarea managerilor de spital. Analiza acestor indicatori permite identificarea punctelor tari,
punctelor slabe și a disfuncționalităților în managementul spitalicesc sprijinind luarea deciziilor
manageriale în vederea aplicării unor soluții strategice și practice pentru îmbunătățirea activității
spitalicești.
Metode. În sistemul românesc de sănătate au fost stabiliți și modificați indicatorii de performanță
după care se realizează evaluarea anuală a activității managerului spitalului public prin intermediul
Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1384/2010 (cu modificările ulterioare Ordinul nr. 1743/2023).
La modul general, acestea cuprind: indicatori de management ai resurselor umane, indicatori de
utilizare a serviciilor, indicatori economico-financiari, indicatori de calitate, indicatori de
integritate, dezvoltați în subcapitole.
Rezultate. Spitalele din orașul Iași joacă un rol esențial în sistemul de sănătate din România,
datorită poziției orașului ca centru universitar, medical și regional de excelență în nord-estul țării.
Acestea asigură atât serviciile medicale de bază, cât și îngrijiri de înaltă specializare, deservind nu
doar județul Iași, ci întreaga regiune a Moldovei. Municipiul Iași are o rețea extinsă de 12 spitale
publice și 3 spitale private care acoperă toate specialitățile medicale majore, ele putând fi
clasificate și în funcție de nivelul de competență și tipul de servicii medicale oferite. Analiza
indicatorilor de performanță ai spitalelor din Iași și a managementului spitalicesc ne oferă o
imagine clară, obiectivă și comparativă asupra capacității de gestionare a actului medical în fiecare
unitate spitalicească.
Discuții. Analiza acestor rezultate comparative ne permite evaluarea calității serviciilor medicale
oferite de spitale, optimizarea alocării resurselor, comparabilitatea între spitale etc., iar rezultatele
pot evidenția nevoia de dezvoltare a anumitor specialități sau reorganizarea rețelei de spitale din
regiune. Analiza indicatorilor de performanță ai spitalelor din Iași reflectă o preocupare reală
pentru calitatea serviciilor medicale, eficiența utilizării resurselor și echitatea accesului la îngrijiri
medicale într-un centru regional major. Principalele concluzii se referă la: diferențele
semnificative între spitale datorate de echitatea distribuirii resurselor și calității managementului,
dar și limitările acestor indicatori care nu surprind în totalitate complexitatea actului medical
Traumatic optic neuropathy in children. Challenges and perspectives
No full textAbstract
Aim of the research was to outline signs of traumatic optic neuropathy caused
by head trauma in school-aged children.
Methods: Forty-eight patients with persisting visual symptoms after brain
injury have been examined. A series of tests have been undergone in order to
establish visual pathways alteration.
Results: Examination of the pupillary reflex revealed presence of anisocoria in
14.6% and a proximal point of convergence more than 10 mm (87.5%). Along
with a decreased visual acuity the biomicroscopy and ophthalmoscopy findings
are most unchanged being similar to a normal picture.
Conclusions: Our research has been an attempt to outline the features of
traumatic optic neuropathy that may occur after brain injury. Since the
ophthalmoscopy findings often come with a clear a picture it is important to
examine visual functions such as: point of convergence, ocular motility and
stereoscopic capacity in order to suspect any possible lesion