Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
PRECISION PSYCHIATRY: BIOMARKERS, NEUROIMAGING AND ARTIFICIAL INTELLIGENCE IN THE PERSONALIZED TREATMENT OF PSYCHIATRIC DISORDERS
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Psihiatria de precizie se axează pe variabili-tatea individuală a geneticii, mediului şi stilului de viaţă, vizând personalizarea tratamentului prin integrarea bio-markerilor genetici, datelor de neuroimagistică şi inteligenţei artificiale pentru creşterea eficacităţii şi reducerea efectelor adverse. Scop. Analiza dovezilor din literatura de specialitate privind impactul integrării biomarkerilor biologici şi a inteligenţei artificiale în stabilirea tratamentului individualizat în psihiatrie. Material şi metode. A fost efectuată revizia sistematică a studiilor ştiinţifice publicate între anii 2020-2025, în baza de date Medscape, Google Scholar, PubMed şi NICB. Au fost incluse 52 de studii clinice şi metaanalize cu un total de peste 15.000 de pacienţi diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară, schizofrenie şi tulburări anxioase. Rezultate. Datele analizate au evidenţiat o eficienţă crescută a tratamentelor personalizate bazate pe biomarkeri. În depresia majoră, un algoritm combinat genetic şi neuroimagistic a crescut rata de răspuns terapeutic de la 40% la 65%. În tulburarea bipolară, predicţia riscului de recădere cu acurateţe 72%, reducând incidenţa recăderilor cu 30%. În tulburările anxioase, un test sanguin bazat pe biomarkeri genetici specifici a demonstrat sensibilitatea de 78% şi specificitatea 82%. În schizofrenie, integrarea inteligenţei artificiale a prezis răspunsul la tratament cu o precizie de 85% şi a redus timpul mediu până la eficacitate de la 12 la 8 săptămâni. Concluzii. Datele analizate susţin eficienţa psihiatriei de precizie în optimizarea tratamentului, aplicarea biomarkerilor şi a inteligenţei artificiale contribuie la o abordare terapeutică eficientă, fiind necesare studii suplimentare pentru confirmarea validităţii şi standardizarea acestor metode.Introduction. Precision psychiatry is an emerging field of medicine that considers individual variability in genetics, environment, and lifestyle, aiming to personalize treatment by integrating genetic biomarkers, neuroimaging data, and artificial intelligence to enhance treatment efficacy and minimize adverse effects. Objective. A comprehensive search of the scientific literature regarding the impact of biological biomarkers and artificial intelligence on individualized treatment strategies in psychiatric disorders. Material and methods. A systematic review was conducted of scientific studies published between 2020 and 2025 using Medscape, Google Scholar, PubMed, and NICB databases. Fifty-two clinical studies and meta-analyses were included, encompassing over 15,000 patients diagnosed with major depressive disorder, bipolar disorder, schizophrenia, and anxiety disorders. Results. Research shows precision psychiatry enhances treatment outcomes using biomarker-based and data-driven methods. In major depression, combining genetic and neuroimaging data raised response rates from 40% to 65%, allowing more personalized care. In bipolar disorder, relapse prediction accuracy reached 72%, reducing relapse rates by 30% and improving management. In anxiety disorders, a blood-based genetic test analyzing specific biomarkers indicated 78% sensitivity and 82% specificity, aiding diagnosis. In schizophrenia, artificial intelligence predicted treatment response with 85% accuracy and shortened time to improvement from 12 to 8 weeks. Conclusion. Current data support the effectiveness of precision psychiatry in optimizing treatment for major psychiatric disorders. The use of biomarkers and artificial intelligence contributes to safer and more effective interventions, yet further validation and standardization are required
Cardiovascular risk management in the perioperative period in urology
Get PDFIntroducere. Pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale urologice prezintă adesea comorbidităţi cardiovasculare semnificative care sunt asociate cu morbiditate, mortalitate şi spitalizări crescute. Optimizarea managementului cardiovascular în urologie este crucială pentru îmbunătăţirea rezultatelor clinice. Scop. Determinarea aspectelor cheie ale managementului cardiovascular perioperator urologie, incluzând gestionarea patologiilor concomitente, având ca scop reducerea evenimentelor cardiace majore. Material şi metode. Raportul Comitetului mixt al Colegiului American de Cardiologie/Asociaţia Americană a Inimii pentru Ghidul de practică clinică. S-au analizat aspecte privind definirea riscului chirurgical, epidemiologia evenimentelor cardiovasculare, factori de risc şi comorbidităţile relevante, investigaţiile preoperatorii şi managementul terapiei medicamentoase. Rezultate. Evaluarea preoperatorie permite identificarea pacienţilor cu risc crescut de evenimente cardiace. S-a evidenţiat importanţa managementului individualizat al medicaţiei cronice; de exemplu, sistarea beta-blo-cantelor cu mai puţin de 7 zile preoperator este asociată cu un risc crescut de mortalitate şi complicaţii. Întreruperea agenţilor antiplachetari (ex:Aspirină 4 zile, Clopidogrel 5-7 zile)este crucială pentru echilibrarea riscului de tromboză şi hemoragie. Controlul glicemic preoperator este esenţial, concentraţiile de glucoză >200 mg/dL fiind asociate cu o mortalitate mai mare iar anumite clase de antidiabet-ice necesită ajustări specifice. Concluzii. Managementul cardiovascular perioperator comprehensiv şi individualizat este indispensabil în chirurgia urologică, care implica pregătirea preoperatorie, ajustarea medicaţiei pentru gestionarea complicaţiilor cardiace acute. Implementarea ghidurilor optimizează siguranţei şi a rezultatelor pacienţilor.Introduction. Patients undergoing urological surgical procedures often present with significant cardiovascular comorbidities that are associated with increased morbidity, mortality, and hospitalizations. Optimizing cardiovascular management in urological surgery is crucial for improving clinical outcomes. Objective. Determining key aspects of perioperative cardiovascular management in urology, including the management of concomitant pathologies, with the aim of reducing major adverse cardiac events. Material and methods. Report of the American College of Cardiology/American Heart Association Joint Committee on Clinical Practice Guidelines. Aspects analyzed included the definition of surgical risk, the epidemiology of cardiovascular events, relevant risk factors and comorbidities, preoperative investigations, and medication management. Results. Preoperative assessment allows for the identification of patients at increased risk of cardiac events. The importance of individualized chronic medication management was highlighted; for example, discontinuing beta-blockers less than 7 days preoperatively is associated with a higher risk of mortality/complications. Interrupting antiplatelet agents (Aspirin for 4 days, Clopidogrel for 5-7 days) is crucial for balancing the risk of thrombosis and hemorrhage. Preoperative glycemic control is essential, with glucose concentrations >200 mg/dL being associated with higher mortality, and certain classes of antidiabetic drugs requiring specific adjustments. Conclusion. Comprehensive and individualized perioperative cardiovascular management is essential in urological surgery. This involves preoperative preparation, medication adjustment, and managing acute cardiac complications. Implementing guidelines optimizes patient safety and outcomes
Counseling elderly patients with minor skin conditions in the community pharmacy
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Afecţiunile de piele se întâlnesc frecvent la vârstnici, căci odată cu înaintarea în vârstă, pielea suferă modificări fiziologice care o fac mai vulnerabilă. Farmaciştii au potenţialul de a îmbunătăţi semnificativ aderenţa la tratamentul cu preparate cutanate, prin consiliere personalizată. Scop. Evaluare portofoliului de preparate cutanate înregistrate în NSM, cu scopul de a oferi suport informaţional corespunzător potenţialelor consumatori în etate cu afecţiuni ale pielii. Material şi metode. Au fost analizate preparate cutanate cu formele medicamentoase moi (unguentele, linimentele, cremele şi gelurile), preparatele transdermice pentru utilizare locală (plasturi) şi formele lichide de uz extern (spray-urile) înregistrate în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor, evidenţiind particularităţile utilizării acestora în cazul vârstnicilor. Rezultate. Analiza produselor cutanate denotă că cea mai răspândită clasa terapeutică e antiinflamatoare. Numărul preparatelor sub formă de creme e 74 (52 OTC), unguente - 67 (42 OTC), geluri - 89 (77 OTC), 2 linimente OTC, 1 emplastru OTC, 5 plasturi transdermici Rx, 9 soluţii cutanate (5 OTC) şi 13 spray-uri (7 OTC). Substanţele active diclofenac, clotrimazol, terbin-afină, dexpanthenol, aciclovir şi mometason se găsesc sub toate formele topice. Cea mai frecventă indicaţie terapeutică este tratamentul infecţiilor fungice şi bacteriene ale pielii şi cea mai frecventă precauţie de utilizare la vârstnici este monitorizarea iritaţiilor cutanate. Concluzii. Analiza portofoliului de preparate cutanate cu indicarea particularităţilor de utilizare la vârstnici, oferă suport informaţional necesar pentru farmaciştii în ghidarea vârstnicilor privind utilizarea lor corectă, igiena pielii şi identificarea semnelor care necesită evaluare medicală suplimentară.Introduction. Skin conditions are frequently observed among elderly people, primarily because the natural aging process leads to physiological changes in the skin that make it more vulnerable. Pharmacists have the potential to significantly improve adherence to topical treatments through personalized counseling. Objective. An evaluation of the range of topical pharmaceutical products listed in the NDR, to deliver accurate and relevant informational support to elderly patients suffering from dermatological conditions. Material and methods. The analysis focused on topical medicinal products with soft dosage forms-such as ointments, liniments, creams, and gels-alongside transdermal preparations intended for local application (patches) and liquid external-use forms (sprays), all registered in the National Drug Registry, highlighting the specific aspects of their use in elderly patients. Results. The analysis of topical products reveals that the most prevalent therapeutic class is anti-inflammatory agents. Among the dosage forms, creams are 74 products (52 available over-the-counter), followed by ointments - 67 (42 OTC), gels - 89 (77 OTC), 2 OTC liniments, 1 OTC medicated plaster, 5 prescription-only transdermal patches, 9 cutaneous solutions (5 OTC), and 13 sprays (7 OTC). Diclofenac, clotrimazole, terbinafine, dexpanthenol, acyclovir, and mometasone appear across all topical forms. The main indication is treating fungal and bacterial skin infections, and skin irritation monitoring is the most frequent precaution in the elderly. Conclusion. The analysis of the portfolio of topical preparations, highlighting their specific use in the elderly, provides essential informational support for pharmacists in guiding older patients on proper usage, skin hygiene, and recognizing signs that require further medical evaluation
Medico-legal identification of physical domestic violence in adults: Summary of the doctoral thesis in medical sciences: 351.01 – Forensic medicine
No full textRelevance of the research: Domestic violence remains a serious public health issue, with
profound effects on both victims and society, and is often underreported. The extend of the
phenomenon and the difficulties in identifying victims highlight the need to strengthen the role of
the medical sector in the early identification and intervention in cases of domestic violence.
Purpose of the study: Assessment of medical education needs and development of tools for
identifying adult victims to strengthen the health system’s response to physical domestic violence.
Research objectives: 1. Determining the incidence of domestic violence based on forensic data
at the national level; 2. Assessing the level of awareness, perceptions, and training needs of current
and future physicians regarding domestic violence; 3. Identifying the social profile of adult victims
of non-fatal physical domestic violence and their injury patterns; 4. Providing scientifically
supported practical recommendations to facilitate the identification of adult victims of non-fatal
domestic violence based on their social profile and injury pattern.
Scientific novelty and originality: Until now, no fundamental studies have been conducted on
domestic violence from a medico-legal perspective, nor has the need for training medical personnel
in the effective management of such cases been analyzed. The study established the social profile
of the adult victim and the injury pattern, providing forensic doctors and clinicians with practical
tools for identifying and examining victims. Thus, the research contributes to the development of
a solid theoretical framework for the prevention and combating of domestic violence.
Major new results obtained: The study determined the incidence and characteristics of non-lethal
physical domestic violence at the national level based on medico-legal data. The social profile of
the adult victim and the specific injury pattern were established, providing objective criteria for
victim identification. The research highlighted the need for training doctors and medical students
to strengthen their capacities for identifying and managing cases of domestic violence.
Theoretical significance and practical value: A set of practical recommendations was developed
regarding the medical and medico-legal examination of victims of non-lethal physical domestic
violence. The injury pattern identified in the study will enhance the ability of doctors, including
forensic physicians, to identify adult victims of domestic violence and to provide medical and medicolegal evidence for the justice system. This enables the documentation of domestic violence, supports
the legal classification of the perpetrator's actions, and ensures the victims’ right to fair justice.
Implementation of results: The research findings have been used to update the course „Domestic
Violence and Gender-Based Violence” at the Department of Forensic Medicine of Nicolae
Testemițanu State University of Medicine and Pharmacy and support the implementation of the
National Program for the Prevention and Combating of Violence Against Women and Domestic
Violence (2023–2027), as well as the Council of Europe Convention on preventing and combating
violence against women and domestic violence.
Thesis structure: The thesis comprises an introduction, five chapters, general conclusions,
practical recommendations, a reference list of 260 sources, and 5 annexes. The thesis is presented
on 146 pages of main text and is illustrated with 45 figures and 5 tables. The results have been
published in 20 scientific papers.Actualitatea cercetării: Violența în familie rămâne o problemă gravă de sănătate publică, cu
efecte profunde asupra victimelor și societății, fiind adesea subraportată. Amploarea fenomenului
și dificultățile de identificare a victimelor demonstrează necesitatea consolidării rolului sectorului
medical în identificarea și intervenția timpurie în cazurile de violență domestică.
Scopul lucrării: Evaluarea necesităților de educație medicală și dezvoltarea instrumentelor de
identificare a victimei adulte pentru consolidarea răspunsului sistemului sănătății la violența
domestică fizică.
Obiectivele cercetării: 1. Determinarea incidenței violenței în familie după date medico-legale la
nivel național; 2. Evaluarea gradului de conștientizare, percepțiilor și necesităților de formare a
actualilor și viitorilor medici în domeniul violenței domestice; 3. Constatarea profilului social al
victimei adulte a violenței domestice fizice neletale și a pattern-ului lezional; 4. Înaintarea
recomandărilor practice susținute științific pentru facilitarea identificării victimelor adulte ale
violenței domestice fizice în baza profilului social și a pattern-ului lezional.
Noutatea şi originalitatea științifică: Până în prezent nu au fost realizate studii fundamentale
privind violența domestică din perspectivă medico-legală și nu a fost analizată necesitatea instruirii
cadrelor medicale pentru gestionarea eficientă a cazurilor. Studiul a stabilit profilul social al
victimei adulte și pattern-ul lezional, oferind medicilor legiști și clinicienilor instrumente practice
pentru identificarea și examinarea victimelor. Cercetarea contribuie astfel la dezvoltarea unui
cadru teoretic solid pentru prevenirea și combaterea violenței domestice.
Rezultatele majore noi obținute: Studiul a determinat incidența și caracteristicile violenței
domestice fizice neletale la nivel național după date medico-legale. A fost elaborat profilul social
al victimei adulte și pattern-ul lezional specific, oferind criterii obiective pentru identificarea
victimelor. Cercetarea a evidențiat necesitatea instruirii medicilor și mediciniștilor în vederea
consolidării capacităților acestora de identificare și gestionare a cazurilor de violență domestică.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă: A fost elaborat un set de recomandări practice
privind examinarea medicală și medico-legală a victimelor violenței domestice fizice neletale.
Pattern-ul lezional identificat în cadrul studiului va spori capacitatea medicilor, inclusiv a
medicilor legiști, de a identifica victimele adulte ale violenței domestice și de a furniza probe
medicale și medico-legale pentru justiție. Acest lucru permite demonstrarea violenței în familie,
încadrând juridic faptele agresorului și asigurând dreptul victimelor la justiție echitabilă.
Implementarea rezultatelor științifice: Rezultatele cercetării au fost utilizate pentru actualizarea
cursului „Violența în familie și pe criterii de gen” la Catedra de Medicină Legală a USMF „Nicolae
Testemițanu” și sprijină implementarea Programului național pentru prevenirea și combaterea
violenței față de femei și a violenței în familie (2023–2027) și a Convenției Consiliului Europei
privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.
Structura tezei: Lucrarea cuprinde: introducere, 5 capitole, concluzii generale, recomandări
practice, lista referințelor bibliografice cu 260 surse, 5 anexe. Teza este expusă pe 146 pagini de
text de bază şi este ilustrată cu 45 figuri şi 5 tabele. Rezultatele sunt publicate în 20 lucrări
ştiinţifice
The pathophysiology of vestibular manifestations and the importance of early diagnosis in patients with multiple sclerosis
Get PDFIntroducere. Scleroza Multiplă (SM) este o maladie cronică, autoimună, demielinizantă a sistemului nervos central, ce afectează 2,9 milioane de oameni din întreaga lume. În Republica Moldova prevalenţa este de 34 de pacienţi la 100000 de locuitori. Aproximativ 2/3 din pacienţi acuză simptome vestibulare pe durata bolii. Scop. Sinteza narativă a literaturii de specialitate asupra manifestărilor vestibulare, mecanismelor fiziopatologice, importanţei diagnosticului precoce şi deciziilor terapeutice în cadrul SM. Material şi metode. S-au analizat articole ştiinţifice din ultimii 10 ani, utilizând baze de date precum HINARI, PubMed, Scopus, SAGE. Au fost selectate 22 articole relevante, ce au inclus: review-uri sistematice, rapoarte de cazuri, studii caz-control, studiu de cohortă, utilizând cuvinte precum: „scleroză multiplă”, „manifestări vestibulare”. Rezultate. Cercetările au remarcat că apariţia plăcilor demielinizante în cerebel, trunchiul cerebral, pe traiectul căilor reflexului vestibulo-ocular şi vestibulo-spinal, cauzează apariţia manifestărilor vestibulare (MV): vertij, ameţeală, simptome ves-tibulo-vizuale şi posturale (clasificarea Societăţii Bârâny). Stabilirea diagnosticului precoce de sindrom vestibular acut şi episodic (vertij poziţional central), precum şi diagnosticul diferenţial cu vertijul periferic în SM a condus la managementul terapeutic rapid cu reducerea dizabilităţii în timp, proces facilitat de utilizarea potenţialelor evocate vestibu-lare miogene şi bilanţul audiologic. Concluzii. SM, maladie cu afectarea multiplelor funcţii ale SNC, se evidenţiază cu MV variate, având mecanisme complexe. Identificarea precoce a MV caracteristice SM duce la iniţierea tratamentului adecvat timpuriu, prin urmare la o dizabilitate mai scăzută pe termen lung şi calitate a vieţii mai bună.Introduction. Multiple Sclerosis (MS) is a chronic, autoimmune, demyelinating disease of central nervous system, that affects 2,9 million people worldwide. In the Republic of Moldova, the prevalence is 34 patients per 100000 people. Approximately 2/3 of patients report vestibular symptoms during the course of the disease. Objective. Narrative synthesis of the specialized literature regarding the vestibular manifestations, pathophysiological mechanisms, the importance of early diagnosis and therapeutical decisions in MS. Material and methods. Scientific articles from the last 10 years were analysed, using databases, such as: HINARI, PubMed, Scopus, SAGE. Twenty-two relevant articles were selected, including: systematic reviews, case reports, case-control studies, and cohort studies, by utilizing words, such as: „multiple sclerosis”, „vestibular manifestations”. Results. Studies have shown that the appearance of demye-linating plaques in the cerebellum, brainstem, and along the pathways of vestibulo-ocular and vestibulo-spinal reflexes causes the emergence of vestibular manifestations (VMs): vertigo, dizziness, vestibulo-visual and postural symptoms (Barany Society classification). Early diagnosis of acute and episodic vestibular syndrome (central positional vertigo), as well as differential diagnosis with peripheral vertigo in MS, has led to rapid therapeutic management with reduced long-term disability, process facilitated by using vestibular evoked myogenic potentials and audiologic assessment. Conclusion. MS, a disease affecting multiple functions of CNS, presents itself with varied VMs that have complex mechanisms. Early identification of VMs characteristic for MS leads to timely initiation of appropriate treatment, resulting in lower long-term disability and improved quality of life
Spontaneous pneumothorax as a severe manifestation of newly diagnosed asthma in a child
Get PDFIntroducere. Pneumotoraxul spontan reprezintă o complicaţie severa a astmului bronşic necontrolat la copii, apărută frecvent în timpul crizelor severe. Aceasta poate provoca insuficienţă respiratorie acută, necesitând diagnostic şi intervenţie rapidă pentru a preveni complicaţiile severe cu impact pe termen lung. Scop. Prezentarea unui caz clinic a pacientului în varsta de 16 ani, cu astm bronşic diagnosticat primar, care s-a manifestat la debut cu pneumotorax spontan, cu elucidarea factorilor de risc. Material şi metode. Datele clinico-anamnestice, rezultatele investigaţiilor clinice şi paraclinice au fost prelevate din fişa medicală de spitalizare in Institutului Mamei şi Copilului. Diagnosticul a fost confirmat prin investigaţii imagistice, iar evoluţia clinică a fost monitorizată in unitatea de terapie intensivă şi secţia de alergologie. Rezultate. Pacientă în vârstă de 16 ani, a fost internată în stare extrem de gravă cu semne de pneumotorax spontan în unitatea de terapie intensivă. În urma investigaţiilor complexe şi consultaţillor multidisci-plinare a fost stabilit primar diagnosticul de astm bronsic. Din istoricul bolii, s-au constatat mai multe semne clinice tipice pentru astm, care nu au fost appreciate ca exacerbari de astm. La externare a fost indicată terapia de control, care a fost întreruptă neargumentat şi care a avut ca conseciţă acutizarea astmului cu exacerbări severe. La moment pacientul este stabil, primeşte terapie complexă în secţia de alergologie. Concluzii. Cazul prezentat evidenţiază importanţa diagnosticului precoce a astmului la copil cu initie-rea precoce a terapiei antiinflamatorii în scopul prevenirii complicaţiilor severe. Prin acest caz se elucidează eficienţa terapiei de control şi complianţei în relaţie dintre medic si familia pacientului.Introduction. Spontaneous pneumothorax is a serious and potentially life-threatening complication of poorly controlled bronchial asthma in children, commonly occurring during severe exacerbations. It may lead to acute respiratory failure, requiring prompt diagnosis and intervention to avoid long-term complications. Objective. To present a clinical case of a 16-year-old patient with newly diagnosed bronchial asthma, whose initial manifestation was spontaneous pneumothorax, along with the identification of risk factors. Material and methods. Clinical and anamnesis data, along with results from clinical and paraclinical investigations, were obtained from the hospitalization record at the Mother and Child Institute. The diagnosis was confirmed by imaging investigations, and the clinical course was monitored in the intensive care unit and the allergology department. Results. A 16-year-old female patient was admitted in a critical condition with signs of spontaneous pneumothorax to the intensive care unit. Following complex investigations and multidisciplinary consultations, a primary diagnosis of bronchial asthma was established. From the medical history, several clinical signs typical of asthma were identified, which had not previously been recognized as exacerbations. Upon discharge, controller therapy was prescribed but later unjustifiably discontinued, resulting in severe asthma exacerbations. Currently, the patient is stable and undergoing comprehensive treatment in the allergology department. Conclusion. This case highlights the importance of early asthma diagnosis in children and timely initiation of anti-inflammatory therapy to prevent severe complications. It also underlines the value of controller treatment and the crucial role of communication between doctors and the patient's family
Evolution of a renal hematoma after ESWL - from conservative management to surgical intervention
Get PDFIntroducere. Litotriţia extracorporală cu unde de şoc (ESWL) reprezintă o metodă minim invazivă eficientă utilizată în tratamentul litiazei renale. Cu toate acestea, în unele cazuri pot apărea diferite complicaţii, precum apariţia hematoamelor renale - situaţii rare, care necesită abordări multimodale. Scop. Prezentarea unui caz clinic de hema-tom pararenal stâng post-ESWL, tratat conservator şi ulterior chirurgical în doua etape, pentru a sublinia dinamica imprevizibilă şi conduita terapeutică adecvată. Material şi metode. A fost analizat cazul clinic şi metoda de tratament. Complicaţiile postoperatorii au fost confirmate prin investigaţii paraclinice şi imagistice. Parametrii urmăriţi: indicii vitali, hemoglobina, dimensiunile hematomului. Tratamentul chirurgical a inclus iniţial ureteroscopie cu inserţie de stent JJ, urmat de lombotomie cu drenarea hematomului. Rezultate. Un pacient de 53 ani cu litiază renală pe stânga a acuzat lombalgie, greaţă, vomă, disurie la 12h după ESWL. Parametrii vitali erau stabili, însă la CT s-a evidenţiat un hematom subcapsular renal postero-lateral de 7,1*4,8 cm cu extindere în spaţiul pararenal. S-a recurs la tratament conservator, dar, luând în considerare instalarea obstrucţiei uretereale şi activitatea leziunii hemoragice, s-a efectuat URS cu manipularea calculului şi inserţia de stent, urmată de lombotomie şi drenarea hematomului. Intervenţiile s-au efectuat cu succes, pacientul fiind externat după 12 zile postoperatoriu, cu funcţia renală conservată. Concluzii. Cazul clinic prezentat confirmă necesitatea abordării chirurgicale în rezolvarea hematomului pararenal post-ESWL, atunci când tratamentul conservator este insuficient, astfel monitorizarea minuţioasă este esenţială pentru decizia terapeutică, iar abordarea în etape poate salva funcţia renală.Introduction. Extracorporeal shock wave lithotripsy (ESWL) is an effective, minimally invasive method used in the treatment of renal lithiasis. However, in certain cases, various complications may arise, such as the formation of renal hematomas - rare occurrences that require multimodal management approaches. Objective. Case report of a left pararenal hematoma after ESWL, initially managed conservatively and later treated surgically in two stages, highlighting its unpredictable course and appropriate management. Material and methods. The clinical case and therapeutic strategy were evaluated. Postoperative complications were confirmed through paraclinical and imaging investigations. The parameters monitored: vital signs, hemoglobin levels and hematoma size. Surgical treatment initially involved ureteroscopy with JJ stent placement, followed by lomboto-my and hematoma drainage. Results. A 53-year-old patient with left renal lithiasis presented with lumbar pain, nausea, vomiting and dysuria 12 hours after ESWL. Vital signs were stable; however, CT imaging revealed a 7.1 x 4.8 cm posterolateral subcapsular renal hematoma extending into the pararenal space. Conservative management was initially chosen, but due to the development of ureteral obstruction and ongoing hemorrhagic activity, ureteroscopy with stone manipulation and JJ stent placement was performed, followed by lombotomy and hematoma drainage. The interventions were successful, and the patient was discharged 12 days postoperatively with preserved renal function. Conclusion. The presented clinical case confirms the need for surgical intervention in managing a pararenal hematoma following ESWL, when conservative treatment proves insufficient. Careful monitoring is essential for guiding therapeutic decisions, and a staged approach can help preserve renal function
Impact of modern nutrition on dyslipidemia in metabolic syndrome
Get PDFIntroducere. Sindromul metabolic (SM) reprezintă o constelaţie de dereglări metabolice, caracterizată prin insu-linorezistenţă (IR), hiperglicemie, dislipidemie, obezitate centrală şi hipertensiune arterială, determinate de factori genetici, dietă şi stres. Studiile menţionează importanţa dietei în gestionarea SM. Scop şi obiective. Cercetarea impactului alimentaţiei moderne asupra dezvoltării dislipidemiei la pacienţii cu sindrom metabolic şi prevenirea dezvoltării lui prin schimbarea obiceiurilor alimentare. Material şi metode. Au fost analizate articole ştiinţifice din bazele de date PubMed, Frontiers, National Library of Medicine şi Elsevier, pentru a investiga rolul dietei în evoluţia dislipide-miei din SM. Studiile includ cercetări clinice, meta-analize şi review-uri recente, oferind o perspectivă complexă asupra mecanismelor biochimice şi patogenia dislipidemiei. Rezultate. Alimentaţia modernă, bogată în carbohidraţi rafinaţi şi alimente procesate, determină spike-uri glicemice repetate, care epuizează celulele p-pancreatice şi duc la hiperinsulinism şi insulinorezistenţă. Iniţial apare hiperin-sulinismul compensator, ce stimulează sinteza hepatică de trigliceride şi VLDL. Hiperlipemia exacerbează IR periferică care contribuie la scăderea activităţii lipoproteinlipazei şi diminuarea catabolismului trigliceridelor. Ca urmare se creează un cerc vicios care contribuie la instalarea dis-lipidemiei (creşterea trigliceridelor, scăderea HDL-coles-terolului, apariţia LDL mici şi dense) şi agravarea riscului cardiovascular. Concluzii. Consumul excesiv de glucide rafinate şi alimentele procesate din dieta modernă contribuie la instalarea dislipidemiei caracteristice sindromului metabolic. Modificarea precoce a regimului alimentar este crucială pentru prevenţia tulburărilor metabolice şi reducerea riscului cardiovascular asociat.Introduction. Metabolic syndrome (MS) is a constellation of metabolic disorders, characterized by insulin resistance (IR), hyperglycemia, dyslipidemia, central obesity and hypertension, determined by genetic factors, diet and stress. Studies mention the importance of a diet in the management of Metabolic syndrome. Objective. Research on the impact of modern nutrition on the development of dyslipidemia in patients with metabolic syndrome and prevention of its development by changing eating habits. Material and methods. Scientific articles from the PubMed, Frontiers, National Library of Medicine and Elsevier databases were analyzed to investigate the role of diet in the evolution of dyslipid-emia in MS. The studies include clinical research, meta-analyses and reviews, providing a complex perspective on biochemical mechanisms and the pathogenesis of dyslipidemia. Results. Modern diet, rich in refined carbohydrates and processed foods, causes repeated glycemic spikes, which deplete pancreatic p-cells and lead to hyperinsulinism and insulin resistance. Initially, compensatory hyperinsulinism occurs, which stimulates hepatic synthesis of triglycerides and VLDL. Hyperlipemia exacerbates peripheral IR, which contributes to decreased lipoprotein lipase activity and decreased triglyceride catabolism. As a result, a vicious circle is created that contributes to the development of dyslipid-emia (increased triglycerides, decreased HDL-cholesterol, presence of small and dense LDL) and the worsening of cardiovascular risk. Conclusion. Excessive consumption of refined carbohydrates and processed foods in the modern diet contributes to the development of dyslipidemia characteristic of MS. Early modification of the diet is crucial for the prevention of metabolic disorders and the reduction of the associated cardiovascular risk
Modern approaches in the development of a combined hepato- and neuroprotective drug
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Implementarea în practica medicală a inovaţiilor contemporane utilizate în tratamentul şi profilaxia bolilor hepatice prezintă o actualitate ştiinţifică. Astfel, aspartatul de arginină, aspartatul de ornitină şi acidul malic sunt substanţe medicamentoase utilizate frecvent în terapia maladiilor hepatice. Scop. Elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a conceptului unui medicament combinat cu proprietăţi hepatoprotectoare şi neuroprotectoare, prin integrarea unor compuşi activi selectaţi. Material şi metode. Date privind proprietăţile fizico-chimice şi metode de analiză ale substanţelor active: aspartat de arginină, aspartat de orni-tină şi acid malic, care sunt elucidate în literatura de specialitate şi în baze de date internaţionale (PubChem, DrugBank, Scopus) cu accent pe: Spectroscopie UV-VIS şi Cromatogra-fie lichidă de înaltă performanţă (HPLC). Rezultate. Aspartatul de arginină are o bună solubilitate în apă (~93 g/100 mL la 25 °C) şi un punct de topire ridicat (~ 212-220°C). Aspartatul de arginină şi cel de ornitină absorb lumina predominant în regiunea UV (205-215 nm), corespunzător grupărilor carboxilice şi aminice, iar acidul malic prezintă o absorbţie slabă, circa 210 nm. Studiile ştiinţifice indică faptul că, separarea celor trei compuşi prin cromatografie lichidă este posibilă, fiecare având timpuri de retenţie specifici. Metodele validate arată o recuperare ridicată (>98%) şi o reproductibilitate bună, acestea fiind importante pentru dezvoltarea unor medicamente noi. Concluzii. Medicamentele combinate conţinând mai multe substanţe active cu acţiune diferită, au o şansă de succes mai mare, deoarece, acestea acţionând asupra mai multor mecanisme ce intervin în declanşarea stării patologice, cresc probabilitatea de a obţine un răspuns terapeutic sporit.Introduction. The implementation in medical practice of contemporary innovations used in the treatment and prophylaxis of liver diseases is scientifically relevant. Thus, arginine aspartate, ornithine aspartate, and malic acid are medicinal substances frequently used in the therapy of different liver diseases. Objective. Development and scientific substantiation of the concept of a combined drug with hepatoprotective and neuroprotective properties, through the integration of selected active compounds. Material and methods. Data on the physicochemical properties and analysis methods of the active substances: arginine aspartate, ornithine aspartate and malic acid, which are elucidated in the specialized literature and in international databases (PubChem, DrugBank, Scopus) with emphasis on: UV-VIS Spectroscopy and High Performance Liquid Chromatography (HPLC). Results. Arginine aspartate has good solubility in water (~93g/100mL at 25°C) and a high melting point (~ 212-220°C). Both arginine aspartate and ornithine aspartate absorb light predominantly in the UV region (205-215 nm), corresponding to characteristic carboxyl and amino groups, while malic acid exhibits weak absorption, around 210 nm. Scientific studies clearly indicate that separation of the three compounds by liquid chromatography is possible, each of them having specific retention times. Existing validated methods show high recovery (>98%) and good reproducibility, which are very important for the development of new drugs. Conclusion. Combined drugs containing multiple active substances with different actions have a greater chance of success, because, by acting on multiple mechanisms involved in triggering the pathological condition, they increase the probability of achieving an enhanced therapeutic response
Intoleranțele alimentare în rândul studenților: evaluare nutrițională
Get PDFIntroducere. Intoleranțele alimentare sunt tot mai frecvent raportate, inclusiv în rândul
studenților, influențând sănătatea, echilibrul emoțional și performanțele academice.
Programul încărcat, stresul și alimentația dezechilibrată pot favoriza manifestările clinice,
iar gradul redus de conștientizare și adresarea limitată către specialiști duc adesea la o
gestionare inadecvată.
Scop. Studiul a urmărit stabilirea prevalenței și tipurilor de intoleranțe alimentare în rândul
studenților USMF „Nicolae Testemițanu”, analizând metodele de confirmare și efectele
asupra performanței academice și echilibrului emoțional.
Material și metode. Studiul a fost realizat printr-un chestionar online aplicat studenților,
pe parcursul lunilor ianuarie–martie 2025, înregistrând 469 de răspunsuri. Chestionarul a
fost conceput în cinci secțiuni distincte, pentru a investiga istoricul medical și obiceiurile
alimentare ale participanților, simptomele asociate eventualelor intoleranțe, precum și
nivelul de informare și percepție asupra acestor afecțiuni. Analiza datelor s-a realizat cu
ajutorul programelor SPSS și Excel, utilizând metode descriptive și comparații statistice, în
scopul estimării prevalenței intoleranțelor, identificării modalităților de diagnostic și
evaluării impactului asupra sănătății și performanței academice a studenților.
Rezultate. Au fost înregistrate 469 de răspunsuri, dintre care 80,4% aparțin femeilor și
19,6% bărbaților. Grupul de vârstă predominant a fost cel de 20-22 de ani, însumând 43,5%
dintre respondenți. Intoleranțe alimentare au raportat 10,9% dintre participanți, cele mai
frecvente fiind la lactoză (10%) și gluten (2,6%), cu debut predominant între 16 și 20 de ani.
Confirmarea intoleranțelor s-a realizat prin autoobservație (8,3%), investigații medicale
(4,3%) sau consultații de specialitate (2,6%). Consecințele percepute asupra vieții academice
au fost menționate de 10,4% dintre respondenți, iar impactul asupra stării emoționale de
19,2%. Strategia predominant utilizată pentru prevenirea simptomelor a fost evitarea
alimentelor considerate declanșatoare, raportată de 47,1% dintre participanți. La evaluarea
nivelului de cunoștințe, 58,4% s-au considerat doar parțial informați în recunoașterea și
controlul acestor condiții.
Concluzii. Rezultatele evidențiază faptul că intoleranțele alimentare constituie o problemă
reală în rândul studenților, cu repercusiuni atât asupra echilibrului emoțional, cât și asupra
performanțelor academice. Deși mulți aplică măsuri de prevenție, nivelul scăzut de
informare și accesul limitat la sprijin reduc eficiența gestionării. Aceste date subliniază
necesitatea unor programe educaționale adaptate mediului universitar, pentru a sprijini
înțelegerea fenomenului și a îmbunătăți calitatea vieții studenților