Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Development of the facial nerve and its specific features
Get PDFBackground. The data reported in the specialty literature on the embryogenesis of the facial nerve mainly refer to the
initial stages of its development. Nevertheless, the intrauterine development of the facial nerve is a complex and insightful
process, characterized by a range of peculiarities. The goal of our study was to highlight the specific developmental features
of the facial nerve for a better understanding of its morphology in adults.
Material and methods. Fifty-two groups of serially sectioned human embryos and fetuses from the embryo-fetal collection
of the Department of Normal Anatomy at the Belarusian State Medical University in Minsk were investigated. The
embryonic samples were classified according to Carnegie stages (day of gestation and crown-rump length). For protocols
description, an OLYMPUS CX31 binocular microscope (eyepiece 10x, objectives 4x; 10x; 40x; 100x) and a Nikon DS-Fi1
camera were used.
Results. The primary and secondary divisions of the facial nerve trunk, the chorda tympani, the greater petrosal nerve, and
the intracerebral and peripheral connections of the facial nerve were distinguished at Carnegie stage 15. The first appearance
of intraplexal connections within the parotid plexus was identified at Carnegie stage 16. At stage 20, thin connections
between the geniculate ganglion and the vestibular ganglion were revealed. Macro- and microstructural changes in the
geniculate ganglion were noted throughout its development. The plexiform nature of the peripheral divisions of the facial
nerve and the formation of the pes anserinus minor were observed at stage 21. At Carnegie stage 23, the motor nucleus was
well developed, and the internal knee of the facial nerve was identified.
Conclusions. Early specific features of facial nerve development include: 1) intracerebral and peripheral connections with
neighboring cranial nerves; 2) intraplexal connections between branches of the parotid plexus; 3) distinguishable intracerebral
pathways; 4) connections between the geniculate and vestibular ganglia. Late developmental peculiarities include:
1) progressive macro- and microstructural changes in the geniculate ganglion; 2) appearance of the pes anserinus minor;
3) formation of the motor nucleus, internal knee, and intracerebral pathways. These specific developmental features of the
facial nerve provide clear evidence of its complex morphology in adults
COMPLETE HYDATIDIFORM MOLE. PARTICULARITIES OF EVOLUTION, CONDUCT AND TREATMENT
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Mola hidatiformă completă se include în Boala Trofoblastică Gestaţională, are o incidenţă de 75-80% comparativ cu cea parţială, afectează predominant femeile asiatice şi extremele de vârstă reproductivă: 35 ani. O dietă deficitară în grăsimi animale şi caroten constituie un factor de risc. Scop. Interpretarea aspectelor clinice, de diagnostic şi management la pacientele cu molă hidatiformă completă. Evidenţierea semnelor patognomonice şi metodele de tratament indicate conform protocolului. Material şi metode. Acest studiu reprezintă o abordare teoretică, bazată pe analiza surselor bibliografice de specialitate şi revizuirea lucrărilor publicate în anii 2020-2025. Au fost accesate următoarele baze de date: ScienceDirect, Pubmed, Medscape, UpToDate, conform cuvintelor cheie: molă hidatiformă, boală trofoblastică gestaţională, sarcină molară. Rezultate. Semnele clinice clasice includ: sângerări vaginale, hip-eremeză, uter mărit excesiv, necorespunzător termenului de gestaţie. Nivelul seric hCG este >100.000 mUI/ml. Caracteristica ecografică: masă endometrială de omogenitate moderată cu multiple vezicule hiperecogene, aspect de „fulgi de zăpadă”, absenţa fătului. Examenul histopatologic: vilozităţi coriale hidropice, ţesut trofoblastic hiperplazic. Tratamentul de elecţie constituie evacuarea prin aspiraţie cu monitorizarea nivelului seric hCG. Histerectomia este o opţiune la femeile multipare >40 ani, care nu doresc sarcină în viitor, în caz de infecţie severă, sângerare necontrolată. Concluzii. Diagnosticul suspectat ultrasonografic, confirmat histologic şi management-ul rapid oferă un prognostic favorabil, o rată de vindecare de aproape 100%. Complicaţiile posibile sunt: mola invazivă, coriocarcinom, tumoră trofoblastică la locul placentar; toate pot metastaza şi au potenţial letal.Introduction. Complete hydatidiform mole is included in Gestational Trophoblastic Disease, has an incidence of 7580% compared to partial mole, predominantly affects Asian women and the extremes of reproductive age: 35 years. A diet deficient in animal fats and caroten can be a risk factor. Objective. Interpretation of etiopathogenetic, clinical, diagnostic and management aspects in patients with complete mole, accentuating pathognomonic signs and treatment methods according to the protocol. Material and methods. This study represents a theoretical approach, based on the analysis of specialized bibliographic sources and the review of works published in 2020-2025. The following databases were accessed: ScienceDirect, Pubmed, Medscape, UpTo-Date, using the keywords: hydatidiform mole, gestational trophoblastic disease, molar pregnancy. Results. Classic clinical signs include: vaginal bleeding, hyperemesis, excessively enlarged uterus, inappropriate for gestational age. Serum hCG level is >100.000 mlU/ml. Ultrasound features: endometrial mass of moderate homogeneity with multiple hyperechoic vesicles, „snowflake” appearance, absence of fetus. Histopathological examination: hydropic chorionic villi, hyperplastic trophoblastic tissue. The treatment of choice is aspiration evacuation with monitoring of serum hCG level. Hysterectomy is an option in multiparous women >40 years, who do not want pregnancy in future, in case of severe infection, uncontrolled bleeding. Conclusion. Suspected ultrasonographic diagnosis, confirmed histologically and prompt management offer a favorable prognosis, with a cure rate of almost 100%. Possible complications: invasive mole, choriocarcinoma, placental site trophoblastic tumor; all of these can metastasize and are potentially lethal
Clinical case: evolution of hypertrophic allergic rhinitis after remedy of infection outcome in children
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Rinita alergică afectează 10-20% din populaţie. Factorii principali ce determină dezvoltarea rinitei alergice sunt predispoziţia ereditară faţă de atopie şi dezvoltarea sensibilizării organismului la alergeni. Sunt necesare studii despre rinita alergică în relaţie cu prezenţa focarului de infecţie. Scop. Scopul acestui studiu a fost de a determina modul în care focarul de infecţie (adenoidita şi amigdalita cronică) poate afecta evoluţia rinitei alergice hi-petrofice la copii. Material şi metode. Datele anamnestice, clinice au fost preluate din fişa medicală a bolnavului consultat şi tratat în condiţiile spitalului republican de copii Clinica'Emilian Coţaga”. Copilului i s-a efectuat adenoamigda-lectomie în condiţii de anestezie generală. Pe parcursul a 6 luni s-a aflat la evidenţă cu diagnosticul de rinita alergică. Rezultate. Pacientul S.F. cu vârsta de 6 ani, internat în secţia otorinolaringologică cu diagnosticul de amigdalită cronică, hipetrofia vegetaţiilor adenoide gradul III, rinită alergică. Copilul prezenta mai mult de 4 episoade de angină pe an, sforăit nocturn, respiraţie nazală dificilă, somn neliniştit, eliminări nazale apoase din nas, strănut. La examinarea clinică cornetele inferioare aveau culoare violacee. IgE totală era mărită - 600 UI/mL, eozinofilie - 12. S-a efectuat adenoamigdalectomia. Recomandări la externare: evitarea alergenilor, gimnastică respiratorie nazală. Peste 6 luni IgE-200UI/mL, semnele rinitei alergice s-au micşorat. Concluzii. Acumularea materialului clinic cu investigaţiile necesare imunologice desfăşurate şi cercetarea florei microbiene în caz de rinită alergică la copii sunt necesare pentru a vedea rolul florei bacteriene în înrăutăţirea etiopatogeniei rinitei alergice hipertrofice la copii.Introduction. Allergic rhinitis affects 10-20% of the population. The main factors determining the development of allergic rhinitis are hereditary predisposition to atopy and the development of sensitization of the body to allergens. Studies on allergic rhinitis in relation to the presence of an infection focus are needed. Objective. The purpose of this study was to determine how some infections (adenoiditis and chronic tonsillitis) can affect the evolution of hypertrophic allergic rhinitis in children. Material and methods. The anamnestic and clinical data were taken from the medical record of the patient consulted and treated in the conditions of the Emilian Coţaga Republican Children’s Hospital. The child underwent adenotonsillectomy under general anesthesia. During 6 months he was on record with the diagnosis of allergic rhinitis. Results. Patient S.F. 6 years old, admitted to the otolaryngology department with the diagnosis of chronic tonsillitis, grade III adenoid hypertrophy, allergic rhinitis. The child had more than 4 episodes of tonsillitis per year, snoring at night, difficult nasal breathing, restless sleep, watery nasal discharge, sneezing. On clinical examination, the inferior turbinates were purple. Total IgE was increased - 600 IU/mL, eosinophilia - 12. Adenotonsillectomy was performed. Recommendations upon discharge: avoidance of allergens, nasal respiratory gymnastics. After 6 months IgE- 200IU/mL, signs of allergic rhinitis decreased. Conclusion. Accumulation of clinical material with the necessary immunological investigations and research of microbial flora in case of allergic rhinitis in children are necessary to see the role of bacterial flora in worsening the etiopatho-genesis of hypertrophic allergic rhinitis in children
SYMMETRIC MULTIPLE BENIGN LIPOMATOSIS (MADELUNG'S DISEASE, LAUNOIS-BENSAUDE SYNDROME). CASE REPORT
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Lipomatoza simetrică multiplă benignă (LSM), cunoscută şi sub denumirea de boala Madelung (sau sindromul Launois-Bensaude), este o afecţiune rară a ţesutului adipos care duce la formarea de depozite adipoase simetrice, în special în zona gâtului, umerilor, părţii superioare a trunchiului şi pe braţe. Scop. Prezentarea unui caz clinic şi analiza tehnicii de excizie radicală (lipectomie) ca metoda de tratament a lipomatozei simetrice multiple benigne în regiunea oro-maxilo-facială. Material şi metode. Prezentare de caz clinic. Pacientul P.D., Bărbat/64 ani, internat în secţia de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială a IMU cu diagnosticul prezumtiv de lipomatoză simetrică multiplă benignă. Datele clinice şi paraclinice au permis stabilirea diagnosticului sus-numit şi a deciziei privind tactica de tratament prin excizie radicală (lipectomie). Rezultate. Abordul chirurgical prin lipectomie radicală s-a dovedit a fi o metodă sigură, eficientă şi cu un grad sporit de predictibilitate. Procedura a permis excizia completă a depozitelor adipoase, dificil de tratat prin metode conservative. Prin excizia chirurgicală a ţesutului adipos, s-au obţinut beneficii atât de ordin estetic, cât şi funcţional, contribuind la reducerea simptomatologiei locale şi la prevenirea complicaţiilor. În plus, rezultatele postoperatorii au demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii pacientului. Intervenţia poate reprezenta o soluţie eficientă, cu indicaţii clare şi evaluare preoperatorie riguroasă. Concluzii. Lipectomia radicală reprezintă o tehnică de predilecţiei în cazul pacienţilor cu LSM datorită posibilităţii de înlăturare radicală a ţesutului adipos şi reducerea complicaţii de tip: dispnee, disfonie, disfagie precum şi sindroame de compresiune pe trahee sau vena cavă superioară.Introduction. Symmetric Multiple Benign Lipomatosis (SMBL), also known in medicine as Madelung’s disease (or Launois-Bensaude syndrome), is a rare adipose tissue disorder that leads to the excessive formation of symmetric fat deposits (adipose tissue), particularly in the neck, shoulders, upper trunk and arms. Objective. The presentation and analysis of the radical excision technique (lipectomy) as a treatment method for symmetric multiple benign lipomatosis in the oro-maxillofacial region. Material and methods. Case report. The patient P.D., a 64-year-old male, was admitted to the Oro-Maxillofacial Surgery Department of IMU IMSP with a diagnosis of symmetric multiple benign lipomatosis. Clinical and paraclinical data allowed for the establishment of the above-mentioned diagnosis and treatment strategy through radical excision (lipecto-my). Results. The surgical approach via radical lipectomy has proven to be a safe, effective, and highly predictable method. The procedure allowed for the complete excision of adipose tissue that are difficult to manage through conservative methods. Surgical removal of fat resulted in both aesthetic and functional benefits, contributing to the reduction of local symptoms and the prevention of complications. Moreover, postoperative outcomes demonstrated a significant improvement in the patient’s quality of life. This intervention may represent an effective solution, provided that clear indications and thorough preoperative evaluation are ensured. Conclusion. Radical lipectomy is considered the preferred surgical technique in patients with BSL due to its ability of complete removal of adipose tissue and to reduce complications such as dyspnea, dysphonia, and dysphagia, as well as compression syndromes affecting the trachea or the superior vena cava
Probleme anestezice în timpul bronhoscopiei la copii
No full textRezumat
În ultimii ani pneumologia și endoscopia pediatrică s-au dezvoltat semnificativ,
ceea ce a condus la progrese în diagnosticul, tratamentul și prevenirea bolilor
organelor respiratorii la copii. Studiul pune în discuție probleme ansteziologice
întâlnite în timpul bronhoscopiei. Scopul: specificarea celor mai frecvente
scenarii ale complicațiilor anestezice în timpul bronhoscopiei la copii,
managementul terapeutic și analiza metodelor optime de asistență
anesteziologică. Materiale și metode: studiu descriptiv retrospectiv a 164 fișe de
observație a pacienților, care au necesitat asistență anesteziologică pentru
procedura de bronhoscopie, spitalizați pe parcursul anului 2024 în IMSP IMC.Summary
In recent years, there has been significant development of pediatric
pulmonology and endoscopy, which has led to progress in the diagnosis,
treatment and prevention of respiratory diseases in children. The study
discusses anesthetic problems encountered during bronchoscopy related to
anatomical and physiological age-related peculiarities of the respiratory organs.
Describing the most common scenarios of anesthetic complications during
bronchoscopy in children, therapeutic management of complications and
analysis of optimal methods of anesthetic assistance during bronchoscopic
procedures performed in IMSP IMC, endoscopy department. The most
common anesthetic complications were: hypoxia, bradycardia and
laryngospasm. The main mechanism in the occurrence of laryngospasm and
bradycardia is the vagal reflex, as a result of superficial anesthesia, and the
impossibility of adequate ventilation, caused by the bronchoscope. These play a
primary role in the development of hypoxia
Limfopenia – un indicator al statutului imunocompromis la copii cu afecțiuni septic
Get PDFIntroducere. Limfopenia, definită ca scăderea numărului de limfocite sub
valorile de referință specifice vârstei, reprezintă un marker important al
statusului imun compromis în sepsisul pediatric. Din punct de vedere
patogenic, limfopenia este asociată cu apoptoza limfocitelor, redistribuirea și
epuizarea acestora, determinate de cascada inflamatorie sistemică. Studiile
clinice arată că limfopenia se corelează cu severitatea crescută a sepsisului.
Limfopenia este un indicator prognostic valoros, care poate sprijini stratificarea
precoce a riscului și ghidarea deciziilor terapeutice în sepsisul pediatric.
Scop: Evaluarea valorii limfocitelor servește drept marker în prognosticul
sepsisului la copii.
Materiale și metode:
Un studiu retrospectiv care a inclus 57 de pacienți pediatrici cu sepsis și 43 de
pacienți fără sepsis, numărul zilnic de limfocite al pacienților a fost calculat
până la externare sau deces.
Rezultate: Limfocitele au prezentat un diagnostic ridicat de sepsis, cu o valoare
a ariei de sub curbă de 0,971(IC 95% = 0,915–0,995). Eficacitatea diagnostică a
limfocitelor a fost mai semnificativă decât a altor biomarkeri, cum ar fi
leucocitele, numărul de neutrofile și procalcitonina. Rezultatele au arătat, de
asemenea, că rata mortalității la 28 de zile a fost de 39,41% la pacienții cu
număr persistent de limfocite sub 0,76×10^9/L, semnificativ mai mare decât la
pacienții fără limfopenie persistentă. ALC este un biomarker promițător, cu
cost redus, rapid și ușor disponibil pentru diagnosticarea sepsisului. Este
necesară o vigilență sporită pentru sepsis atunci când se suspectează o infecție
non-virală și nivelurile de limfopenie sunt sub valoarea prag optimă(0,76×
10^9/L).
Concluzii: Limfopenia este un fenomen prevalent în timpul progresiei
sepsisului și servește drept indice pentru evaluarea severității și prognosticului
sepsisului asociat cu un risc crescut de infecții secundare. Numeroase studii
epidemiologice au confirmat corelația directă dintre limfopenia periferică și
creșterea internărilor la ATI și a ratelor mortalității, subliniind în special
scăderea substanțială a limfocitelor T și au catalizat o explorare extinsă a
mecanismelor celulare și moleculare care stau la baza limfopeniei induse de
sepsis, în speranța de a ilumina potențiale căi terapeutice
Morphological changes of lung tissue in the conditions of the vasopressin-induced model of pulmonary edema
No full textРЕЗЮМЕ.
Актуальность.
Диагностическим и прогностическим маркером развития кардиогенной формы отека легких может
служить повышенный уровень секреции вазопрессина, который коррелирует с высоким риском развития
острой сердечной недостаточности.
Цель: изучение структурных изменений легочной ткани при системном введении синтетического аналога
вазопрессина крысам.
Материал и методы
Взрослых самцов белых крыс разделили на контрольную (n=10) и опытную (n=10) группы.
В опыте вводили однократно внутривенно 0.01% раствора терлипрессина, в контроле – 0.9% раствор
хлорида натрия. Через 50 минут после введения препаратов из ткани каудальной доли левого легкого готовили
срезы, окрашивали гематоксилин-эозином.
Изображения срезов получали с помощью микроскопа Olympus BX43, морфометрию выполняли в Image
J (NIH, США).
Измеряли участки с неизмененной и измененной паренхимой, как их отношение к общей исследуемой
площади среза, размер входа в альвеолу (ВА), площадь альвеол (ПА), максимальный и минимальный диаметр
альвеол (макс и мин ДА), толщину межальвеолярных перегородок (ТМП). Обработку данных проводили с
использованием программы Statistica.
Результаты
В контроле гистоархитектоника легкого без изменений, ТМП 5,17±0,15 мкм, ВА 9,57±0,47 мкм. В
опыте гистоархитектоника легкого неоднородна: альвеолы с отечной жидкостью (13.82±1.12%) и без нее
(9.16±1.12%), интерстициальный отек (77.02±1.12%).
После введения терлипрессина ВА уменьшался, а ТМП увеличивалась в 2 раза, макс и мин ДА
уменьшались в 1,3 и 1,6 раза соответственно, средняя ПА уменьшалась в 1,7 раза. Морфометрический анализ
верифицировал макроскопическую картину легочного отека.
Заключение
Уменьшение воздушности альвеолярного пространства легких в сочетании с выраженным увеличением
интерстициального пространства легких у крыс предполагает гемодинамический генез отека легких при
системном введении терлипрессина.Background. Elevated vasopressin secretion is a diagnostic and prognostic marker for cardiogenic pulmonary edema, correlating with a high risk of acute heart failure. Objective To study lung tissue structural changes after systemic administration of synthetic vasopressin analog in rats. Material and methods Adult male white rats were divided into control (n=10) and experimental (n=10) groups. The experimental group received a single intravenous injection of 0.01% terlipressin solution, while controls received 0.9% sodium chloride. Lung tissue sections from the left caudal lobe were prepared 50 minutes later, stained with hematoxylin-eosin. Images of the sections were obtained using an Olympus BX43 microscope, and morphometrically analyzed with ImageJ. Measurements included unaffected and affected parenchyma areas, alveolar entrance size (AE), alveolar area (AA), maximum and minimum alveolar diameters (max and min AD), and interalveolar septa thickness (IST). Data were processed using Statistica. Results Control lungs showed normal histoarchitecture: IST 5.17±0.15 μm, AE 9.57±0.47 μm. Experimental lungs were heterogeneous, with edematous alveoli (13.82±1.12%), non-edematous alveoli (9.16±1.12%), and interstitial edema (77.02±1.12%). Terlipressin reduced AE and increased IST by two times, decreased max and min alveolar diameters by 1.3 and 1.6 times, and decreased AA 1.7 times. Morphometry confirmed pulmonary edema morphology. Conclusions Reduction of alveolar airspace volume combined with a pronounced increase of interstitial lung space in rats suggests a hemodynamic origin of pulmonary edema during systemic terlipressin administration
Uncommon case of suicide in forensic medicine practice
No full textIntroducere. Plăgile penetrante multiple în cavităţile anatomice ale corpului nu sunt specifice pentru autoagresiune datorită pragului redus de percepţie la stimulii dureroşi. Pentru a elucida condiţiile în care fenomenul devine posibil e necesar de a analiza rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor multidisciplinare. Scop. Prezentarea unui caz anomic de moarte violentă prin sinucidere care a avut loc ca urmare a creşterii pragului de percepţie la stimulii dureroşi prin administrarea de substanţe psihoactive. Material şi metode. Studiul a avut la bază analiza rezultatelor cercetării med-ico-legale ale cadavrului la faţa locului, datelor necropsiei medico-legale a cadavrului, investigaţiilor medico-legale complementare de laborator şi literaturii medicale privind tematica abordată, inclusiv ale investigaţiilor de anchetă ale organului de urmărire penală. Rezultate. Un bărbat a fost depistat mort în locuinţa sa cu multiple plăgi. La faţa locului s-au găsit pete de sânge cu diferită morfologie- picături, prelingeri, băltoace şi amprente, suprapunându-se. La necropsie au fost depistate plăgi tăiate la nivelul gâtului şi plăgi înţepat-tăiate pe torace, precum şi plăgi înţepat-tăiate penetrante la nivelul abdomenului cu eviscerarea intestinului. Decesul a survenit în rezultatul hemoragiei masive. În urma examenelor complementare s-a confirmat vitalitatea leziunilor şi prezenţa metamfetaminei, amfetaminei şi cocainei în probele prelevate. În cadrul anchetei s-a stabilit că victima s-a aflat singură în casă. Concluzii. Cocktailul de substanţe psihoactive a crescut substanţial pragul de percepţie a stim-ulilor dureroşi. Deşi, din punctul de vedere al numărului şi caracterului morfologic, plăgile depistate nu erau caracteristice suicidului, consumul de narcotice explică apariţia lor ca rezultat al propriilor acţiuni.Introduction. Multiple cavity-penetrating wounds are not specific for self-harming due to threshold of perception of pain stimuli. For the purpose of elucidating all the conditions under which the phenomenon becomes possible, it is necessary to analyze the results obtained in multidisciplinary research. Objective. Presentation of an anomic case of violent death by suicide that occurred as a result of an increase in the threshold of perception to painful stimuli by psychoactive substances. Material and methods. The study was based on the analysis of the consequences of the forensic medical examination of the cadaver at the crime scene, the forensic medical necropsy of the cadaver, the forensic medical laboratory investigations and the medical literature on the subject matter, including the investigations of the prosecution body. Results. A man was found dead in his house with multiple stab wounds. Bloodstains with different morphology - drops, drips, puddles, puddles and fingerprints - were found at the scene, overlapping. Necropsy revealed cut wounds on the neck and stab wounds on the chest, as well as penetrating stab wounds to the abdomen with evisceration of the intestine. His death occurred as a result of massive hemorrhage. Complementary examinations confirmed the vitality of the injuries and the presence of methamphetamine, amphetamine and cocaine in the samples collected. The investigation established that the victim was alone in the house. Conclusion. The cocktail of psychoactive substances substantially increased the threshold of perception of painful stimuli. Although, in terms of number and morphology, the wounds detected were not characteristic of suicide, the use of narcotics explains their appearance as a result of self-harming
Endoscopic approaches in skull base surgery: a comparative analysis with focus on minimally invasive transorbital access
No full textIntroducere. În ultimii ani, abordurile endoscopice ale bazei craniului s-au diversificat semnificativ. Această lucrare compară abordul endoscopic endonazal (EEA), abordul transorbital endoscopic (ETOA), transcranian (TCA) evidenţiind indicaţiile, limitele şi avantajele, cu accent pe accesul transorbital. Scop. Lucrarea analizează comparativ abordurile endoscopice ale bazei craniului, evidenţiind indicaţiile, limitele şi particularităţile fiecărei tehnici în funcţie de zona ţintă. Material şi metode. Au fost analizate 38 de surse publicate în intervalul 2001-2023, dintre care 10 sunt review-uri comparative, 18 articole tehnice cu privire la abordurile EEA, ETOA, TCA şi laterale, precum şi 10 studii clinice care includ date despre indicaţii, selecţia cazurilor, rezultate chirurgicale şi complicaţii postoperatorii. Rezultate. EEA rămâne standardul pentru leziunile de linie mediană, cu rate de rezecţie de până la 91% în adenoame neinvazive şi mortalitate sub 0,5%. ETOA oferă un acces lateral cu un unghi de 45-60°, reducând timpul operator cu 27% şi rata complicaţiilor la 8,6%, fiind indicat în zonele an-tero-laterale. Abordul transpterigoid permite o rată de rezecţie de 82%, cu risc de afectare a ramurii V2 în 12%. TCA permite rate de rezecţie >95%, dar cu o morbiditate neurologică de până la 16% şi endocrinologică de până la 32%. Combinarea EEA+ETOA creşte rezecţia la 94%, menţinând funcţia vizuală în 88% dintre cazuri, demonstrând beneficiile reale ale abordurilor hibride. Concluzii. Chirurgia en-doscopică a bazei craniului evoluează spre aborduri laterale şi hibride, adaptate fiecărui caz. Alegerea traseului optim ţine de anatomie, extensia leziunii şi experienţa echipei, urmărind un echilibru între invazivitate minimă şi rezultate funcţionale excelente.Introduction. In recent years, endoscopic skull base approaches have diversified. This study compares the endonasal endoscopic approach (EEA), the endoscopic transorbital approach (ETOA), and the transcranial approach (TCA), outlining their indications, limitations, and advantages, with emphasis on the transorbital route. Objective. The study provides a comparative analysis of endoscopic skull base approaches, highlighting the indications, limitations, and specific features of each technique according to the target area. Material and methods. A total of 38 sources published between 2001 and 2023 were analyzed: 10 comparative reviews, 18 technical articles on the endonasal endoscopic approach (EEA), endoscopic transorbital approach (ETOA), transcranial approach (TCA), and lateral approaches, and 10 clinical studies covering indications, case selection, outcomes, and complications. Results. The EEA remains the standard for midline lesions, with resection rates of up to 91% in noninvasive adenomas and mortality below 0.5%. The ETOA provides lateral access with an angle of 45-60°, reducing operative time by 27% and the complication rate to 8.6%, being indicated in anterolateral regions. The transpterygoid approach allows a resection rate of 82%, with a risk of V2 involvement in 12%. The TCA achieves resection rates >95%, but with neurological morbidity up to 16% and endocrinological morbidity up to 32%. Combining EEA+ETOA increases resection to 94%, preserving visual function in 88% of cases and demonstrating the real benefits of hybrid approaches. Conclusion. Endoscopic skull base surgery is increasingly shifting toward lateral and hybrid approaches, individually adapted to each case. Choosing the optimal route depends on lesion location, anatomical constraints, and surgical experience, aiming for minimal invasiveness and high functional success
Determination of structural changes induced by abiotic stress in Galium and Helichrysum species using sem microscopy
No full textMulțumiri
Această lucrare a fost finanțată printr un grant al Autorității Naționale
pentru Cercetare Științifică din România, CNCS – UEFISCDI, proiect nr.
PN IV P8 8.3 ROMD 2023 0022.
Acknowledgement
This work was supported by a grant from the Romanian National Authority
for Scientific Research, CNCS – UEFISCDI, project number PNIV-
P8-8.3-ROMD-2023-0022.Introducere. Speciile Galium şi Helichrysum sunt plante cu valoare biologică ridicată, bogate în metaboliţi secundari cu potenţial terapeutic. Expunerea la stres abiotic determină modificări structurale vizibile la nivel celular, ce pot fi evidenţiate prin microscopie SEM şi corelate cu mecanismele de adaptare. Scop. Evaluarea modificărilor morfologice ale speciilor Galium şi Helichrysum supuse stresului abiotic, utilizând microscopie electronică de baleiaj (SEM) pentru evidenţierea impactului. Material şi metode. Plantele au fost cultivate în condiţii controlate şi expuse la factori de stres abiotic, precum seceta, concentraţii variate de CO2 şi ozon. Probele vegetale au fost colectate şi analizate prin microscopie electronică de baleiaj (SEM), utilizând modul LVSTD, pentru a evidenţia detaliile structurale ale epidermei şi sto-matelor. Rezultate. Analizele SEM au evidenţiat diferenţe morfologice notabile între plantele martor şi cele expuse la stres abiotic. Modificările depind de factorul aplicat: stresul hidric a condus la închiderea stomatelor şi colaps parţial al celulelor epidermice, ca mecanism de conservare a apei. Expunerea la concentraţii ridicate de CO2 a fost asociată cu o densitate stomatală redusă, dar cu menţinerea integrităţii celulare, sugerând o adaptare eficientă. În schimb, stresul oxidativ generat de ozon a produs cele mai severe efecte, evidenţiate prin leziuni structurale, îngroşarea peretelui celular şi degradarea vizibilă a stomatelor. Concluzii. Modificările morfologice induse de stres abiotic pot influenţa conţinutul şi calitatea metaboliţilor secundari (compuşi fenolici, flavonoide, uleiuri esenţiale), aspect esenţial pentru dezvoltarea de extracte vegetale cu potenţial terapeutic şi utilizare în industria farmaceutică.Introduction. Galium and Helichrysum species are biologically valuable plants, rich in secondary metabolites with therapeutic potential. Exposure to abiotic stress induces structural changes at the cellular level, which can be visualized through SEM microscopy and correlated with adaptation mechanisms. Objective. Assessment of the morphological changes in Galium and Helichrysum species exposed to abiotic stress, using scanning electron microscopy (SEM) to highlight the impact. Material and methods. The plants were grown under controlled conditions and exposed to abiotic stress factors such as drought, varying concentrations of carbon dioxide, and ozone. Plant samples were collected and analyzed using scanning electron microscopy (SEM) in LVSTD mode to highlight the structural details of the epidermis and stomata. Results. SEM analyses revealed notable morphological differences between control plants and those exposed to abiotic stress. The observed changes were dependent on the applied factor: water stress led to stomatal closure and partial collapse of epidermal cells as a water-conservation mechanism. Exposure to elevated carbon dioxide levels was associated with reduced stomatal density while maintaining cellular integrity, suggesting effective adaptation. In contrast, oxidative stress caused by ozone resulted in the most severe effects, including structural damage, thickening of the cell wall, and visible stomatal degradation. Conclusion. Morphological changes induced by abiotic stress can influence the content and quality of secondary metabolites (phenolic compounds, flavonoids, essential oils), which is essential for the development of plant extracts with therapeutic potential and applications in the pharmaceutical industry