Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
The role of artificial intelligence in tissue engineering
Get PDFIntroducere. Ingineria tisulară are ca scop refacerea, înlocuirea sau regenerarea ţesuturilor prin utilizarea celulelor, biomaterialelor şi factorilor biochimici. Integrarea inteligenţei artificiale (IA) în ultimii ani a adus progrese notabile în proiectarea scaffoldurilor, cultura celulară şi personalizarea terapiilor. Scop. Sintetizarea cunoştinţelor actuale disponibile despre rolul IA în proiectarea bioma-terialelor şi scaffoldurilor, analiza imagistică şi diagnostic, personalizarea şi monitorizarea regenerării tisulare. Material şi metode. A fost realizată o căutare avansată a surselor bibliografice disponibile pe motorul de căutare Google Scholar, în bazele de date PubMed, NCBI, ResearchGate şi Springer Nature, folosind cuvintele-cheie specifice. S-au inclus articole cu acces deschis şi gratuit, full-text, publicate în perioada 2020-2025. Au fost identificate 21 de articole. Rezultate. Inteligenţa artificială s-a remarcat cu succes în proiectarea scaffoldurilor, ajustând cu precizie porozitatea şi structura acestora prin modele algoritmice (ML, DL). În cultura celulară, IA a facilitat identificarea celor mai bune condiţii (compoziţia mediului, temperatura, pH-ul şi factorii de creştere) pentru dezvoltarea celulelor stem. Analiza imagistică asistată de reţele neuronale a permis recunoaşterea automată a ţesuturilor şi a microstructurilor vasculare. În regenerarea osoasă, implanturile personalizate pe baza imaginilor medicale au arătat o integrare superioară şi o capacitate crescută de refacere a ţesuturilor. Concluzii. Inteligenţa artificială reprezintă un instrument valoros care creşte precizia, reduce timpul şi costurile, şi îmbunătăţeşte rezultatele clinice. Integrarea inteligenţei artificiale în ingineria tisulară va conduce spre terapii personalizate, cu impact semnificativ în medicina regenerativă.Introduction. Tissue engineering aims to restore, replace, or regenerate tissues through the use of cells, biomaterials, and biochemical factors. The integration of artificial intelligence (AI) in recent years has led to significant advancements in scaffold design, cell culture, and the personalization of therapies. Objective. To synthesize current knowledge on the role of AI in biomaterial and scaffold design, imaging and diagnostics, and the personalization and monitoring of tissue regeneration. Material and methods. An advanced literature search was performed using Google Scholar, and the databases PubMed, NCBI, ResearchGate, and Springer Nature, with specifi
Asymptomatic bacteriuria - the Pandora box of contemporary urology
Get PDFIntroducere. Tratamentul infecţiilor tractului urinar a devenit tot mai dificil în era antibioticoterapiei, din cauza utilizării neraţionale a preparatelor antibacteriene, care a favorizat apariţia tulpinilor bacteriene MDR şi PDR Această situaţie impune necesitatea identificării unor soluţii terapeutice alternative. Scop. Studiul îşi propune evaluarea şi determinarea incidenţei bacteriuriei la pacienţii asimpto-matici, precum şi aprecierea rezistenţei bacteriene la tratamentul empiric administrat. Material şi metode. Analiza retrospectivă a uroculturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2024 - 31 mai 2025 în cadrul Spitalul Serviciul Medical MAI a vizat pacienţii fără simptomatologie specifică infecţiilor urinare inflamatorii. Au fost evaluate un total de 1767 de uroculturi, fiecare incluzând şi testarea sensibilităţii antibacteriene a tulpinilor izolate. Rezultate. 325 culturi au fost pozitive (18,3%). Leucociurie a fost prezentă în 27,4% cazuri. Au fost depistate E. Coli - 124 cazuri (38,1%), Enterococcus spp. - 55 cazuri (19,9%) S. saprophyticus - 36 cazuri (11,0%), K. Pneumoniae - 31 cazuri (9,5%), E. faeca-lis - 22 cazuri (6,7%), S. haemolyticus - 21cazuri (6,4%) P. mirabilis - 15 cazuri (4,6%), C. albicans - 10 cazuri (3,0%) Corynebacterium - 5 cazuri (1,5%), Viridans streptococci - 4 cazuri (1,2%), K. oxytoca - 3 cazuri (0.9%). Culturi MDR - 30 (9,2%) cazuri şi PDR - 7 (2,1%) cazuri. Incidenţa maxima MDR şi PDR a fost la K. pneumoniae - 8 cazuri (25,8%) şi 4 (12,9%) cazuri respectiv. Concluzii. Incidenţa crescută a bacteriuriei asimptomatice şi prescrierea neraţională a tratamentelor cu antibiotice favorizează apariţia unui număr tot mai mare de tulpini bacteriene multidrog-rezistente şi panrezistente, constituind un motiv de îngrijorare, în special la pacienţii cu comorbidităţi.Introduction. The treatment of UTI has become increasingly difficult in the era of antibiotic therapy, due to the irrational use of antibacterial preparations, which has favored the emergence of MDR and PDR bacterial strains. This situation requires the identification of alternative therapeutic solutions. Objective. The study aims to evaluate and determine the incidence of bacteriuria in asymptomatic patients, as well as assess bacterial resistance to the empirical treatment administered. Material and methods. The retrospective analysis of urine cultures performed between January 1, 2024 and May 31, 2025 within the Hospital of MIA Medical Service targeted patients without specific symptoms of inflammatory urinary tract infections. A total of 1767 urine cultures were evaluated, each including antibacterial sensitivity testing of the isolated strains. Conclusion. The increased incidence of asymptomatic bacteriuria and the irrational prescription of antibiotic treatments favor the emergence of a growing number of multidrug-resistant and pan-resistant bacterial strains, constituting a cause for concern, especially in patients with comorbidities. Results. 325 cultures were positive (18.3%). Leukocyturia was present in 27.4% of cases. The following were detected: E. Coli - 124 cases (38.1%), Enterococcus spp. - 55 cases (19.9%), S. saprophyticus - 36 cases (11.0%), K. Pneumoniae - 31 cases (9.5%), E. faecalis - 22 cases (6.7%), S. haemolyticus - 21 cases (6.4%), P. mirabilis - 15 cases (4.6%), C. albicans - 10 cases (3.0%), Corynebacterium - 5 cases (1.5%), Viridans streptococci - 4 cases (1.2%), K. oxytoca - 3 cases (0.9%). MDR cultures - 30 (9.2%) cases and PDR - 7 (2.1%) cases. The highest incidence of MDR and PDR was in K. pneumoniae - 8 cases (25.8%) and 4 (12.9%) cases respectively
Particularități de diagnostic și tratament chirurgical al sialolitiazei
Get PDFIntroducere. Sialolitiaza este o patologie ce afectează canalele excretoare ale glandelor salivare mari și parenchimul glandular prin formarea de concremente. Sialolitiaza poate fi diagnosticată atât prin radiografie simplă, cât și prin metode imagistice performante precum sialografia, ecografia (USG), sialendoscopia, scintigrafia, tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia cu emisie de pozitroni (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. Scopul acestui studiu a fost evaluarea fezabilității ortopantomografiei și radiografiei planșeului cavității orale în vederea vizualizării sialoliților. Material și metode Lotul de studiu a constituit 140 de pacienți cu sialolitiază, internați în secția de Chirurgie oro-maxilo-facială a Institutului de Medicină Urgentă din or. Chișinău. În vederea stabilirii diagnosticului, la 126 de pacienți au fost efectuate ortopantomografia și radiografia planșeului oral, iar 14 pacienți au fost examinați prin tomografie computerizată. Rezultate Metodele utilizate au demonstrat fezabilitate parțială, dat fiind faptul că sialoliții cu dimensiunile între 1-3 mm, nu au fost previzualizați prin metodele radiografice propuse. Radiografic au fost depistați sialoliți la 109 pacienți (77,9%), dintre care un singur concrement – la 86 pacienți (78,9%), două concremente – la 18 pacienți (16,5%) și 3 concremente – la 5 pacienți (2,8%), cu un total de 137 de sialoliți, iar 26 de concremente cu dimensiunile între 1-3 mm, au fost depistate doar în timpul intervenției chirurgicale. Concluzii Ortopantomografia și radiografia planșeului cavității orale au demonstrat fezabilitate pentru concrementele mai mari de 3 mm, în timp ce sialoliții mai mici de 3 mm, necesită metode imagistice avansate.Introduction. Sialolithiasis is characterized by formation of concrements within the excretory ducts of the major salivary glands and the glandular parenchyma. Sialolithiasis can be diagnosed by plain radiography, and by advanced imaging methods such as sialography, ultrasound, sialendoscopy, scintigraphy, computed tomography, magnetic resonance imaging (MRI) and positron emission tomography (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. The aim of the study was to evaluate the feasibility of orthopantomography and radiography for sialoliths visualization. Material and methods The study group included 140 patients with sialolithiasis, hospitalized in the OMF Surgery Department of the Institute of Emergency Medicine from Chisinau. For diagnostics, in 126 patients the orthopantomography and oral floor radiography were performed, and 14 patients were examined by computed tomography. Results The methods which we have used demonstrated partial feasibility, because the sialoliths with dimensions between 1-3 mm were not visualized by applied radiographic methods. Sialoliths were visualized radiographically in 109 patients (77.9%), of which a single concrement was found in 86 patients (78.9%), two concrements – in 18 patients (16.5%) and 3 concrements – in 5 patients (2.8%) with a total number of 137 sialoliths, and 26 concrements with dimensions between 1-3 mm, were detected only during surgery. Conclusions The orthopantomography and radiography of the floor of the oral cavity demonstrated feasibility for concrements larger than 3 mm, while smaller sialoliths required advanced imaging methods
Intensive care management of a patient with penetrating thoracic wound and cardiac injury caused by stabbing: clinical case
Get PDFIntroducere. Traumatismele toracice penetrante constituie urgenţe medicale critice, cu risc vital ridicat, necesitând evaluare şi intervenţie rapidă. Este prezentat cazul unui pacient de 38 ani, admis în stare gravă în ATI N1 a SCM „Sfânta Treime”, cu plagă toracică anterioară penetrantă şi suspiciune de leziune cardiacă. Scop. Scopul lucrării este de a evidenţia importanţa intervenţiei rapide şi a managementului multidisciplinar în cazul traumatismelor toracice penetrante cu risc vital crescut. Material şi metode. Studiul descriptiv prezintă un caz clinic de traumă toracică penetrantă. Materialul a inclus date clinice şi paraclinice. Metodele au cuprins evaluare clinică, investigaţii imagistice şi analize de laborator. Parametrii înregistraţi au fost semne vitale şi evoluţia pacientului. Datele au fost analizate descriptiv, fără teste statistice. Rezultate. La internare, pacientul prezenta tensiune arterială de 70/40 mmHg, frecvenţă respiratorie de 28/min şi saturaţie SpO2 91%. Hemoleucograma a indicat leucocitoză (18.700/mm3), iar testele biochimice au evidenţiat creşteri ale AST (145 U/L) şi CK (960 U/L). Ecografia a confirmat colecţie pleurală dreaptă de aproximativ 1200 ml. Radiografia toracică a arătat opacifierea hemitoracelui drept şi mediastin deviat spre stânga. Pe durata internării, sub tratament cu noradrenalină şi transfuzie de eritrocite şi plasmă, TA s-a stabilizat la 105/65 mmHg, SpO2 la 98%, FR la 18/min. Parametrii au fost analizaţi descriptiv; nu s-a aplicat un test statistic. Concluzii. Cazul confirmă ipoteza că intervenţiile rapide, multidisciplinare şi protocolate sunt esenţiale în tratamentul traumatismelor toracice penetrante. Evoluţia clinică favorabilă susţine eficienţa acestui tip de abordare. Experienţa acumulată poate ghida managementul cazurilor similare.Introduction. Penetrating chest trauma is a critical medical emergency with a high risk of mortality, requiring rapid assessment and prompt intervention. This case presents a 38-year-old male admitted in severe condition to ICU N1 of Holy Trinity MCH with anterior chest wound and suspected cardiac injury. Objective. The aim of this paper is to highlight the importance of rapid intervention and multidisciplinary management in life-threatening penetrating chest trauma cases, emphasizing clinical decision-making. Material and methods. This descriptive study presents a clinical case of penetrating chest trauma. The material included clinical and paraclinical data. Methods involved clinical evaluation, imaging investigations, and laboratory tests. Recorded parameters were vital signs and patient progression. Data were analyzed descriptively without statistical tests. Results. At admission, the patient had a blood pressure of 70/40 mmHg, respiratory rate of 28/min, and SpO2 of 91%. Complete blood count showed leukocytosis (18,700/mm3), and biochemical tests revealed elevated AST (145 U/L) and CK (960 U/L). Ultrasound confirmed a right pleural effusion of approximately 1200 mL. Chest X-ray showed right hemi-thorax opacification and mediastinal shift to the left. During hospitalization, under treatment with norepinephrine and transfusion of erythrocytes and plasma, BP stabilized at 105/65 mmHg, SpO2 at 98%, and RR at 18/min. Data were analyzed descriptively; no statistical test was applied. Conclusion. The case confirms the hypothesis that rapid, multidisciplinary, and protocol-based interventions are essential in the management of penetrating chest trauma. The favorable clinical outcome supports the effectiveness of this approach. The experience gained may guide future similar cases
Inulin content in some plant products harvested from the flora of the Republic of Moldova
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Inulina (polifructozan natural) se descompune parţial în tractul gastrointestinal în fructoză, favorizând dezvoltarea bacteriilor genului Bifidobacterium şi ajutând sistemul digestiv; creşte absorbţia în organism a vitaminelor, mineralelor şi are efecte imunomodulatoare, hepatoprotectoare şi antidiabetice. Scop. Identificarea şi dozarea inulinei în organele subterane şi frunzele unor plante, recoltate în diferite faze de vegetaţie, pentru a evalua variaţia conţinutului în funcţie de fenofază. Material şi metode. Au fost analizate chimic părţi subterane (recoltate în mai-iunie şi august-septembrie) de păpădie, brusture, cicoare, echinaceea, topinambur şi frunze de dud alb. Identificarea inulinei s-a făcut prin reacţii de culoare cu soluţia de a-naftol 20% şi reactivul Selivanov. Inulina a fost extrasă, folosind baia cu ultrasunete (35 KHz). Rezultate. Inulina a fost identificată în produsele studiate prin reacţii calitative specifice. Reacţia cu rezorcină a generat o coloraţie roşie intensă, iar reacţia cu a-naftol a evidenţiat o nuanţă violet-purpurie, ambele reacţii confirmând prezenţa inulinei. Analiza cantitativă a evidenţiat variaţii semnificative ale conţinutului de inulină în funcţie de sezonul de recoltare. Astfel, în probele recoltate primăvara, conţinutul de inulină a variat între 6% (Arctii radices) şi 5,41% (Tarax-aci radices), în timp ce în cele recoltate toamna, valorile au atins 36,71% în rădăcinile de brusture şi 18% în tuberculii de topinambur. Concluzii. Valorificarea plantelor locale cu conţinut sporit de inulină reprezintă o oportunitate importantă pentru dezvoltarea produselor fitoterapeutice şi alimentare, contribuind atât la menţinerea sănătăţii publice, cât şi la utilizarea durabilă a resurselor vegetale autohtone.Introduction. Inulin (a natural polyfructosan) is partially broken down in the gastrointestinal tract into fructose, promoting the growth of Bifidobacterium and supporting the digestive system; it enhances the absorption of vitamins and minerals and has immunomodulatory, hepatoprotec-tive, and antidiabetic effects. Objective. Identification and quantification of inulin in underground organs and leaves of certain plants, harvested at different growth stages, to evaluate variation of its content by phenophase. Material and methods. The underground parts of dandelion, burdock, chicory, echinacea, Jerusalem artichoke, and white mulberry leaves, collected in May-June and August-September, were chemically analyzed. Inulin identification was performed using color reactions with 20% a-naphthol solution and Selivanov’s reagent. Inulin was extracted using an ultrasonic bath (35 KHz). Results. Inulin was identified in the studied products through specific qualitative reactions. The resorcinol reaction produced an intense red coloration, while the a-naphthol reaction showed a distinct violet-purple hue, both clearly confirming the presence of inulin in the samples. Quantitative analysis revealed significant seasonal variations in inulin content depending on the harvesting time and plant species. Samples collected in spring showed inulin content ranging from 6% (Arctii radices) to 5.41% (Taraxaci radices), while autumn samples reached values up to 36.71% in burdock roots and 18% in Jerusalem artichoke tubers. Conclusion. The valorization of local plants with high inulin content represents a significant opportunity for the development of phytotherapeutic and nutritional products, effectively contributing both to the maintenance of public health and to the sustainable use of native plant resources
DETERMINATION OF URINARY LEUCINE AMINOPEPTIDASE ACTIVITY IN CHILDREN WITH CHRONIC KIDNEY DISEASE
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Leucin aminopeptidazele (LAP) sunt meta-loproteinaze situate la nivelul „marginii în perie” a tubului proximal, ce scindează reziduurile de leucină N-terminale ale lanţurilor proteice. Deţin rol important în homeostazia celulară, statutul antioxidant şi numeroase funcţii independente de proteoliză. Scop. Determinarea activităţii urinare a LAP la copii cu boala cronică de rinichi (BCR), şi evaluarea LAP ca biomarker de diagnostic al BCR în corelaţie cu mar-kerii standart ai funcţiei renale. Material şi metode. A fost realizat un studiu prospectiv de cohortă, care a inclus un lot de 72 copii cu BCR stadiul II-V, cu vîrsta 1-16 ani şi lotul de control-72 copii fără patologie renală. Rata filtrării glome-rulare a fost apreciată conform formulei Schwartz. Activitatea urinară a LAP a fost determinată prin metoda spectro-fotometrică. Rezultate. Activitatea urinară a LAP în lotul de studiu a fost mai redusă decît în lotul de control (40.84 ± 20.14 nM/mMcreatinină şi 64.94 ± 22.22 nM/mMcreati-nină). Studii recente raportează că scăderea activităţi urinare a LAP în BCR este consecinţă a fibrozei progresive şi pierderea funcţiilor nefronului cu reducerea masei renale. Testul Spearman a demonstrat o corelaţie moderat negativă între nivelurile creatininei serice şi activitatea urinară a LAP (r (60) = -0.49, p<0.001). Concluzii. Activitatea urinară scăzută a LAP asociată cu niveluri crescute ale creatininei serice denotă afectarea funcţiei tubulare. Astfel rezultatele studiului dat demonstrează că activitatea urinară a LAP reprezintă un marker valoros pentru aprecierea leziunilor tubulo-glomerulare în BCR.Introduction. Leucine aminopeptidases (LAPs) are metalloproteinases which are located at the 'brush border’ of the proximal tubule that cleave the N-terminal leucine residues of protein chains. They play important roles in cell homeostasis, antioxidant status and numerous proteolysis-independent functions. Objective. Determination of urinary LAP activity in children with chronic kidney disease (CKD), and evaluation of LAP as a diagnostic biomarker of CKD in correlation with standard markers of renal function. Material and methods. A prospective cohort study was conducted, which included 72 children with CKD stages II-V, aged 1-16 years, and 72 children without renal pathology as a control group. The Schwartz formula was used to determine the glomerular filtration rate. LAP was analyzed using a spec-trophotometric method to determine its urinary activity. Results. Urinary LAP activity in the study group was lower than in the control group (40.84 ± 20.14 nM/mM creatinine and 64.94 ± 22.22 nM/mM creatinine). It has been reported in recent studies that progressive fibrosis and the loss of nephron functions with reduced kidney mass are the causes of the decrease in urinary activity of LAP in CKD. Spearman’s test demonstrated a moderately negative correlation between serum creatinine levels and urinary LAP activity (r (60) = -0.49, p<0.001). Conclusion. Decreased urinary activity of LAP associated with elevated serum creatinine denotes impaired tubular function. Based on the findings of this investigation, it has been demonstrated that the urinary activity of LAP is a useful marker for evaluating tubulo-glo-merular lesions in CKD
Sneddon syndrome associated with antiphospholipid syndrome in a young patient
Get PDFIntroducere. Sindromul Sneddon este o boală autoimună rară, cu evoluţie lent progresivă, caracterizată prin afectarea vaselor de sânge de calibru mic şi mediu. Se manifestă prin livedo racemosa (leziuni reticulare ale pielii) şi simp-tome neurologice: AVC, cefalee, ameţeli, tulburări vizuale persistente. Scop. Prezentarea unui caz clinic de sindrom Sneddon la un tânăr pacient cu tulburări cognitive, psi-hoemoţionale şi livedo racemosa, evidenţiind rolul evaluării clinice în diagnosticul demenţei progresive rare. Material şi metode. Informaţiile anamnestice, datele clinice şi par-aclinice au fost colectate din fişa medicală a pacientului şi completate printr-o serie de investigaţii, care au inclus analize de laborator uzuale şi specializate, teste imunologice, ultrasonografie a organelor interne, precum şi imagistică prin rezonanţă magnetică cerebrală de înaltă rezoluţie. Rezultate. Pacient de 24 de ani a fost internat în secţia reumatologie a SCM „Sfânta Treime” cu tulburări progresive de memorie, instabilitate emoţională, cefalee recurentă, somnolenţă marcată, creştere ponderală treptată şi hipertensiune arterială persistentă. Examenul obiectiv a evidenţiat modificări cutanate sugestive pentru livedo racemosa în regiunea abdominală. Investigaţiile paraclinice au indicat ANA şi LA1 pozitive, iar RMN cerebral a arătat leziuni ischemice de mici dimensiuni. În urma acestor date, s-a stabilit diagnosticul de Sindrom Sneddon asociat cu sindrom antifosfo-lipidic, manifestat prin accident ischemic cerebral şi livedo racemosa. Concluzii. Prezentarea acestui caz clinic subliniază importanţa recunoaşterii timpurii a semnelor caracteristice, precum livedo racemosa, şi necesitatea unei evaluări multidisciplinare complexe, care să permită diagnosticarea precisă şi tratamentul adecvat al afecţiunilor rare, progresive, dar tratabile.Introduction. Sneddon syndrome is a rare autoimmune disease with a slowly progressive course, characterized by involvement of small- and medium-sized blood vessels. It presents with livedo racemosa (reticular skin lesions) and neurological symptoms such as strokes, headaches, dizziness, and persistent visual disturbances. Objective. Presentation of a Sneddon syndrome case with cognitive and psychoemotional symptoms, associated with livedo racemosa, highlighting the importance of linking neurological and skin signs in diagnosis. Material and methods. The anamnesis, clinical, and paraclinical data were collected from the patient's medical record and supplemented by a comprehensive series of investigations, including routine and specialized laboratory tests, immunological analyses, ultrasonography of internal organs, and high-resolution brain magnetic resonance imaging. Results. A 24-year-old patient was admitted to the rheumatology department of the Holy Trinity MCH with progressive memory impairment, emotional instability, recurrent headaches, marked drowsiness, gradual weight gain, and persistent arterial hypertension. Physical examination revealed skin changes suggestive of livedo racemosa in the abdominal region. Paraclinical investigations showed positive ANA and LA1, while brain MRI revealed small ischemic lesions. Based on these findings, the diagnosis of Sneddon syndrome associated with antiphospholipid syndrome was established, manifested through ischemic stroke and livedo racemosa. Conclusion. This clinical case presentation highlights the importance of early recognition of characteristic signs such as livedo rac-emosa and the need for a comprehensive multidisciplinary evaluation to enable accurate diagnosis and appropriate treatment of rare, progressive, yet treatable conditions
Beyond the scan: ethical challenges in prenatal diagnosis
Get PDFIntroducere. Testarea prenatală a afecţiunilor fetale a devenit o parte componentă importantă a îngrijirii prenatale care contribuie la siguranţa fătului şi a femeii însărcinate. Aplicarea acestor proceduri ridică o serie de probleme etice importante, precum incertitudinea, timpul limitat şi statutul juridic al fătului. Scop. Articolul explorează principalele provocări bioetice din domeniul testării şi diagnosticării prenatale în perioada gestatiei, axându-se asupra „statutului moral al fătului” şi al femeii însărcinate. Material şi metode. Conţinutul studiului de sinteză se bazează pe publicaţii ştiinţifice şi statistice, precum şi pe articole din bazele de date electronice (Google Scholar, Research Gate, PubMed, NCBI). În cercetare au fost utilizate metodele: etică, sociologică, structuralistă, precum şi metodele instrumentale: analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie. Rezultate. Metodele de testare prenatală- de la tehnologii neinvazive, ultrasonografie, la tehnici intrauterine invazive, ex. amnio-centeza, prelevarea de vilozităţi coriale şi de sânge din cordonul ombilical- prezintă implicaţii de incertitudine, cum ar fi consimţământul informat, acurateţea şi fiabilitatea, principii legate de naşterea unor persoane cu handicap, perioada testării genetice prenatale, screening fetal/examinarea prenatală sau la naştere a unor tulburări cu debut tardiv. O consiliere genetică optimă presupune respectul pentru făt, femeia gravidă şi cei apropiaţi acesteia, confidenţialitatea, autonomia şi minimizarea potenţialelor daune. Concluzii. Diagnosticul prenatal prezintă adesea provocări etice, sociale şi juridice complexe din cauza informaţiilor adesea imprevizibile. Autonomia, justiţia, binefacerea şi non-malef-icenţa sunt principii esenţiale pentru consilierea genetică, oferind un ghid pentru navigare către deciziile complexe.Introduction. Prenatal testing of particular fetal conditions has become an important component of prenatal care, which contributes to the safety of the fetus and pregnant woman. Implementing antenatal procedures raises several important ethical issues, such as uncertainty, time pressure and the legal status of the fetus. Objective. This article explores the main bioethical challenges in the field of prenatal testing and diagnosis during the antenatal period, centered on the “moral status of the prenate” and the pregnant woman. Material and methods. The content of the synthesis study is based on scientific and statistical publications, and articles from electronic databases (Google Scholar, Research Gate, PubMed, NCBI). In the research, the methods used were: ethics, sociological, structuralist, as well as instrumental methods: analysis and synthesis, induction, and deduction. Results. Testing methods range from noninvazive technologies (ultrasonography), to invasive intrauterine techniques, like amniocentesis, chorionic villus sampling and umbilical cord blood sampling that pose some implications of uncertainty, such as informed consent, accuracy and reliability, considerations of giving birth to individuals with disability, timing of prenatal genetic testing, newborn screening or examination for late onset disorders prenatally or at birth. The key to optimum genetic counseling is respect for the fetus, the pregnant woman, and those close to her, confidentiality, respecting autonomy, and minimizing potential offense. Conclusion. Prenatal diagnosis often presents complex ethical, social, and legal challenges due to the often uncertain information revealed. Autonomy, justice, beneficence, and non-maleficence are crucial guiding principles for genetic counseling, providing a framework for navigating the intricate decisions
The role of the clinical pharmacist in managing adverse drug reactions in the Republic of Moldova
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Reacţiile adverse la medicamente sunt o problemă majoră de sănătate publică, influenţând morbiditatea şi mortalitatea. Farmacistul clinician joacă un rol crucial în identificarea şi gestionarea lor. Integrarea sa în echipe medicale poate reduce incidenţa reacţiilor adverse, îmbunătăţind siguranţa pacienţilor. Scop. Evaluarea rolului farmacistului clinician în detectarea precoce, raportarea riguroasă şi gestionarea eficientă a reacţiilor adverse la preparatele medicamentoase în Republica Moldova. Material şi metode. Studiul a fost unul retrospectiv, descriptiv. Au fost cercetate şi evaluate fişele-comunicare ale reacţiilor adverse recepţionate de Secţia farmacovigilenţă a Agenţiei Medicamentului din Republica Moldova pe parcursul anului 2024. Datele au fost analizate cantitativ, concentrându-se pe tipul medicamentelor implicate şi severitatea reacţiilor. Rezultate. În 2024, au fost recepţionate 277 fişe-comunicare a reacţiilor adverse, incluzând 12 cazuri de ineficienţă a preparatului medicamentos. Majoritatea bolnavilor au manifestat reacţii alergice la antituberculoase (33%) şi medicamente pentru tratamentului infecţiei HIV-SIDA (13%). Cel mai frecvent raportate RA au fost la: antituberculoase (116), antibiotice (30), substanţe de contrast (15), antihipertensive (7), soluţii perfuzabile (27), antiretrovirale (11). Majoritatea RA au fost de gravitate medie (67,55%), iar cele grave au constituit 17,21%, indicând că peste jumătate au avut un caracter periculos pentru sănătatea pacientului. Concluzii. Studiul a confirmat importanţa monitorizării continue a reacţiilor adverse. Implementarea unor programe de far-macovigilenţă, cu implicarea activă a farmacistului clinician, poate contribui semnificativ la îmbunătăţirea siguranţei farmacoterapiei şi la reducerea incidenţei evenimentelor adverse.Introduction. Adverse drug reactions are a major public health concern, impacting morbidity and mortality. The clinical pharmacist plays a crucial role in their identification and management. Integrating them into medical teams can reduce the incidence of adverse reactions, thereby improving patient safety. Objective. Evaluating the role of the clinical pharmacist in the early detection, rigorous reporting, and efficient management of adverse drug reactions in the Republic of Moldova. Material and methods. This was a retrospective, descriptive study. We analyzed and evaluated adverse reaction communication forms received by the Pharmacovigilance Section of the Medicines Agency of the Republic of Moldova throughout 2024. Data were analyzed quantitatively, focusing on the type of drugs involved and the severity of the reactions. Results. In 2024, 277 adverse reaction communication forms were received, including 12 cases of drug ineffectiveness. Most patients experienced allergic reactions to antituberculosis drugs (33%) and medications for HIV-AIDS infection treatment (13%). The most frequently reported adverse reactions were associated with: antituberculosis drugs (116), antibiotics (30), contrast agents (15), antihypertensives (7), infusion solutions (27), and antiretrovirals (11). The majority of adverse reactions were of moderate severity (67.55%), while serious ones constituted 17.21%, indicating that over half posed a risk to patient health. Conclusion. The study confirmed the importance of continuous monitoring of adverse reactions. Implementing pharmacovigilance programs with the active involvement of clinical pharmacists can significantly contribute to improving the safety of pharmacotherapy and reducing the incidence of adverse events
Dental impaction. Surgical management. Clinical case
Get PDFIntroducere. Incluziunea dentară reprezintă retenţia in-traosoasă sau submucoasă a unui dinte complet dezvoltat, peste perioada sa normală de erupţie, fără a avea posibilitatea sau tendinţa de a erupe. Se poate manifesta clinic prin prezenţa dintelui temporar în arcada dentară şi lipsa dintelui permanent. Scop. Determinarea şi evidenţierea particularităţilor de diagnostic, conduită şi tratament implan-to-protetic în cazul pacienţilor cu incluziuni dentare, prin prisma unui caz clinic. Material şi metode. Pacienta M.C. / F, 26 de ani, s-a adresat la Catedra de chirurgie oro-maxi-lo-facială şi implantologie orală,Arsenie Guţan”, cu prezenţa dintelui 13 inclus intraosos, diagnosticat în urma efectuării radiografiilor OPG şi CBCT, iar dintele 53 prezent în arcada dentară, fiind la etapa de contenţie a tratamentului ort-odontic. Rezultate. A fost efectuată intervenţia chirurgicală de extragere a dintelui 53 şi dintelui 13, defectul obţinut în urma intervenţiei a fost augmentat cu colapol, KP-3 LM. Dintele 13 a fost extras din motiv că morfologia apexului, închiderea acestuia şi distanţa mare care trebuia parcursă, nu permiteau redresarea ortodontică. Peste 8 luni de la extracţie, CBCT-ul repetat a arătat un volum osos suficient pentru inserarea implantului. Astfel, sub anestezie loco-re-gională şi sedare intravenoasă monitorizată, a fost efectuată inserarea implantului dentar în regiunea dintelui 13 pentru ulterioara reabilitare implanto-protetică funcţională şi estetică. Concluzii. Incluziunea dentară nediagnosticată la timp, induce după sine tratamente chirurgicale mai complexe cu reabilitări mai îndelungate. Abordarea corectă, planificarea adecvată şi tehnica chirurgicală precisă, contribuie decisiv la succesul tratamentului şi la reintegrarea socială a pacientului.Introduction. Dental impaction is the intraosseous or submucosal retention of a fully developed tooth beyond its normal eruption period, without the possibility or tendency to erupt. It can be clinically manifested by the presence of the temporary tooth in the dental arch and the absence of the permanent tooth. Objective. To determine and highlight the particularities of diagnosis, implant-prosthetic management and treatment in the case of dental inclusion, through the prism of a clinical case. Material and methods. Patient M.C. / F, 26 years old, addressed the Arsenie Gutan Department of Oral-Maxillofacial Surgery and Oral Implantology, with the presence of tooth 13 included intraosseously, diagnosed following OPG and CBCT radiographs, and tooth 53 present in the maxillary arch, being at the retention stage of orthodontic treatment. Results. The surgical intervention of extraction of tooth 53 and tooth 13 was performed, the defect obtained after surgery being augmented with KP-3 LM. Tooth 13 was extracted because the morphology of the apex, its closure and the large distance that had to be covered did not allow orthodontic correction. More than 8 months after the extraction, the repeated CBCT showed a sufficient bone volume for the insertion of the implant. Thus, under loco-regional anesthesia and monitored intravenous sedation, the insertion of the dental implant in the region of tooth 13 was performed for the subsequent implant-prosthetic rehabilitation. Conclusion. Dental inclusion not diagnosed in time, induces more complex surgical treatments with longer rehabilitations. The correct approach, adequate planning and precise surgical technique, contribute decisively to the success of the treatment and the social reintegration of the patient