Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Guillain-Barre syndrome during pregnancy: case report and clinical management challenges
Get PDFIntroducere. Sindromul Guillain-Barre (SGB) este o poli-neuropatie rară, mediată imun, care poate complica sarcina. Debutul clinic include simptome nespecifice, precum oboseala şi parestezia, care pot imita modificările fiziologice normale ale sarcinii şi pot tergiversa diagnosticul, crescând riscul pentru mamă şi făt. Scop. Prezentarea unui caz clinic şi diagnostic complex de SGB în al treilea trimestru de sarcină şi evidenţierea necesităţii unei intervenţii multidisciplinare prompte pentru îmbunătăţirea prognosticului. Material şi metode. A fost analizat un caz clinic al unei gravide la termenul de 33 s.g., care s-a adresat cu acuze la parestezii, slăbiciune musculară şi simptome bulbare, în urma unei infecţii respiratorii. Pentru stabilirea diagnosticului şi managementului au fost utilizate investigaţii clinice şi electrofiziologice, şi a fost abordată o evaluare multidisciplinară. Rezultate. Starea neurologică a pacientei s-a deteriorat progresiv, cu agravarea paresteziilor, disfuncţie bulbară durere neuro-pată care nu răspunde la tratament, în pofida sesiunilor de plasmafereză. Având în vedere riscurile de insuficienţă respiratorie şi compromitere fetală, s-a iniţiat terapia cu imu-noglobuline intravenoase (IGIV). S-a efectuat operaţia cezariană de urgenţă sub anestezie generală, s-a extras un făt de sex feminin, masa-2300g, scorul Apgar 7/8 p. Îngrijirea postnatală a inclus neuroreabilitare, pe parcursul căreia s-a observat ameliorarea neurologică progresivă şi recuperarea a forţei musculare, a deglutiţiei şi a mobilităţii. Concluzii. SGB în sarcină necesită recunoaştere precoce şi intervenţie personalizată pentru a reduce morbiditatea materno-fetală. IGIV sau plasmafereza, împreună cu o planificare individualizată a naşterii, sunt esenţiale pentru optimizarea rezultatelor şi prevenirea complicaţiilor ameninţătoare de viaţă.Introduction. Guillain-Barre syndrome (GBS) is a rare, immune-mediated polyneuropathy that may complicate pregnancy. Clinical onset often includes nonspecific symptoms such as fatigue and limb paresthesia, which can mimic normal gestational changes and delay diagnosis, increasing maternal and fetal risk. Objective. To present a clinically and diagnostically complex case of GBS in third trimester of pregnancy and to highlight the need for timely multidisciplinary intervention to improve outcomes. Material and methods. We studied a clinical case of a 34-year-old woman at 33 weeks' gestation, who presented with paresthesia, weakness, and bulbar symptoms, following an acute respiratory infection. Clinical examination, electrophysiological investigations and multidisciplinary assessment were used to establish the diagnosis and guide therapy. Results. The patient's neurological condition deteriorated progressively, with worsening paresthesia, bulbar dysfunction, and unresponsive neuropathic pain, despite two sessions of plasmapheresis. Given the risks of respiratory failure and fetal compromise, intravenous immunoglobulin (IVIG) therapy was initiated. An emergency cesarean section was performed under general anesthesia. A live healthy female infant was delivered (2300 g, Apgar score 7/8/8 points). Postpartum care included neurorehabilitation, during which the patient demonstrated gradual neurological improvement, and functional recovery in muscle strength, swallowing, and mobility. Conclusion. GBS in pregnancy requires early recognition, and tailored intervention to reduce maternal and fetal morbidity. Immunotherapy with IVIG or plasmapheresis, along with individualized delivery planning, is essential for optimizing outcomes and preventing life-threatening complications
Suportul vital bazal al căilor respiratorii la copii
No full textScopul: Asigurarea unei căi aeriene permeabile care să permită o
ventilație adecvată în condițiile unei asigurării minime sau absente a
echipamentului medical pentru pacientul pediatric.
Cauzele comune ale obstrucţiei căilor aeriene: poziţia capului în
flexie, hemoptizie, hemoragie pulmonară, vomismente, corpi străini, compresie
extrinsecă (hematoame ale gâtului, abcese ale gâtului), edem al pereţilor căilor
aeriene.
Semnele obstrucţiei căilor aeriene se prezintă prin stare de
inconştienţă, imposibilitate de a vorbi, flux prin căile aeriene scăzut sau
inexistent, cianoză sau coloraţie gri a tegumentului, respiraţie zgomotoasă.
Semnele insuficienţei respiratorii: alterarea starii de constienta,
prezenta cianozei, bătăile aripilor nazale, retracţii musculare, geamăt, stridor,
wheezing sau expir prelungit.
Tratamentul pacientului conștient este realizat prin oxigenoterapie
utilizînd canula nazală, cateterul nazal, masca faciala.Tratamentul la pacientul
inconstient se axiaza pe pozitionarea in decubit dorsal, la sugar plasarea unui
suport la nivel subscapular, deschiderea cailor aeriene prin extensia capului si
ridicarea bărbiei, subluxatia mandibulei (la pacientul cu traumatizm carniocerebral). Se utilizeaza adjuvanti ai căilor aeriene, canula oro-faringiana
(Gudel, Berman) si nazo-faringiană, ventilația cu presiune pozitiva utilizând
balon de ventilaţie. Curațarea cavitații bucale poate fi efectuată cu mănuşi sau
prin folosirea degetul înfăşurat într-o compresă (nu necesită echipament
special). În cazul pacientului traumatizat, curăţarea cavităţii bucale cu mănuşi şi
tifon se va efectua în decubit lateral, cu capul într-o poziţie neutră. Pentru
aspirația secrețiilor putem utiliza aspiratorul de secreţii, sondă de aspiraţie
rigidă Yankauer, iar îndepărtarea corpilor străini vizibili cu ajutorul pensei
Magill.
Adjuvanții căilor respiratorii (canula orofaringiană și nazo-faringiană)
se utilizaeaza doar la pacientul inconştient. Utilizarea lor permite ridicarea
limbii de pe peretele posterior al faringelui menţinând deschise căile aeriene. Se respectă alegerea dimensiunii corecte prin masurarea distanței dintre incisivii
centrali şi unghiul mandibulei iar poziţionarea cu convexitatea în sus urmând
convexitatea palatului dur.
Ventilația gură la gură la copii se efectuiaza respectînd următorii pași
: menţinem deschise căile aeriene, pensăm cu două degete narinele victimei ,
inspirăm profund, etanşiezăm gura salvatorului asupra gurii victimei, efectuam
insuflaţia timp de 1-1,5 secunde, cu un volum de aer suficient pentru a ridica
toracele , lasăm ca toracele să revină la poziția inițială (expirul). De asemenea
putem utiliza batista facială pentru ventilație, care prezintă o serie de avantaje:
este confecţionată dintr-un material plastic şi conţine un filtru de protecţie
bidirecţională, previne contactul direct cu gura, nasul şi faţa victimei, reduce
riscul contaminării salvatorului cu secreţiile victimei, iar modul de aplicare este
clar inscripţionat pe batistă.
Ventilația gură la mască cu valvă unidirecțională permite îmbogăţirea
aerului insuflat în oxygen, scade potenţialul apariţiei infecţiilor. Partea măştii
care vine în contact cu faţa prezintă o pernă de aer, ceea ce permite o fixare şi o
etanşeitate bună a măştii pe faţa victimei.
Concluzie:
Respectarea etapelor si corectitudinea efectuării tehnicelor de
permiabilizare a căilor respiratorii concomitent cu utilizarea corectă a
echipamentului minim medical este de o importanță covârșitoare în asigurarea
succesului resuscitării pacientului critic pediatric
Pollution of drinking water with microorganisms
Get PDFIntroduction
Access to microbiologically safe drinking water is essential for
preserving population health. However, microbial contamination
continues to be a major cause of waterborne diseases, particularly in
low- and middle-income countries. In some countries, disparities
between rural and urban areas regarding water treatment
infrastructure expose significant portions of the population to
sanitary risks. The lack of modern systems for water disinfection, the
proximity of drinking water sources to agricultural or sewage
contamination, and inadequate hygiene practices contribute to
frequent episodes of contamination. This study aims to investigate
the extent and impact of microbial pollution of drinking water and to
emphasize the need for systemic interventions.
Material and methods
A descriptive study was conducted through a comprehensive
bibliographic review of full-text articles and official reports from the
WHO, CDC, and national public health agencies. Data were
synthesized on the main microbial contaminants in water sources,
their routes of transmission, and the health effects on exposed
populations. Particular attention was given to out-breaks recorded
after floods, sanitation failures, and extreme weather events, which
tend to exacerbate microbial water contamination. Results
Numerous pathogenic microorganisms can be present in
inadequately treated drinking water. These include bacteria
(Escherichia coli, Salmonella spp., Shigella spp., Vibrio cholerae),
viruses (norovirus, rotavirus, hepatitis A and E viruses), and parasites
(Giardia spp., Cryptosporidium spp., Entamoeba histolytica).
Transmission occurs primarily through the fecal-oral route, with
contamination often resulting from infiltration of human or animal
waste, poor sanitation infrastructure, and surface runoff following
heavy precipitation. Microbial pollution is particularly dangerous for
children under five, the elderly, pregnant women, and individuals
with weakened immune systems. Recurrent diarrheal diseases,
dehydration, malnutrition, and chronic intestinal disorders are
frequent consequences in vulnerable groups. In rural communities
relying on wells or small surface sources, contamination is often
persistent due to lack of maintenance, absence of chlorination, and
insufficient water quality monitoring. In the context of climate
change, intense rainfall and flooding increase the load of biological
contaminants in surface and underground waters. The risks are
compounded by the overuse of antibiotics and the emergence of
antimicrobial resistance in some waterborne pathogens. These
challenges call for immediate improvements in infrastructure,
surveillance, and public health education.
Conclusions
Microbial pollution of drinking water remains a critical public health
issue, with serious implications for population morbidity and
mortality. The protection of drinking water quality must be
considered a priority in public health strategies, especially in the
context of climate instability and demographic vulnerabilities
Management of discomfort and pain during the adaptation period to complete dental prostheses
Get PDFProteza total mobilizabilă cu placa acrilică până
în prezent rămâne una din cele mai accesibile, facile
în realizare și des utilizate în tratamentul edentației
totale permițând de a restabili actul de masticație,
funcțiile fonetice, estetice și de deglutiție dereglate.
Una dintre problemele reabilitării pacienților cu
edentație totală este procesul de adaptare la structurile
ortopedice artificiale succesul acestuia depinzând
de managementul disconfortului și al durerii în perioada
de adaptare, atât din punct de vedere fizic cât și
psihologic.
Cuvinte-cheie: edentație totală, proteza total
mobilizabilă acrilică, managementul disconfortului
și durerii.The fully removable prosthesis with acrylic plate
remains one of the most accessible, easy to make
and often used in the treatment of total edentulism,
allowing to restore the act of mastication, the
phonetic, aesthetic and deglutition functions. One of
the problems of rehabilitation of patients with total
edentulism is the process of adaptation to artificial
orthopedic structures, its success depending on the
management of discomfort and pain during the adaptation
period, both physically and psychologically
Corpii străini în căile respiratorii la copii – abordări bronhoscopice diferențiate
No full textIntroducere: Aspirația de corp străin la copii este o urgență medicală cu
potențial de complicații severe, necesitând intervenție rapidă și eficientă.
Endoscopia reprezintă metoda principală de diagnostic și tratament.
Scop: prezentarea tehnicilor endoscopice diferențiate utilizate în extragerea
corpilor străini aspirați la pacienții pediatrici, evidențiind criteriile de alegere a
metodei optime.
Methods: Analiza tehnicilor endoscopice rigide și flexibile, a instrumentarului
specific și a particularităților legate de tipul, localizarea corpului străin și
caracteristicile pacientului.
Results: Bronhoscopia rigidă este standardul de aur datorită ventilației
continue și a accesului facil pentru îndepărtarea obiectelor, fiind recomandată
în majoritatea cazurilor. Bronhoscopia flexibilă este o alternativă valoroasă în
situațiile cu corpuri străine mici, localizate distal sau când bronhoscopia rigidă
este contraindicată. Alegerea tehnicii se face în funcție de localizarea corpului
străin, vârsta copilului și timpul scurs de la aspirație. Utilizarea corectă a
instrumentarului și adaptarea manevrei minimizează riscul complicațiilor.
Concluzie: Abordarea diferențiată a aspirației de corp străin prin tehnici
endoscopice personalizate optimizează siguranța și eficiența intervenției
terapeutice la copii
Incidence of pulp stones in the radiological examination
No full textIntroducere. Formațiunile concrementoase reprezintă mase calcificate de diferite dimensiuni și forme. Acestea
pot fi depistate în camera pulpară, fiind influențate de diferiți factori care contribuie la inițierea procesului de mineralizare
pulpară. În funcție de localizare, formațiunile pot fi libere, atașate și înglobate, iar în dependență de număr, pot fi unice,
multiple sau contopite.
Scopul lucrării. Studierea frecvenței formațiunilor concrementoase.
Material și metode. Pentru a defini prevalența formațiunilor concrementoase, au fost examinate 200 de radiografii
panoramice la pacienți cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani, care s-au adresat în perioada 2023-2024 la clinica stomatologică
CVIA DENT. De asemenea, a fost evaluată asocierea formațiunilor concrementoase cu vârsta și sexul pacienților.
Rezultate. Datele studiului realizat au stabilit că din numărul total de 200 de radiografii analizate, 120 aparțineau
pacienților de sex feminin, iar 80 pacienților de sex masculin. Dintre cele 120 de radiografii ale pacientelor, în 29 de cazuri
(17 %) s-au depistat formațiuni concrementoase, iar dintre cele 80 de radiografii ale pacienților de sex masculin, 20 %
au prezentat concremente. Din numărul total de radiografii a pacientelor, 34,29 % au fost cu vârsta cuprinsă între 40 – 49
ani, 31,43 % între 50-59 ani, 22,86 % - între 30-39 ani , iar 5,71 % - cu vârsta de 20 ani. Din 16 radiografii ale pacienților
de sex masculin s-au depistat 31,25 % ≥ 60 ani , 25 % între 60- 69 ani, 18,75% de la 50 - 59 de ani, 12,5 % - au 40-49 ani.
Concluzii. Formațiunile concrementoase au fost identificate mai frecvent la pacienții de sex feminin, cu o prevalență
mai mare în grupa de vârstă 40-49 de ani.Background. The pulp stones are calcified masses of different sizes and shapes. These can be detected in the pulp
chamber, influenced by various factors that lead to the initiation of the pulp mineralization process. Depending on their location,
the pulp stones can be free, attached or embedded, and based on their number, they can be unique, multiple and fused.
Objective of the study: To study the frequency of pulp stones.
Material and methods: In order to define the prevalence of pulp stones, 200 panoramic radiographs were examined
from patients aged between 20 and 60 years old who visited the CVIA DENT dental clinic during 2023-2024. Additionally,
the association of pulp stones with the age of the patients and their gender was evaluated.
Results: The study data revealed that out of the total 200 analyzed radiographs, 120 belonged to female patients
and 80 from male patients. Out of the 120 radiographs of female patients, 29 (17%) was showed pulp stones, while from
the total number of radiographs of male patients, only 20%. Among the total number of X-rays of female patients, 34.29%
were of patients aged 40–49 years, 31.43% were between 50–59 years, 22.86% were between 30–39 years, and 5.71%
were of patients aged 20 years. Among the 16 X-rays of male patients, 31.25% were of patients aged 60 years or older,
25% were between 60–69 years, 18.75% were between 50–59 years, and 12.5% were between 40–49 years.
Conclusions: Pulp stones were more frequently identified in female patients, with a higher prevalence in the 40-
49 age group
Cancerul profesional - problemă prioritară a sănătății ocupaționale
No full textContext. Sănătatea și starea de bine a populației aflate în vârstă activă reprezintă o problemă critică
de sănătate publică la nivel global. Cancerul profesional este o componentă prioritară a acestei
problematici, afectând semnificativ populația activă și generând costuri economice și sociale
considerabile. Potrivit estimărilor IARC, până la 8% din cancerele diagnosticate anual sunt
asociate expunerilor ocupaționale la agenți cancerigeni, cazuri adesea subdiagnosticate din cauza
perioadei lungi de latență și a lipsei de conștientizare. În acest context, scopul studiului constă în
identificarea particularităților epidemiologice ale bolilor profesionale și ale morbidității
oncologice, pentru a identifica zonele cu risc crescut de dezvoltare a cancerului profesional.
Metode. Studiul a fost realizat sub forma unei cercetări observaționale, transversale și
retrospective, analizând cazurile noi de boli profesionale și afecțiuni oncologice înregistrate în
județul Suceava, în perioada 1988–2024. Datele utilizate au fost preluate din evidențele secundare
ale Direcției de Sănătate Publică. Au fost examinate dinamica temporală a cazurilor, structura
bolilor profesionale în funcție de forma nosologică și distribuția tipurilor de cancer în funcție de
localizarea anatomică. Estimările prevalenței expunerii ocupaționale s-au bazat pe analiza a 364
de dosare de boli profesionale recunoscute, cu dezagregare în funcție de sex, grupe de vârstă,
vechime în muncă, factori de risc, sector economic, grup ocupațional, formă clinică și complicații
asociate. Au fost calculate vârsta medie și durata medie a expunerii profesionale. Datele au fost
procesate cu Microsoft Excel, utilizând metode statistice descriptive și comparative. Rezultate. Analiza datelor din județul Suceava (1988–2024) evidențiază o scădere a cazurilor de
boli profesionale și o creștere a incidenței cancerelor, ilustrate prin modele de regresie cubică (R²
> 0,74). Cancerele bronho-pulmonare au fost cele mai frecvente (260–345 cazuri/an). Analiza
aprofundată a 364 dosare oficial recunoscute de boli profesionale, a constatat vârsta medie a
lucrătorilor afectați 42,5 ± 10,42 ani și debutul expunerii profesionale la 19,8 ani, durata medie a
expunerii a fost de 14,4 ± 8,30 ani, cele mai multe cazuri fiind înregistrate după 16–25 ani de
muncă. Pulberile au fost cauza principală (71,4%) la lucrătorii cu o expunere mai mare de 16 ani,
urmate de emulsii de răcire/lubrifianți (19,1%) care predominau la cei cu vechime sub 5 ani.
Silicoza a predominat (57,1%), în special în industriile extractive. Cancerele pulmonare și cele
cutanate, pot fi asociate expunerilor ocupaționale la silice, radon și radiații ultraviolete.
Discuții. Evoluția bolilor profesionale și a cancerului în județul Suceava reflectă transformările
structurale din economie, automatizarea și îmbunătățirea măsurilor de protecție, dar și posibila
sub-raportare a bolilor profesionale. Creșterea cancerelor, în special bronho-pulmonare, sugerează
un impact potențial al expunerilor ocupaționale, în contextul sub-recunoașterii cancerului
profesional. Aceasta se explică prin latență lungă, dificultăți de atribuire cauzală și nivel redus de
conștientizare medicală. Pulberile industriale au prezentat o asociere directă cu riscul de
pneumoconioză, în timp ce emulsiile de răcire și lubrifianții au fost implicați în cazuri de expunere
timpurie. Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Internațională a Muncii și IARC susțin că
prevenirea cancerului profesional trebuie să fie o prioritate de sănătate ocupațională și publică. În
acest context, subliniază necesitatea evaluării riguroase a expunerii profesionale în cazurile de
cancer pentru prevenirea eficientă a riscurilor ocupaționale. Sunt necesare politici publice de
reducere a inegalității în condițiile de muncă și în aplicarea reglementărilor
Evaluation of the efficacy of SGLT2 inhibitor therapy in patients with heart failure with preserved ejection fraction
Get PDFRezumat.
Obiective. Acest review literar își propune evaluarea eficacității clinice și fiziopatologice a inhibitorilor cotransportorului sodiu-glucoză tip 2 (SGLT2) la
pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată (ICFEP), având în vedere lipsa terapiilor cu impact dovedit asupra prognosticului acestei
categorii.
Metode. S-a realizat o analiză a surselor de literatură incluse în bazele de date PubMed, Google Scholar, HINARI, incluzând trialuri clinice majore randomizate
(EMPEROR-Preserved, DELIVER, PRESERVED-HF, SOLOIST-WHF, EMPULSE), metaanalize relevante, mecanisme fiziopatologice și recomandările actuale ale
ghidurilor internaționale (ACC/AHA/HFSA și ESC) privind insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată. Căutarea a fost efectuată utilizând cuvintele
cheie: ”SGLT2 inhibitors”, ”heart failure with preserved ejection fraction”, ”empagliflozin”, ”dapagliflozin”.
Rezultate. Studiile EMPEROR-Preserved și DELIVER au demonstrat că empagliflozin și dapagliflozin reduc semnificativ (cu aproximativ 20%) riscul de
spitalizare pentru insuficiență cardiacă la pacienții cu ICFEP, efecte consistente indiferent de statusul diabetic și spectrul fracției de ejecție peste 40%. Studiul
PRESERVED-HF a confirmat îmbunătățirea calității vieții și a capacității funcționale sub tratament cu dapagliflozin. Metaanalizele au consolidat aceste
rezultate, evidențiind o reducere consistentă a evenimentelor clinice și beneficii renale suplimentare. Profilul de siguranță s-a dovedit favorabil, cu riscuri
minime și gestionabile ale efectelor adverse (infecții genitourinare minore, hipotensiune tranzitorie).
Concluzii. Inhibitorii SGLT2 reprezintă prima clasă de medicamente cu dovezi solide privind eficacitatea în tratamentul ICFEP, reducând riscul de internări
repetate și ameliorând simptomele și funcționalitatea pacienților. Această clasă terapeutică a fost rapid adoptată de ghidurile internaționale, schimbând
fundamental abordarea clinică a pacienților cu ICFEP. Implementarea largă a inhibitorilor SGLT2 este recomandată pentru toți pacienții eligibili, reflectând o
schimbare majoră de paradigmă în managementul insuficienței cardiace cu fracție de ejecție păstrată.Summary.
Objectives. This literature review aims to evaluate the clinical and pathophysiological efficacy of sodium-glucose cotransporter 2 (SGLT2) inhibitors in
patients with heart failure with preserved ejection fraction (HFpEF), given the historical lack of therapies with proven prognostic benefit for this subgroup.
Methods. A comprehensive analysis of literature sources was conducted using databases such as PubMed, Google Scholar, and HINARI. The review included
major randomized clinical trials (EMPEROR-Preserved, DELIVER, PRESERVED-HF, SOLOIST-WHF, EMPULSE), relevant meta-analyses, pathophysiological
mechanisms, and current recommendations from international guidelines (ACC/AHA/HFSA and ESC), regarding heart failure with preserved ejection fraction
(HFpEF). The search was performed using the following keywords: ”SGLT2 inhibitors”, ”heart failure with preserved ejection fraction”, ”empagliflozin”,
”dapagliflozin”.
Results. The EMPEROR-Preserved and DELIVER studies demonstrated that empagliflozin and dapagliflozin significantly reduce (by approximately 20%) the
risk of hospitalization for heart failure in HFpEF patients, with consistent effects regardless of diabetic status and across the ejection fraction spectrum above
40%. The PRESERVED-HF trial confirmed improvements in quality of life and functional capacity with dapagliflozin. Meta-analyses reinforced these findings,
showing consistent reductions in clinical events and additional renal benefits. The safety profile proved favorable, with minimal and manageable adverse
effects (minor genitourinary infections, transient hypotension).
Conclusions. SGLT2 inhibitors represent the first class of medications with robust evidence of efficacy in the treatment of HFpEF, reducing recurrent
hospitalizations and improving patients’ symptoms and functionality. This therapeutic class has been rapidly adopted into international guidelines,
fundamentally changing the clinical approach to HFpEF patients. Broad implementation of SGLT2 inhibitors is recommended for all eligible patients,
reflecting a major paradigm shift in the management of heart failure with preserved ejection fraction
Advanced methods in endodontic treatment
No full textIntroducere. Dereglările temporomandibulare reprezintă un grup heterogen de afecțiuni ale sistemului stomatognat,
caracterizate prin sindrom algic, limitare funcțională și modificări structurale, având o prevalență mai mare la adulții
tineri (18-40 ani). Tabloul clinic al bolii este variabil atât în ceea ce privește numărul de semne și simptome prezente, cât
și intensitatea și frecvența de expresie a acestora. Aprecierea integrată a severității bolii reprezintă în prezent o provocare
clinică, având în vedere utilizarea multiplelor protocoale de investigație în practica stomatologică. În ultimii ani, utilizarea
sistemului DC/TMD (Diagnostic Criteria for Temporomandibular Disorders) și a instrumentelor bazate pe acesta a devenit
din ce în ce mai frecventă în diagnosticul primar al bolii.
Scopul lucrării. Aprecierea severității dereglărilor temporomandibulare și a particularităților de manifestare la
adulți tineri.
Material și metode. În perioada septembrie-decembrie 2024, au fost evaluați 60 de pacienți cu dereglări temporomandibulare,
care s-au adresat consecutiv la baza universitară Fala Dental. Pacienții au fost diagnosticați în baza sistemului
DC/TMD, iar severitatea bolii a fost apreciată utilizând Indicele Temporomandibular (TMI), atât în baza scorului
total, cât și a subscalelor acestuia (musculară, articulară, funcțională).
Rezultate. În eșantionul evaluat au predominat femeile (63.33%, n = 38) și persoanele sub 30 ani (71.66%, n =
43). Au fost atestate următoarele forme clinice: dereglări algice – 22 cazuri (36.66%), deranjamente interne – 31 cazuri
(51.66%), dereglări articulare degenerative – 7 cazuri (11.66%). Severitatea bolii (TMI) a variat în cadrul eșantionului
(minim – 0.41, maxim- 0.83, media – 0.55±0.27), cu o severitate mai înaltă la persoane cu forme degenerative (0.63±0.24)
și în formele algice (0.50±0.23). Evaluarea subscalelor TMI a relevat scoruri medii mai ridicate pentru aspectul funcțional
și muscular, în special la femei (p = 0.026).
Concluzii. Indicele Temporomandibular (TMI) și subscalele sale s-au dovedit a fi instrumente robuste în cuantificarea
severității bolii, în diferite forme clinice ale dereglărilor temporomandibulare la adulți tineri.Background. Temporomandibular disorders (TMD) represent a heterogeneous group of diseases of the stomatognathic
system characterized by pain syndrome, functional limitation, and structural changes, with a higher prevalence
in young adults (18-40 years). The clinical picture of the disease is varied in terms of the number of signs and symptoms
present, as well as the intensity and frequency of their expression. Currently, the integrated assessment of the severity
of the disease represents a clinical challenge, given that multiple investigation protocols are used in clinical practice. In
recent years, the use of the DC/TMD system (Diagnostic Criteria for Temporomandibular Disorders) and instruments
based on it has become increasingly widespread in the primary diagnosis of the disease.
Objective of the study. Assessment of the severity level of temporomandibular disorders and the particularities
of its expression in young adults.
Material and methods. Between September and December 2024, 60 patients with temporomandibular disorders
were evaluated, who consecutively were referred to Fala Dental university clinic. The patients were diagnosed based on
the DC/TMD system, the severity of the disease was assessed based on the Temporomandibular Index (TMI), by using the
total score and its subscales (muscular, articular, functional).
Results. In the evaluated sample, women predominated (63.33%, n = 38), so were people under 30 years of age
(71.66%, n = 43). The following clinical forms were observed: pain disorders – 22 cases (36.66%), internal derangements
– 31 cases (51.66%), degenerative joint disorders – 7 cases (11.66%). The severity of the disease (TMI) varied within the
sample (minimum – 0.41, maximum – 0.83, mean – 0.55±0.27), with higher severity in people with degenerative TMD
(0.63±0.24) and painful TMD (0.50±0.23). The evaluation of the TMI subscales revealed higher mean scores for the functional
and muscular aspects, especially in women (p = 0.026).
Conclusions. The Temporomandibular Index (TMI) and its subscales have proven to be robust in quantifying the
severity of the disease, in different clinical variants of temporomandibular disorders in young adults
Principles of effective communication with elderly patients in community pharmacy practice
Get PDFIntroduction.
Effective communication techniques within the pharmaceutical system enhance the pharmacist's image as a medication expert. Emphasizing these communication principles helps pharmacists create a favorable environment during counseling session with elderly patients, addressing their specific needs and expectations.
The aim of the study was to highlight the principles and general rules of communication adapted to the needs of elderly individuals as beneficiaries of specialized pharmaceutical care and to ensure the quality of pharmaceutical services provided to them in community pharmacies.
Material and methods.
The research conducted was descriptive in nature, and the research instrument used was a questionnaire consisting of eight closed-ended questions that focused on various aspects of information exchange between pharmacists and elderly patients during medication dispensing.
Results.
A survey of 406 community pharmacists revealed that they are key sources of information in elderly patients' medication decisions. By asking questions about medications and health conditions, pharmacists engage patients and enhance interactions. Identifying and overcoming communication barriers in the pharmacist-elderly patient relationship depends on the techniques and tools used by pharmacists. Most respondents indicated that they rarely encounter communication barriers with elderly patients during counseling. Open and effective communication, along with adapting language to the patient’s level of understanding, supports accurate medication counseling and helps prevent errors. Applying effective communication principles ensures that elderly patients receive necessary information about their medication, especially in the case of minor ailments. Elderly patients frequently seek advice on issues such as muscle pain, insomnia, constipation, and cough. In these cases, pharmacists recommend and select appropriate over-the-counter medications for them. Implementing a counseling algorithm for elderly patients in community pharmacies could significantly improve communication quality and patient outcome.
Conclusions.
Standardized communication techniques, such as an elderly-centered counseling algorithm, can help prevent medication errors and promote rational medication use in outpatient settings, especially for minor ailments