Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Mental diseases: optimizing the quality of medical act from a bioethical perspective
Get PDFIn the contemporary era, along with socio-cultural development, the
role of medical bioethics in clinical practice is constantly increasing.
Bioethics, like any other field of science, is based on some principles,
based on which problems in the management of mental illnesses will be
analyzed. These principles are: primum non-nocere, respect for patient
autonomy, beneficence and justice or equity
Intravesical chemotherapy in high-risk non-muscle invasive bladder tumors
Get PDFIntroducere. Cancerul de vezică urinară reprezintă 3% din totalul cancerelor şi se situează, ca incidenţă, pe locul 11 la ambele sexe. Chimioterapia intravezicală este o opţiune de tratament pentru tumorile vezicale non-invazive (NMIBC) cu risc ridicat, în special atunci, când se instalează eşecul tratamentului cu BCG. Scop. Evaluarea eficienţei chimi-oterapicelor intravezicale în NMIBC cu risc crescut, ca alternativă la tratamentul eşuat cu BCG sau în combinaţie cu acesta, printr-o analiză sistematică a literaturii. Material şi metode. S-a efectuat o căutare sistematică în PubMed, Springer, European Urology şi baza de date Cochrane pentru articole publicate între 2000 şi 2024. Au fost incluse studii care au evaluat rata de recidivă, progresie şi mortalitatea la pacienţii supuşi tratamentului. Calitatea studiilor a fost analizată cu instrumentul QUADAS-2. Rezultate. Au fost incluse 20 de studii dintr-un total de 156 identificate. Adăugarea chimioterapiei intravezicale la BCG, ca adjuvant, a fost examinată pe un lot de 800 de pacienţi din patru studii clinice. Beneficiul chimio-imunoterapiei combinate pare a fi limitat la pacienţii cu tumori Ta şi T1 (nu CIS), deoarece reducerile ratelor de recurenţă şi progresie nu au fost semnificative. Când au fost compilate rezultatele studiilor, riscul de recurenţă (RR 0,75; 95% CI 0,61-0,92; P=0,006) şi progresie (RR 0,45; 95% CI 0,25-0,81; P=0,007) au fost reduse prin adăugarea chimioterapiei (Epirubicină/Mit-omicina C) fără toxicitate suplimentară. Concluzii. Comparativ cu chimioterapia intravezicală, terapia cu BCG este superioară pentru reducerea ratei de recidivă şi a ratei de progresie tumorală. În caz de eşec a tratamentului cu BCG, agenţii de salvare sunt Gemcitabina, chimioterapia augmentată prin hipertermie cu microunde şi electromotilitate.Introduction. Bladder cancer represents approximately 3% of all cancer cases worldwide and ranks 11th in incidence for both sexes. Intravesical chemotherapy is a treatment option for high-risk non-muscle invasive bladder cancer (NMIBC), especially when immunotherapy (instillations with Bacillus Calmette-Guerin) fails. Objective. To evaluate the efficacy of intravesical chemotherapeutic agents in high-risk NMIBC as an alternative to failed BCG treatment or in combination with it, through a systematic review of the literature. Material and methods. A systematic search was conducted in PubMed, Springer, European Urology, and the Cochrane database for articles published between 2000 and 2024. Studies evaluating recurrence rates, progression, and mortality in patients who underwent either separate or combined treatment. The quality of the studies was assessed using the QUADAS-2 tool. Results. A total of 20 studies were included from 156 identified. The addition of intravesical chemotherapy to BCG as an adjuvant was examined on a total of 800 patients across four clinical studies. The benefit of combined chemo-immunotherapy appears to be limited to patients with Ta and T1 tumors (not CIS), as reductions in recurrence and progression rates were not significant. When the results of the studies were compiled, the risk of recurrence (RR 0.75; 95% CI 0.61-0.92; P=0.006) and progression (RR 0.45; 95% CI 0.25-0.81; P=0.007) were reduced by adding chemotherapy (Epirubicin/Mitomycin C) without additional toxicity. Conclusion. Compared to intravesical chemotherapy, BCG therapy is superior in reducing recurrence and tumor progression rates. In cases of BCG treatment failure (induction and maintenance), salvage agents include Gemcitabine, hyperthermic chemotherapy with microwaves, and electromotility
Particularități de diagnostic și tratament chirurgical al sialolitiazei
Get PDFIntroducere
Sialolitiaza este o patologie ce afectează canalele excretoare ale glandelor salivare mari și parenchimul glandular
prin formarea de concremente. Sialolitiaza poate fi diagnosticată atât prin radiografie simplă, cât și prin metode
imagistice performante precum sialografia, ecografia (USG), sialendoscopia, scintigrafia, tomografia computerizată,
imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia cu emisie de pozitroni (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. Scopul
acestui studiu a fost evaluarea fezabilității ortopantomografiei și radiografiei planșeului cavității orale în vederea
vizualizării sialoliților.
Material și metode
Lotul de studiu a constituit 140 de pacienți cu sialolitiază, internați în secția de Chirurgie oro-maxilo-facială a Institutului
de Medicină Urgentă din or. Chișinău. În vederea stabilirii diagnosticului, la 126 de pacienți au fost efectuate
ortopantomografia și radiografia planșeului oral, iar 14 pacienți au fost examinați prin tomografie computerizată.
Rezultate
Metodele utilizate au demonstrat fezabilitate parțială, dat fiind faptul că sialoliții cu dimensiunile între 1-3 mm,
nu au fost previzualizați prin metodele radiografice propuse. Radiografic au fost depistați sialoliți la 109 pacienți
(77,9%), dintre care un singur concrement – la 86 pacienți (78,9%), două concremente – la 18 pacienți (16,5%) și 3
concremente – la 5 pacienți (2,8%), cu un total de 137 de sialoliți, iar 26 de concremente cu dimensiunile între 1-3
mm, au fost depistate doar în timpul intervenției chirurgicale.
Concluzii
Ortopantomografia și radiografia planșeului cavității orale au demonstrat fezabilitate pentru concrementele mai
mari de 3 mm, în timp ce sialoliții mai mici de 3 mm, necesită metode imagistice avansate.
Cuvinte cheie: sialolitiaza, sialoliți, concremente, metode de diagnostic.Introduction
Sialolithiasis is characterized by formation of concrements within the excretory ducts of the major salivary
glands and the glandular parenchyma. Sialolithiasis can be diagnosed by plain radiography, and by advanced imaging
methods such as sialography, ultrasound, sialendoscopy, scintigraphy, computed tomography, magnetic resonance
imaging (MRI) and positron emission tomography (18)F-FDG (PET) [1, 2, 3, 4]. The aim of the study was to evaluate
the feasibility of orthopantomography and radiography for sialoliths visualization.
Material and methods
The study group included 140 patients with sialolithiasis, hospitalized in the OMF Surgery Department of the
Institute of Emergency Medicine from Chisinau. For diagnostics, in 126 patients the orthopantomography and oral
floor radiography were performed, and 14 patients were examined by computed tomography.
Results
The methods which we have used demonstrated partial feasibility, because the sialoliths with dimensions between
1-3 mm were not visualized by applied radiographic methods. Sialoliths were visualized radiographically
in 109 patients (77.9%), of which a single concrement was found in 86 patients (78.9%), two concrements – in 18
patients (16.5%) and 3 concrements – in 5 patients (2.8%) with a total number of 137 sialoliths, and 26 concrements
with dimensions between 1-3 mm, were detected only during surgery.
Conclusions
The orthopantomography and radiography of the floor of the oral cavity demonstrated feasibility for concrements
larger than 3 mm, while smaller sialoliths required advanced imaging methods
Diagnostic criteria and clinical implications of bronchopulmonary aspergillosis in children with cystic fibrosis
Get PDFIntroducere. FC afecţiune monogenică cu transmitere AR. Colonizarea cu Af joacă rol semnificativ în agravarea simptomatologiei respiratorii şi declanşarea exacerbărilor de boală. Diagnosticul precoce şi tratamentul adecvat sunt esenţiale pentru prevenirea deteriorării funcţiei pulmonare şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Scop. Identificarea unor teste diagnostice pentru aspergiloza bronhopulmonară alergică (ABPA) la copiii cu fibroză chistică şi evaluarea impactul acesteia asupra evoluţiei bolii pulmonare. Material şi metode. Studiul a preconizat analiza datele clinice şi par-aclinice a 56 de pacienţi cu Fibroză chistică, dintre care 18 pacienţi (32%) au fost diagnosticaţi cu Aspergiloză bronhopulmonară alergică conform criteriilor clinice, imagistice şi imunologice. Dintre pacienţii incluşi în studiu, 55% de sex masculin şi 45% de sex femenin. Rezultate. Criteriile clinice la pacienţii cu FC: tuse productivă persistentă 89%, dispnee 66%, fatigabilitate 44%, pierderea ponderală 22%. Niveluri crescute de IgE total (>500 UI/mL) înregistrate la 83 %,anticorpii specifici IgE/IgG anti-Af detectaţi la 72%, eozinofilia periferică (500 cel/mm3) prezentă în 55 % cazuri. Radiografia cutiei toracice a evidenţiat modificări nespecifice în 60% cazuri. Explorările imagistice prin CT pulmonară au identificat modificări: opacităţi nodulare, semnul halo, infiltrate perihilare, bronşectazii cilindrice, cavităţi pulmonare. Diagnosticul a întârziat la 50% pacienţi din cauza suprapunerii cu exacerbările bacteriene. Concluzii. Diagnosticarea ABPA la copiii cu FC rămâne dificilă, necesită corelarea markerilor serologici cu imagistica. IgE totală/specifică sunt utile pentru screening, dar confirmarea necesită CT toracic. Strategii mai sensibile pot permite detectarea precoce şi îmbunătăţirea funcţiei pulmonare a pacienţilor.Introduction. CF is a monogenic condition with AR transmission. Colonization with Aspergillus plays a significant role in worsening respiratory symptoms and triggering disease exacerbations. Early diagnosis and adequate treatment are essential for preventing deterioration of lung function and improving quality of life. Objective. To identify diagnostic tests for allergic bronchopulmonary aspergillosis (ABPA) in children with cystic fibrosis and to assess its impact on the progression of pulmonary disease. Material and methods. The study aimed to analyze the clinical and paraclinical data of 56 patients with cystic fibrosis, of whom 18 patients (32%) were diagnosed with Allergic bronchopulmonary aspergillosis based on clinical, imaging, and immunological criteria. Among the included patients, 55% patients were male and 45% patients were female. Results. The predominant clinical criteria in CF patients: persistent productive cough (89%), dyspnea (66%), fatigue (44%), and weight loss (22%). Elevated total serum IgE levels (>500 IU/mL) were recorded in 83%, and specific IgE/IgG antibodies against Aspergillus fumigatus were detected in 72%. Peripheral eosinophilia (>500 cells/mm3) was present in 55%. Chest X-rays revealed nonspecific changes in 60% cases. Pulmonary CT imaging identified structural lung abnormalities: nodular opacities, halo sign, perihilar infiltrates, cylindrical bronchiectasis, pulmonary cavities. Diagnosis was delayed in 50% of patients due to overlap with bacterial exacerbations. Conclusion. Diagnosis of ABPA in children with CF remains challenging, requiring correlation of serological markers with imaging. Total/specific IgE are useful for screening, but confirmation requires chest CT. More sensitive strategies may allow early detection and improvement of patients’ lung function
Prospects for genomic sequencing methods within one health approach framework
Get PDFIntroduction. The core objectives of the One Health concept – such as safeguarding
human and environmental health, controlling antimicrobial resistance, and ensuring food
biosafety – rely heavily on nucleic acid sequencing. These methods enable the identification
and characterization of nucleotide sequences, from the genomes of individual
microorganisms to the metagenomic profiles of entire microbial communities in
environmental, human, and animal samples.
Purpose of the study. This review examines the scientific literature on modern
sequencing technologies, analyzing their characteristics, advantages, and potential
applications within the One Health approach.
Material and methods. Scientific and informational materials published in the abstract
databases Scopus, Web of Science, PubMed, European Food Safety Authority, etc. were
collected and analyzed.
Results. A range of well-known sequencing methods, based on different principles for
reading and processing genetic information, are widely used—from classical Sanger
sequencing to next-generation sequencing (NGS). Multilocus sequence analysis increases
the specificity of genotyping pathogens of foodborne infectious diseases, making it suitable
for monitoring pathogens in food production and other points within the food chain.
Nanopore sequencing is a promising tool for studying bacterial plasmids and localizing
genes in multidrug-resistant bacteria. This is important for developing new drugs, ensuring
the rational use of existing antibiotics for disease prevention and treatment, and for
improving sanitary and epidemiological conditions. Whole-genome sequencing (WGS)
allows the identification of infectious agents, including unculturable and previously
unknown microorganisms. It is also used to determine the genetic relatedness of pathogens
isolated from different sources during investigations of outbreaks and sporadic cases of food
poisoning and infection. Metagenomics plays a leading role in discovering unstudied taxa,
as well as uncultivated and difficult-to-cultivate microorganisms. Its main advantage is that
direct WGS reveals the complete composition of the microbial community in various human,
animal, environmental, and food biotopes. This allows for an assessment of their impact on
health and helps to reduce the risk of disease.
Conclusions. Microbial genome sequencing is a powerful tool for implementing the One
Health approach and its core principles. Its applications offer significant potential,
particularly for controlling the spread of infectious diseases, curbing the development of
antimicrobial resistance, and monitoring food safety. Both classical Sanger sequencing and
next-generation sequencing (NGS) methods are increasingly used in medicine and other
fields to advance shared goals in human and environmental health
Sindromul de fragilitate la vârstnicii cu boala cerebrovasculară: aspecte clinice și factori de risc implicați
Get PDFRezumat
Introducere. Fragilitatea este o problemă frecventă în rândul populației vârstnice. Pacienții cu comorbidități, inclusiv cerebrovasculare, prezintă un risc înalt de fragilitate. Sindromul de fragilitate asociat bolii cerebrovasculare
scade durata și calitatea vieții și crește probabilitatea de dependență a pacientului de vârstă înaintată. Fragilitatea
în context clinic necesită o abordare multidisciplinară. Scopul cercetării a fost de a evidenția particularitățile clinice și factorii de risc la pacienții vârstnici cu boală cerebrovasculară și fragilitate. Material și metode. S-a efectuat
studiul literaturii de specialitate la tema abordată, utilizând bazele de date precum: PubMed, Springer, ScienceDirect, Google Academic, The Lancet, cu selectarea lucrărilor publicate în perioada anilor 2004-2024. Rezultate
și discuții. Sindromul de fragilitate este un sindrom geriatric comun, dar și una dintre cele mai mari provocări cu
care se confruntă populația de vârstă înaintată. Fragilitatea se asociază diverselor comorbidități cronice, inclusiv
de ordin neurologic, influențând evoluția și rezultatele clinice a acestora. Fragilitatea este frecvent întâlnită în
boala cerebrovasculară acută, iar una din patru persoane suferă de fragilitate după un accident vascular cerebral
suportat. Pacienții cu fragilitate și accident vascular cerebral au avut un risc de mortalitate cu 2,66 mai mare în
comparație cu pacienții cu accident vascular cerebral fără fragilitate. Abordarea multidimensională care vizează
factorii de risc în apariția fragilității poate oferi o perspectivă promițătoare pentru prevenirea fragilității, dar și
creșterea calității și duratei vieții la pacienții vârtsnici. Concluzii. Sindromul de fragilitate la pacienții cu boală
cerebrovasculară influențează rezultatele clinice, crește durata de spitalizare, crește riscul de dependență și de
mortalitate la pacienții vârstnici.Summary Introduction. Frailty is a common problem among the elderly population. Patients with comorbidities, including cerebrovascular, are at high risk of frailty. Frailty syndrome associated with cerebrovascular disease decreases the
duration and quality of life and increases the likelihood of patient dependency. Frailty in a clinical context requires
a multidisciplinary approach. The aim of the research was to highlight clinical features and risk factors in elderly
patients with cerebrovascular disease and frailty. Material and methods. A study of the specialized literature on the
topic was carried out, using databases such as: PubMed, Springer, ScienceDirect, Google Academic, The Lancet,
selecting works published between 2004-2024. Results and discussions. Frailty syndrome is a common geriatric
syndrome, but also one of the greatest challenges facing the elderly population. Frailty is associated with various
chronic comorbidities, including neurological ones, influencing their clinical course and outcomes. Frailty is frequent
syndrome in acute cerebrovascular disease, and one in four people suffers from frailty after a stroke. Patients with
frailty and stroke had a 2.66 higher probability of mortality compared to patients without frailty. A multidimensional
approach targeting risk factors in the occurrence of frailty may offer a promising perspective for preventing frailty,
but also increasing the quality and duration of life in elderly patients.Conclusions. Frailty syndrome in patients with
cerebrovascular disease influences clinical outcomes, increases the length of hospitalization, increases the risk of
dependency and mortality in elderly patients.Резюме Введение. Хрупкость - распространенная проблема среди пожилых людей. Пациенты с сопутствующими заболеваниями, в том числе цереброваскулярными, подвержены высокому риску развития хрупкости. Синдром
хрупкости, связанный с цереброваскулярными заболеваниями, уменьшает продолжительность и качество
жизни и увеличивает вероятность возникновения зависимости у пожилого пациента. Хрупкость в клиническом контексте требует мультидисциплинарного подхода. Целью настоящего исследования явилось выявление клинических особенностей и факторов риска у пожилых пациентов с цереброваскулярными заболеваниями и хрупкостью. Материал и методы. Проведен обзор литературы по теме исследования с использованием
таких баз данных, как PubMed, Springer, ScienceDirect, Google Academic, The Lancet, с отбором работ, опубликованных в период с 2004 по 2024 год. Результаты и обсуждение. Синдром хрупкости является распространенным гериатрическим синдромом, а также одной из самых серьезных проблем, с которыми сталкивается
пожилое население. Хрупкость ассоциируется с различными хроническими сопутствующими заболеваниями, в
том числе неврологическими, влияющими на их клиническое течение и исходы. Хрупкость часто встречается
при острых цереброваскулярных заболеваниях, и каждый четвертый человек страдает от хрупкости после
перенесенного инсульта. У пациентов с хрупкостью и инсультом риск смертности на 2,66 процента выше,
чем у пациентов с инсультом без хрупкости. Многомерный подход, направленный на факторы риска развития
хрупкости, может предложить многообещающую перспективу для профилактики хрупкости и повышения
качества и продолжительности жизни пожилых пациентов. Выводы. Синдром хрупкости у пациентов с цереброваскулярными заболеваниями влияет на клинические исходы, увеличивает продолжительность госпитализации, повышает риск развития зависимости и смертности у пожилых пациентов
Schizophrenia and second-generation antipsychotics
Get PDFIntroducere. Managementul farmacologic al psihozelor a cunoscut progrese importante, antipsihoticele atipice devenind standard terapeutic datorită eficacităţii extinse şi tol-erabilităţii superioare. Evoluţia este esenţială în schizofrenie, tulburare cronică, cu manifestări complexe ce necesită terapii personalizate. Scop. Analiza datelor ştiinţifice privind antipsihoticele de nouă generaţie în tratamentul schizofreniei, axându-ne pe eficienţă terapeutică, profilul reacţiilor adverse şi optimizarea managementului. Material şi metode. Studiul se bazează pe revizuirea literaturii din 2014-2024 (PubMed, Medscape, NEJM, BMC Psychiatry, ScienceDirect, Google Scholar), ghiduri clinice internaţionale (APA, NICE) şi protocoale clinice naţionale, analizând eficienţa, riscurile şi priorităţile antipsihoticelor de nouă generaţie în tratamentul schizofreniei. Rezultate. Datele literaturii arată că antipsihoticele de nouă generaţie sunt mai eficiente în controlul simptomelor negative şi cognitive ale schizofreniei comparativ cu cele tipice. Acţionează prin modularea receptorilor dopaminergici D2 şi blocarea receptorilor serotoninergici 5-HT2A, influenţând şi alte sisteme neurochimice. Profilul lor de efecte adverse este mai favorabil, cu risc redus de simptome extrapiramidale, dar pot provoca creştere în greutate, dislipidemie şi sindrom metabolic. Aceste constatări subliniază necesitatea unui echilibru între eficacitate şi tolerabilitate, cu monitorizare atentă în vederea optimizării calităţii vieţii. Concluzii. Eficienţa antipsihoticelor de nouă generaţie în schizofrenie este susţinută de date clinice, însă profilul distinct de reacţii adverse impune monitorizarea sistematică a parametrilor metabolici, neurologici şi psiho-comportamentali, pentru personalizarea tratamentului şi prevenirea complicaţiilor.Introduction. The pharmacological management of psychosis has seen significant advances, with atypical antipsychotics becoming the standard of care due to their broad efficacy and superior tolerability. Progress is essential in schizophrenia, a chronic disorder with complex symptoms that require personalized therapies. Objective. To analyze scientific data on new-generation antipsychotics in the treatment of schizophrenia, focusing on therapeutic efficacy, adverse reaction profile, and management optimization. Material and methods. The study is based on a review of the literature from 2014-2024 (PubMed, Medscape, NEJM, BMC Psychiatry, ScienceDirect, Google Scholar), international clinical guidelines (APA, NICE), and national clinical protocols, analyzing the efficacy, risks, and priorities of new-generation antipsychotics in the treatment of schizophrenia. Results. Literature data show that new-generation antipsychotics are more effective in controlling the negative and cognitive symptoms of schizophrenia compared to typical antipsychotics. They act by modulating D2 dopaminergic receptors and blocking 5-HT2A serotonergic receptors, also influencing other neurochemical systems. Their adverse effect profile is more favorable, with a reduced risk of extrapyramidal symptoms, but they can cause weight gain, dyslipidemia, and metabolic syndrome. These findings underscore the need for a balance between efficacy and tolerability, with careful monitoring to optimize quality of life. Conclusion. The efficacy of second-generation antipsychotics in schizophrenia is supported by clinical data, but their distinct adverse reaction profile requires systematic monitoring of metabolic, neurological, and psycho-behavioral parameters to personalize treatment and prevent complications
Schizophrenia comorbid with psychoactive substance use
Get PDFIntroducere. Schizofrenia este o tulburare psihică severă, asociată cu consumul de droguri, ceea ce modifică evoluţia tipică a bolii. Comorbiditatea are implicaţii majore, vizând manifestările psihopatologice ale schizofreniei şi com-plianţa la terapie, motiv pentru care, necesită abordare specială şi interdisciplinară. Scop. A analiza dacă există diferenţe, privind debutul schizofreniei, caracteristicile psihopatologice şi evoluţia acestora în timp, aderenţa la terapie la consumatorii de droguri. Material şi metode. Folosind baze de date validate ştiinţific NCBI (inclusiv PubMed), ScienceDirect (Elsevier) şi CyberLeninka, a fost realizată o revizie narativă a literaturii ştiinţifice pentru anii 20152024. Criteriile de selecţie includ relevanţa limbii (atât engleză, cât şi rusă), răspunsul terapeutic, simptomatologia şi comorbiditatea. Rezultate. Studiile analizate privind comorbiditatea dintre schizofrenie şi consumul de droguri (opioide, cannabis, catinone sintetice şi substanţe psihoac-tive de tip „designer”) indică o vârstă medie mai precoce a debutului simptomelor schizofreniei la consumatori: 20,7 ± 3,37 ani, comparativ cu 23,9 ± 9,3 ani la pacienţii fără istoric de consum. Intensitatea clinică a simptomelor şi evoluţia acestora în timp, diferă în funcţie de forma schizofreniei, dar şi de prezenţa consumului de substanţe. La pacienţii co-morbizi se remarcă o instalare mai lentă a simptomelor, dar şi apariţia farmacorezistenţei secundare, ce impune strategii terapeutice complexe. Concluzii. Rezultatele confirmă impactul notabil al consumului de droguri asupra evoluţiei schizofreniei, accentuând necesitatea identificării precoce şi monitorizării riguroase a pacienţilor comorbizi. Managementul terapeutic individualizat şi prevenţia consumului pot optimiza prognosticul pe termen lung.Introduction. Schizophrenia is a severe mental disorder often associated with drug use, which modifies its typical evolution. The comorbidity has major implications for the psychopathological manifestations of schizophrenia and for schizophrenia compliance, and therefore requires a special interdisciplinary approach. Objective. To analyze whether there are differences in the onset of schizophrenia, psycho-pathological characteristics and their development over time, adherence to therapy in drug users. Material and methods. Using scientifically validated databases NCBI (including PubMed), ScienceDirect (Elsevier) and CyberLeninka, a narrative review of the scientific literature for the years 2015-2024 was conducted. Selection criteria included language relevance (both English and Russian), therapeutic response, symptomatology and comorbidity. Results. The analyzed studies on the comorbidity between schizophrenia and drug use (opioids, cannabis, synthetic cathinones and designer psychoactive substances) indicate an earlier mean age of onset of schizophrenia symptoms in users: 20.7 ± 3.37 years, compared to 23.9 ± 9.3 years in patients without a history of use. The clinical intensity of the symptoms and their evolution over time differed according to the form of schizophrenia and the presence of substance use. In comorbid patients, there is a slower onset of symptoms, but also the development of secondary drug resistance, which requires complex therapeutic strategies. Conclusion. The results confirm the significant impact of drug use on the evolution of schizophrenia, emphasizing the necessity for early identification and rigorous monitoring of comor-bid patients. Individualized therapeutic management and prevention may improve long-term prognosis
Pharmacology of nonsteroidal competitive aldosterone antagonists
Get PDFIntroducere. S-a demonstrat că sistemul renină-angioten-sină-aldosteron este responsabil de dezvoltarea stresului oxidativ, hipertrofiei miocardului, procesului inflamator şi profibrotic. Elaborarea antagoniştilor concurenţi nesteroi-dieni ai aldosteronului este o axă prioritară în tratamentul maladiilor cardiovasculare. Scopul studiului a constat în analiza proprietăţilor farmacologice ale antagoniştilor concurenţi nesteroidieni ai aldosteronului cu formularea avantajelor în tratamentul maladiilor cardiovasculare. Material şi metode. S-a făcut o selecţie a literaturii de specialitate în limba engleză în baza de date PubMed în perioada 20202025. În baza articolelor selectate s-a efectuat analiza particularităţilor farmacologice ale antagoniştilor concurenţi ai receptorilor mineralocorticoizi de structură nesteroid-iană în maladiile cardiovasculare. Rezultate. Antagoniştii concurenţi ai aldosteronului de structură nesteroidiană (fi-nerenona, asaxerenona, apararenona) au prezentat un şir de avantaje: selectivitate mai mare faţă de receptorii min-eralocorticoizi; afinitate practic absent faţă de receptorii androgenici, glucocorticoizi şi progesteronici; distribuţie uniformă în rinichi şi miocard; timp de înjumătăţire mai mic; efect cardioprotector şi nefroprotector mai marcat; reducerea biomarkerilor cardiaci şi albuminuriei; reducerea presiunii arteriale pulmonare; îmbunătăţirea funcţiei en-doteliale; optimizarea metabolică; reducerea stresului oxidativ; risc redus de hiperkaliemie. Concluzii. Antagoniştii concurenţi nesteroidieni ai aldosteronului asigură protecţie renală şi cardiovasculară prin efecte antiinflamatorii, anti-fibrotice şi hemodinamice, fiind eficienţi la pacienţii cu boli cardiovasculare şi renale şi prezentând un profil de siguranţă mai favorabil.Introduction. It has been demonstrated that the renin-angiotensin-aldosterone system accounts for the development of oxidative stress, myocardial hypertrophy, inflammatory and profibrotic processes. The development of nonsteroidal competitive aldosterone antagonists is a key strategy in treating cardiovascular diseases. The aim of the study was to analyze the pharmacological properties of nonsteroidal competitive aldosterone antagonists and to outline their advantages in the treatment of cardiovascular diseases. Material and methods. A selection of English-language scientific literature from the PubMed database covering the years 2020-2025 was performed. Based on the selected publications, an analysis was carried out regarding the pharmacological features of nonsteroidal competitive mineralo-corticoid receptor antagonists in cardiovascular diseases. Results. Nonsteroidal competitive aldosterone antagonists (finerenone, esaxerenone, apararenone) have demonstrated a range of advantages: increased selectivity for mineralo-corticoid receptors; negligible affinity for androgen, glucocorticoid, and progesterone receptors; even distribution in renal and myocardial tissues; shorter elimination half-life; stronger cardioprotective and nephroprotective effects; reduction in cardiac biomarkers and albuminuria; lowering of pulmonary arterial pressure; enhancement of endothelial function; improved metabolic profile; attenuation of oxidative stress; and a significantly reduced risk of hyperkalemia. Conclusion. Nonsteroidal competitive aldosterone antagonists provide renal and cardiovascular protection through anti-inflammatory, antifibrotic, and hemodynamic effects, being effective in patients with cardiovascular and renal diseases and exhibiting a more favorable safety profile
Particularitățile oftalmologice ale fistulei carotidocavernoase – prezentare de caz clinic
Get PDFActualitatea temei: Fistula carotido-cavernoasă (FCC) reprezintă o comunicare anormală
între artera carotidă internă sau ramurile ei și sinusul cavernos, manifestîndu-se cu semne
oftalmologice sugestive.
Scopul lucrării: Evidențierea particularităților oftalmologice la pacientul cu FCC.
Material și metode: Cazul unui pacient cu simptomatologie oculară concludentă pentru
FCC, investigat prin examen oftalmologic complet și imagistic (RMN, angiografie digitală),
diagnosticul fiind confirmat angiografic. Tratamentul s-a realizat prin embolizare
endovasculară.
Rezultate: Managementul interdisciplinar a permis stabilirea diagnosticului și efectuarea
tratamentului oportun. Embolizarea enovasculară reprezintă o indicație vitală.
Concluzie: FCC trebuie suspectată la pacienți cu exoftalmie pulsatilă, asociată cu chemozis,
tulburări vizuale și creșterea presiunii intraoculare. Examenul imagistic este o prioritate
pentru stabilirea diagnosticului