Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Barierele implementării screening-ului colorectal randomizat în Republica Moldova
No full textContext. Screening-ul colorectal este metoda de depistare activă a leziunilor precanceroase, cu
scăderea ulterioară a morbidității și mortalității prin cancer colorectal, incidența căruia este în
continuă ascensiune. Scopul cercetării este determinarea barierelor de implementare a screeningului
colorectal randomizat la diverse niveluri ale sistemului medical din Republica Moldova (RM).
Obiectivele stabilite sunt: analiza studiilor și practicilor internaționale privind programele de
screening colorectal, impedimentele și rezultatele obținute în urma programelor randomizate;
evaluarea gradului de alfabetizare a populației referitor la cancerul colorectal și posibilitățile de
prevenire și control, atitudinea față de programele de screening; studierea poziției, obstacolelor și
percepției față de screening-ul colorectal al medicilor din medicina primară, specialiștilor din
domeniul oncologic și factorilor de decizie din sistemul medical; formularea recomandărilor
pentru realizarea și aplicarea unui program național de screening colorectal organizat.
Metode. Pentru realizarea obectivelor propuse sunt utilizate diverse instrumente, cu acumularea
datelor necesare pentru fiecare obiectiv. A fost realizat un studiu bibliografic pentru atingerea
obiectivului I, a fost aplicat un studiu cantitativ, cu chestionarea populației urbane și rurale din
RM, cu vârsta între 45 și 70 ani pentru relizarea obiectivul II. Metoda de cercetare selectată este
ancheta sociologică, CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing) – interviuri prin telefon
(RO/RU) cu utilizarea softului specializat Evonix CATI / Web fieldwork system, și a fost realizat
un studiu calitativ prin interviuri în profunzime, cu aplicarea unui ghid de interviu semistructurat.
Rezultate. Chestionarul a fost aplicat în zonele urbane și rurale, în următoarea proporție: 45%
urban și 55% rural, bărbați – 46%, femei – 54%. Studii medii speciale au indicat 42% dintre
respondenți, 29% – studii superioare, iar în 2% – studii superioare incomplete. Din numărul total de respondenți, 77% au răspuns că cunosc pe cineva din anturajul lor care suferă de cancer
colorectal, ceea ce i-ar motiva să adere la un program de screening, iar 95% dintre respondenți își
doresc să minimizeze riscul de îmbolnăvire. În cadrul studiului calitativ, respondenții au avut
puncte de vedere comune în ceea ce ține de necesitatea imperativă a unui program de screening
randomizat. Părerile nu au corespuns în ceea ce ține de posibilitățile actuale, fiind evidentă tendința
respondenților din zona urbană de a fi mai încrezuți în posibilitățile actuale. Un fapt cert subliniat
de către toți este bariera socio-culturală existentă cu obligativitatea unei campanii ample de
informare și sensibilizare prioritar inițierii unui program de screening randomizat colorectal.
Concluzii. Populația generală nu a prezentat o reticență față de necesitatea de implementare a unui
program de screening colorectal. Studiul cantitativ a evidențiat impactul major care îl are medicina
primară asupra populației și gradului de aderență la anumite investigații. Pe de altă parte, medicii
din medicina de familie menționează de suprasolicitarea la care sunt supuși, iar un program de
screening nou inițiat ar fi o povară suplimentară. Forțele de decizie sunt deschise pentru
negocierea unui program randomizat, iar unul din elementele de bază rămâne a fi lucrul cu
populația generală
The role of polyfunctional immunomodulatory proteins in premature birth
No full textActualitatea și importanța problemei abordat
Nașterea prematură (NP) reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale
obstetricii contemporane, o problemă de sănătate perinatală globală, reprezentând
cauza principală a morbidității, mortalității neonatale și infantile la nivel mondial.
Conform datelor statistice, în ultimul deceniu frecvența prematurității a păstrat o
tendință stabilă la nivel global, mai mult ca atât, în unele țări înalt dezvoltate, rata
acestei patologii obstetricale a crescut [19, 22, 25]
În prezent, în practica obstetricală sunt utilizate pe larg metode contemporane de
prognostic și prevenție a nașterii premature. Totuși, în pofida acestui fapt, aproximativ
1 milion de nou-născuți anual decedează din cauza complicațiilor asociate
prematurității, iar alte milioane de prematuri supraviețuiți rămân cu dizabilități pe tot
parcursul vieții [21, 24]. Astfel, Organizația Mondială a Sănătății (2023) a stabilit noi
strategii de prevenție a nașterii premature prin aprofundarea cercetărilor în domeniul
identificării mecanismelor ce stau la baza travaliului pretermen, precum și detectarea
predictorilor eficienți ai acestei patologii obstetricale.
Datele literaturii de specialitate relatează că în structura nașterii premature 2/3
reprezintă nașterea prematură spontană [14, 15, 16], iar cercetările științifice din
domeniul obstetricii contemporane afirmă că nașterea prematură reprezintă un sindrom
care include cauze multiple și etiologii asociate [1, 2, 8, 13]. Astfel, printre cauzele
certe ale nașterii premature spontane au fost demonstrate cele inflamatorii, în special
inflamația intraamniotică [17, 18]. Aceasta poate surveni în două contexte diferite: prin
invazia microbiană intraamnională, în timp ce a doua survine în absența substratului
microbian și este asociată cu o creștere locală a semnalelor de pericol endogen, numită
astfel inflamația sterilă [5, 9, 10].
Într-un număr tot mai mare de publicații științifice este subliniat că aceste două
stări inflamatorii au rezultate clinice similare, iar corelația dintre sistemul imun
înnăscut și evoluția infecției intraamniotice sterile ori nonsterile este crucială [3, 17,
18].
Studiile realizate în ultimul timp au constatat existența unei legături între sistemul
imun și evoluția inflamației sterile sau nonsterile (infecției intraamniotice). Prin
urmare, modificările care survin în sistemul imun înnăscut în cazul infecției
intraamniotice sau al inflamației sterile intraamniotice este esențială pentru înțelegerea
mecanismelor de dezvoltare a nașterii premature și determinarea corectă a
managementului pacientelor cu risc de prematuritate [4, 6, 7, 11, 12]. Totodată,
identificarea precoce a schimbărilor în sistemul imun înnăscut ar oferi posibilitatea
unui prognostic de dezvoltare a inflamației sterile sau infecțioase (nonsterile) asociate
riscului de naștere prematură, ar oferi posibilitatea elaborării unei conduite obstetricale
adecvate, care poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor perinatale [20, 23, 25].
Sumarizând cele expuse, concluzionăm că nașterea prematură reprezintă o
problemă perinatală importantă prin complexitatea și subtilitatea mecanismelor
polietiologice ce stau la baza acesteia. În același timp, înțelegerea mai detaliată a
modificărilor în sistemul imun matern oferă posibilitatea elaborării noilor metode
prognostice, care vor facilita prevenția în timp util a nașterii premature și dezvoltarea
strategiilor terapeutice care vor îmbunătăți rezultatele perinatale scontate [20, 23, 25].
Prin urmare, particularitățile polietiologice și complexe ce stau la baza nașterii
premature au stat la baza elaborării studiului prezent, definind scopul și obiectivele de
cercetare.
Scopul studiului : a fost de a determina rolul proteinelor polifuncționale
imunomodulatoare în nașterea prematură declanșată pentru optimizarea conduitei
obstetricale și îmbunătățirea rezultatelor perinatale.
Obiectivele studiului:
1. Studierea evoluției sarcinii, nașterii și a rezultatelor perinatale la femeile cu
naștere prematură spontană.
2. Aprecierea valorilor serice ale proteinelor polifuncționale imunomodulatoare
(LF și a2-MG) în nașterea prematură spontană.
3. Evaluarea valorilor serice ale citokinelor proinflamatoare (Il-1b, Il-6 și TNF-a)
în nașterea prematură spontană.
4. Determinarea raportului corelațional dintre valorile serice ale proteinelor
polifuncționale imunomodulatoare și a citokinelor proinflamatorii în nașterea
prematură spontană.
5. Determinarea predictorilor potențiali pentru nașterea prematură cu elaborarea
algoritmului pentru optimizarea conduitei obstetricale și îmbunătățirea
rezultatelor perinatale a gravidelor cu risc de naștere prematură.
Metodologia generală a cercetării. Cercetarea a fost organizată și realizată în
baza Departamentului Obstetrică și Ginecologie din cadrul IP USMF Nicolae
Testemițanu, în secțiile obstetricale 1, 2, 3 ale Centrului Perinatologic din cadrul IMSP
Spitalul Clinic Municipal Gheorghe Paladi și Laboratorul Biochimie al IP USMF
Nicolae Testemițanu, cu permisiunea administrației instituțiilor respective pentru
colectarea și prelucrarea datelor primare în perioada 2018-2022. Proiectul de cercetare
și protocolul de studiu au fost aprobate de Comitetul de Etică a Cercetării al
Universității de Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu (proces-verbal nr.
16 din 21 noiembrie 2017) și de către Comitetul de Bioetică al IMSP Spitalul Clinic
Municipal Gheorghe Paladi (proces-verbal nr. 1-A din 2 februarie 2018).
Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute. Studiul efectuat a
elucidat particularitățile de evoluție a sarcinii, nașterii și a rezultatelor perinatale la
gestantele cu naștere prematură spontană. În cadrul studiului, în ansamblu, au fost
apreciate valorile serice atât ale LF și a2-MG, cât și ale citokinelor proinflamatorii (Il-1b, Il-6 și TNF-a), precum și corelația acestor markeri inflamatori la femeile cu naștere
prematură spontană. A fost elaborat un model predictiv de naștere prematură, în baza
anamnezei, comorbidităților femeilor a căror sarcină s-a complicat cu naștere
prematură. În baza rezultatelor obținute a fost propus un algoritm de diagnostic și de
conduită a gestantelor cu risc de naștere prematură spontană pentru optimizarea
conduitei clinice și îmbunătățirea rezultatelor perinatale.
Importanța teoretică a tezei. Rezultatele acestui studiu aduc contribuții
importante în înțelegerea mecanismelor patogenetice ale nașterii premature,
confirmând rolul determinant al inflamației intrauterine și al dezechilibrului
imunologic în inițierea travaliului prematur. Analiza biomarkerilor serici, în special
Lactoferina (LF), α2-Macroglobulina (2-MG) și citokinele proinflamatorii (IL-1b, IL6, TNF-α), a oferit noi perspective asupra screeningului și prevenției prematurității,
deschizând calea pentru implementarea unor metode mai eficiente de identificare și
management al pacientelor cu risc crescut de naștere prematură.
Valoarea aplicativă a lucrării. Integrarea testării biomarkerilor în screeningul
prenatal permite identificarea gravidelor cu risc ridicat, înainte ca semnele clinice ale
travaliului prematur să devină evidente.
Monitorizarea nivelurilor serice de LF și α2-MG ar putea ajuta medicii
obstetricieni să stabilească prognosticul evoluției sarcinii și să ajusteze planul de
îngrijire individualizat.
Modelele predictive dezvoltate în cadrul cercetării curente pot fi folosite pentru a
ghida intervențiile clinice, asigurând o mai bună alocare a resurselor medicale și
evitând tratamentul excesiv la pacientele cu risc scăzut.
Protocolul terapeutic personalizat propus pe baza acestui studiu ar putea conduce
la strategii de prevenție mai eficiente, prin administrarea corticosteroizilor antenatali
la pacientele selectate corect, utilizarea terapiilor antiinflamatoare și a antibioterapiei
preventive.
Identificarea biomarkerilor serici ai prematurității poate optimiza monitorizarea
sarcinilor cu risc crescut, permițând diagnosticul precoce, tratamente mai bine
direcționate și reducerea intervențiilor medicale inutile.
Implementarea unui algoritm de management obstetrical, bazat pe biomarkerii
proteinelor polifuncționale imunomodulatoare, propus în urma studiului realizat, ar
putea îmbunătăți precizia diagnosticului, ghidarea tratamentului și reducerea
complicațiilor neonatale asociate prematurității.
Aprobarea rezultatelor știițifice. Principiile de bază ale lucrării au fost raportate
și discutate în cadrul diferitor foruri științifice naționale și internaționale:
• Conferința Zilele Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae
Testemițanu”. Chișinău, 15-19 octombrie 2018. The 7th International Medical Congress for Students and Young Doctors
MedEspera. Chisinau, May 3-5, 2018.
• The 15th International Congress for Medical Students and Young Doctors.
Romania, Iasi, May 3-6, 2018.
• The 8th International Medical Congress for Students and Young Doctors
MedEspera. Chisinau, September 24-26, 2020.
• Congresul Național de Medicină fetală și Neonatală cu participare
internațională. România, București, 11-13 mai 2023.
• The 28th EBCOG CONGRESS. Polonia, Krakow, 18-20 May, 2023.
• European Exhibition of Creativy and Innovation EUROINVENT l5-st edition,
26-28 mai 2023.
• The 37th Balkan Medical Week ”PERSPECTIVES OF BALKAN MEDICINE
IN THE POST COVID-19 ERA”. Chișinău, 7-9 iunie 2023.
• Conferința științifico-practică naţională „ZILELE ACADEMICIANULUI
GHEORGHE PALADI LA A 95-A ANIVERSARE”. Chișinău, 17 mai 2024.
• Al 13-lea Congres Național al Societății de Obstetrică și Ginecologie din
România. România, București, 21-23 noiembrie 2024.
Publicațiile la tema tezei. În baza materialelor studiului au fost publicate 25 de
lucrări, inclusiv 2 articole fără coautori și 2 articole cu includerea coautorilor, 7
rezumate în lucrările conferinţelor științifice naționale și internaţionale, 1 certificat de
inovator, 1 certificat de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor
conexe, 4 comunicări la foruri științifice internaționale și 2 naționale, 5 postere
internaționale, 1 recomandare metodică.
Volumul și structura tezei. Teza este expusă pe 162 pagini de text dactilografiat
și constă din: introducere, review-ul literaturii (capitolul 1), material și metode de
cercetare (capitolul 2), trei capitole de rezultate proprii (capitolele 3, 4, 5), sinteza
rezultatelor obținute, concluzii generale, recomandări practice, bibliografie cu 203
surse, 11 anexe, informații privind valorificarea rezultatelor cercetării. Lucrarea
conține 20 de tabele, 22 de figuri
Interceptive orthodontics. Diagnostic guidelines
No full textIntroducere. Scopul principal al terapiei ortodontice este asigurarea unui echilibru optim în dezvoltarea celor
două maxilare și obținerea unor rapoarte de ocluzie corecte, menținând principiul eumorfic al unităților masticatorii
pe întreaga suprafață a câmpului ocluzal. Acest obiectiv se realizează prin limitarea dezvoltării excesive în sens sagital a
mandibulei și facilitarea creșterii maxilarului superior. Aparatele intraorale contribuie la repoziționarea proceselor dento-
alveolare pe bazele osoase: posterior pentru arcada inferioară și anterior pentru arcada superioară.
Conform datelor statistice internaționale, frecvența anomaliilor dento-maxilare (AnDM) la copii și adolescenți variază
între 41,1% și 95,3%. Studiile epidemiologice arată că prevalența respirației orale la această categorie de vârstă
poate atinge până la 55%. În funcție de durata sa, respirația orală poate determina multiple modificări funcționale, structurale,
posturale și comportamentale, afectând direct complexul craniofacial, care este strâns legat structural și funcțional
de căile respiratorii superioare.
Scop. Determinarea obiectivelor de prevenire a apariției anomaliilor dento-maxilare la pacienții aflați în perioada
de creștere și dezvoltare.
Materiale și metode. Studiul a inclus analiza retrospectivă și prospectivă a cazurilor clinice, iar datele epidemiologice
privind prevalența anomaliilor dento-maxilare au fost evaluate prin surse bibliografice și baze de date specializate.
Examinarea pacienților a cuprins evaluarea clinică, analiza cefalometrică și metode complementare de diagnostic.
Rezultate. În selecția cazurilor clinice trebuie luați în considerare numeroși factori care influențează decizia terapeutică
și planul de tratament. Acești factori sunt clasificați în două categorii: favorabili și nefavorabili. Factorii legați
de vârstă joacă un rol esențial în evaluarea clinică; aceasta nu trebuie să se bazeze exclusiv pe vârsta cronologică, ci și pe
vârsta biologică, determinată de maturarea scheletală, dezvoltarea dentiției și debutul pubertății.
Terapia interceptivă, ca parte integrantă a tratamentului ortodontic, permite intervenția precoce și are rolul de a
reduce severitatea anomaliilor dento-alveolare incipiente. Cu excepția macrognației anatomice ereditare, toate celelalte
forme clinice incluse în sindromul progenic necesită inițierea tratamentului ortodontic încă din perioada dentiției mixte.
Aceasta contribuie la prevenirea ocluziei inverse frontale, a disfuncțiilor articulației temporomandibulare și a complicațiilor
parodontale. În situațiile în care progenia este cauzată de un deficit de dezvoltare a maxilarului superior, intervenția
precoce este esențială pentru a valorifica la maximum potențialul de creștere la nivelul suturilor maxilare.
Concluzii. Există multiple opțiuni terapeutice disponibile în perioada dentiției mixte, care pot facilita obținerea
unui rezultat funcțional optim în ocluzia dentară.Background. The primary goal of orthodontic treatment is to ensure the balanced development of the maxillary
and mandibular arches and to establish proper occlusal relationships while maintaining the eumorphic principle of the
masticatory units across the entire occlusal field. This is achieved by limiting excessive sagittal mandibular development
and facilitating maxillary growth. Intraoral appliances aid in repositioning the dentoalveolar processes on their respective
bony bases—posteriorly for the mandibular arch and anteriorly for the maxillary arch. According to global statistics,
the prevalence of dento-maxillary anomalies in children and adolescents ranges from 41.1% to 95.3%. Epidemiological
studies indicate that the prevalence of oral breathing among children and adolescents may reach up to 55%. Depending
on its duration, oral breathing can lead to a range of functional, structural, postural, and behavioural changes, particularly
affecting the craniofacial complex, which is structurally and functionally linked to the upper airway system.
Objective of the study. This study aims to determine preventive objectives for avoiding the development of dento-
maxillary anomalies in patients during their growth and developmental period.
Material and methods. The study included a retrospective and prospective analysis of clinical cases, while epidemiological
data on the prevalence of dento-maxillary anomalies were evaluated using bibliographic sources and specialized databases.
Patient examinations involved clinical assessment, cephalometric analysis, and complementary diagnostic methods.
Results. The selection of clinical cases requires consideration of numerous factors that influence therapeutic decisions
and treatment planning. These factors are classified into two categories: favorable and unfavorable. Age-related
factors play a crucial role in clinical evaluation; the assessment should not rely solely on chronological age but also on biological
age, which is determined by skeletal maturation, dental development, and the onset of puberty. Interceptive therapy,
as an integral part of orthodontic treatment, enables early intervention and serves to reduce the severity of incipient
dentoalveolar anomalies. With the exception of hereditary anatomical macrognathia, all other clinical forms included in
the progenic syndrome require orthodontic treatment initiation as early as the mixed dentition phase. This approach contributes
to the prevention of anterior crossbite, temporomandibular joint dysfunctions, and periodontal complications.
In cases where prognathism is caused by an underdevelopment of the maxilla, early intervention is essential to maximize
the growth potential of the maxillary sutures.
Conclusions. There are multiple therapeutic options available during the mixed dentition period, which can facilitate
the achievement of an optimal functional occlusal outcome
Domeniile de educație continuă a farmaciștilor privind asistența pacienților cu risc sporit
Get PDFIntroduction The presence of qualified pharmacists in community pharmacies ensures that high-risk patient
groups receive safe and effective pharmaceutical care when using pharmacy services.
Material and methods This study employed a descriptive methodology. The research tool is a questionnaire, which includes 16 questions that describe to respondents’ characteristics and assess respondents’ attitudes toward continuous training in specialized fields. The number of respondents was 406. Data
processing were performed using Excel software.
Results The majority of respondents (64,06%, CI95: 59,37-68,7) believe that there is a frequent need for improving knowledge in the field of geriatrics, and 82.86% (CI95: 79,53-85,99) of respondents fully agree
that the community pharmacists should be well-informed in pediatrics. Pharmacists are aware of
the responsibility they bear towards these categories of patients in community pharmacies and
believe it is beneficial (63,01%, CI95: 58,35-67,74) for them to periodically update their knowledge in
specialized pharmaceutical care, covering a variety of topics.
Conclusions Pharmacists’ views emphasized the importance of enhancing their professional training in delivering specialized pharmaceutical services. These findings support the development and implementation of the course “Specialized Pharmaceutical Assistance for High-Risk Patients” within pharmacists’ continuing education programs.Introducere Prezența farmaciștilor calificați în farmaciile comunitare este garanția categoriilor de pacienți cu risc
sporit, că vor primi îngrijiri farmaceutice sigure și eficiente atunci când utilizează serviciile farmaciei.
Material și metode Cercetarea efectuată este una de tip descriptiv, instrumentul de cercetare este chestionarul,aplicat
la 406 respondenți, ce includea 16 itemi care descriu caracteristica respondenților și măsura în
care sunt de acord sau nu cu procesul de formare continuă în domenii înguste. Prelucrarea datelor
a fost efectuată prin intermediul softului Excel.
Rezultate Majoritatea respondenților (64,06%, IÎ95: 59,37-68,7) consideră că este necesară perfecționarea
frecventă a cunoștințelor în domeniul geriatriei, iar 82,86% (IÎ95:79,53-85,99) dintre ei susțin în totalitate că farmacistul din farmacia comunitară să fie informat în domeniul pediatric. Farmaciștii
sunt conștienți de responsabilitatea pe care o au față de aceste categorii de pacienți ai farmaciei
comunitare și consideră că este în beneficiul (63,01%, IÎ95: 58,35-67,74) lor să își actualizeze periodic
cunoștințele în domeniul îngrijirilor farmaceutice specializate, pe o diversitate de tematici.
Concluzii S-au evidențiat opiniile farmaciștilor privind necesitatea pregătirii lor profesionale în domeniul prestării serviciilor farmaceutice specializate și s-a argumentat elaborarea și implementarea cursului
„Asistență farmaceutică specializată la pacienții cu risc sporit”, în cadrul ciclurilor de perfecționare
a farmaciștilor
Bacteriological and histological evaluation of periapical lesions
No full textIntroducere. Leziunile periapicale cronice rezultă adesea din infecții persistente și prezintă provocări semnificative
în practica dentară.
Scopul lucrării. Acest studiu evaluează caracteristicile bacteriologice și histologice ale acestor leziuni la pacienții
care necesită extracții dentare, având ca scop identificarea prezenței bacteriene și a modificărilor histopatologice asociate.
Material și Metode. Studiul a implicat 26 de pacienți cu leziuni periapicale care necesitau extracții. Toate cazurile prezentau
o comunicare cu cavitatea orală și o fistulă vestibulară cronică. Țesuturile periapicale au fost excizate după extracție și
supuse culturii microbiologice pentru izolarea bacteriilor și examinării histologice pentru a evalua morfologia țesutului.
Rezultate. Culturile microbiologice au fost pozitive pentru bacterii în 24 din 26 de cazuri, izolând un total de 50
de specii: 27 anaerobi stricți, 17 anaerobi facultativi și 6 aerobi, cu specii de Bacteroides găsite în 15 culturi. În plus, 19
dintre biopsii au conținut particule străine, probabil provenite din materiale de etanșare a canalelor radiculare. Examinarea
histologică a relevat țesut osos fragmentat și trabecule deformate, alături de mase hematoase și fragmente de
țesut conjunctiv cu infiltrate limfo-plasmocitare. A fost observat un infiltrat inflamator semnificativ, compus din limfocite,
celule plasmatice și neutrofile, în țesutul stromal, împreună cu densificarea colagenului și proliferarea capilară. Un caz a
documentat un fragment de epiteliu cu aspect non-atipic.
Concluzii. Constatările sugerează că mai mulți factori—incluzând infecția bacteriană, materialele străine, canalele
radiculare omise și bolile parodonale—contribuie la persistența leziunilor periradiculare cronice care nu se vindecă.
Diversitatea speciilor bacteriene și modificările histopatologice semnificative subliniază complexitatea acestor leziuni,
indicând necesitatea unor strategii diagnostice cuprinzătoare pentru a îmbunătăți gestionarea clinică în endodonție. Cercetări
suplimentare sunt esențiale pentru a explora implicațiile acestor constatări.Background. Chronic periapical lesions often result from persistent infections and present significant challenges
in dental practice.
Objective of the study. This study evaluates the bacteriological and histological characteristics of these lesions in
patients requiring dental extractions, aiming to identify the presence of bacteria and associated histopathological changes.
Material and Methods. The study involved 26 patients with periapical lesions requiring extractions. All cases had
a communication with the oral cavity and a chronic vestibular fistula. Periapical tissues were excised after extraction and
subjected to microbiological culture for bacterial isolation and histological examination to evaluate tissue morphology.
Results. Microbiological cultures were positive for bacteria in 24 out of 26 cases, isolating a total of 50 species:
27 strict anaerobes, 17 facultative anaerobes and 6 aerobes, with Bacteroides species found in 15 cultures. Additionally,
19 biopsies contained foreign particles, presumably from root canal sealing materials. Histological examination revealed
fragmented bone tissue and deformed trabeculae, along with hematous masses and connective tissue fragments with
lymphoplasmacytic infiltrates. A significant inflammatory infiltrate, composed of lymphocytes, plasma cells, and neutrophils,
was observed in the stromal tissue, along with collagen densification and capillary proliferation. One case documented
a fragment of epithelium with a non-atypical appearance.
Conclusion. The findings suggest that multiple factors—including bacterial infection, foreign materials, missed
root canals, and periodontal disease—contribute to the persistence of chronic, nonhealing periradicular lesions. The diversity
of bacterial species and significant histopathological changes underscore the complexity of these lesions, indicating
the need for comprehensive diagnostic strategies to improve clinical management in endodontics. Further research is
essential to explore the implications of these findings
Analiza comparativă a protocoalelor de management în recuperarea copiilor cu despicaturi labio-maxilo-palatine
No full textAbstract
Introducere. Despicăturile labio-maxilo-palatine sunt cele mai frecvente
malformații congenitale la copii, Deși, pe parcursul anilor s-au modificat
metodologiile chirurgicale deficiențele morfofuncționale în dezvoltarea maxilarelor
la copii rămîn a fi rezolvate.
Scopul lucrării. Impactul malfomațiilor congenitale a despicăturile
labiomaxilopalatine (DLMP) în dezvoltarea sistemului dento-alveolar și dentomaxilar.
Materiale și metode. S-au analizat 15 copii cu malformații congenitale în regiunea
OMF (DLMP unilaterale și bilaterale). Toți au beneficiat de tratament chirugical
etapizat, inițiat la vârsta de 3 - 6 luni și finalizat la 32 de luni. Protocolul operator a
inclus: plastia primară a buzei superioare și palatului moale la 12 luni și plastia
primară a palatului dur la 24 luni. Postoperatoriu copiii au beneficiat de tratament
logopedic și ortopedic. S-a efectuat studiul morfometric pe modelele pacienților cu
despicături totale unilaterale și bilaterale în cele 3 planuri și comparate cu modelele
copiilor sănătoși. S-au analizat diferențele de creștere a maxilarelor prin studierea
contactelor ocluzale, distanțele la nivelul caninilor, la nivelul molarilor, și
transversal de la canin la suprafața proximală a dinților molari.
Rezultate. La copiii cu despicături unilaterale, contactele ocluzale au avut o
eficiență de 75% față de 95% la copiii sănătoși. Diferența de creștere a maxilarului
superior a fost a fost mai mică cu 1–2 cm în comparație cu cei sănătoși.. În
despicăturile bilaterale, contactele ocluzale a fost de 65%, vizavi de 95%, iar
restricțiile de creștere cu 2–3 cm mai mic.
Concluzie. În concluzie, dezvoltarea maxilarelor este diminuată la copiii cu
despicături unilaterale, comparativ cu cei sănătoși, în timp ce la copiii cu
despicături bilaterale se observă o reducere severă a creșterii atât față de copiii
sănătoși cât și în raport cu cei cu despicături unilaterale, evidențiind necesitatea
unui management interdisciplinar
The possibilities of using the bio-HPP material in dental prosthetics
Get PDFAvând în vedere preocupările estetice, restaurările
fără metal câștigă popularitate în terapiile dentare
actuale. BioHPP este un astfel de material care a fost
introdus recent în domeniul protezării dentare. Este
un material cu proprietăți mecanice și electrice bune,
cum ar fi rezistența la temperaturi ridicate și rezistența
la hidroliză. Datorită biocompatibilității sale
înalte, utilizarea acestui material a crescut în cazurile
de ortopedie și traumatologie. Cea mai caracteristică
proprietate a materialului PEEK este că are un modul
de elasticitate scăzut, apropiat de cel al osului, ceea ce
sugerează că prezintă o bună amortizare a șocurilor și
rezistență la rupere.
Cuvinte-cheie: BioHPP; biomateriale, PEEK
modificat; polieter eter cetonă cristalină; umpluturi
ceramice; proteze dentare; elasticitate; rigiditate;
încărcare imediată.Considering esthetic concerns, metal-free restorations are gaining popularity in today’s dental therapies. BioHPP is one such material that has recently
been introduced into the field of dental prosthetics.
It is a material with good mechanical and electrical
properties such as high temperature resistance and
hydrolysis resistance. Due to its high biocompatibility, the use of this material has increased in cases
of orthopedics and traumatology. The most characteristic property of PEEK material is that it has a
low modulus of elasticity close to that of bone, which
suggests that it exhibits good shock absorption and
tear resistance
Thrombosis and hemostatic abnormalities in non-Hodgkin lymphoma
Get PDFIntroduction.
Non-Hodgkin lymphoma is a heterogeneous group of malignant lymphoid tumors. Hemostasis disorders in non-Hodgkin lymphoma are often asymptomatic but can develop into severe complications. The risk of venous thromboembolism increases according to the totality of risk factors assessed directly in each individual patient, based on age, gender, comorbidities, performance status, and both congenital and acquired thrombophilia.
Objective.
This study aims to evaluate the incidence of hemostasis disorders based on age, gender, NHL type, degree of dissemination, B symptoms, disease onset, tumor size, positivity of anticardiolipin, anti-β2-glycoprotein I, and lupus anticoagulant antibodies, fibrinogen level, lactate dehydrogenase, D-dimers, and Eastern Cooperative Oncology Group performance status.
Material and methods.
A total of 161 patients diagnosed with NHL at the Oncology Institute of the Republic of Moldova were evaluated in a prospective cross-sectional descriptive study. Anticardiolipin and anti-β2-glycoprotein I antibodies were measured by enzyme-linked immunosorbent assay, and lupus anticoagulant was assessed by the turbidimetry method. Quantitative testing of D-dimers was performed using automatic latex-agglutination with photometric detection. Plasma fibrinogen levels were assessed by coagulometry. The data were statistically analyzed using Microsoft Excel, GraphPad Prism ver. 9.3.0, Epi Info 7.2, EpiMax Table, and IBM SPSS Statistics version 26.0.
Results.
The study included 161 de novo patients, with 48% women and 52% men, and a median age of 59 years. Among them, 56.5% had aggressive non-Hodgkin lymphoma (NHL), and 43.5% had indolent NHL, with a higher prevalence of advanced stages (65.8%). Hemostatic disorders were observed in 10.6% of cases, with venous thromboembolism occurring in 6.7%, more frequently in patients with aggressive non-Hodgkin lymphoma, tumor sizes ≥ 7 cm, a mean age of 50 years, in men (82%), mainly in the first 3-4 weeks, with higher levels of fibrinogen and D-dimer at diagnosis. Anticardiolipin, anti-β2-glycoprotein I, and lupus anticoagulant antibodies were recorded in 3.7% cases of venous thromboembolism cases. Statistical significance was not reached when analyzing thrombosis according to performance status.
Conclusions.
The risk of venous thromboembolism in non-Hodgkin lymphoma is dependent on gender, type, tumor size, mediastinal onset, hyperfibrinogenemia, antibody synthesis, and high LDH level. The distribution of patients with non-Hodgkin lymphoma and venous thromboembolism according to disease stage, B symptoms, and performance status was statistically insignificant
Lingual eruption of lower permanent incisors – a challenge for parents
No full textIntroducere. Erupția linguală a incisivilor permanenți inferiori este un fenomen frecvent în perioada dentiției
mixte timpurii și poate genera îngrijorări atât în rândul părinților, cât și al medicilor stomatologi.
Scopul lucrării. Scopul acestui studiu a fost de a analiza caracteristicile clinice și epidemiologice ale erupției linguale
a incisivilor permanenți inferiori, evaluând prevalența acesteia, distribuția în funcție de factori demografici și condițiile
asociate.
Material și metode. În studiu au fost incluși 120 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani care s-au prezentat la
consultație stomatologică. Dintre aceștia, 85 de copii cu unul sau mai mulți incisivi mandibulari permanenți erupți lingual
au fost selectați pentru analiză detaliată. Examinările clinice au fost efectuate, iar datele au fost clasificate în funcție de
sex, mediu de rezidență și alți factori relevanți. Studiul a avut un caracter descriptiv și comparativ.
Rezultate. În eșantionul studiat, prevalența erupției linguale a fost de 27,1%. Această condiție a fost observată
mai frecvent la fete (65,2%) decât la băieți (34,8%). De asemenea, majoritatea cazurilor (73,9%) au fost înregistrate în
mediul urban. Analiza statistică nu a indicat o corelație semnificativă între lungimea arcadei dentare și incidența erupției
linguale. Evoluția cazurilor a arătat că, în multe situații, alinierea s-a corectat spontan, în timp ce în altele a fost necesară
intervenția, în funcție de evaluarea clinică.
Concluzii. Erupția linguală a incisivilor permanenți mandibulari este un fenomen comun în dentiția mixtă timpurie.
Rezultatele sugerează că o abordare de tip „wait-and-see” este adecvată în multe cazuri, extracția fiind indicată doar
în situațiile de retenție persistentă a dinților temporari. Studiul oferă date epidemiologice valoroase pentru optimizarea
deciziilor clinice privind gestionarea acestei condiții.Background. Lingual eruption of permanent lower incisors is a common phenomenon in the early mixed dentition
period, often causing concern among parents and dentists.
Objective of the study. The aim of this study was to analyze the clinical and epidemiological characteristics of the
lingual eruption of permanent lower incisors, assessing its prevalence, distribution by demographic factors, and associated
influencing conditions.
Method and Materials. A total of 120 children aged 5–7 years who sought dental consultation were included in
the study. Among them, 85 children with lingual eruption of one or more permanent mandibular incisors were selected
for further analysis. Clinical examinations were performed, and the data were categorized based on gender, place of residence,
and other relevant factors. The study followed a descriptive and comparative research approach.
Results. The prevalence of lingual eruption was 27.1% in the study sample. This condition was observed more
frequently in girls (65.2%) than boys (34.8%). Additionally, most cases (73.9%) were recorded in urban areas. Statistical
analysis indicated that no significant correlation was found between arch length conditions and the incidence of lingual
eruption. Observation of the condition over time showed that many cases self-corrected, while others required intervention
based on clinical assessment.
Conclusion. Lingual eruption of mandibular permanent incisors is a common phenomenon in the early mixed
dentition period. The findings suggest that a “wait-and-see” approach may be a viable option in many cases, with extractions
being necessary only in cases of persistent retention of primary teeth. This study provides valuable epidemiological
data to optimize clinical decision-making regarding the management of lingual eruption
Assessment of osteoarticular morbidity in regions with different boron concentrations in deep drinking water of the Republic of Moldova
Get PDFIntroduction.
Even if boron is not yet recognized as an essential element for the human body, its insufficient intake is considered harmful, especially for the osteoarticular system. A daily intake of at least 3 mg of boron can fortify bone mass and prevent the onset of osteoarthritis, rheumatoid arthritis, and osteoporosis. This research aims to assess the morbidity caused by rheumatoid arthritis and inflammatory polyarthropathies in the population from regions with different boron concentrations in deep drinking water of the Republic of Moldova.
Material and methods.
Two full-length descriptive observational studies were conducted: one on osteoarticular morbidity caused by rheumatoid arthritis and inflammatory polyarthropathies (incidence and prevalence), and one on boron concentrations in deep drinking water (public wells and artesian wells). Following national regulations, the Republic of Moldova was divided into three distinct boron-related areas, and in each of them, the boron trend overlapped with the morbidity trend.
Results.
In the below-the-limit boron area, the research hypothesis was confirmed in two out of three districts, by overlapping osteoarticular morbidity with boron concentrations in deep drinking water and their trendlines. In the limit-level boron area, boron concentrations in drinking water do not appear to influence the studied osteoarticular morbidity in either district. In the above-the-limit boron area, unlike in previous research, trends for boron concentrations in public wells and artesian wells were opposite to those of the incidence and prevalence of rheumatoid arthritis and inflammatory polyarthropathies, confirming the research hypothesis.
Conclusions.
Out of the three studied areas, the expected phenomenon of low morbidity and high boron concentrations, and vice versa, was observed in two below-the-limit boron districts and two above-the-limit boron districts. The results can be expanded upon in further research in the field