Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Evolutionary aspects of diagnostic and surgical treatment of adrenal gland pathologies
Get PDFRezumat.
Introducere. Tratamentul chirurgical al patologiilor glandelor suprarenale este realizat actualmente pentru a înlătura tumorile de orice caracter (benigne
sau maligne) ale acestor organe sau cu scopul de a corecta tulburările endocrine, de obicei după un management medical eșuat.
Materiale și metode. Au fost studiate sursele de literatură din bazele de date PubMed, HINARI, Google Scholar, privind aspectele evolutive de diagnostic
și tratament chirurgical al patologiilor glandelor suprarenale, folosind cuvintele cheie: «suprarenalectomie», «chirurgie laparoscopică», «carcinom
adrenocortical», «incidentalom», «feocromocitom», «tehnici minim invazive», selectându-se cele mai relevante surse de literatură, publicate la tema dată.
Rezultate. Indicațiile majore ale suprarenalectomiei sunt formațiunile tumorale funcționale ori non-funcționale ale suprarenalelor sau suspiciunea de
malignitate suprarenală primară sau metastaze solitare în suprarenale. Deși patologia chirurgicală a glandelor suprarenale nu este atât de frecventă,
problema a devenit actuală prin prisma chirurgiei laparoscopice, care a devenit un „gold standard” în rezolvarea lor.
În prezent, nu există o opinie consensuală cu privire la rolul adrenalectomiei laparoscopice în carcinomul cortical suprarenal. Ghidurile National Comprehensive
Cancer Network (NCCN) și AACE-AAES recomandă adrenalectomia deschisă pentru carcinomul cortical suprarenal. Conform mai multor surse din literatura
de specialitate, adrenalectomia laparoscopică poate fi luată în considerare în incidentaloamele mici, incidentaloamele mari nedeterminate fără necroză sau
dovezi de invazie și carcinomul cortical suprarenal mic, cu respectarea principiilor vigilenței oncologice.
Concluzii. Chirurgia minim invazivă a suprarenalelor trebuie realizată în centre mari, cu experiență în chirurgia deschisă a suprarenalelor. Suprarenalectomia
laparoscopică trebuie privită cu anumite rezerve în cadrul tumorilor maligne.Summary.
Introduction. Surgical treatment of pathologies of the adrenal glands is currently performed to remove tumors of any character (benign or malignant) of
these organs or in order to correct endocrine disorders, usually after failed medical management.
Materials and methods. Literature sources from the PubMed, HINARI, Google Scholar databases were studied, regarding the evolutionary aspects of
diagnosis and surgical treatment of adrenal gland pathologies, using the keywords: «adrenalectomy», «laparoscopic surgery», «adrenocortical carcinoma»,
«incidentaloma», «pheochromocytoma», «minimally invasive techniques», selecting the most relevant literature sources published on the given topic.
Results. The major indications of adrenalectomy are functional or non-functional tumor formations of the adrenals or suspicion of primary adrenal
malignancy or solitary metastases in the adrenals. Although surgical pathology of the adrenal glands is not so frequent, the problem has become topical
through the prism of laparoscopic surgery, which has become a «gold standard» in their resolution.
Currently, there is no consensus opinion on the role of laparoscopic adrenalectomy in adrenal cortical carcinoma. National Comprehensive Cancer Network
(NCCN) and AACE-AAES guidelines have recommended open adrenalectomy for adrenal cortical carcinoma. According to several sources in the literature,
laparoscopic adrenalectomy may be considered in small incidentalomas, large indeterminate incidentalomas without necrosis or evidence of invasion, and
small adrenal cortical carcinoma, with adherence to the principles of oncologic vigilance.
Conclusions. Minimally invasive adrenal surgery should be performed in large centers with experience in open adrenal surgery. Laparoscopic adrenalectomy
should be viewed with certain reservations in the setting of malignant tumors
Genomic monitoring of SARS-CoV-2 variants in the Republic of Moldova
Get PDFSummary.
Objectives. The sequencing of the SARS-CoV-2 genome is essential in the process of monitoring the evolution, spread and public health impact of this virus.
Since the emergence of the Omicron variant in November 2021, a number of Omicron-derived lineages (such as BA.2, BA.4/BA.5, XBB, JN.1) have continued
to evolve and replace previous variants.
The aim of this paper is to analyze the clades, recombinant variants and genovariant lines of SARS-CoV-2 «Omicron» that emerged in 2024 as potential main
agents of new increases in COVID-19 morbidity in the Republic of Moldova.
Methods. In the present study, Illumina technology and the MiSeq tool were used for the two-release sequencing of 71 clinical samples of SARS-CoV-2
virus, identifying the variants circulating in the Republic of Moldova between December 2023 and August 2024.
Results. The presence of 10 clades and 18 genetic lines was established. The predominant genetic lineage in the first half of 2024 was JN.1, while JN.1.11.1
and KP.2 dominated from June to August 2024. The ACE2 affinity score and nucleotide diversity of the investigated viral genomes were also determined.
Conclusions. The identified predominant variants were found to be in accordance with the data reported by the World Health Organization and research
in the field
Activitatea comisiilor pentru situații excepționale ale spitalelor în pregătirea și răspunsul la situații excepționale și urgențe de sănătate publică
No full textContext. Comisiile pentru situații excepționale (CSE) ale spitalelor joacă un rol extrem de
important în coordonarea și dirijarea măsurilor de pregătire și răspuns la urgențe și dezastre. În
contextul actual, marcat de crize frecvente – epidemiologice, naturale sau tehnologice – eficiența
acestor structuri devine crucială pentru funcționarea continuă și eficientă a instituțiilor medicosanitare. În Republica Moldova, toate spitalele sunt obligate prin legislația în vigoare să aibă
constituite CSE funcționale. În acest context, scopul cercetării a fost de a evalua activitatea CSE
spitalicești, de a identifica lacunele existente în activitatea acestora și de a propune soluții de
îmbunătățire a capacității de pregătire și răspuns la urgențele de sănătate publică a spitalelor din
Republica Moldova.
Metode. Studiul efectuat a fost unul transversal, de tip mixt (cantitativ și calitativ). Pentru studiul
cantitativ a fost elaborat un chestionar standardizat adresat tuturor directorilor de spitale publice
din țară, care sunt și președinții CSE spitalicești. Eșantionul studiului a fost constituit din 59 de
directori de spitale publice. Chestionarul a inclus întrebări care vizează structura, componența,
modul de activitate, atribuțiile membrilor CSE, modul de activitate și eficiența acestora. Studiul
calitativ a fost realizat în baza a 5 interviuri în profunzime cu specialiști în domeniul
managementului urgențelor din cadrul instituțiilor relevante (Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne, Agenția Națională pentru Sănătate Publică, Inspectoratul General pentru
Situații de Urgență și Oficiul de țară al OMS în Republica Moldova). Interviurile respective au
oferit o înțelegere mai profundă a problemelor și provocărilor cu care se confruntă CSE spitalicești
în cadrul acțiunilor de pregătire și răspuns la urgențe și dezastre.
Rezultate. Majoritatea spitalelor din țară au constituite CSE, însă frecvența întrunirilor acestora
este insuficientă. Astfel, în puțin peste 60% din spitale CSE se întrunesc cel mult o dată pe an,
ceea ce reflectă o activitate redusă a acestora. Aproape 65% dintre directori consideră că CSE ar
trebui convocate obligatoriu în toate cazurile de urgență, dar există o proporție semnificativă (7%)
care preferă să gestioneze situațiile de urgență fără convocarea CSE. Deși componența numerică
a CSE este considerată de respondenți optimă, până la 20% din ei au indicat o lipsă de claritate în
atribuțiile membrilor CSE. Doar o parte dintre spitale dispun de centre operative de dirijare
funcționale predestinate pentru asigurarea suportului decizional al CSE, fapt care diminuează
eficiența activității acestora. Peste jumătate dintre directorii de spitale au o experiență managerială
limitată în funcția de președinte al CSE, ceea ce poate afecta negativ capacitatea acestora de a
coordona eficient măsurile de răspuns. Interviurile au identificat lipsa unor proceduri standardizate
de activare și coordonare în situații excepționale, precum și necesitatea de instruire regulată a
membrilor CSE.
Discuții. Studiul evidențiază existența unui cadru normativ care prevede constituirea CSE în
spitale, dar aplicarea acestuia în practică este inegală și adesea formală. Activitatea limitată,
absența centrelor operative de dirijare funcționale, lipsa sau efectuarea sporadică a instruirilor,
experiența managerială redusă a președinților și membrilor CSE sunt factorii, care indică la
vulnerabilități în activitatea CSE în calitate de structuri de dirijare și coordonare a acțiunilor de
pregătire și răspuns a spitalelor la urgențe. În acest context, studiul subliniază importanța
consolidării rolului CSE spitalicești, cu convocări mai frecvente și o pregătire mai adecvată a președinților și membrilor acestora
Efficacy and safety of the erector spinae plane block as a component of multimodal analgesia in pediatric surgery
No full textActualitatea: Blocul mușchiului erector spinal (ESP Bloc) reprezintă o metodă
relativ nouă de analgezie perioperatorie în chirurgia toracică, descrisă prima
dată în 2016, de Pr. Maurisio Ferera, Universitatea Mcmaster, Canada.
Mecanismul de acțiune patofiziologică constă în blocarea ramurilor dorsale ale
nervilor spinali localizați în spațiul fascial al mușchiului erector spinal. Cu scop
de a spori eficacitatea si siguranța procedurii analgeziei multimodale la
pacientul pediatric, ESP bloc se efectuează ecoghidat. Tehnica dată constă în
următoarea: la administrarea anestezicului local prin injectare, acesta se
răspândește uniform în spațiul fascial dispersându-se în zonele T2 - T8, ceea ce
duce la reducerea importantă a consumului de opioizi atât în perioada
postoperatorie cu 20-30%.
Scopul: Studiul pilot propune evaluarea eficacității blocului mușchiului erector
spinal în componența analgeziei multimodale la pacienții pediatrici care au fost
supuși intervențiilor chirurgicale toracale în perioada postoperatorie.
Materiale și Metode: Au fost analizate 10 pacienți în vârstă 1 - 18 ani, cu risc
ASA I- IV, supuși intervențiilor chirurgicale pe cutia toracică, care au
beneficiat de blocul mușchiului erector spinal (ESP) in componenta analgeziei
multimodale. Sindromul algic a fost evaluat prin scala analogică facială, scala
Ouche, Scor QoR (Quality of recovery).
Rezultate: In urma evaluării eficacității blocului mușchiului erector spinal
(ESP) in componenta analgeziei multimodale. Reacții adverse ca greață și
vomă postoperatorie nu au fost raportate. In urma utilizării metodelor
ecoghidate ,complicații majore ca pneumotorax sau puncția vaselor mari nu s-a
raportat.
Concluzii: Blocului mușchiului erector spinal in componența analgeziei
multimodale, la pacienții pediatrici supuși intervențiilor chirurgicale toracele
poate sa fie considerat sigur si efectiv.Actuality: The Erector Spinae Plane Block (ESP Block) represents a relatively
new method of perioperative analgesia in thoracic surgery, first described in
2016 by Prof. Mauricio Ferera, McMaster University, Canada. The
pathophysiological mechanism of action consists of blocking the dorsal rami of
the spinal nerves located in the fascial plane of the erector spinae muscle. To
increase the efficacy and safety of the multimodal analgesia procedure in the
pediatric patient, the ESP block is performed ultrasound-guided. This technique
involves the following: upon administration of the local anesthetic by injection,
it spreads uniformly in the fascial plane, dispersing in the T2-T8 regions, which
leads to a significant reduction in opioid consumption in the postoperative
period by 20-30%.
Aim: The pilot study proposes to evaluate the efficacy of the erector spinae
plane block as part of multimodal analgesia in pediatric patients who
underwent thoracic surgical interventions in the postoperative period.
Materials and Methods: 10 patients aged 1-18 years, with ASA risk I-IV, who
underwent thoracic surgery and benefited from the erector spinae plane block
(ESP) as part of multimodal analgesia, were analyzed. Pain syndrome was
assessed using the facial analog scale, the Oucher scale, and the QoR (Quality
of Recovery) score.
Results: Following the evaluation of the efficacy of the erector spinae plane
block (ESP) as part of multimodal analgesia, adverse reactions such as
postoperative nausea and vomiting were not reported. Following the use of
ultrasound-guided methods, major complications such as pneumothorax or
puncture of large vessels were not reported.
Conclusions: The erector spinae plane block as part of multimodal analgesia in
pediatric patients undergoing thoracic surgery can be considered safe and
effective
Impedimentele în transferul interspitalicesc al pacientului pediatric cu maladie infecțioasă severă
No full textContext: Bolile infecțioase sunt în continuare o amenințare severă la adresa sănătății publice. La
nivel mondial, pneumonia, boala diareică acută și malaria, rămân principală cauză de deces a
copilului cu vârsta sub cinci ani, alcătuind 4,9 milioane de decese în anul 2022. În Republica Moldova, anii 2022-2023 au fost marcați de o creștere semnificativă a morbidității prin maladii
infecțioase, în special la copii, scarlatina (de 5 ori), varicela (de 2 ori), tusea convulsivă (de peste
90 ori), cu multiple forme severe, complicații specifice și nespecifice, care au nevoie de terapie
intensivă. Scopul cercetării este analiza impedimentelor în organizarea procesului de transfer
interspitalicesc al pacientului pediatric cu maladie infecțioasă severă.
Metode: Metoda de cercetare aplicată a fost un studiu cantitativ, desfășurat sub forma unei anchete
sociologice în perioada 10.01.2025-14.02.2025. Chestionarul a fost distribuit prin două modalități:
online (Google Forms) și în format fizic. Studiul a fost unul integral, implicând participarea tuturor
celor 125 de medici infecționiști din Republica Moldova, fapt ce a favorizat obținerea unor date
relevante, reflectând diversitatea mediului medical de activitate. Numărul total de respondenți a
fost 112, reprezentând 89,6% din totalul invitațiilor. Dintre aceștia, 79 au completat chestionarul
online, iar 33 au optat pentru varianta tipărită. Rata de non-răspuns a fost de 10,4% (13 medici),
dintre care 5 au menționat că organizarea transferului interspitalicesc nu este inclusă în atribuțiile
lor de serviciu, iar 8 medici au refuzat fără a oferi un motiv specific. Analiza, procesarea și
interpretarea datelor colectate în cadrul studiului cantitativ a fost realizată utilizând Microsoft
Excel.
Rezultate: Provocările principale identificate din răspunsuri în gestionarea transferului unui copil
cu maladie infecțioasă severă sunt: colaborarea limitată cu specialiști din alte domenii (47,2%),
simptomatologia neclară (44,3%), deficitul de personal în cadrul IMSP (37,6%), precum și accesul
limitat la investigații de laborator și instrumentale (36,1%). În 76,6% cazuri, inițierea transferului
interspitalicesc este motivată de necesitatea unui nivel superior de asistență medicală și o abordare
multidisciplinară. Aproximativ 2/3 (61,7%) din respondenți, identifică o coordonare ineficientă
între spitale ca un impediment semnificativ, care duc la întârzieri în transferul pacienților. Alte
obstacole includ: dificultatea în obținerea acordului pentru transfer (61,5%), absența unor
reglementări/protocoale clare privind traseul pacientului (60,1%), precum și excluderea medicului
infecționist din echipamentele implicate în consultul și organizarea transferului interspitalicesc al
acestor pacienți (52,8%). Coeficientul de corelație obținut (r = 0,59) evidențiază o asociere
semnificativă între dificultățile și impedimentele determinate în procesul de transfer, ce contribuie
la amplificarea obstacolelor în procesul de transfer.
Discuții: Rezultatele evidențiază că provocările în gestionarea transferurilor acestor copii sunt
influențate de factori clinici, cât și organizaționali. Colaborarea limitată între specialiști, deficitul
de personal și accesul insuficient la investigații paraclinice limitează capacitatea instituțiilor de a
oferi îngrijire corespunzătoare. Transferul interspitalicesc este adesea necesar din perspectiva unei
abordări multidisciplinare și a accesului la nivel superior de asistență, însă este frecvent îngreunat
de lipsa unei coordonări eficiente între unități, de absența reglementărilor clare privind traseul
pacientului și de dificultatea identificării instituției care să preia pacientul. Studiile de specialitate
confirmă faptul că supraviețuirea pacienților pediatrici critici este semnificativ mai mare în
instituții de nivel III, subliniind astfel importanța unui sistem de transfer bine organizat. Acesta ar
trebui să includă echipe de transfer specializate, criterii standardizate pentru identificarea precoce
a pacientului pediatric în stare critică și reglementarea instituției spre care merge pacientul, în
corespundere cu complexitatea cazului
„Health status of employees in meat processing enterprises and preventive measures”. Authors: Iurie Pînzaru, Grigore Friptuleac, Agripina Rașcu
Get PDFDevital pulp extirpation – an alternative approach in the management of irreversible pulpitis in patients with anesthetic allergy
No full textIntroducere. Pulpita dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe în practica stomatologică. În acest
context, statutul alergologic al pacientului joacă un rol esențial în stabilirea planului de tratament.
Scopul lucrării. Prezentarea unui caz clinic de extirpare devitală a pulpei la un pacient cu alergie confirmată la
anestezice.
Materiale și metode. Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost colectate din fișa medicală. Investigațiile au
inclus electroodontometrie (EOD) și radiografie periapicală. A fost utilizată pastă devitalizantă non-toxică (Devit S) sub
izolare cu cofferdam, urmată de extirparea pulpei și obturarea canalelor radiculare cu gutapercă. Au fost analizate publicații
științifice privind managementul pulpitelor ireversibile la pacienți cu contraindicații la anestezie.
Rezultate. Un bărbat de 21 de ani s-a prezentat la clinica stomatologică cu acuze de durere acută la nivelul dintelui
46. Anterior pacientul a fost diagnosticat cu alergie la anestezice locale din grupele amidelor și esterilor. Examinarea
a inclus: inspecție clinică (cavitate carioasă profundă la 46 fără comunicare cu pulpa), percuție (reacție slab pozitivă),
test termic (puternic pozitiv), EOD (35 mkA), radiografie vizualizată (fără modificări periapicale). Datele au confirmat
diagnosticul de pulpita acută difuză. Devitalizarea a fost efectuată cu pasta Devit S sub cofferdam. După 7 zile, s-a realizat
extirparea pulpei. Necroza pulpei a fost confirmată prin absența reacției la stimul termic și printr-o valoare EOD de
peste100 mkA, indicând lipsa viabilității pulpare. Obturarea canalelor s-a efectuat prin metoda condensării laterale a
gutapercii. Radiografia vizualizată a exclus modificări periapicale imediat după intervenție, precum și la 1, 3, 6 luni.
Concluzii. Extirparea devitală a pulpei este o metodă eficientă și sigură pentru pacienții cu alergie la anestezice
locale, oferind o alternativă viabilă la tratamentul endodontic vital. Diagnosticul preventiv și abordarea interdisciplinară
(stomatolog-endodontist, alergolog) au evitat riscuri sistemice. Radioviziografia a asigurat precizie, iar utilizarea pastelor
fără arsen a garantat siguranța. Metoda este recomandată ca alternativă atunci când tratamentul vital este imposibil.Background. Dental pulpitis is one of the most frequent emergencies in dental practice. In this context, the patient’s
allergological status plays a critical role in selecting the treatment plan.
Objective of the study. To present a clinical case of devital pulp extirpation in a patient with a confirmed allergy to
anesthetics.
Material and methods. Anamnestic, clinical and paraclinical data were collected from the medical records. Investigations
included electroodontometry (EOD) and periapical radiography. A non-toxic devitalizing paste (Devit S) was
applied under rubber dam isolation, followed by pulp extirpation and root canal obturation with gutta-percha. Scientific
publications on managing irreversible pulpitis in patients with contraindications to anesthesia were analyzed.
Results. A 21-year-old male patient presented to the dental clinic with complaints of acute pain in tooth 46. The
patient had been previously diagnosed with an allergy to local anesthetics from both amide and ester groups. Clinical examination
revealed a deep carious cavity in tooth 46 without pulp exposure, percussion (slightly positive), thermal test (strongly
positive), EOD (35 mkA), and radiography (no periapical changes). The data confirmed the diagnosis of acute diffuse pulpitis.
Devitalization was performed using Devit S under a rubber dam. After 7 days, pulp extirpation was conducted. Pulp
necrosis was confirmed by the absence of response to thermal stimulation and an EOD value exceeding 100 mkA, indicating
loss of pulp viability. Root canals obturation was performed using the lateral condensation technique with gutta-percha. The
radiography revealed no periapical changes immediately after the procedure, as well as at 1, 3, and 6 months.
Conclusions. Devital pulp extirpation is an effective and safe method for patients with allergies to local anesthetics,
providing a viable alternative to vital endodontic treatment. Preventive diagnosis and an interdisciplinary collaboration
(endodontist, allergist) helped avoid systemic risks. Radiovisiography ensured precision, while the use of non-arsenical
paste enhanced safety. This method is recommended as an alternative when vital pulp therapy is not feasible
Spectrul etiologic și diagnosticul sepsisului
Get PDFIntroducere
Sepsisul este una dintre principalele cauze de mortalitate la nivel
global, provocând până la 11 milioane de decese anual, ceea ce
reprezintă 19,7% din totalul deceselor. În secțiile de terapie
intensivă, rata mortalității pacienților cu șoc septic ajunge la 40-50%.
Diagnosticul sepsisului rămâne o provocare din cauza criteriilor
clinice neclare, variabilității simptomelor și specificității insuficiente a
biomarkerilor utilizați, precum procalcitonina și proteina C reactivă
(CRP). Identificarea precoce și inițierea rapidă a terapiei sunt factori
esențiali pentru prognosticul pacientului. Scopul lucrării: analiza
principalelor cauze ale sepsisului, evaluarea eficacității metodelor
actuale de diagnostic și examinarea noilor tehnologii care pot
îmbunătăți acuratețea identificării infecțiilor și reduce utilizarea
inutilă a antibioticelor.
Material și metode
Studiul se bazează pe analiza publicațiilor științifice actuale din baze
de date internaționale (PubMed, Medline, Google Scholar). A fost
studiată literatura referitoare la etiologia sepsisului, metodele de diagnostic și tehnologiile inovatoare utilizate pentru detectarea
acestuia, inclusiv testele microbiologice, biomarkerii și noile
tehnologii moleculare.
Rezultate
Pe baza rezultatelor sintetizate din literatura de specialitate, s-a
constatat că aproximativ 55% dintre pacienții cu diagnostic clinic de
„sepsis sever” înregistrează culturi negative, ceea ce poate fi explicat
prin administrarea anterioară de antibiotice sau diagnosticarea
greșită. Totodată, circa 32% dintre cazuri au fost atribuite ulterior
unor afecțiuni non-infecțioase care pot imita o infecție sistemică,
precum pancreatita, embolismul pulmonar sau bolile autoimune.
Principalii agenți patogeni asociați cu sepsisul urinar, conform
surselor analizate, includ Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae și
Staphylococcus aureus. Tulpinile au fost frecvent izolate la pacienți
spitalizați sau imunocompromiși. Cazurile cu culturi pozitive s-au
asociat frecvent cu factori de risc precum catetere vasculare,
internări prelungite sau rezidența în centre de îngrijire. În ceea ce
privește biomarkerii serici utilizați în diagnostic (procalcitonina și
CRP), literatura menționează o specificitate redusă, în special în
prezența bolilor inflamatorii non-infecțioase. Totodată, studiile
recente indică faptul că metodele moderne de diagnostic molecular
pot contribui semnificativ la creșterea acurateței diagnosticului și la
personalizarea terapiei antiinfecțioase.
Concluzii
Diagnosticul sepsisului necesită o abordare complexă. Integrarea
noilor tehnologii, precum diagnosticul molecular și inteligența
artificială, va îmbunătăți acuratețea identificării infecțiilor, va
minimiza utilizarea nejustificată a antibioticelor și va îmbunătăți
prognosticul pacienților, reducând rata mortalității
Autoperceperea medicului de familie ca model de promovare a sănătății
No full textContext: În sistemul medical actual, medicul de familie (MF) are un rol complex, nu doar tratând
boli, ci și fiind un model de promovare a sănătății și un educator al comunității. În Republica
Moldova, această responsabilitate este în continuă consolidare, iar prezenta cercetare valorifică percepțiile medicilor de familie cu privire la rolul lor de promotori ai sănătății. Studiul evidențiază
provocările cu care se confruntă aceștia, precum și oportunitățile existente în sistemul medical,
având ca scop formularea de recomandări pentru îmbunătățirea impactului acțiunilor de promovare
a sănătății prin intermediul medicilor de familie.
Metode: Studiul combină metode calitative și cantitative, incluzând o revizuire narativă a
literaturii care a susținut formularea instrumentelor de cercetare. Au fost realizate patru interviuri
semistructurate, distribuite geografic în nord, sud, centru și mun. Chișinău, pentru a identifica
factorii facilitatori și barierele în promovarea sănătății de către MF. De asemenea, un chestionar a
fost elaborat și aplicat pe un eșantion de 348 de medici de familie activi în Republica Moldova.
Datele au fost analizate prin metode epidemiologice, sociologice, comparative și biostatistice
pentru a evalua atitudinile, percepțiile și barierele întâmpinate în promovarea sănătății.
Rezultate: Rezultatele studiului evidențiază percepțiile medicilor de familie privind rolul lor în
promovarea sănătății. Majoritatea (96%) recunosc importanța acestui rol, iar 67% consideră că au
cunoștințe excelente. Totuși, 60% suferă de boli cronice, iar 55% sunt supraponderali sau obezi,
ceea ce creează un paradox între idealul de model și realitate. Comportamentele sănătoase variază:
82% nu fumează, dar 41% consumă alcool lunar. Majoritatea (78%) realizează controale anuale,
ceea ce indică o conștientizare pentru prevenție. Lipsa timpului (38,6%) și rezistența pacienților
(30,2%) sunt principalele obstacole în promovarea sănătății. Medicii sunt deschiși spre
perfecționare, iar comunicarea directă cu pacienții este esențială. Colaborarea interdisciplinară
(35,9%) și telemedicina (72%) sunt percepute ca soluții importante. Practicarea comportamentelor
sănătoase de către medici subliniază importanța consecvenței între sfaturi și acțiuni.
Discuții: Cercetarea evidențiază necesitatea de a sprijini medicii de familie în depășirea barierelor
identificate, precum lipsa timpului și rezistența pacienților, pentru a spori activitatea de promovare
a sănătății. Este esențial să se dezvolte programe de formare continuă și să se optimizeze procesele
administrative, pentru a le permite să se concentreze pe educație și comunicare. În plus, utilizarea
tehnologiilor moderne, precum telemedicina, poate crește impactul și accesibilitatea activităților
de promovare, fiind percepută ca o oportunitate majoră. În același timp, dezvoltarea unor modele
de colaborare interdisciplinară proactive și consolidarea infrastructurii sistemului de sănătate
pentru prioritizarea prevenției sunt necesare pentru a îmbunătăți rezultatele. Exemplul personal al
medicilor și coerența între sfaturi și comportamente reprezintă strategii eficiente, fiind importante
pentru schimbarea comportamentelor pacienților și promovarea unui stil de viață sănătos
Aspecte epidemiologice ale tuberculozei în mun. Chișinău în perioada anilor 2013-2024
Get PDFIntroducere
Actualmente tuberculoza (TB) este considerată o patologie
prevenibilă și vindecabilă. Totodată, în anul 2023 aceasta a revenit ca
și cauză principală de decese din lume provocând un dublu număr de
decese în comparație cu HIV/SIDA. Peste 10 milioane de cazuri de TB
sunt diagnosticate anual și numărul acestora este din nou în creștere
din 2021.
Material și metode
Studiul prezent este de tip observațional descriptiv transversal.
Pentru realizarea acestuia ca material de studiu au servit buletinele
epidemiologice al bolilor infecțioase (forma 2) și literatura de
specialitate. Scopul studiului a fost de evedenția particularitățile
epidemiologice ale TB în populația RM, inclusiv în mun.Chișinău.
Rezultate
În aa.2013-2020, atât la nivel de țară, cât și în mun. Chișinău a fost
înregistrată o reducere constantă a incidenței TB. În populația țării
incidența s-a redus de la 93,2‰₀₀ la 26,5‰₀₀, iar în mun. Chișinău
de la 72,5‰₀₀ până la 16,7‰₀₀. În ultimii 4 ani se atestă o sporire a
cazurilor în țară și în mun. Chișinău, către anul 2024 incidența fiind
de 54,3‰₀₀ și 49,9‰₀₀, respectiv. Aceeași tendință a fost observată
și la analiza prevalenței și mortalității ca rezultat al complicațiilor TB.
În mun. Chișinău prevalența s-a redus de la 138,6‰₀₀ (2013) la
59,1‰₀₀ (2020), cel mai mic indicator fiind înregistrat în a. 2024
(48,3‰₀₀), iar mortalitatea a scăzut de la 11,2‰₀₀ (2013) la 3,2‰₀₀
(2020), către a. 2024 sporind la circa 5,0‰₀₀. De menționat că pe
parcursul anilor sporește numărul de pacienți baciliferi. În anul 2024
ponderea acestora a constituit 55,2% din pacienții cu TB față de 2013
când rată acestora a fost de 23,3%. Ponderea formelor distructive în
municipiu a fost relativ constantă, în medie constituind 36,3%. O
problemă deosebită este TB la copii. Deși ponderea acestora este în
scădere, în a. 2024 au fost înregistrate 31 cazuri noi de TB (34,1‰₀₀)
sau 6,4% din numărul total de cazuri de TB raportate în municipiu. La
analiza datelor privind cazurile de TB în funcție de sex și vârstă a fost
stabilit că, maladia este înregistrată în special la barbați, ponderea
acestora în medie fiind circa 65,1%, iar cel mai afectat segment de
vârstă rămâne a fi 30-39 ani cu circa 22,1%. Cazurile de TB sunt
înregistrate în special în suburbii. Cele mau multe cazuri au fost
raportate din Budești, Ghidigici și Bacioi, indicii de prvalență fiind de
248,0‰₀₀, 225,7‰₀₀ și 213,9‰₀₀, respectiv, întrecând de peste 3
ori media pe municipiu (68,3‰₀₀).
Concluzii
A fost evidențiată o tendință îngrijorătoare de creștere a cazurilor de
TB în țară și în mun. Chișinău în ultimii ani. Pentru a combate acest
trend, sunt esențiale programele de educație sanitară, diagnostic
rapid, tratamente adecvate și monitorizarea evoluției TB, cu accent
pe gestionarea cazurilor complexe. Doar printr-o abordare integrată
și sustenabilă poate fi redus impactul acestei boli în comunitățile
afectate