Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Dental management of children with type 1 diabetes mellitus
No full textIntroducere. Diabetul zaharat tip 1 este cea mai frecventă boală metabolică cronică la copii și adolescenți cu prevalență
în creștere. Această afecțiune afectează sănătatea orală prin modificări la nivelul cantității și compoziției salivei,
cariile dentare, sănătatea parodontală, flora microbiană orală, creșterea dentară și erupția dinților. Colaborarea interdisciplinară
dintre medicul stomatolog și endocrinolog estes esențială pentru monitorizarea stării de sănătate a copilului și
planificarea unui tratament stomatologic eficient și sigur.
Scopul. Studierea particularităților managementului stomatologic la copiii cu diabet zaharat tip 1.
Material și metode. A fost realizat un studiu observațional în cadrul căruia s-a întreprins analiză materialelor
științifice publicate în baze de date precum PubMed, NCBI, Hinari, Elseiver și altele (aproximativ 48 surse). De asemenea,
a fost efectuată o consultare interdisciplinară consecutivă a medicului stomatolog și endocrinolog pentru 11 pacienți
minori cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani.
Rezultate. Analiza literaturii de specialitate evidențiază cele mai frecvente afecţiuni ale cavităţii orale la copiii cu
diabet zaharat tip 1: gingivita, parodontita marginală, caria dentară, leziunile mucoasei orale, candidoza orală. Acești pacienți
au o rezistență mai scăzută la infecții, vindecarea este mai anevoioasă, iar urgențele pot afecta echilibrul metabolic
deja precar. Sunt recomandate programările la medicul stomatolog la începutul zilei, cu respectarea regimului alimentar
și administrarea dozelor corespunzătoare de insulină, pentru a evita riscul de hipoglicemie. Medicul stomatolog trebuie
să fie atent la simptomele timpurii ale hipoglicemiei și să realizeze acțiunile de urgență la momentul potrivit. Evaluarea
permanentă a hemoglobinei glicozilate sunt recomandate pentru a verifica controlul slab al glicemiei și pentru a preveni
o posibilă afectare a sănătății orale. Copiii diabetici au nevoie de vizite frecvente la stomatolog pentru depistarea precoce
și controlul infecțiilor bucale.
Concluzii. Diabetul zaharat are un impact semnificativ asupra atitudinii terapeutice stomatologice. Este esențial
ca medicii stomatologi să fie familiarizați cu particularităţilor evoluţiei clinice a diabetului zaharat tip 1 la copii și cu modificările
caracteristice ale mucoasei cavităţii orale. Colaborarea strânsă cu medicul endocrinolog joacă un rol decisiv în
menținerea sănătății orale și generale, contribuind la reducerea riscului de complicații asociate afecțiunilor orale.Background. Type 1 diabetes mellitus is the most prevalent chronic metabolic disease among children and adolescents,
with a rising incidence. This condition affects oral health by altering salivary flow and composition, increasing the
risk of dental caries, impacting periodontal health, modifying oral microbial flora, and influencing dental development
and tooth eruption. Interdisciplinary collaboration between dentists and endocrinologists is becoming increasingly essential
for assessing a child’s health status and planning an effective and safe dental treatment.
Objective of the study. Studying the particularities of dental management of children with type 1 diabetes mellitus.
Material and methods. An observational study was conducted, involving an analysis of scientific materials published
in several databases such as PubMed, NCBI, Hinari, Elsevier, and others (about 48 sources). Additionally, consecutive
interdisciplinary consultations between a dentist and an endocrinologist was carried out for 11 minor patients aged
12 to 16 years.
Results. The analysis of published sources highlights the most common oral diseases among children with type
1 diabetes: gingivitis, marginal periodontitis, dental caries, oral mucosal lesions, oral candidiasis. These patients have a
lower resistance to infections, healing is more difficult, and emergencies can affect the already precarious metabolic balance.
It is recommended that dental appointments be scheduled in the early hours of the day, ensuring adherence to the
dietary regimen and proper insulin administration to avoid the risk of hypoglycemia. The dentist must be vigilant for early
symptoms of hypoglycemia and be prepared to perform emergency interventions at the right time. Regular evaluation
of glycosylated hemoglobin is recommended to assess glycemic control and prevent potential oral health complications.
Children with diabetes need frequent visits to the dentist for the early detection and management of oral infections.
Conclusions. Diabetes mellitus has a significant impact on the therapeutic approach in dentistry. It is important
for dentists to be familiar with the peculiarities of the clinical progression of type 1 diabetes mellitus of children and the
changes in the oral mucosa characteristic of the condition. In coordination with the endocrinologist, a decisive role can be
played in maintaining oral and general health by reducing possible health complications due to oral diseases
Capacitatea de formare a biofilmelor a tulpinilor clinice de Candida spp.
Get PDFIntroducere
Capacitatea de a produce biofilme este considerată un factor
important de virulență al anumitor specii de Candida. Infecțiile
asociate asistenței medicale sunt strâns corelate cu formarea
biofilmelor pe dispozitivele medicale sau pe țesuturile gazdei.
Biofilmele reprezintă comunități de celule aderente ireversibil, cu
proprietăți fenotipice și structurale distincte față de celulele
planctonice. Se estimează că biofilmele sunt responsabile pentru mai
mult de 80% din toate infecțiile microbiene. Speciile de Candida pot
forma biofilme bine structurate, alcătuite din mai multe tipuri de
celule și chiar specii microbiene diferite, ceea ce conduce la o
rezistență intrinsecă la diverse preparate antifungice și la
mecanismele de apărare ale gazdei. Deși interacțiunea dintre biofilm
și gazdă nu este încă pe deplin înțeleasă, este bine cunoscut faptul că
biofilmele de Candida spp. inhibă sistemul imunitar înnăscut al
gazdei. Prin urmare, înțelegerea comportamentului biofilmului la
Candida spp. este esențială pentru dezvoltarea unor măsuri
preventive eficiente împotriva infecțiilor cu Candida.
Material și metode
A fost planificat un studiu de tip experimental, pentru realizarea
caruia au fost incluse 29 de izolate clinice de Candida albicans și 19
de Candida glabrata. Identificarea tulpinilor clinice s-a efectuat automatizat cu ajutorul sistemului Vitek 2Compact (BioMerieux).
Pentru evaluarea capacității de producere a biofilmelor s-a utilizat
metoda tuburilor, testările fiind realizate în trei repetiții.
Rezultate
Candida spp. sunt fungi dimorfi, iar hifele constituie o componentă
structurală esențială a biofilmelor formate. Prezența hifelor
contribuie semnificativ la stabilitatea arhitecturală a biofilmului și are
un rol crucial în procesele de aderență, atât în faza de dezvoltare, cât
și în cea de menținere a acestuia. Dintre cele 29 de tulpini de
Candida albicans și 19 de Candida glabrata izolate din probe clinice,
25 (86,2%) și, respectiv, 14 (73,7%) au prezentat capacitatea de a
forma biofilme detectabile. În funcție de gradul de aderență, 18
(72,0%) dintre izolatele de Candida albicans și 7 (50,0%) dintre cele
de Candida glabrata au format biofilme puternic aderente, 5 izolate
(20,0%) și 6 (42,9%) – biofilme moderat aderente, iar 2 (8,0%) și 1
(7,1%) izolate – biofilme slab aderente, respectiv.
Concluzii
Majoritatea izolatelor clinice de Candida spp. au demonstrat
capacitatea de a forma biofilme, confirmând potențialul ridicat de
virulență al acestora. Tulpinile de Candida albicans au prezentat o
capacitate mai mare de formare a biofilmelor puternic aderente
comparativ cu Candida glabrata, ceea ce sugerează un risc crescut
de infecții persistente asociate acestei specii. Rezultatele susțin
importanța screeningului capacității de formare a biofilmelor în
evaluarea riscului clinic al infecțiilor fungice, precum și necesitatea
luării în considerare a acestui factor în alegerea terapiei antifungice
Sensibilitatea la antibiotice a tulpinilor izolate din plagă
Get PDFIntroducere
Infecțiile piogene reprezintă o problemă majoră de sănătate publică,
cu peste 500.000 de cazuri raportate anual la nivel global. Infecțiile
plăgilor sunt cauzate de bacterii aerobe, anaerobe și fungi, iar
tratamentele inadecvate pot duce la complicații severe. Utilizarea
excesivă a antibioticelor, mai ales în perioada pandemiei COVID-19, a
contribuit la creșterea rezistenței la antimicrobiene, făcând dificile
tratamentele standard și crescând mortalitatea. Studiul își propune
identificarea agenților patogeni predominanți în infecțiile de plagă și
evaluarea profilului de rezistență la antibiotice, cu scopul optimizării
strategiilor terapeutice și prevenirii infecțiilor asociate asistenței
medicale.
Material și metode
Studiul a analizat date obținute din literatura științifică
internațională, referitoare la pacienții cu plăgi infectate, internați sau
tratați în ambulator, în perioada 2020–2023. Informațiile au fost
obținute din articole publicate în Cochrane Library, Web of Science,
Scopus, CDC și din studii conforme cu ghidurile PRISMA. Analiza s-a
bazat pe antibiograme raportate și metaanalize recente disponibile
online. Rezultate
Dintr-un total de 1.542 de izolate analizate în perioada 2020-2023,
cele mai frecvent identificate microorganisme au fost Escherichia
coli, Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus. Comparativ
cu perioada anterioară anului 2019, s-a observat o creștere marcantă
a frecvenței bacililor Gram-negativi, în timp ce prevalența S. aureus sa
menținut relativ stabilă. Rezistența la antimicrobiene a crescut
semnificativ, în special față de fluorochinolone și beta-lactamine.
Acinetobacter baumannii a înregistrat un nivel alarmant de peste
60% rezistență la carbapeneme, iar tulpinile de MRSA
(Staphylococcus aureus meticilino-rezistent) s-au redus treptat,
atingând în prezent un nivel mediu de aproximativ 17%. De
asemenea, s-a constatat diferențe semnificative între pacienții
internați în secțiile de terapie intensivă și cei tratați în ambulator, în
ceea ce privește distribuția agenților patogeni și profilul de
rezistență, subliniind astfel necesitatea unor politici riguroase de
antibiotic stewardship. Meta-analizele publicate între 2021 și 2023
confirmă eficiența măsurilor de izolare și a igienei stricte în
reducerea circulației tulpinilor multirezistente, în special în unitățile
de terapie intensivă.
Concluzii
Rezultatele evidențiază necesitatea unei abordări personalizate a
terapiei cu antimicrobiene în funcție de profilul de sensibilitate al
fiecărei tulpini. Monitorizarea constantă a modelelor de rezistență
este esențială pentru limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale
și îmbunătățirea prognosticului pacienților
Factorii de virulență CagA și VacA în patogeneza infecției cu Helicobacter pylori
Get PDFIntroducere
Helicobacter pylori (H. pylori) este o bacterie gram-negativă care
infectează numeroase persoane din întreaga lume. S-a stabilit că H.
pylori joacă un rol important în patogeneza gastritei, ulcerului peptic
și cancerului gastric. Caracteristicile patogene ale acestei bacterii
sunt în principal atribuite existenței genelor patogene. Cele mai
cunoscute sunt: gena A asociată cu citotoxina (CagA) și gena
citotoxinei vacuolare (VacA). Scopul lucrării: evidențierea rolului
factorilor de virulență CagA și VacA în patogeneza afecțiunilor
gastrice.
Material și metode
Studiul este bazat pe articole științifice publicate în baze de date
internaționale PubMed, NIH, ScienceDirect din perioada 2015-2025.
Au fost analizate 30 de articole relevante privind exprimarea genelor
de virulență, mecanismele intracelulare și asocierea cu gastrita
cronică, ulcerul gastric și adeno-carcinomul gastric.
Rezultate
Majoritatea studiilor au demonstrat rolul esențial al toxinelor CagA și
VacA în cadrul procesului infecțios al Helicobacter pylori. Proteina
CagA este un factor critic proinflamator și oncogen codificat de un segment ADN de 40 kb care cuprinde aproximativ 30 de gene. CagA
este injectat în celulele gazdă printr-un sistem de secreție de tip IV
(T4SS). Odată translocată în celula gazdă, proteina CagA este
recunoscută și fosforilată de kinazele familiei Src și kinazele Abl. CagA
injectat poate acționa ca un efector principal în dereglarea căilor de
semnalizare celulară, care includ inducerea dinamicii mem-branei,
rearanjamentele actin-cito-scheletale și întreruperea joncțiunilor
celulă-celulă, exprimarea crescută a IL-8 cu acțiuni proinflamatorii,
precum și răspunsurile nucleare proliferative și anti-apoptotice.
Toxina VacA manifestă acțiuni pleiotrope asupra celulelor gastrice,
inclusiv formarea cana-lelor membranare, vacuolizarea celulară,
imunomodularea, întreruperea funcției endozomal/lizozomale.
Pătrunderea VacA în celulele epiteliale gastrice activează o cale de
semna-lizare celulară implicând proteinele Rac1 și ERK care duc la
acumularea anormală de conexina 43(Cx43) în interiorul celulelor.
Nivelul crescut al conexinei 43 contribuie la inițiera apoptozei
celulare și ulterior la leziunea epiteliului gastric. Astfel, moartea
celulară indusă de toxina VacA joacă un rol critic în originea și
dezvoltarea ulcerelor peptice în infecția cu H. pylori.
Concluzii
CagA și VacA sunt factori majori de virulență ai H. pylori, dar pot
reprezenta și potențiale ținte pentru dezvoltarea strategiilor
terapeutice personalizate și biomarkeri în evaluarea riscului
progresiei spre adenocarcinomul gastric
Criteriile de selectare a prestatorului de servicii obstetricale
No full textContext. Importanța abordării subiectului privind alegerea unui prestator de servicii obstetricale
în Republica Moldova este determinată de schimbările semnificative din sistemul medical, care
permit femeilor gravide să aleagă un centru de maternitate în care urmează să nască. În acest
context, ne-am propus drept scop identificarea opiniilor femeilor însărcinate referitor la selectarea
prestatorului de servicii obstetricale în vederea stabilirii criteriilor de selecție și înaintării unor
recomandări pentru dezvoltarea strategiilor de marketing pentru maternități. Pentru atingerea
acestui scop, au fost trasate următoarele obiective: analiza studiilor și practicilor internaționale
referitor la selectarea prestatorului de servicii obstetricale; explorarea opiniilor femeilor
însărcinate cu privire la criteriile de selecție a maternității; examinarea percepției managerilor de
instituții medico-sanitare publice și private referitor la adaptarea strategiei de marketing a
instituției în funcție de preferințele și necesitățile beneficiarelor; elaborarea recomandărilor pentru
dezvoltarea strategiilor de marketing pentru maternități în corespundere cu așteptările
beneficiarelor.
Metode. Studiul a utilizat o metodologie mixtă, combinând cercetarea cantitativă și cea calitativă.
Prima componentă a fost realizată prin aplicarea unui chestionar la 533 de femei însărcinate. Datele
au fost colectate prin chestionare distribuite online și pe hârtie în instituții medicale, iar analiza
statistică a fost realizată utilizând programul MS Excel pentru a identifica criteriile de selecție a
prestatorilor de servicii obstetricale în Republica Moldova. Cercetarea calitativă s-a realizat prin
focus-grupuri cu gravide, precum și interviuri cu managerii instituțiilor medicale care prestează
servicii obstetricale.
Rezultate. Rezultatele studiului evidențiază că alegerea maternității de către gravide este
influențată de o combinație de factori medicali, socio-economici și subiectivi. Majoritatea
participantelor au fost din mediul urban, cu vârsta predominantă între 26–33 ani și nivel
educațional superior. Gravidele cu venituri mai mari, educație ridicată sau ocupații stabile au
preferat maternitățile private, în timp ce cele cu resurse reduse au ales instituții publice. Studiul a
inclus în sine studierea mai multor factori care contribuie la selectarea prestatorului de servicii
obstetricale. În opinia femeilor însărcinate, dintre criteriile de selecție a maternității, foarte
importante în luarea deciziei au fost: profesionalismul medicilor în 84,8% (95% IÎ: 81,49 – 88,12)
cazuri, dotarea instituției medicale cu echipament medical în 70,8% (95% IÎ: 66,22 – 75,38) cazuri
și respectarea normelor igienice în maternitate în 64,0% (95% IÎ: 58,91 – 69,09) cazuri, datele
obținute fiind statistic semnificative.
În rezultatul examinării percepției managerilor de instituții medico-sanitare publice și private
referitor la adaptarea strategiei de marketing a instituției în funcție de preferințele și necesitățile
beneficiarelor, s-au constatat diferențe evidente dintre sectorul public și cel privat, fiecare având
avantaje și dezavantaje distincte. Dacă spitalele publice oferă servicii accesibile și acoperire prin
asigurările medicale, sectorul privat se remarcă prin servicii personalizate, condiții de confort
superioare și acces mai rapid la tehnologii moderne. Competiția dintre cele două sectoare
determină o evoluție constantă a serviciilor obstetricale, ceea ce este în beneficiul pacientelor.
În concluzie, alegerea maternității este un proces complex, bazat pe o evaluare atentă a experienței
anterioare, reputației instituției, profesionalismul personalului medical, condițiilor oferite și
accesului la informații actualizate
Rolul proteinelor polifuncționale imunomodulatoare în nașterea prematură declanșată. Teză de doctor în științe medicale. 321.15 – Obstetrică și ginecologie
No full textTeza este expusă pe 162 de pagini și constă din: introducere, 5 capitole, sinteza rezultatelor
obținute, concluzii generale, recomandări practice, bibliografie cu 203 de surse, 11 anexe, 20 de
tabele, 22 de figuri. Rezultatele obținute sunt publicate în 25 de lucrări, inclusiv 2 articole fără
coautori și 2 articole cu includerea coautorilor.
Cuvinte cheie: naștere prematură, imunitate înnăscută, inflamație, inflamație sterilă,
proteine polifuncționale imunomodulatoare, lactoferina, a2 – macroglobulina, morbiditate,
mortalitate.
Domeniul de studiu: medicină, obstetrică și ginecologie.
Scopul studiului: a fost de a determina rolul proteinelor polifuncționale imunomodulatoare
în nașterea prematură declanșată pentru optimizarea conduitei obstetricale și îmbunătățirea
rezultatelor perinatale.
Obiectivele studiului: 1. Studierea evoluției sarcinii, nașterii și a rezultatelor perinatale la
femeile cu naștere prematură spontană. 2. Aprecierea valorilor serice ale proteinelor
polifuncționale imunomodulatoare (LF și a2 – MG) în nașterea prematură spontană. 3. Evaluarea
valorilor serice ale citokinelor proinflamatorii (Il-1b, Il-6 și TNF-a) în nașterea prematură
spontană. 4. Determinarea raportului corelațional între valorile serice ale proteinelor
polifuncționale imunomodulatoare și a citokinelor proinflamatorii în nașterea prematură spontană.
5. Determinarea predictorilor potențiali pentru nașterea prematură cu elaborarea algoritmului
pentru optimizarea conduitei obstetricale și îmbunătățirea rezultatelor perinatale a gravidelor cu
risc de naștere prematură.
Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute: Studiul efectuat a elucidat
particularitățile de evoluție a sarcinii, nașterii și a rezultatelor perinatale la gestantele cu naștere
prematură spontană. În cadrul studiului, în ansamblu au fost apreciate valorile serice atât ale LF și
a2 – MG, cât și ale citokinelor proinflamatorii (Il-1b, Il-6 și TNF-a), precum și corelația acestor
markeri inflamatori la femeile cu naștere prematură spontană. A fost elaborat un model predictiv
de naștere prematură, în baza anamnezei, comorbidităților femeilor a căror sarcină s-a complicat
cu naștere prematură. În baza rezultatelor obținute a fost propus un algoritm de diagnostic și de
conduită a gestantelor cu risc de naștere prematură spontană pentru optimizarea conduitei clinice
și îmbunătățirea rezultatelor perinatale. Semnificația teoretică a tezei: Rezultatele acestui studiu aduc contribuții importante în
înțelegerea mecanismelor patogenetice ale nașterii premature, confirmând rolul determinant al
inflamației intrauterine și al dezechilibrului imunologic în inițierea travaliului prematur. Analiza
biomarkerilor serici, în special Lactoferina (LF), α2-Macroglobulina (α2-MG) și citokinele
proinflamatorii (IL-1b, IL-6, TNF-α), a oferit noi perspective asupra screeningului și prevenției
prematurității, deschizând calea pentru implementarea unor metode mai eficiente de identificare
și management al pacientelor cu risc crescut de naștere prematură.
Valoarea aplicativă a lucrării: Integrarea testării biomarkerilor în screeningul prenatal
permite identificarea gravidelor cu risc ridicat, înainte ca semnele clinice ale travaliului prematur
să devină evidente.
Monitorizarea nivelurilor serice de LF și α2-MG ar putea ajuta medicii obstetricieni să
stabilească prognosticul evoluției sarcinii și să ajusteze planul de îngrijire individualizat.
Modelele predictive dezvoltate în cadrul cercetării curente pot fi folosite pentru a ghida
intervențiile clinice, asigurând o mai bună alocare a resurselor medicale și evitând tratamentul
excesiv la pacientele cu risc scăzut.
Protocolul terapeutic personalizat propus pe baza acestui studiu ar putea conduce la strategii
de prevenție mai eficiente, prin administrarea corticosteroizilor antenatali la pacientele selectate
corect, la utilizarea terapiilor antiinflamatoare și a antibioterapiei preventive.
Identificarea biomarkerilor serici ai prematurității poate optimiza monitorizarea sarcinilor
cu risc crescut, permițând un diagnostic precoce, tratamente mai bine direcționate și reducerea
intervențiilor medicale inutile.
Implementarea unui algoritm de management obstetrical, bazat pe biomarkerii proteinelor
polifuncționale imunomodulatoare, propus în urma studiului realizat, ar putea îmbunătăți precizia
diagnosticului, ghidarea tratamentului și reducerea complicațiilor neonatale asociate
prematurității.
Implementarea rezultatelor științifice: În baza studiului realizat a fost propus Model
predictiv de naștere prematură, care a fost implimentat în Secția Consultativă a Centrului
Perinatologic din cadrul IMSP Spitalul Clinic Municipal Gheorghe Paladi. La fel, poate fi
recomandat pentru activitatea practică a medicilor specialiști din domeniu: obstetricii și
ginecologi, medicinei de familie ai IP USMF Nicolae Testemițanu. În baza studiului efectuat a fost
elaborat o Recomandare Metodică implementată în procesul didactic al disciplinei Obstetrică și
Ginecologie în cadrul USMF Nicolae Testemițanu și în activitatea serviciului perinatal al Centrului
Perinatologic din cadrul IMSP Spitalul Clinic Municipal Gheorghe Paladi.Диссертация представлена на 162 страницах, состоит из: введения, 5 глав, синтеза
полученных результатов, выводов, практических рекомендаций, 11 приложений, 20 таблиц,
22 рисунков. Библиография включает 203 источников. Полученные результаты
опубликованы в 25 научных работ.
Ключевые слова: преждевременные роды, врожденный иммунитет, воспаление,
стерильное воспаление, многофункциональные иммуномодулирующие белки,
лактоферрин, a2–макроглобулин, заболеваемость, смертность.
Область исследования: медицина, акушерство и гинекология.
Цель исследования: изучить роль иммуномодулирующих полифункциональных
белков при преждевременных родах для оптимизации акушерской тактики и улучшения
перинатальных исходов.
Задачи исследования: 1. Изучить течение беременности, родов и перинатального
исхода у женщин со спонтанными преждевременными родами. 2. Оценка сывороточного
значения иммуномодулирующих полифункциональных белков (LF и a2–MГ) при
спонтанных преждевременных родах. 3. Оценка сывороточного значения
провоспалительных цитокинов (ИЛ-1, ИЛ-6 и ФНО-a) при спонтанных преждевременных
родах. 4. Оценка корреляции между сывороточными показателями иммуномодулирующих
полифункциональных белков и провоспалительных цитокинов при спонтанных
преждевременных родах. 5. Определение потенциальных предикторов преждевременных
родов с разработкой алгоритма оптимизации акушерского ведения и улучшения
перинатального исхода у беременных из группы риска.
Научная новизна и оригинальность полученных результатов: Проведенное
исследование выявило особенности течение беременности, родов и перинатального исхода
у беременных с спонтанными преждевременными родам. В ходе исследования оценивались
сывороточные значения ЛФ и a2–МГ, а также провоспалительных цитокинов. Разработаны
прогностические модели преждевременных родов.
Теоретическая значимость: Данное исследование дополняет научные знания по
выявлению новых особенностей эволюции гестации и родов у женщин с
преждевременными родами. Были выявлены маркеры врожденной иммунной системы и гематологические маркеры воспаления участвующие в развитие преждевременных родов.
Были разработаны прогностические модели преждевременных родов.
Практическая значимость: Выявлены новые эволюционные особенности течения
беременности и родов у женщин с преждевременными родами, что позволило выяснить
новые аспекты ведения случаев риска преждевременных родов. На основании полученных
результатов предложен алгоритм диагностики и ведения женщин с риском
преждевременных.
Внедрение научных результатов: На основе исследования была предложена
прогностическая модель преждевременных родов, которая была внедрена в практику
акушерской деятельности Перинатологического центра при Муниципальной клинической
больнице им. Георгия Палади, мун. Кишинэу. На основе исследования была разработана
Методическая рекомендация, котороя променяется в учебный дейтельности Дисциплины
Акушерства и гинекологии ГУМФ им. Николая Тестемицану РМ и в деятельность ПМСУ
Муниципальной клинической больницы им. Георгия Палади.The thesis is presented on 162 pages and consists of: introduction, 5 chapters, synthesis of
the obtained results, general conclusions, practical recommendations, bibliographic index of 203
sources, 11 annexes, 20 tables, 22 figures. The obtained results are published in 25 papers.
Keywords: preterm birth, innate immunity, inflammation, sterile inflammation,
multifunctional immunomodulatory proteins, lactoferrin, a2-macroglobulin, morbidity, mortality.
Field of study: medicine, obstetrics and gynecology.
The aim of the study: To assess the role of immunomodulatory polyfunctional proteins in
preterm birth for optimization of obstetric management and improve perinatal outcomes.
Study objectives: 1. To study the course of pregnancy, delivery and perinatal outcomes in
women with spontaneous preterm birth. 2. Assessment of serum values of immunomodulatory
polyfunctional proteins (LF and a2–MG) in spontaneous preterm birth. 3. Assessment of serum
values of pro-inflammatory cytokines (Il-1, Il-6 and TNF-a) in spontaneous preterm birth. 4.
Evaluation of the correlation between the serum values of immunomodulatory polyfunctional
proteins and proinflammatory cytokines in spontaneous preterm birth. 5. Determination of
potential predictors for premature birth with the development of the algorithm for optimizing
obstetric management and improving perinatal outcomes of pregnant women with risk of
premature birth.
Scientific novelty and originality: The study elucidated the particularities of the evolution
of pregnancy, birth and perinatal outcomes in pregnant women with preterm delivery. Predictive
models of preterm birth have been developed. Also in the study, serum values of LF and a2-MG
as well as pro-inflammatory cytokines were assessed. Based on the results obtained. The
management algorithm for women with risk of the preterm birth was proposed for optimizing
clinical management and improving perinatal outcomes.
The theoretical significance: The research complements the scientific knowledge regarding
the determination of the new particularities of the evolution of gestation and childbirth in women
with preterm birth. At the same time, markers of the innate immune system and hematological
markers of inflammation in preterm birth were elucidated. The predictive models have been
developed to identify women with risk of preterm delivery.
The applicative value of the study: The research carried out outlines new evolutionary
particularities of pregnancy and birth in women with preterm birth, which allowed the elucidation of new aspects in the management of cases with risk of preterm delivery. The results obtained
demonstrate an activation of the innate immune system and pro-inflammatory cytokines among
women with spontaneous preterm birth.
Implementation of scientific results: Based on the study, a predictive model of preterm
birth was proposed, which was implemented in the Perinatological Center of the PMI Gheorghe
Paladi Municipal Clinical Hospital. Based on the study, a Methodological Recommendation was
developed and implemented in the teaching process of the Departament of Obstetrics and
Gynecology of Nicolae Testemițanu PI SUMPh, as well as in the curent activites of PMI Gheorghe
Paladi Municipal Clinical Hospital
Clinical management of the odontogenic keratocyst
Get PDFIntroducere. Keratochistul odontogen, catalogat în rândul chisturilor odontogene de dezvoltare, este o formațiune chistică osoasă benignă care reprezintă
aproximativ 10% din chisturile maxilare. Keratochistul are un comportament agresiv, cu o înaltă rată de recidivă.
Scop. Evaluarea particularităților de evoluție, diagnostic și tratament al keratochistului odontogen.
Materiale și metode. Cercetările au inclus 20 pacienți, dintr-un studiu retrospectiv al fișelor medicale, din IMSP IMU, în perioada 2010-2023 și, prospectiv,
2023-2024, în cadrul SRL „Omni Dent”. Au fost analizate metodele de tratament chirurgical: rezecția segmentară maxilară, chistectomia, chistotomia.
Rezultate. Chistectomia s-a efectuat la 13 pacienți, chistectomia completată cu rezecția de mandibulă la 3 pacienți, chistotomia s-a realizat la alți 4
pacienți. Nu s-a atestat recidivă în cazurile tratate prin chistotomie sau chistectomie, completate cu rezecție de mandibulă, în timp ce recidiva a fost prezentă
în 4 din cele 13 cazuri tratate prin chistectomie.
Concluzii. Tactica de tratament este individuală fiecărui caz clinic, rezultatele fiind dependente de diagnosticarea și tratamentul precoce.Introduction. The odontogenic keratocyst, classified among developmental odontogenic cysts, is a benign intraosseous cystic formation, accounting for
approximately 10% of jaw cysts. It exhibits aggressive behavior with a high recurrence rate.
Aim. To evaluate the characteristics of progression, diagnosis, and treatment of odontogenic keratocysts.
Materials and methods. The research included 20 patients, based on a retrospective study of medical records at IMSP IMU from 2010 to 2023, and a
prospective study from 2023 to 2024 at ‘Omni Dent’ LLC. The surgical treatment methods analyzed were segmental maxillary resection, cystectomy, and
cystotomy.
Results. Cystectomy was performed in 13 patients, cystectomy combined with mandibular resection in 3 patients, and cystotomy was carried out in 4 other
patients. No recurrence was observed in cases treated by cystotomy or cystectomy combined with mandibular resection, whereas recurrence occurred in 4
out of the 13 cases treated by cystectomy alone.
Conclusions. The treatment approach should be tailored to each clinical case, with outcomes closely linked to early detection and intervention
Assessment of masticatory function in patients with temporomandibular disorders
No full textIntroducere. Dereglările temporomandibulare (DTM) reprezintă o provocare în stomatologia clinică, datorită
complexității și varietății de manifestare a patologiei. Diagnosticul clinic al DTM, inclusiv al gradului de afectare funcțională
(masticația, fonația, deglutiția) reprezintă o problemă insuficient elucidată în aspect clinic, dat fiind faptul că există
dificultăți de diagnostic din cauza utilizării unor instrumente clinice și protocoale diferite între specialiști.
Scopul lucrării. Investigarea impactului dereglărilor temporomandibulare asupra funcției masticatorii.
Material și metode. Studiul a inclus un lot de 30 de pacienți dintre care 14 cu diagnosticul de DTM si 16 fără DTM.
Testările au constat în aplicarea chestionarului validat CFQ-RO pentru aprecierea subiectivă a afectării funcției masticatorii,
iar la nivel instrumental s-a realizat cuantificarea contactelor interocluzale statice prin 3 metode (hârtii de articulare
200μm, folie shimstock 12μm, Bausch OccluSense).
Rezultate. Aplicarea CFQ-RO a evidențiat o afectare semnificativă a funcției masticatorii la pacienții cu DTM, aceștia
raportând dificultăți sporite în mestecarea unei game largi de alimente, în special a celor dure și fibroase. Cuantificarea
aspectului ocluzal prin diverse metode de înregistrare a relevat o serie de tendințe privind sensibilitatea ocluzală diferită
la pacienții cu dereglări temporomandibulare (DTM) comparativ cu cei fără DTM. Pacienții cu DTM tind să aibă valori mai
mari în intervalele de măsurare, ceea ce sugerează o variabilitate mai mare în percepția contactelor ocluzale. Acest aspect
poate indica o sensibilitate crescută sau o instabilitate în modul în care sunt percepute contactele dintre arcade.
Concluzii. Pacienții cu DTM prezintă o afectare semnificativă a funcției masticatorii, cât și o variabilitate mai mare
în numărul și distribuția contactelor detectate prin metode diferite, ceea ce poate sugera o percepție proprioceptivă alterată
sau o instabilitate funcțională a sistemului stomatognat.Background: Temporomandibular disorders (TMD) represent a challenge in clinical dentistry, due to the complexity
and variety of manifestations of the pathology. The clinical diagnosis of TMD, including the degree of functional
impairment (mastication, phonation, swallowing) represents an insufficiently elucidated problem in clinical terms, given
that there are diagnostic difficulties due to the use of different clinical instruments and protocols between specialists.
Objective of the study: To investigate the impact of temporomandibular disorders on masticatory function.
Materials and Methods: The study included a group of 30 patients, 14 of whom were diagnosed with TMD and
16 without TMD. The tests consisted of applying the validated CFQ-RO questionnaire for the subjective assessment of
masticatory function impairment, and at the instrumental level, the quantification of static interocclusal contacts was
performed by 3 methods (200μm articulation papers, 12μm shimstock foil, Bausch OccluSense).
Results: The application of the CFQ-RO revealed a significant impairment of masticatory function in patients with
TMD, who reported increased difficulty chewing a wide range of foods, especially hard and fibrous ones. Quantification
of the occlusal aspect by various recording methods revealed a series of trends regarding different occlusal sensitivity in
patients with temporomandibular disorders (TMD) compared to those without TMD. Patients with TMD tend to have wider
values in the measurement intervals, which suggests a greater variability in the perception of occlusal contacts. This
aspect may indicate an increased sensitivity or instability in the way in which contacts between the arches are perceived.
Conclusion: Patients with TMD present a significant impairment of masticatory function, as well as a greater variability
in the number and distribution of contacts detected by different methods, which may suggest an altered proprioceptive
perception or a functional instability of the stomatognathic system
Development of a mathematical model for thrombosis risk prediction using serum biomarkers
Get PDFIntroduction.
Thrombosis is a frequently underdiagnosed condition associated with high mortality in neglected cases. Many factors, including geoheliophysical and biochemical ones, are responsible for thrombosis modulation. Routine investigations may sometimes be inconsistent and, thus, unreliable in a clinical setting.
Material and methods.
Data were collected from patients treated in the Department of Vascular Surgery at the ‘Timofei Moșneaga’ Republican Clinical Hospital, Chișinău, Republic of Moldova. A total of 1,865 patients were initially included in the study. After applying rigorous inclusion and exclusion criteria, 263 eligible patients were identified, and their complete blood counts and biochemical reports were retrospectively analyzed.
Results.
The analysis revealed increased mean values for absolute polymorphonuclear neutrophils, absolute monocytes, erythrocyte sedimentation rate (ESR), and glucose. The median values of these indicators, except for absolute polymorphonuclear neutrophils and ESR in female patients, were also elevated above normal ranges. Significant Pearson and Spearman correlations were identified among the analyzed indicators, and a binary logistic regression model was constructed using the most statistically significant variables.
Discussion.
Usual mathematical models that outline thrombosis consider deep vein thrombosis without a sustainable arterial assessment. The sensitivity of our model is lower than that of the D-dimer, while the specificity is almost the same. Platelets and clotting tests are well-known, reliable indicators; however, novel contemporary augmentations to these may, in turn, increase the predictive capability of our model if applied. This study has its limitations due to the lack of variance in the variance inflation factors (VIF), preventing the evaluation of multicollinearity among the included biomarkers.
Conclusions.
The mathematical model developed in this study shows potential for further clinical application; however, additional research, validation, and the incorporation of non-biochemical indicators may be necessary to enhance its predictive accuracy
Arderea profesională la medicii din cadrul asistenței medicale urgente prespitalicești
No full textContext: În ultimii ani, sindromul de ardere profesională (SAP) sau burnout-ul a devenit un
subiect central în sănătatea mintală în mediu ocupațional. Contextul socio-economic global
amplifică stresul la locul de muncă, afectând angajații din diverse sectoare. Burnout-ul rezultă din
stresul cronic de la locul de muncă și are consecințe fizice și psihologice semnificative. Fenomenul
este frecvent subestimat, mai ales în servicii de urgență precum SAMUP, unde medicii gestionează
cazuri critice. Studiile arată că burnout-ul afectează capacitatea de reacție a medicilor, scăzând
eficiența și crescând riscul de erori, și poate duce la abandonarea profesiei. În acest context ne-am
propus evaluarea nivelului de burnout, identificarea factorilor de risc și elaborarea de recomandări
pentru prevenirea acestui fenomen la medicii SAMUP.
Materiale și metode: Studiul în cauză, are un design mixt, cantitativ și calitativ. Componenta
cantitativă se bazează pe aplicarea chestionarului standardizat adaptat, adresat medicilor din cadrul
Serviciului AMUP, în vederea evaluării gradului de burnout. Chestionarul include întrebări
structurate, formulate să evidențieze corelațiile dintre factorii profesionali și nivelul de epuizare
emoțională (EE), depersonalizare (DP) și absenteism profesional (AP). Studiul calitativ a fost
realizat prin aplicarea unui ghid de interviu decidenților instituționali, având drept obiectiv
identificarea principalilor factori de risc în percepția acestora asupra fenomenului de burnout.
Datele cantitative colectate au fost analizate statistic și prezentate sub formă de diagrame și grafice
explicative, facilitând interpretarea și evidențierea tendințelor identificate. Iar datele calitative au
fost analizate tematic.
Rezultatele studiului: Din numărul total de medici AMUP (288 persoane), în studiu au participat
271. Studiul celor trei dimensiuni ale SAP – epuizarea emoțională, depersonalizarea și realizarea
personală redusă – a evidențiat manifestări variate ale sindromului în rândul medicilor evaluați.
Epuizarea emoțională s-a manifestat la un nivel mediu și înalt la aproximativ 70% dintre
respondenți, sugerând un grad crescut de suprasolicitare afectivă. Acest rezultat poate reflecta
presiunea constantă, sarcinile multiple și lipsa resurselor emoționale necesare pentru a face față
cerințelor profesionale zilnice. Depersonalizarea, ca mecanism de apărare în fața stresului
profesional cronic, a fost identificată la nivel mediu sau înalt la peste 60% dintre medici, ceea ce
indică tendința de distanțare emoțională față de pacienți și cinism profesional. Realizarea personală
redusă, dimensiune care semnalează scăderea sentimentului de competență și eficiență
profesională, a fost raportată la nivel ridicat de deficiență de către peste 40% dintre participanți,
reflectând riscul scăzut de satisfacție profesională și autorealizare.
Discuții: Arderea profesională este determinată de un șir de factori contributivi și protectori. În
opinia respondenților factorii care contribuie la apariția SAP sunt: dificultatea cazurilor (cca.
77%); programul prelungit de muncă (cca.53%); relația cu pacienții și aparținătorii (cca 48%). Iar cei care pot proteja împotriva apariției SAP sunt: suportul superiorilor, recunoașterea și
remunerarea muncii, resurse umane suficiente – selectate de cca 2/3 din respondenți. Printre
acțiunile cel mai frecvent utilizate de medicii din CNAMUP pentru reducerea stresului ocupațional
sunt: petrecerea timpului cu familia, somnul și activități de recreere (ascultarea muzicii) –
menționate de fiecare al treilea respondenți. În opinia factorilor de decizie, factorii protectori în
SAP sunt: odihna și delimitarea „zonei de lucru și celei de odihnă”. În același timp, dezvoltarea
spiritului de echipă și consilierea psihologică sunt considerate măsuri importante în reducerea
riscului de ardere profesională. Aceste date sugerează nevoia de intervenții complexe privind
prevenția SAP în serviciul AMUP