Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Clinical significance of immunological investigations in infectious diseases of children
Get PDFIntroducere. Morbiditatea prin boli infecțioase la copii a cunoscut transformări
semnificative în anii post-pandemici, influențate de restricțiile sanitare,
fenomenul de „datorie imună” și reducerea acoperirii vaccinale. În acest
context, investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) au un rol indispensabil
în confirmarea etiologică, diferențierea infecțiilor acute de cele trecute și
evaluarea statusului imun.
Materiale și metode. Au fost analizate date epidemiologice recente și literatura
de specialitate, cu focalizare pe valoarea clinică a răspunsului imun specific în
bolile prevenibile/neprevenibile prin vaccinuri, dar și în infecții unde
diagnosticul necesită a fi complementat cu alte metode de diagnostic, precum
reacția de polimerizare în lanț (PCR), examenele bacteriologice și virusologice,
precum și tehnicile moderne de secvențiere genetică.
Rezultate. Investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) prezintă o valoare
clinică majoră, condiționată de termenul bolii, vârsta copilului și statutul
vaccinal. În bolile prevenibile prin vaccinuri, ele confirmă diagnosticul și
reflectă gradul de protecție imună. În infecția congenitală cu CMV, IgM și
aviditatea IgG permit diferențierea între infecția primară și cea latentă. În
infecția cu EBV, profilul anticorpilor specifici diferențiază fazele bolii, iar în
borelioză, determinarea succesivă a anticorpilor contribuie la diagnosticul
etapizat. În cazul HHV-6, serologia susține diagnosticul roseolei infantum și al
exantemelor febrile. În paralel, metodele moleculare și microbiologice (PCR,
culturi, secvențiere) sunt indispensabile pentru confirmarea rapidă și precisă a
etiologiei și pentru supravegherea epidemiologică.
Concluzii. Investigațiile imunologice specifice (IgM, IgG) constituie un
instrument fundamental în diagnosticul bolilor infecțioase la copii. Ele trebuie
integrate cu metode moleculare și microbiologice pentru a asigura o
diagnosticare completă, o orientare terapeutică corectă și fundamentarea
strategiilor de sănătate publică
Sarcopenia and frailty: risk profiles in patients with chronic heart failure
Get PDFIntroduction. Patients with heart failure frequently present with varying degrees of skeletal muscle dysfunction, from
early fatigue to sarcopenia and cachexia. Sarcopenia, defined as the loss of muscle mass and/or function, contributes to
the physical dimension of frailty. Both conditions are associated with adverse outcomes in heart failure. Although sarcopenia
and frailty often coexist, they are distinct syndromes with a bidirectional relationship with heart failure. According
to European data, the prevalence of sarcopenia ranges from 20-50% in heart failure with reduced ejection fraction and
approximately 18% in heart failure with preserved ejection fraction. This study aimed to evaluate sarcopenia among frail
patients with chronic heart failure and to identify associated risk and protective factors.
Material and methods. A cross-sectional observational study was conducted on 44 frail patients with chronic heart failure.
Data collection included clinical, functional, and anthropometric parameters, using the SARC-Calf questionnaire, gait
speed and the Timed Up and Go test. Patients were stratified into three study groups according to frailty severity assessed
by the Edmonton Frail Scale: Study Group 1 – mild frailty, Study Group 2 – moderate frailty, and Study Group 3 – severe
frailty. Statistical analysis included Chi-square and Fisher’s exact tests. Odds Ratios with 95% Confidence Intervals were
calculated. A p < 0.05 was considered statistically significant.
Results. Of the 44 patients included, 32 (72.7%) were women and 12 (27.3%) men, with a mean age of 67.3 ± 8.9 years. Sarcopenia
risk (SARC-Calf ≥4) was identified in 56.8%, and severe sarcopenia in 15.9%, exclusively among women. Functional
impairment was present in 88.9% of Study Group 1, 91.7% of Group 2, and 100% of Group 3. Arterial hypertension (71.4%),
diabetes mellitus (57.1%), and obesity (42.8%) were more prevalent among sarcopenic patients. C-reactive protein levels
>6 mg/L and elevated NT-proBNP were associated with sarcopenia risk (p = 0.039). Metformin use was linked to absence of
sarcopenia (p = 0.008), while low physical activity, statin use, and inflammation were more frequent in sarcopenic patients.
Conclusions. Sarcopenia was highly prevalent in frail heart failure patients, particularly among women. Cardiac dysfunction,
inflammation, and metabolic comorbidities are key contributors, highlighting the need for early screening and tailored
interventions
Corp străin retroorbital - prezentare de caz
Get PDFIntroducere: Corpul străin intra/retroorbital reprezintă o urgență oftalmologică rară, dar
potențial severă, ce necesită diagnostic prompt și abordare interdisciplinară. Localizarea și
compoziția corpului străin determină conduita terapeutică, iar managementul corect vizează
prevenirea complicațiilor infecțioase și conservarea funcției vizuale printr-o intervenție
chirurgicală atent planificată.
Scopul: Ilustrarea a unui caz clinic de traumatism cu corp strain retroorbital, abordat în
colaborare de către chirurgii oro-maxilo-faciali și oftalmologi.
Caz clinic: Pacient copil de 7 ani cu traumatism în circumastanțe neucnoscute (din spusele
copilului lovit accidental cu cotul de alt copil) spitalizat în mod urgent în secția oftalmologie.
Obiectiv s-a depistat plaga conjunctivala, s-a efectuat revizia sclerei, sclera intactă, corp
strain nu s-a depistat. Tratament conservativ cu antibioterapie, cu remisia tuturor
simptomelor si acuzelor, La o luna dupa externare pacientul spitalizat in mod repetat cu
abces a pleoapei inferioare, la drenarea abcesului s-au depistat fragmente mici de lemn. S-a
efectuat RMN si CT a obitelor cu depistarea de corp strain(lemn) tubular cea mai mare parte
deplasat retroorbital si o portiune minima retrobulbar in orbita. De comun cu chirurg OMF
s-a efectuat orbitotomie cu extragerea corpului strain retroorbital prin abord in fornixul
conjunctival inferior lateral.
Discutii: Corpurile străine intra/retroorbitale pot determina complicații severe, în funcție de
dimensiune, compoziție și localizare. Diagnosticul imagistic, în special prin tomografie
computerizată, este esențial pentru evaluarea leziunii. Conduita terapeutică se
individualizează, urmărind îndepărtarea completă a corpului străin și prevenirea infecțiilor.
Abordarea multidisciplinară asigură rezultate vizuale favorabile și reduce riscul sechelelor
posttraumatice.
Concluzie: Acest caz elucidează importanța cooperării interdisciplinare cît și accesul simplu
și rapid la investigatii imagistice de performanța(CT/RMN) pentru rezovarea a unor cazuri
clinice complexe
Imaging and clinical aspects in lumbar spinal canal stenosis: correlations between magnetic resonance imaging and clinical presentation
Get PDFRezumat Obiective. Durerea localizată în regiunea lombară inferioară este frecvent raportată de pacienții cu stenoză lombară, însă aceasta nu este cauzată direct de stenoză, ci reprezintă o consecință a modificărilor degenerative la nivelul coloanei vertebrale lombare, modificări care contribuie la apariția stenozei. Imagistica prin rezonanță magnetică este considerată metoda de elecție pentru diagnosticarea stenozei spinale. Studiul a avut ca obiectiv să aprecieze semnele clinice, în corelare cu datele Imagisticii prin Rezonanța Magnetică în cazul stenozei canalului medular lombar.Material și metode. Studiul a inclus 51 de pacienți cu durere lombară cu iradiere în picior. Toți pacienții au fost supuși unui examen clinic neurologic și imagistic (în special examenului IRM a regiunii lombare a coloanei vertebrale). Rezultate. La 11 pacienți (91,7%) care prezentau semne imagistice de îngustare a canalului medular, s-a identificat o combinație de modificări degenerative. Dintre aceștia la un pacient (9,1%) prezenta îngustare a canalului medular asociată cu extruzie de disc intervertebral la nivelul L5-S1; la zece pacienți (90,9%) aveau îngustare a canalului medular asociată cu diferite forme de prolabare polisegmentară a discului intervertebral. La un singur pacient (8,3%) s-a evidențiat o asociere între îngustarea canalului medular și perturbarea fluxului lichidului cefalorahidian, stenoza fiind de natură congenitală.Concluzii. Stenoza canalului medular al coloanei vertebrale lombare, determinată prin IRM poate fi corelată cu semnele clinice care sunt relevate de datele statistice.Summary Objectives. Pain localized in the lower lumbar region is frequently reported by patients with lumbar stenosis; however, it is not directly caused by the stenosis itself but rather represents a consequence of degenerative changes in the lumbar spine, which contribute to the development of stenosis. Magnetic Resonance Imaging is considered the method of choice for diagnosing spinal stenosis. The aim of the study was to evaluate the clinical signs in correlation with Magnetic Resonance Imaging findings in cases of lumbar spinal canal stenosis.Materials and Methods. The study included 51 patients presenting with low back pain radiating to the lower limb. All patients underwent clinical neurological examination and imaging, particularly MRI of the lumbar spine.Results. In 11 patients (91.7%) who presented imaging signs of spinal canal narrowing, a combination of degenerative changes was identified. Among them, one patient (9.1%) had spinal canal narrowing associated with intervertebral disc extrusion at the L5-S1 level; ten patients (90.9%) had canal narrowing associated with various forms of multilevel disc prolapse. In one patient (8.3%), an association between spinal canal narrowing and cerebrospinal fluid flow disturbance was observed, with the stenosis being congenital in origin.Conclusions. Lumbar spinal canal stenosis, as determined by MRI, may be correlated with clinical signs, supported by statistical data
Development and characterization of acellular xenogeneic arterial matrices as potential graft material in vascular surgery
Get PDFIntroducere. Abordările inovatoare în inginerie tisulară, inclusiv tehnica de decelularizare (DC), pot revoluţiona domeniul chirurgical prin oferirea biomaterialelor avansate şi rezistente. Matricele DC pot deveni un substituent funcţional al autogrefelor vasculare, oferind rezultate clinice bune vs materialele sintetice. Scop. Scopul studiului este de a descrie condiţiile optime de spălare pentru obţinerea grefelor biocompatibile şi funcţionale pentru utilizare în bypass-ul vascular şi crearea de abord arteriovenos. Material şi metode. Segmentele de aortă porcină au fost decelu-larizate prin incubare tisulară în bufer hipotonic, urmată de prelucrarea cu detergenţi (SDS şi SDC) la concentraţii mici, spălare şi procesare enzimatic. Procedura de spălare aplicată s-a diferenţiat în funcţie de durata tratamentului cu Triton X-100. Specimenele obţinute a fost caracterizate calitativ. Rezultate. Analiza histologică (H&E şi DAPI) a demonstrat lipsa componentului celular în toate grupele experimentale şi a confirmat integritatea histoarhitecturii ţesutului cu prezervarea principalelor proteine structurale. Testul MTT bazat pe evaluarea activităţii metabolice a fost utilizat pentru evaluarea in vitro a biocompatibilităţii matricei. Activitatea metabolică celulară a fost cuantificată în funcţie de reacţia colorimetrică. Viabilitatea celulară maximală a fost înregistrată în grupele prelucrate cu surfactant nonionic, demonstrând imunogenitatea scăzută a implantului, capacitatea de a fi integrat în ţesutul gazdă şi recelu-larizat. Concluzii. Modificarea condiţiilor de lucru, anume tehnicii de spălare, este factorul de procesare responsabil pentru creşterea citotoxicităţii determinată de reziduurile chimice. Aplicarea substanţelor anionice este o soluţie, iar creşterea duratei de expunere îmbunătăţeşte rezultatul fără impact structural.Introduction. Innovative tissue-engineering approaches, including decellularization (DC), can revolutionize the surgical field by offering advanced resistant and biocompatible biomaterials. DC scaffold can become a functional replacement of vascular autografts, offering better clinical outcomes over synthetic materials. Objective. The Objective. of the study is to describe optimal washing conditions for the generation of biocompatible and functional grafts for use in vascular bypass surgery and creation of arteriovenous access. Material and methods. The segments of fresh porcine aortas were decellularized by tissue incubation in hypotonic buffer, followed by subjecting to low concentrations of SDS and SDC, washing, and enzymatic treatment. Washing procedure differed according to the duration of Triton X-100 treatment. A qualitative characterization of the obtained specimens was performed. Results. Histological analysis (H&E and DAPI) demonstrated a lack of cells in all experimental groups and confirmed the integrity of tissue histioarchitecture with retention of major structural proteins. MTT assay based on metabolic activity assessment was used for in vitro biocompatibility evaluation of the scaffold. Preservation of cellular metabolic activity was quantified according to the color change reaction. The highest cellular viability was registered in the groups treated with non-ionic surfactant, demonstrating the implant's low im-munogenicity, capability to be integrated with the host tissue, and recellularized. Conclusion. Modification of working conditions, namely washing, is responsible for scaffold cytotoxicity induced by ionic detergents’ remnants. In this case application of anionic chemicals becomes a salvageable strategy. Increasing the duration of exposure improves the result without any structural impact
Management of cardiorenal syndrome in patients with heart failure with preserved ejection fraction
Get PDFIntroducere. Sindromul cardiorenal (SCR) este rezultatul interacţiunii complexe şi bidirecţionale dintre inimă şi rinichii compromişi. Poate fi atât acut, cât şi cronic, cu diferite subtipuri. SCR este asemeni unui ciclu vicios ce culminează cu o multitudine de efecte secundare dăunătoare organismului. Scop. Prezentarea patofiziologiei, metodelor de diagnostic şi terapeutice al SCR la pacienţii cu ICC cu FE păstrată, în contextul provocărilor actuale în management şi al opţiunilor terapeutice limitate. Material şi metode. Au fost selectate şi revizuite diverse surse literare de specialitate, identificate prin intermediul librăriei PubMed prin introducere în bara de căutare a cuvintelor cheie: „sindrom cardiorenal” şi „insuficienţă cardiacă”, cu accentuarea atenţiei asupra metodelor de diagnosticare, patofiziologiei şi managementului SCR cu IC cu FE prezervată. Rezultate. Diagnosticarea SCR începe cu determinarea factorilor de risc (HTA, DZ, tutun, etc.), evaluarea renală (creatinina, eGFR, Cistatina C), cardiacă (ECOCG, NT-proBNP, ECG) şi a statutului volemic. Presiunea venoasă centrală şi intraabdominală crescută, HVS, suprasolicitarea VS, activarea SRAA, leziunile oxidative, HTP şi disfuncţia VD joacă rol major în patogene-za SCR pe fon de IC cu FEp. Tratamentul comorbidităţilor şi terapia diuretică sunt elemente centrale în tratamentul IC cu FEp. Însă, terapiile-ţintă noi - ARNI şi iSGLT-2, oferă noi perspective cu potenţiale beneficii în reducerea efectelor adverse cardio-renale la pacienţii cu IC cu FEp. Concluzii. SCR la pacienţii cu IC cu FEp este o provocare majoră, datorită mecanismelor complexe şi opţiunilor terapeutice limitate, necesitând studii suplimentare şi o abordare individualizată, axată pe controlul volemiei, tratarea comorbidităţilor şi monitorizarea funcţiei renale şi cardiace.Introduction. Cardiorenal syndrome (CRS) is the Results. of a complex and bidirectional interaction between the heart and compromised kidneys. It can be both acute and chronic, with different subtypes. Cardiorenal syndrome is like a vicious cycle that culminates in a multitude of harmful side effects to the body. Objective. Presentation of the pathophysiology, diagnostic and therapeutic methods of SCR in patients with CHF with preserved EF, in the context of current management challenges and limited therapeutic options. Material and methods. Various specialized literary sources were selected and reviewed, being identified through the PubMed library by entering the keywords: “cardiorenal syndrome” and “heart failure” in the search bar, with an emphasis on diagnostic methods, pathophysiology and management of Cardiorenal syndrome in patients with CHF with preserved EF. Results. The diagnosis of CRS begins with the determination of risk factors (HTN, DM, tobacco), renal (creatinine, eGFR, Cystatin C), cardiac (ECOCG, NT-proBNP, ECG) and volume status assessment. Increased central and intraabdominal venous pressure, LVH, LV overload, activation of RAAS, oxidative damage, PH and RV dysfunction play a major role in the pathogenesis of CRS in HF with pEF. Treatment of comorbidities and diuretic therapy are central elements in the treatment of HF with pEF. However, new targeted therapies, ARNI and iSGLT-2, offer new perspectives with potential benefits in reducing adverse cardiorenal effects in patients with HF with pEF. Conclusion. CRS in HF patients with pEF is a major challenge, due to complex mechanisms and limited therapeutic options, requiring further studies and an individualized approach, focused on volume control, treatment of comorbidities, and monitoring of renal and cardiac function to improve the prognosis
Leptospiroza în asociere cu febra West Nile – caz clinic
Get PDFIntroducere. Leptospiroza și infecția cu virusul West Nile sunt zoonoze emergente cu
transmisie diferită, dar pot avea manifestări clinice similare, mai ales în formele severe.
Ambele infecții pot debuta cu simptome nespecifice și pot progresa spre forme severe cu
afectare hepatică, renală sau neurologică.
Scop. Evidențierea provocărilor diagnostice și terapeutice în contextul unei coinfecții rar
întâlnite Leptospiroză și infecția cu virusul West Nile, subliniind manifestările clinice
atipice, evoluția bolii, complicațiile posibile și importanța abordării practice în stabilirea
diagnosticului și managementul pacientului.
Material și metode. Prezentarea se bazează pe analiza unui caz clinic, din SCBI „Toma
Ciorbă”, fiind evaluat clinic, biologic și imagistic, din momentul internării și pe parcursul
supravegherii în spital. Diagnosticul etiologic s-a stabilit prin teste serologice specifice
(ELISA, IgM/IgG) pentru Leptospira spp. și virusul West Nile cu urmărirea evoluției clinice
a pacientului sub tratament etiologic și suportiv, precum și apariția eventualelor complicații.
Rezultate. Pacientul B.I., 49 ani, spitalizat 17 zile la IMSP SCBI „Toma Ciorbă”, la ziua a
13-a de boală. Debut acut cu febră, astenie, mialgii, grețuri și vărsături repetate, urmate de
parestezii la nivelul membrelor, pe fondalul mialgiilor mușchilor gastrocnemieni. Fiind
ineficient tratamentul simptomatic, la a șasea zi de boală pacientul a solicitat AMU și a fost
transferat la IMU, terapie intensivă, unde, suspect de leptospiroză și cu test serologic anti-
Leptospira IgM echivoc, a fost ulterior transferat la IMSP SCBI „Toma Ciorbă”. Pe parcursul
supravegherii, pacientul a prezentat stare severă, cu subfebrilitate, icter pronunțat, afectare
hepatică, renală și pulmonară, sindrom hemoragic, precum și afectare meningeană și
neurologică (parestezii, semne de disfuncție cerebrală). S-au efectuat investigații serologice,
confirmând infecția cu virus West Nile (IgM pozitiv) și creșterea titrului de anti-Leptospira
IgM. Din anamneza epidemiologică, s-a inbolnavit aflându-se în Italia 4 zile, în calitate de
șofer și a constatat multiple ințepături de insecte. Evoluția bolii a fost severă, necesitând
supraveghere în secția de terapie intensivă cu suport hemodinamic, respirator,
hemotransfuzii și tratament antibacterian, depleție și corticoterapie. Sub aceste măsuri,
starea pacientului s-a ameliorat progresiv, permițând externarea în condiții satisfăcătoare
la domiciliu.
Concluzii. Coinfecția cu Leptospira și virus West Nile a determinat o formă severă, cu
afectare poliorganică (renală, hepatică, pulmonară, meningeană), confirmată prin anti-
Leptospira IgM și anti-West Nile IgM cu titru în creștere. Pacientul a necesitat supraveghere
în terapie intensivă și tratament complex (antibacterian, corticoterapie, depletiv), evoluând
favorabil
THE INFLUENCE OF A COMPLETE VAGINAL SAPTUM ON FERTILITY
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Septul vaginal este o malformaţie congenitală rezultată din dezvoltarea incompletă sau defectuoasă a ductelor Mulleriene. Este considerată o anomalie extrem de rară, cu o prevalenţă estimată global între 130000 şi 180000 de femei. Această maladie este cel mai frecvent asociată cu uter didelf. Scop. A identifica influenţa septului uterin şi vaginal asupra fertilităţii şi evidenţierea importanţei abordării chirurgicale individualizate în cazul unei paciente cu infertilitate primară. Material şi metode. A fost analizat cazul unei ginecopate de 26 ani, internată în mod programat în incinta SCM "Gheorghe Paladi”, secţia Ginecologie Aseptică cu diagnosticul prezumtiv: Sept uterin complet. Au fost evaluate acuzele, istoricul actualei boli, datele examenului ginecologic, clinic şi paraclinic din fişa medicală a pacientei. Rezultate. Pacieta a fost internată cu acuze la: dismenoree, lipsa sarcinii în cuplu timp de 1,5 ani. A fost efectuată ul-trasonografia organelor bazinului mic: uter septat complet (U2b ESHRE/ESGE). A fost recomandat tratament chirurgical. Intraoperator a fost depistat sept vaginal complet cu originea la mijlocul labiei anterioare a colului uterin, înjumătăţind orificul extern al colului uterin - efect de col uterin dublu. A fost incizat şi înlăturat septul. Ulterior prin histe-roscopie a fost vizualizat în 1/3 fundică a cavităţii uterine un sept uterin incomplet. A fost stabilit diagnosticul final Sept uterin incomplet. Sept vaginal complet. Concluzii. Malformaţiile genitale congenitale pot contribui la infertilitate şi necesită o evaluare atentă imagistică şi clinică. USG 3D şi IRM sunt metodele de diagnostic de bază. A fost oportun de a efectua tratament chirurgical, astfel incât a fost atins scopul propus de ameliorare a fertilităţii.Introduction. A septate uterus is a congenital malformation resulting from incomplete or defective development of the Mullerian ducts. It is considered a rare anomaly with an estimated global prevalence ranging between 1 in 30000 and 1 in 80000 women. It is most commonly found in association with uterine didelphys. Objective. The aim of the study is to identify the impact of uterine and vaginal septa on fertility and importance of an individualized surgical approach in a patient with primary infertility. Material and methods. The case of a 26-year-old patient was analyzed. She was admitted to the Gheorghe Paladi MCH, Aseptic Gynecology department with the presumptive diagnosis: Complete septate uterus. The patient's complaints, medical history and the results of the gynecological, clinical and par-aclinical examinations were evaluated. Results. The patient was admitted with complaints of the absence of pregnancy in the couple for 1,5 years and dysmenorrhea. At ultrasound: complete septate uterine body (U2b, ESHRE/ESGE). Surgical treatment was recommended. Intraoperatively, a complete vaginal septum was detected with its origin in the middle of the anterior labia of the cervix, bisecting the external orifice of the cervix - double cervix effect. The septum was incised and removed. Subsequently, an incomplete uterine septum was visualized in the fundal 1/3 of the uterine cavity through hysteroscopy. The definitive diagnosis was established: Incomplete uterine septum. Complete vaginal septum. Conclusion. Congenital genital malformations can contribute to infertility and require clinical and imaging evaluation. 3D ultrasound and MRI are the main diagnostic mothods. It was deemed appropriated to perform surgical treatment, resulting in the attainment of the proposed goal of fertility enhancement
Irritable bowel syndrome in young people -social and medical aspects
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul intestinului iritabil (SII) reprezintă 3-50% din vizitele la gastroenterolog; cel puţin jumătate din cazuri apar în rândul tinerilor sub 35 ani; afectează calitatea vieţii, cu un absenteism crescut; tinerii, în special, se simt stigmatizaţi; necesită resurse umane şi materiale semnificative. Scop. Analiza aspectelor sociale şi medicale în SII, în special la persoanele tinere, în baza datelor din publicaţiile ştiinţifice, în scopul ameliorării simptomelor şi a calităţii vieţii pacienţilor. Material şi metode. Pentru realizarea scopului propus a fost efectuat un review sistematic al National Library of Medicine and the International Institute of health, MEDLINE, utilizând baza de date autentice Up-ToDate, Embase, şi PubMed; s-au analizat 22 de publicaţii axate pe aspecte sociale şi medicale ale SII, în special la persoanele tinere. Rezultate. Studiile despre SII au demonstrat: în special tinerii şi unele minorităţi etnice (afro-amer-icani, asiatici, hispanici), preferă să nu vorbească despre boala lor din cauza stigmatului pe care îl percep şi îl simt, că nu sunt trataţi „în serios”, nu sunt crezuţi, sunt umiliţi, sunt trataţi ca „nevrotici” cu un „diagnostic incert” care „nu este vindecabil”; calitatea vieţii-scăzută; cost social în-alt-21% dintre pacienţi au luat concediu medical, iar până la 8%-concediu medical mai mult de o lună/an; 60% au raportat scăderea capacităţii de muncă; cost medical înalt-în SUA sunt 2.400.000 de vizite ambulatorii/an şi peste 440.000 zile/spitalizare. Concluzii. Impactul social şi medical al SII în societate este semnificativ, în special la tineri, iar pentru ameliorarea situaţiei ar fi necesare modificări semnificative la nivelul aspectelor financiare, educaţionale, abilităţilor de comunicare acordate la necesităţile pacienţilor cu SII.Introduction. Irritable bowel syndrome (IBS) accounts for 3-50% of visits to the gastroenterologist; at least half of cases occur among young people under 35 years of age; affects quality of life, with increased absenteeism; young people, in particular, feel stigmatized; requires significant human and material resources. Objective. Analysis of social and medical aspects in IBS, especially in young people, based on data from scientific publications, with the aim of improving symptoms and quality of life of patients. Material and methods. To achieve the proposed goal, a systematic review of the National Library of Medicine and the International Institutes of Health MEDLINE was conducted, using the authentic UpToDate, Embase, and PubMed databases; 22 publications focused on the social and medical aspects of IBS, especially in young people, were analyzed. Results. Studies on IBS have shown: especially young people and some ethnic minorities (African-Americans, Asians, Hispanics), prefer not to talk about their illness because of the stigma they perceive and feel, that they are not treated “seriously”, are not believed, are humiliated, are treated as “neurotic” with an “uncertain diagnosis” that is “not curable”; quality of life - low; high social cost - 21% of patients took sick leave, and up to 8% - sick leave for more than a month/year; 60% reported decreased work capacity; high medical cost - in the USA there are 2,400,000 outpatient visits/year and over 440,000 days/hospitalization. Conclusion. The social and medical impact of IBS in society is significant, especially in young people, and to improve the situation, significant changes would be necessary in the financial, educational, and communication skills aspects tailored to the needs of the patients with IBS
Etiological structure of pathogenic microorganisms in acute diarrhea diseases
No full textThis study was supported by the doctoral project "Pathogenic agents of acute diarrheal diseases – morpho-cultural features, methods of identification, antibiotic resistance and the dynamics of spread in Chisinau city" funded by the Ministry of Education and Research.Introduction. Acute diarrheal diseases (ADD) are a growing public health concern
worldwide, with around two billion cases reported annually, mostly in developing countries.
In Moldova, 16,000–20,000 cases occur each year, affecting both children under five and
adults. Accurate identification of the causative pathogens is essential for controlling
transmission and guiding effective treatment.
Purpose of the study. This study aimed to identify and characterize the etiological
structure of pathogenic microorganisms causing acute diarrheal diseases, based on
laboratory investigations at the MTA Buiucani Public Health Medical Institution (PHMI),
Chisinau municipality.
Material and methods. The study was conducted from 2011 to 2024 at the
microbiological laboratory of the MTA Buiucani PHMI, involving 14,335 clinical samples.
Bacteriological analysis involved isolating pure pathogen cultures and characterizing them.
Etiological confirmation of the disease was performed through coproculture, in accordance
with the methodological guideline no. 7 of 24.08.2012, “Microbiological Diagnosis of
Intestinal Infections”.
Results. Of the 14,335 clinical samples collected from patients with acute diarrheal
diseases, 2,976 strains were identified, corresponding to 14 pathogenic microorganisms:
Shigella spp., Salmonella spp., Klebsiella spp., Enterobacter spp., Proteus spp., Citrobacter
spp., Escherichia coli with haemolytic properties, Morganella spp., Serratia spp.,
Providencia spp., Hafnia spp., Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp., and
Aeromonas spp. Positive results were recorded annually, with the highest prevalence
observed for Klebsiella spp. (40.63%), while other pathogens ranged from 0.07%
(Acinetobacter spp.) to 12.8% (Citrobacter spp.). Hafnia spp. was isolated only in 2023,
accounting for 0.17% of that year's isolates. During the study period, the proportion of
positive cases varied between 3.53% (2020) and 9.95% (2013), except in 2024 when a peak
value of 13.71% was recorded. The lowest rate in 2020 (3.53%) coincided with the
implementation of stricter sanitary and epidemiological measures in institutions and public
transport. These findings highlight that adherence to personal hygiene practices remains a
key factor in preventing acute diarrheal diseases.
Conclusions. Over the study period, 14 distinct etiological agents of acute diarrhea were
identified. Positive cases were reported annually, with Klebsiella spp. being the predominant
pathogen in the Buiucani sector of Chisinau municipality. The positivity rate remained
relatively stable, peaking significantly in 2024. To reduce the incidence of acute bacterial
diarrhea, sustained surveillance and the implementation of effective infection prevention
and control strategies are essential