Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Phelan-McDermid syndrome presents a diagnostic and therapeutic challenge
Get PDFIntroducere. Sindromul Phelan-McDermid este o tulburare de dezvoltare cu caracteristici variabile, care includ hipoto-nia neonatală, întârzierea globală de dezvoltare, creşterea normală până la accelerată, vorbirea absentă până la întârzierea severă a vorbirii, comportamentul autist şi caracteristici dismorfice minore. Scop. Evaluarea parametrilor clinico-paraclinici a pacientului cu comportament autistic, retard psiho-motor şi convulsii, în scopul confirmării unei maladii rare (sindromului Phelan-McDermid). Material şi metode. Am analizat datele clinice (acuzele la internare, istoricul bolii, anamneza familială, evoluţia manifestărilor clinice, dezvoltării psiho-motorii) şi paraclinice (datele investigaţiilor hematologice, instrumentale, molecular-ge-netice) a unui copil spitalizat în secţia Neurologie (vârstă fragedă) a IMC cu scopul precizării diagnosticului. Rezultate. La internare, la vărsta de 4 ani, manifesta comportament autistic: nu vorbeşte, slab reacţionează la excitanţi auditivi şi vizuali, prezintă semne de autoagresiune şi multiple mişcări posesive, nu se deplasează desinestătător, mersul (cu suport) este legănat, instabil, se împieducă. Frecvent se declanşează convulsiile polimorfe, care sunt rezistente la tratament neurologic. Investigaţiile paraclinice. Investigaţii molecular-genetice. Identificată deleţia heterozigotă la nivelul cromozomului 22q13 implicând exonii 3-18 ai genei SHANK3. În baza datelor clinice şi paraclinice a fost stabilit diagnosticul: Sindromul Phelan-McDermid (OMIM:606232) Concluzii. Sindromul Phelan-McDermid este o patologie multisistemică, care dezvoltă o dizabilitate neurologică severă. Metodele molecular-genetice permit diagnosticul maladiilor rare la pacienţii cu dereglări compartimentale de tip autistic şi sindrom convulsiv refractar la tratament.Introduction. Phelan-McDermid syndrome is a developmental disorder with variable characteristics, including neonatal hypotonia, global developmental delay, normal to accelerated growth, absent to severely delayed speech, autistic behavior, and minor dysmorphic features. The cause of the pathology is a 22q13.3 deletion. Objective. Evaluation of clinical and laboratory parameters of a patient with autistic behavior, psychomotor retardation and convulsions, in order to confirm a rare disease (Phelan-McDermid syndrome). Material and methods. We analyzed the clinical data (admission complaints, medical history, family history, evolution of clinical manifestations, and psychomotor development) and paraclinical data (hematological, instrumental, and molecular genetic investigations) of a child hospitalized in the Neurology Department (young age) of IMC to clarify the diagnosis. Results. At admission, at the age of 4 years, the child manifested autistic behavior: no speech, poor reaction to auditory and visual stimuli, signs of self-aggression and multiple possessive movements, inability to walk independently, gait (with support) was swaying, unstable, stumbling. Polymorphic seizures, resistant to neurological treatment, occurred frequently. Molecular-genetic investigations: Heterozygous deletion on chromosome 22q13 involving exons 3-18 of the SHANK3 gene was identified. Based on the clinical and paraclinical data, the following diagnosis was established: Phelan- McDermid syndrome (OMIM:606232). Conclusion. Phelan-McDermid syndrome is a multisystem pathology, which develops severe neurological disability. Molecular genetic methods allow for the diagnosis of rare diseases in patients with compartmental disorders of the autistic type and seizure syndrome refractory to treatment
Mannoproteins – source of bioactive substances with antioxidant activity
Get PDFThis study was supported by the research project 25.80012.7007.16TC „Viability and
productive potential of pigmented yeasts of the genus Rhodotorula – carotenoid producers, after long-term
preservation”, funded by National Agency for Research and Development.Introduction. The production of beer and wine generates large amounts of sediment,
which is often discarded as waste and poses an environmental concern. This sediment,
however, is rich in yeast that contains a wide variety of biologically active compounds, such
as polysaccharides, pigments, proteins, and amino acids. Among these, mannoproteins are
highly water-soluble bioactive compounds. As important components in the winemaking
process, they possess beneficial properties with applications in food processing and
medicine. Mannoproteins play a multifunctional role, exhibiting immunostimulatory and
antioxidant effects, and they present promising prospects for future research in various
fields.
Purpose of the study. This study aimed to obtain mannoprotein preparations from the
waste biomass of beer and wine production. These preparations were investigated as a
source of biologically active substances for regenerating and reactivating pigmented yeast
strains after prolonged storage.
Material and methods. The mannoprotein preparations (MP) were obtained from
Saccharomyces yeast biomass waste after Lager beer production (provided by the Kellers
brewery) (MPB) and after Merlot red wine production (from the Cricova winery) (MPW), by
sedimentation with 96% ethyl alcohol, in a 1:2 v/v ratio, and then purified. In this research,
an aqueous solution of MP at a concentration of 25 mg/mL (S.U) was used. Among the
bioactive components, the total carbohydrate and protein content, the enzymatic activity of
catalase (CAT), and the antioxidant activity using the ABTS method were determined.
Results. The carbohydrate and protein content of MPs are key parameters for assessing
their quality and nutritional value. Thus, the results showed that MPB and MPW had
carbohydrate contents of approximately 9.0 and 7.6 mg/mL, and protein contents of 1.4 and
8.4 mg/mL, respectively. The higher protein content in the MPW preparation was associated
with a decrease in catalase enzymatic activity, which reached 31.6 mmol/min/mg protein,
compared to 285.1 mmol/min/mg protein in the MPB preparation. Furthermore, MPW
diluted 50-fold revealed a greater capacity to eliminate the ABTS radical, with approximately
75% inhibition, whereas MPB diluted 10-fold achieved an antioxidant activity of
approximately 40% inhibition.
Conclusions. Two mannoprotein preparations were obtained from beer and wine
production waste. These preparations had a high content of bioactive substances, including
carbohydrates and proteins, and exhibited strong antioxidant activity. They will be tested as
media for regenerating and reactivating pigmented yeast strains from the genus
Rhodotorula following prolonged storage
Management of a clinical case of uterine rupture in a multiple pregnancy
Get PDFIntroducere. Evoluţia accelerată a tehnologiilor de reproducere asistată, alături de creşterea numărului de sarcini multiple şi a operaţiilor cezariene, poate favoriza o incidenţă mai ridicată a rupturii uterine, cu manifestarea unui tablou clinic atipic, întârziind astfel diagnosticul şi tratamentul adecvat. Scop. Evaluarea managementului comprehensiv al cazului sarcinii multiple premature, diagnosticat cu ruptură de uter în cadrul Institutului Mamei şi Copilului, în scopul prevenirii complicaţiilor perinatale. Material şi metode. Analiza fişei medicale: pacienta 34 ani, internată în mod urgent cu diagnosticul: Sarcina 3031 săptămâni. Sarcina obţinută prin FIV. Triplex- tricorial, triamniotic. Iminenţă de naştere prematură. Infecţii urinare recidivante. Din anamneză: Infertilitate primară timp de 8 ani. A suportat 3 laparoscopii, tubectomie bilaterală, histeroscopie. Rezultate. Pacienta s-a prezentat cu dureri abdominale intense în cadranul inferior drept, cu iradiere lombară şi inghinală. Ecografia a indicat suspiciune de ruptură uterină şi absenţa unuia dintre feţi. Prin operaţia cezariană s-au extras doi nou-născuţi vii, iar al treilea făt a fost găsit în cavitatea abdominală, expulzat printr-o dehiscenţă a cicatricii post-tubectomie din cornul uterin drept. S-au aplicat pense moi hemostatice pe arterele uterine şi anexele bilaterale, reducând semnificativ hemoragia. S-au excizat marginile dehiscenţelor şi s-au aplicat suturi în trei straturi, cu păstrarea uterului. Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă. Concluzii. În sarcinile multiple obţinute prin FIV, dehiscenţa cicatricelor uterine poate decurge atipic, manifestarea clinică fiind diminuată pe fundal de terapie de păstrare a sarcinii. Intervenţiile organomenajante sunt aplicate în obstetrica contemporană, ceea ce permite păstrarea funcţiei reproductive.Introduction. The advancement of assisted reproductive technologies, along with the increasing number of multiple pregnancies and cesarean deliveries, may contribute to a higher incidence of uterine rupture, often presenting with atypical clinical features, thereby delaying diagnosis and appropriate treatment Objective. To evaluate the comprehensive management of clinical case diagnosed with uterine rupture in multiple premature pregnancy in the Institute of Mother and Child, to preventing perinatal complications Material and methods. Patient, 34 years old, urgently admitted with diagnosis: Pregnancy 30-31 weeks of gestation. Pregnancy 1 achieved by IVF. Trichorionic triamniotic triplet pregnancy. Imminent premature birth. Recurrent urinary tract infections. Primary infertility for 8 years. Patient underwent 3 laparoscopies, bilateral tubectomy, hysteros-copy. Results. Patient presented severe abdominal pain in the lower right quadrant, radiating in lumbar, inguinal regions, and right lower limb. Ultrasound raised suspicion of uterine rupture and revealed the absence of one fetus. C-section was performed, two live neonates were delivered. The third fetus was found in the abdominal cavity, having been expelled through a dehiscence of scar in the right uterine horn. A similar dehiscence was identified in the left horn. Soft hemostatic clamps were applied, reducing blood loss. The margins were excised, and multilayer suturing was performed, preserving the uterus. The postoperative recovery was uneventful. Conclusion. In multiple pregnancies obtained by IVF, dehiscence of uterine scar may have an atypical evolution, clinical symptoms being minimized by pregnancy preservation therapy. Organ-sparing surgical procedures are performed in contemporary obstetrics, to preserve also the reproductive function
Techniques for renal puncture in percutaneous nephrolithotomy: current approaches and future perspectives
Get PDFIntroducere. Nefrolitotomia percutanată (NLP) este tratamentul de primă linie şi standardul de aur pentru calcu-lii renali mai mari de 2 cm. Etapa iniţială, esenţială, constă în realizarea unui acces percutanat precis către sistemul pielocaliceal, influenţând direct succesul şi complicaţiile intervenţiei. Scop. Studierea literaturii de specialitate şi compararea tehnicilor de puncţie percutanată renală utilizate în NLP, evidenţiind impactul asupra siguranţei procedurii şi ratei de succes chirurgical. Material şi metode. A fost realizat un studiu bibliografic comparativ prin studierea literaturii de specialitate publicată în ultimii 10 ani. Sursele au fost selectate din bazele de date PubMed, SpringerLink şi Google Scholar. Datele extrase au fost clasificate în funcţie de tipul tehnicii utilizate, metoda de ghidare, rata de succes, complicaţiile asociate. Rezultate. Studiile evidenţiază diversificarea tehnicilor de puncţie percutanată renală, cu o tranziţie de la ghidajul fluoroscopic către metode ecografice sau hibride. Fluoroscopia rămâne standardul de aur, utilizată în peste 70% din cazuri, prin tehnici precum triangulaţia, Bull’s Eye, Eye of the needle şi hibridă. Acestea asigură un acces precis şi o rată crescută de succes la prima puncţie. Ecografia, folosită mai ales în centrele avansate, reduce expunerea la radiaţii şi este eficientă în anatomii atipice. Totuşi, tehnicile radiografice rămân preferate în contextul unui control anatomic superior şi al unei orientări mai bune în cazurile complexe. Concluzii. Studiul subliniază utilizarea fluoroscopiei ca metodă principală de puncţie în NLP, datorită preciziei şi controlului anatomic. Totodată, se observă însă o tendinţă spre tehnici ecografice şi hibride, care reduc expunerea la radiaţii şi sporesc siguranţa în cazuri selectate.Introduction. Percutaneous nephrolithotomy (PCNL) is the first-line therapeutic option for the management of renal stones larger than 2 cm and is regarded as the gold standard in such cases. Precise percutaneous access to the pelvica-lyceal system is crucial for procedural success and minimizing complications. Objective. To review the current literature and compare renal percutaneous puncture techniques used in PCNL, with emphasis on their impact on procedural safety and surgical success rates. Material and methods. A comparative literature review was conducted based on studies published in the last 10 years. Sources were selected from PubMed, SpringerLink, and Google Scholar databases. The extracted data were categorized based on the type of technique type, guidance method used, success rates and the incidence and nature of associated complications. Results. The reviewed studies highlight a diversification in percutaneous renal puncture techniques, with a trend shifting from classical fluoroscopic guidance to ultrasound-guided or hybrid methods. Fluoroscopy, still the gold standard >70% use, employs triangulation, Bull's Eye, Eye of the Needle, and hybrid techniques. These techniques offer precise access and high first-attempt success rates. Ultrasound, mainly in advanced centers, reduces radiation and is effective in patients with atypical renal anatomy. However, radiographic techniques remain preferred in complex cases due to superior anatomical view and orientation. Conclusion. The study underscores the continued dominance of fluoroscopic guidance in PCNL due to its anatomical precision and reliability. However, a growing preference for ultrasound and hybrid techniques is observed, driven by efforts to improve patient safety and reduce radiation exposure in select cases
The role of complement in patients with systemic scleroderma
Get PDFIntroducere. Sclerodermia sistemică este o maladie auto-imună complexă, care se manifestă prin afectarea difuză a ţesutului conjunctiv, cu un tablou clinic variat. Patogenia bolii rămâne a fi o enigmă, deoarece nu este complet elucidată, însă sistemul complementului se crede că ar putea fi implicat în aceasta. Scop. De a determina necesitatea dozării fracţiilor complementului şi interdependenţa dintre valorile fracţiilor complementului (C3 şi C4) şi activitatea bolii, la pacienţii cu sclerodermie sistemică. Material şi metode. În cadrul studiului au fost investigaţi 112 pacienţi, dintre care 106 femei şi 6 bărbaţi, cu vârsta medie 52.3±1.78 ani. 70 pacienţi cu forma limitată a sclerodermiei şi 42 - forma difuză. Pentru evaluarea activităţii bolii, a fost utilizat scorul SCTC-AI. Au fost investigate valorile fracţiilor complementului (C3 şi C4). Rezultate. În urma examinării pacienţilor cu sclerodermie sistemică, au fost identificaţi 2 pacienţi (1,79%), care au avut nivel scăzut a fracţiilor complementului (C3 şi C4), activitatea bolii acestora fiind 1 (activitate joasă) şi ambii au avut sclerodermie sistemică forma limitată. Însă nivel crescut de C3 şi C4 a fost determinat doar la un pacient (0,89%), activitatea bolii a acestuia fiind la fel joasa - 3, conform scorului SCTC-AI. Iar valori normale ale fracţiilor complementului (C3 şi C4) au fost determinate la ceilalţi pacienţi, deci 109 pacienţi (97,32%), a caror activitatea bolii a fost medie: 7.2±1.4, conform scorului SCTC-AI. Concluzii. În urma efectuării studiului am determinat că nu este o interdependenţă între valorile fracţiilor complementului (C3 şi C4) cu activitatea bolii la pacienţii cu sclero-dermie sistemică. Astfel dozarea C3 şi C4 nu reprezintă un marker pentru aprecierea activităţii bolii (sclerodermie sistemică).Introduction. Systemic sclerosis is an autoimmune disease characterized by diffuse connective tissue involvement, presenting with a varied clinical picture. The pathogenesis of the disease remains an enigma, it is not fully understood, but the complement system is believed to play a potential role in its development. Objective. To determine the necessity of measuring complement fraction and the interdependence between complement fraction levels (C3 and C4) and disease activity in patients with systemic scleroderma. Material and methods. The study included 112 patients, of whom 106 were women and 6 were men, with a mean age of 52.3 ± 1.78 years. Among them, 70 patients had the limited form of scleroderma and 42 had the diffuse form. Disease activity was assessed using the SCTC-AI score. Complement component levels (C3 and C4) were also evaluated for the patients. Results. Following the examination of patients with systemic scleroderma, two patients (1.79%) were identified with decreased levels of complement components (C3 and C4); both had low disease activity (score of 1) and were diagnosed with the limited form of systemic scleroderma. Elevated levels of C3 and C4 were found in only one patient (0.89%), whose disease activity was also low (score of 3) according to the SCTC-AI. Normal complement component levels (C3 and C4) were observed in the remaining 109 patients (97.32%), with an average disease activity classified as moderate: 7.2 ± 1.4, based on the SCTC-AI score. Conclusion. Based on the results of the study, no interdependence was found between complement component levels (C3 and C4) and disease activity in patients with systemic scleroderma. So, the measurement of C3 and C4 does not appear to serve as a reliable marker for assessing disease activity
Multimodal diagnostics of the bilateral sporadic renal angiomyolipomas
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Angiomiolopoame renale sunt leziuni benigne cu o prevalenţă de 14-20%, de obicei asociate cu scleroză tu-beroasă. Cazurile sporadice sunt rare, detectate întâmplător la femeile cu vârste 40-60 de ani. Leziunile cu conţinut scăzut de grăsime pot fi interpretate greşit ca şi cancer renal ce pot duce la nefrectomie. Scop. Prezentarea unui caz clinic de AML's sporadice bilaterale la femeie asimptomatica, confirmate prin nefrectomie parţială. Valoarea diferitelor modalităţi imagistice în stabilirea diagnosticului final. Material şi metode. Datele clinice şi imagistice ale pacientului au fost analizate după obţinerea consimţământului informat voluntar. Caracteristicile imagistice ale acestei patologii au fost descrise pe ecografie abdominală, TC abdominală şi pelviană cu s.c., RMN abdominala cu s.c. Dificultăţile diagnostice şi diagnostic diferenţial au fost discutate pe scurt. Rezultate. Ecografia abdominală de rutină la o femeie de 44 de ani a relevat o leziune renală hiperecogenă la polul superior al rinichiului drept. S-a suspectat un angiomiolipom renal. TC abdominală şi pelviană cu s.c. a evidenţiat 2 leziuni solide ale rinichiului drept, izo-hiperdense în faza nativă, hipervasculare, cu fenomen de „spălare” în faza tardivă şi unice chisturi renale mici la rinichiul stâng. Concluzia - formaţiuni neoplazice rinichiului drept. RMN-ul abdominal de 1,5 T cu s.c. a detectat leziuni bilaterale, cu diferenţiere între AML's cu conţinut scăzut de grăsimi şi cancerul renal. Ne-frectomia parţială a confirmat etiologia benignă. Concluzii. AML sporadice renale bilaterale sunt o patologie benignă rară care pot duce la intervenţii chirurgicale inutile, fiind diagnosticată greşit. AMLs cu conţinut scăzut de grăsime pot fi confundate cu cancerul renal. Ecografia şi RMN-ul cu substanţă de contrast sunt mai sensibile în astfel de cazuri.Introduction. Bilateral renal AMLs are the benign renal lesions with the prevalence of 14-20%, usually associated with tuberous sclerosis complex (TSC). Sporadic cases are extremely rare, detected incidentally in the women of 4060 y.o. Fat-poor lesions can be misdiagnosed as renal cancer and lead to nephrectomy. Objective. Presentation of a clinical case of the sporadic bilateral AML's in asymptomatic women, confirmed by partial nephrectomy. Value of different imaging modalities in establishing the definitive diagnosis. Material and methods. Clinical data and imaging studies of the patient were analyzed after obtaining of voluntary informed consent. Imaging features of this pathology were described on abdominal ultrasound, contrast-enhanced abdominal and pelvis CT and abdominal MRI with contrast enhancement. Diagnostic pitfalls and main differentials were briefly discussed. Results. Routine abdominal ultrasound of 44 y.o. asymptomatic women revealed a solid hyperecogenic renal lesion of superior pole of the right kidney. Renal angi-omyolipoma was suspected. CT of abdomen and pelvis with c.s. findings were 2 solid right renal lesions, iso-hyperdense on native phase, intensive contrast capture on the arterial phase with “wash-out” phenomena on delayed phase and several small renal cyst of the left kidney. The conclusion of right renal tumor was established. The abdominal 1.5 T MRI with c.s. detected bilateral lesions, with differential of poor-fat AML's and renal cancer. Partial nephrectomy confirmed benign etiology. Conclusion. Bilateral sporadic renal AML is extremely uncommon asymptomatic benign renal lesion with can lead to unnecessary surgery being misdiagnosed. The poor fat type AMLs can easily be confused with kidney cancer. Ultrasound and contrast enhanced MRI are more sensitive for such cases
The role of total arterial grafting in patients with low left ventricular ejection fraction. Long term results
Get PDFIntroducere. Strategia optimă de revascularizare la pacienţii cu fracţie de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) sever redusă rămâne incertă, întrucât acest grup este frecvent subreprezentat în studiile clinice. Material şi metode. Am analizat retrospectiv pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă supuşi CABG într-un singur centru (2000-2024). Pacienţii au primit fie Revascularizare Arterială Totală (TAR), fie Revascularizare Convenţională (CR) care includea cel puţin un grefon venos safen. Obiectivele primare au fost supravieţuirea şi modificările FEVS, evaluate prin ecocar-diografie la internare, externare, la 12 luni şi apoi anual (urmărire medie 5 ani). Datele privind supravieţuirea au fost colectate pe o perioadă de până la 24 de ani. Analizele pe subgrupuri au inclus pacienţi cu diabet, boală cronică de rinichi (BCR), fracţie de ejecţie foarte redusă şi femei. Rezultate. Dintre cele 3.760 proceduri CABG, 462 au avut FEVS scăzută (184 TAR, 278 CR). Caracteristicile iniţiale au fost similare între grupuri. Mortalitatea precoce şi supravieţuirea la un an nu au diferit semnificativ. La 5 ani, FEVS a fost mai mare la pacienţii cu TAR (46,5% vs. 40,6% în CR). La 8 ani, diferenţele de supravieţuire au favorizat TAR, cu un avantaj de până la 10%. TAR a oferit beneficii clare la bărbaţi şi la pacienţii cu BCR (supravieţuire mai mare cu 13% la un an). Nu s-au observat diferenţe semnificative la pacienţii diabetici. Concluzii. TAR şi CR sunt la fel de sigure pe termen scurt pentru pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă supuşi CABG. Totuşi, TAR oferă rezultate superioare pe termen lung, cu o mai bună conservare a FEVS şi rate mai mari de supravieţuire, în special la bărbaţi şi pacienţi cu BCR. Aceste date sugerează că TAR poate reprezenta strategia preferată în anumite populaţii cu risc crescut.Introduction. The optimal revascularization strategy in patients with severely reduced left ventricular ejection fraction (LVEF) remains uncertain, as this group is often underrepresented in clinical trials. Material and methods. We retrospectively analyzed patients with LV dysfunction undergoing CABG at a single center (2000-2024). Patients received either Total Arterial Revascularization (TAR) or Conventional Revascularization (CR) with at least one saphenous vein graft. Primary endpoints were survival and changes in LVEF, assessed by echocardiography at baseline, discharge, 12 months, and annually (mean follow-up 5 years). Survival data were collected up to 24 years. Subgroup analyses included patients with diabetes, CKD, very low EF, and women. Results. Among 3,760 CABG procedures, 462 had low EF (184 TAR, 278 CR). Baseline characteristics were similar. Early mortality and one-year survival did not differ significantly. At 5 years, EF was higher in TAR patients (46.5% vs. 40.6% in CR). By 8 years, survival differences favored TAR, with a gap of up to 10%. TAR offered clear benefit in men and CKD patients (13% higher survival at 1 year). No significant difference was observed in diabetic patients. Conclusion. TAR and CR are equally safe in the short term for CABG patients with LV dysfunction. However, TAR provides superior long-term outcomes, with improved EF preservation and survival, particularly in men and patients with CKD. These findings suggest TAR may be the preferred strategy in selected high-risk populations
Measles morbidity in relation to the implementation of vaccination prevention in Chisinau and the Republic of Moldova
Get PDFIntroducere. Rujeola este o boală virală extrem de contagioasă, cu o rată mare de transmitere şi cu risc crescut de complicaţii grave, în special în rândul copiilor nevaccinaţi. Deşi este prevenibilă prin vaccinare, rujeola rămâne o problemă de sănătate publică în multe ţări, inclusiv în Republica Moldova. Scop. Analiza dinamicii multianuale a cazurilor de rujeolă înregistrate în Republica Moldova, pe perioada anilor 2004-2024,în raport cu nivelul de acoperire vacci-nală şi corelaţiile apariţiei focarelor. Material şi metode. Studiul a avut la bază studierea morbidităţii rujeolei în raport cu realizarea vaccinoprevenţiei în mun. Chişinău şi în Republica Moldova. Cercetarea dată reprezintă un studiu epidemiologic observaţional retrospectiv-descriptiv bazat pe datele epidemiologice ale Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică (ANSP)şi rapoartele OMS şi UNICEF. Rezultate. Între anii 2004-2010, acoperirea vaccinală cu ROR1 a fost constant peste 95%, ceea ce a asigurat o protecţie eficientă împotriva rujeolei. Începând cu 2011, acoperirea a scăzut treptat, ajungând în 2023 la aproximativ 85% pentru ROR1 şi 93% pentru ROR2. În paralel, au apărut focare sporadice, culminând cu epidemia din 2024, când au fost confirmate peste 210 cazuri de rujeolă la nivel naţional, majoritatea la persoane nevaccinate. În Chişinău, un focar semnificativ a fost identificat într-un centru pentru refugiaţi, unde 18 cazuri au fost confirmate într-un timp scurt. La nivel european, anul 2024 a înregistrat cele mai multe cazuri. Concluzii. Datele analizate confirmă existenţa unei legături directe între scăderea acoperirii vaccinale şi reapariţia cazurilor de rujeolă. Menţinerea unei acoperiri de peste 95% este esenţială pentru prevenirea focarelor. Este necesară întărirea măsurilor de informare şi educare a populaţiei.Introduction. Measles is an extremely contagious disease, with a high transmission rate and an increased risk of serious complications, especially among unvaccinated children. Although it is preventable through vaccination, measles remains a public health issue in many countries, including the Republic of Moldova. Objective. Multi-annual analysis (2004-2024) of measles morbidity and outbreak patterns in the Republic of Moldova, in relation to immunization coverage and prevention efforts. Material and methods. The analysis relied on official epidemiological data obtained from the National Agency for Public Health, as well as relevant statistical reports published by the World Health Organization and the United Nations Children’s Fund. These sources provided reliable information regarding reported cases, vaccination rates, and the frequency of outbreaks Results. Between 2004 and 2010, ROR1 (MMR1) vaccine coverage consistently exceeded 95%, ensuring effective protection against measles. However, starting in 2011, the coverage began to decline gradually, reaching approximately 85% for ROR1 and 93% for ROR2 by 2023. This decrease in immunization rates was accompanied by sporadic outbreaks, culminating in a nationwide epidemic in 2024, when over 210 measles cases were confirmed, the majority among unvaccinated individuals. In Chisinâu, a major outbreak occurred in a refugee center, where 18 cases were confirmed in a short period. Across Europe, 2024 saw the highest number of measles cases in recent years Conclusion. The analyzed data confirm a clear connection between the decline in vaccination coverage and the resurgence of measles cases. To prevent future outbreaks, it is essential to maintain a vaccination rate above 95%. Strengthening public education and awareness measures is necessary
Povestea unei hipermetropii ascunse
Get PDFIntroducere. Spasmul acomodativ reprezintă o tulburare funcțională a acomodării, care
poate mima o miopie importantă, determinând scăderea bruscă a acuității vizuale. Depistarea
corectă a unui spasm acomodativ real este esențială pentru a evita supradiagnosticarea
miopiei și prescrierea unei corecții optice nejustificate, cu implicații asupra dezvoltării
vizuale a copilului.
Materiale și metode. Prezentarea unui caz clinic al unui adolescent de 12 ani, adresat cu
scăderea bruscă a vederii, evidențiind rezultatele evaluării clinice și ale testelor acomodative,
subliniind rolul cicloplegiei în stabilirea unui diagnostic și tratament corect.
Rezultate. La prezentarea inițială, refracția obiectivă a arătat o miopie de -5,0 D.
Examinarea fundului de ochi a evidențiat reflexe retiniene anormale, ceea ce a impus
internarea pacientului pentru investigații suplimentare. Peste o săptămână, sub tratament cu
cicloplegice și terapie vizuală, refracția manifestă a indicat +2,0 D, confirmând diagnosticul.
Acuitatea vizuală s-a restabilit complet, demonstrând eficiența tratamentului aplicat.
Concluzii. Spasmul acomodativ reprezintă o tulburare a acomodării care necesită vigilență
din partea oftalmologului. Cicloplegia și testele acomodative sunt esențiale pentru stabilirea
diagnosticului cert
Sindromul de ochi uscat o nouă provocare în sănătatea oculară a tinerilor în contextul progresului tehnicoștiințific
Get PDFIntroducere: Sindromul de Ochi Uscat (SOU) este o boală multifactorială a suprafeței
oculare, caracterizată prin pierderea homeostaziei filmului lacrimal, însoțită de simptome
oculare. În contextul progresului tehnico-științific, se estimează o prevalență între 10-20%
pentru populația de vârstă tânără (20-40) ani a SOU. Scopul cercetării a fost determinarea
prezenței sindromului de ochi uscat la tineri.
Materiale si metode: Pentru determinarea prezenței SOU la tineri prin aplicarea
chestionarului OSDI și testul Schirmer a fost efectuat un studiu transversal, pe un lot de 40
de studenți ai anului 6, facultatea de Medicină a USMF „N. Testemițanu”, ce a permis
evaluarea prevalenței SOU. Cu ajutorul unui chestionar suplimentar au fost evaluați posibilii
factori de risc.
Rezultate: Conform rezultatelor scorului OSDI 12,5% dintre participanți au simptome cu
impact asupra activităților zilnice și 35% au simptome marcante, care afectează calitatea
vieții.
Rezultatele testului Schirmer au arătat că 45% au avut valori anormale ale testului la cel
puțin un ochi și 25% au prezentat valori anormale la ambii ochi.
La distribuția participanților în grupe de risc 22,5% au fost incluși în categoria risc moderat
și alți 22,5% s-au încadrat în grupul cu risc ridicat.
Dintre factorii de risc implicați expunerea la dispozitivele digitale s-a clasat pe locul 1 fiind
identificat în 100% cazuri, urmat de fumat și aer condiționat.
Concluzii: Rezultatele studiului evidențiază necesitatea măsurilor de screening,
minimalizarea impactului factorilor de mediu, evitarea factorilor toxici și consultul
oftalmologic periodic pentru monitorizarea stării filmului lacrimal, în special la tinerii care
prezintă simptome sau sunt în grupul de risc