Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
ARTIFICIAL INTELLIGENCE IN SLEEP MEDICINE - NEW STRATEGIES FOR CLINICIANS
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Inteligenţa artificială (IA) revoluţionează medicina somnului prin analiza datelor complexe, detectarea tiparelor de somn şi automatizarea sarcinilor. Aceasta sporeşte precizia screeningului şi diagnosticelor, permite personalizarea intervenţiilor terapeutice şi îmbunătăţeşte gestionarea tulburărilor de somn. Scop. Evidenţierea utilizării actuale, aplicaţiile clinice, beneficiile tehnologice şi provocările etice ale IA în medicina somnului, pe baza datelor ştiinţifice din literatura de specialitate. Material şi metode. Au fost revizuite 18 articole selectate din diverse reviste ştiinţifice indexate, prin intermediul motoarelor de căutare Google Academic, Medline, PubMed, Up to Date, ResearchGate, publicate în intervalul de ani 2020-2025. Criteriile de selecţie au inclus termeni precum „medicina somnului”, „tulburările de somn” şi „inteligenţa artificială”. Rezultate. Cercetătorii mai multor articole originale au evidenţiat că IA contribuie semnificativ la automatizarea proceselor de analiză a studiilor polisomnografice, stadi-alizarea somnului, identificarea tulburărilor respiratorii nocturne şi predicţia răspunsului la farmacoterapie. Autorii unor articole ştiinţifice de metaanaliză au remarcat faptul că IA permite o analiză avansată a semnalelor electroence-falografice, identifică tulburările de somn-veghe şi identifică diverse endotipuri ale tulburărilor de somn. Totodată, lipsa unei justificări inteligibile pentru deciziile IA şi problemele de reglementare etică rămân bariere majore. Concluzii. Sinergia dintre IA şi domeniul medicinei somnului reprezintă o oportunitate remarcabilă pentru elucidarea unui diagnostic de înaltă precizie al tulburărilor de somn, optimizarea şi personalizarea managementului actului medical şi aprofundarea cunoaşterii mecanismelor implicate în patologia somnului.Introduction. Artificial Intelligence (AI) is revolutionizing sleep medicine by analyzing complex data, detecting sleep patterns and automating tasks. This increases the accuracy of screening and diagnostics, enables personalized therapeutic interventions and improves the management of sleep disorders. Objective. To highlight the current applications, clinical apply, technological benefits and ethical challenges of AI in sleep medicine, based on scientific data from the literature. Material and methods. Eighteen selected articles from various indexed scientific journals, through the search engines, such as Google Academic, Medline, PubMed, Up to Date, ResearchGate, published between 2020 and 2025 were reviewed. Selection criteria included terms such as “sleep medicine”, “sleep disorders” and “artificial intelligence”. Results. Researchers of several original articles have highlighted that AI significantly contributes to the automation of polysomnographic study analysis processes, sleep staging, detection of nocturnal respiratory disorders and prediction of pharmacotherapy response. The authors of several scientific meta-analysis articles have noted that AI improves the analysis of electroencephalographic signals, identifies sleep-wake disorders, and distinguishes different endotypes of sleep disorders. At the same time, the lack of AI explainability (intelligible justification for AI decisions) and ethical regulatory issues remain significant barriers. Conclusion. The synergy between AI and the field of sleep medicine presents a remarkable opportunity for elucidating highly accurate diagnoses of sleep disorders, optimizing and personalizing medical care management and deepening knowledge of the mechanisms involved in sleep pathology
Clinical and progression features of psoriatic arthritis in women
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Artrita psoriazică (AP) este o patologie cronică inflamatorie, mediată imun care afectează în medie 30 % din pacienţii care se prezintă cu psoriazis cutanat. Deşi prevalenţa artritei psoriazice este egală între sexe, totuşi, conform unor studii, femeile prezintă o expresie mai severă a bolii. Scop. Evaluarea impactului sexului feminin asupra particularităţilor clinico-evolutive ale artritei psoriazice şi evidenţierea importanţei conduitei individuale a pacientelor. Material şi metode. Am realizat o sinteză narativă bazată pe 30 de articole publicate între 2020-2025, identificate în bazele Research4Life, HINARI, PubMed şi NCBI. Includerea s-a făcut pe baza cuvintelor-cheie „artrita psoriazică”, „sex”, „femei”, selecţia vizând exclusiv studii relevante temei. Analiza a urmărit diferenţele de gen şi impactul clinic la femei. Rezultate. Femeile prezintă expresii clinice mai severe de artrită psoriazică, durere, oboseală accentuată, scoruri mai înalte ale activităţii bolii (DAPSA, CPDAI, PAS-DAS) şi afectare funcţională evidentă. La femei se întâlneşte mai frecvent poliartrita, entezita, afectarea articulară periferică, în timp ce bărbaţii prezintă mai des afectare axială şi leziuni psoriazice cutanate severe. Artrita psoriazică determină scăderea considerabilă a calităţii vieţii la sexul feminin. Patologia condiţionează dizabilitate semnificativă asociată cu răspuns terapeutic suboptimal şi o probabilitate redusă de obţinere a remisiunii sau unui scor de activitate minimal. Concluzii. Sexul feminin joacă un rol important în particularităţile evoluţiei clinice ale artritei psoriazice, man-ifestându-se printr-un indice de activitate crescut a bolii şi un răspuns terapeutic redus, ceea ce confirmă importanţa unei conduite individualizate pentru optimizarea managementului tratamentului.Introduction. Psoriatic arthritis (PA) is a chronic inflammatory, immune-mediated disease that affects an average of 30% of patients presenting with psoriasis. Although the prevalence of psoriatic arthritis is equal between sexes, according to some studies, women present a more severe expression of the disease. Objective. Evaluation of the impact of female gender on the clinical characteristics and the disease course of psoriatic arthritis and highlighting the importance of tailored therapeutic approach. Material and methods. We conducted a narrative synthesis based on 30 articles published between 2020 and 2025, identified through Research4Life, HINARI, PubMed, and NCBI databases. Selection was made using the keywords “psoriatic arthritis”, “sex”, and “women”, focusing exclusively on studies relevant to gender differences and clinical impact in females. Results. Women present with more severe clinical manifestations of psoriatic arthritis, such as pain, increased fatigue, higher disease activity scores (DAPSA, CPDAI, PAS-DAS) and marked functional limitation. Women are more likely to have polyarthritis, enthesitis and peripheral joint involvement, while men are more likely to have axial involvement and severe psoriatic skin lesions. Psoriatic arthritis causes a considerable decrease in quality of life in women. The disease causes significant disability associated with suboptimal therapeutic response and a reduced probability of achieving remission or a minimal activity score. Conclusion. Female gender plays an important role in the particularities of the clinical evolution of psoriatic arthritis, manifesting itself through an increased disease activity index and a reduced therapeutic response, which confirms the importance of individualized approach to optimize treatment management
Granulosa cell tumor of the ovary: diagnostic and therapeutic challenges in a rare neoplasm
No full textIntroducere. Tumorile cu celule granuloase ale ovarului sunt neoplasme rare (2-5%), cu origine stromală, evoluţie lentă şi potenţial malign scăzut. Totuşi, pot prezenta recidive tardive peste ani. Diagnosticul corect necesită corelarea datelor clinice, imagistice şi histopatologice, inclusiv imun-ohistochimie. Scop. Evidenţierea aspectelor diagnostice şi terapeutice ale tumorii cu celule granuloase de ovar prin analiza unui caz clinic şi corelare cu datele din literatura de specialitate. Material şi metode. Pacientă de 56 ani, cu antecedente de anexectomie bilaterală pentru tumoră benignă ovariană acum 10 ani, s-a prezentat cu sângerări vaginale. Imagistica RMN cu contrast a evidenţiat formaţiuni peritoneale multiple (până la 4 cm). Estrogenul şi CA-125 erau uşor crescute. S-a indicat tratament chirurgical cu stadializare. Rezultate. Intervenţia chirurgicală a inclus histerectomie totală, citoreducţie peritoneală, rezecţie de colon sigmoid cu anastomoză termino-terminală şi omentectomie. Ulterior, pacienta a beneficiat de HIPEC cu Cispla-tin şi Doxorubicin în România. Examenul histopatologic a confirmat diagnosticul de tumoră cu celule granuloase de ovar, formă adultă, pozitivă pentru inhibină şi calretinină. În contextul unei anexectomii bilaterale anterioare pentru tumoră benignă, se presupune o posibilă progresie tardivă. Pacienta se află în supraveghere oncologică activă, cu monitorizare RMN şi dozări de estradiol şi inhibină B, fără semne de recidivă. Concluzii. Tumorile cu celule granuloase ale ovarului pot recidiva tardiv, chiar după intervenţii considerate curative. Supravegherea pe termen lung este esenţială, iar monitorizarea imagistică şi determinările hormonale (estradiol, inhibină B) permit depistarea precoce a recidivelor.Introduction. Granulosa cell tumors of the ovary are rare neoplasms (2-5%) with stromal origin, slow progression, and low malignant potential. However, they may recur late. Accurate diagnosis requires correlation of clinical data, imaging studies, and histopathologic confirmation, including immunohistochemistry. Objective. This case aims to underline the diagnostic and therapeutic particularities of ovarian granulosa cell tumors, by presenting a clinical case and correlating it with literature data. Material and methods. A 56-year-old woman with a history of bilateral adnexectomy for a benign ovarian tumor 10 years ago presented with abnormal vaginal bleeding. MRI with contrast identified multiple peritoneal nodules (up to 4 cm). Estradiol and CA-125 were slightly elevated. Complete surgical staging was performed at the Oncology Institute. Results. The surgical procedure included total hysterectomy, peritoneal cytoreduction, sigmoid colon resection with end-to-end anastomosis, and omentectomy. The patient later underwent HIPEC with Cisplatin and Doxorubicin in Romania. Histopathological examination confirmed an adult-type granulosa cell tumor, positive for inhibin and calretinin. Considering the history of bilateral adnexectomy for a benign ovarian tumor, late progression of the disease is presumed. The patient is under active oncological follow-up, including MRI monitoring and hormonal assays (estradiol and inhibin B), with no current clinical or imaging signs of recurrence. Conclusion. Ovarian granulosa cell tumors may recur late, even after surgeries initially considered curative. Long-term follow-up is crucial. Imaging surveillance combined with hormonal markers (estradiol, inhibin B) plays a key role in early recurrence detection and ongoing patient management
Amiodarone induced pulmonary toxicity
No full textIntroducere. Amiodarona este un agent antiaritmic eficient, utilizarea sa prelungită este frecvent asociată cu efecte adverse severe, în special la nivel pulmonar. Incidenţa toxicităţii pulmonare induse de amiodaronă (TPA) variază între 4-17%, fiind influenţată de doza cumulativă, vârstă şi comorbidităţi. Scop. Revizuirea literaturii privind mecanismele patogenetice, factorii de risc, manifestările clinice şi strategia terapeutică în TPA, în contextul gestionării pacienţilor cu aritmii. Material şi metode. S-a realizat o analiză sistematică a literaturii ştiinţifice recente (studii clinice şi cercetări în ultimii 15 ani) despre amiodaronă şi toxicitatea pulmonară asociată, utilizând bazele de date: PubMed, NCBI şi IRMS. Evaluarea s-a concentrat pe mecanisme fiziopatologice, factori de risc, simptome şi managementul toxicităţii pulmonare. Rezultate. Toxicitatea pulmonară indusă de amiodaronă se poate manifesta prin bronhospasm, pneumonie interstiţială, hemoragie alveolară difuză, noduli pulmonari sau chiar sindrom de detresă respiratorie acută (SDRA). Mecanismele implicate sunt multifactoriale: cito-toxicitate directă, reacţii imune şi acumularea amiodaron-ei în ţesutul pulmonar. Amiodarona activează peroxidarea lipidelor, perturbă producţia de surfactanţi şi favorizează fibrozarea interstiţiului pulmonar. Proprietăţile amfifile ale moleculei contribuie la acumularea sa în organele bogat perfuzate, precum plămânii, explicând tropismul pulmonar şi riscul toxic. Concluzii. TPA este determinată de caracteristicile farmacocinetice ale medicamentului. Majoritatea efectelor adverse ale medicamentului sunt legate de doză şi durata de administrare, astfel monitorizarea atentă este esenţială, pentru depistarea precoce şi prevenirea complicaţiilor respiratorii.Introduction. Amiodarone is an effective antiarrhyth-mic agent, its prolonged use is frequently associated with severe adverse effects, especially at the pulmonary level. The incidence of amiodarone induced pulmonary toxicity (TPA) varies between 4-17%, being influenced by cumulative dose, age and comorbidities. Objective. Literature review on pathogenetic mechanisms, risk factors, clinical manifestations and therapeutic strategy in APT, in the context of managing patients with arrhythmias. Material and methods. A systematic review of the recent scientific literature (clinical studies and research in the last 15 years) on amiodarone and associated pulmonary toxicity was performed using the databases: PubMed, NCBI and IRMS. The review focused on pathophysiological mechanisms, risk factors, symptoms and management of pulmonary toxicity. Results. Amiodarone induced pulmonary toxicity can manifest as bronchospasm, interstitial pneumonia, diffuse alveolar hemorrhage, pulmonary nodules, or even acute respiratory distress syndrome (ARDS). Symptoms range from mild dyspnea to severe. The mechanisms involved are multifactorial: direct cytotoxicity, immune reactions and accumulation of amiodarone in lung tissue. Amiodarone activates lipid peroxidation, disrupts surfactant production and promotes pulmonary interstitial fibrosis. The amphiphilic properties of the molecule contribute to its accumulation in richly perfused organs such as the lungs, explaining the pulmonary tropism and toxic risk. Conclusion. Amiodarone induced pulmonary toxicity is determined by the pharmacokinetic characteristics of the drug. Most of the adverse effects of the drug are related to the dose and duration of administration, so careful monitoring is essential for early detection and prevention of respiratory complications
FROM SCIENCE FICTION TO DENTAL REALITY
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroduction. Artificial Intelligence (AI) is transforming the landscape of modern dentistry, adapting everything from diagnostics to patient care. AI-powered imaging technology is now able to detect caries, periodontal disease, and oral pathologies with distinguished speed and precision. Material and methods. A review of recent literature and clinical applications was conducted focusing on AI-based imaging, predictive analytics and robotic-assisted procedures. Results. Predictive analytics help tailor treatment plans, while robotic-assisted technologies are enhancing exactitude and preciseness in surgical procedures. Faster workflows, improved clinical outcomes, and greater access to superior oral healthcare, are not only science fiction words, but realities due to those advancements. This presentation explores the synergy between AI innovation and the irreplaceable human touch, arguing that the future of dentistry lies not in replacing dentists with robots, but in empowering them with intelligent tools that enhance rather than diminish the art of patient-centered care. Conclusion. AI brings remarkable advantages to dentistry but the human touch and empathy remain irreplaceable in patient care
Assessment of treatment needs in patients with tooth wear
No full textIntroducere. Uzura dentară reprezintă o condiţie multi-factorială frecvent întâlnită (aproximativ 77% din adulţi, dintre care 2% - severe), cu impact asupra funcţiei, esteticii şi calităţii vieţii orale. Identificarea nevoilor percepute de tratament este esenţială pentru o reabilitare eficientă şi personalizată. Scop. Analiza nevoilor de tratament la pacienţi cu uzură dentară, prin corelarea severităţii clinice cu percepţia pacientului asupra impactului funcţional, estetic şi psihosocial al afecţiunii. Material şi metode. Au fost examinaţi 60 de pacienţi adulţi cu uzură dentară vizibilă (evaluarea severităţii prin indicele Smith&Knight) Evaluarea necesităţii de tratament s-a realizat prin chestionarul PPTN în 3 dimensiuni: funcţionalitate, estetică şi impact psihosocial. Evaluarea statistică s-a realizat descriptiv şi prin analiza corelaţiilor Pearson. Rezultate. Dinţii cei mai afectaţi de uzură au fost incisivii, urmaţi de premolari. Uzura severă a fost asociată cu scoruri mai mari pe toate cele trei dimensiuni, cu un impact deosebit în sfera funcţională (medie: 6.1±2.8). Scorul global PPTN a variat între 12 şi 42 (medie: 26.8±6.9). Persoanele cu uzură dentară severă au raportat semnificativ mai frecvent disconfort la masticaţie şi alimentaţie restricţionată (p=0.003). Corelaţii semnificative au fost identificate între severitatea uzurii şi scorurile din domeniile estetic (r=0.48), funcţional (r=0.52) şi psihosocial (r=0.46). Autoevaluarea nevoii de tratament a fost ridicată în 81.7% din cazuri. Concluzii. Evaluarea percepţiei pacientului asupra impactului uzurii dentare oferă informaţii complementare examinării clinice privind severitatea acesteia. Structurarea răspunsurilor pe dimensiuni funcţionale, estetice şi psihosociale permite personalizarea tratamentului şi prioritizarea intervenţiilor.Introduction. Tooth wear is a common multifactorial condition (affecting approximately up to 77% of adults, off which 2% are severe cases), with an impact on function, aesthetics and quality of oral life. Identification of perceived treatment needs is essential for effective and personalized rehabilitation. Objective. Analysis of treatment needs in patients with tooth wear, by correlating clinical severity with the patient's perception of the functional, esthetic and psychosocial impact of the condition. Material and methods. There were examined 60 adult patients with visible tooth wear (severity assessed by Smith&Knight index). The assessment of treatment needs was carried out using the PPTN questionnaire in 3 dimensions: functionality, esthetics and psychosocial impact. There were performed descriptive statistics and Pearson correlation analysis. Results. The teeth most affected by wear were the incisors, followed by the premolars. Severe wear was associated with higher scores on all three dimensions, with a particular impact on the functional sphere (mean: 6.1±2.8). The global PPTN score ranged between 12 and 42 (mean: 26.8±6.9). People with severe tooth wear reported significantly more frequent discomfort during mastication and restricted eating (p=0.003). Significant correlations were identified between the severity of wear and scores in the aesthetic (r=0.48), functional (r=0.52) and psychosocial (r=0.46) domains. Self-assessment of the need for treatment was high in 81.7% of cases. Conclusion. Assessing the patient's perception of the impact of tooth wear provides complementary information besides clinical examination of severity. Structuring responses on functional, aesthetic and psychosocial dimensions allows for the personalization of treatment and prioritization of interventions
Diagnosis and surgical treatment of adrenal gland tumors
No full textIntroducere. Diagnosticul tumorilor de glandă suprarenală a devenit accesibil datorită posibilităţilor în creştere a examenelor imagistice oportune, iar tratamentul miniin-vaziv laparoscopic a devenit un standard de aur în rezolvarea acestor tumori. Tratamentul chirurgical în clinică a fost conceput prin anii 70. Scop. Analiza evoluţiei tratamentului chirurgical al tumorilor de glandă suprarenală în cadrul clinicii pe parcursul anilor, prin prisma abordului chirurgical laparoscopic şi cel deschis. Material şi metode. S-a efectuat o analiză istorică a abordului chirurgical şi se disting trei perioade: Anii 70-90 perioada abordărilor uro-chirurgicale, anii 90-2009 apariţia noilor abordări deschise, anul 2009-perioada miniinvazivă. Experienţa clinicii include 221 pacienţi operaţi pentru formaţiuni ale glandelor suprarenale în perioada anilor 2009-2024. Rezultate. Din numărul total de 221 de pacienţi cu tumori de glandă suprarenală, aproape 25% din cazuri constituie bărbaţi şi 74% reprezintă femei. Dintre aceştia în 83% din cazuri s-a intervenit chirurgical prin adrenalectomie laparoscopică şi 17% din cazuri s-a intervenit prin adrenalectomie deschisă. Adre-nalectomie laparoscopică parţială s-a efectuat la 53,7 % din cazuri şi totală la 28,9% din cazuri. Adrenalectomie parţială deschisă la 7,4% din cazuri şi totală la 9,8% din cazuri. Rata de conversiei a constituit 12 pacienţi, ce reprezintă 5,6% din numărul total de cazuri. S-a determinat 2 cazuri de recurenţă şi 3 cazuri de dependenţă steroidiană. Concluzii. Putem concluziona că abordul anterior-lateral, inclusiv pe cale laparoscopică a devenit prioritar şi este realizat în mai mult de 90% de cazuri. Această cale permite atât controlul vascular, cât şi controlul parenchimului restant în cadrul realizării operaţiilor organomenajante.Introduction. The diagnosis of adrenal gland tumors has become accessible due to the increasing possibilities of timely imaging examinations, and minimally invasive laparoscopic treatment has become the gold standard in resolving these tumors. Surgical treatment in the clinic was conceived in the 1970s. Objective. Analysis of the evolution of the surgical treatment of adrenal gland tumors in the clinic over the years, through the perspective of laparoscopic and open surgical approaches. Material and methods. A historical analysis of the surgical approach was performed and three periods are distinguished: 70-90 years - the period of uro-surgical approaches, 90-2009 - the emergence of new open approaches, 2009 - the mini-invasive period. The clinic’s experience includes 221 patients operated for adrenal gland formations in the period 2009-2024. Results. Of the total number of 221 patients with adrenal gland tumors, almost 25% of the cases are men and 74% are women. Of these, in 83% of the cases, laparoscopic adrenalectomy was performed and 17% of the cases were operated on through open adrenalectomy. Partial laparoscopic adrenalectomy was performed in 53.7% of the cases and total adrenalectomy in 28.9% of the cases. Partial open adrenalectomy in 7.4% of the cases and total adrenalectomy in 9.8% of the cases. The conversion rate was 12 patients, representing 5.6% of the total number of cases. Were determined 2 cases of recurrence and 3 cases of steroid dependence. Conclusion. We can conclude that the anterior-lateral approach, including laparoscopic approach, has become a priority and is performed in more than 90% of cases. This approach allows both vascular control and control of the remaining parenchyma during the organ-saving operations
Right hepatic artery in anatomoclinical aspect
No full textBackground
Studying of individual variations of hepatic and cystic artery architectonics, including the derivation, angle of
convergence, bifurcation, sizes, etc.; defining the anatomic diversity of biliary tracts and cystic duct; confirmation of
literature data about a constant detection of the Calot’s triangle in its classical borders, as an anatomical landmark for
localization and mobilization of a single or multiple cystic arteries.
Material and methods
Part of the material was examined by the method of anatomical dissection, another considerable part of it – 45
preparations – by injection with self-solidifying plastic mass «REDONT – 03®» and subsequent etching.
Results
The right hepatic artery (RHA) in its classic version has a path oriented between the hepatic artery proper and the
hepatic portal vein, but in some cases it presents a variable direction in relation to the main bile path.
In 40 cases (88.8%) the right hepatic artery was located between the other two important formations of the hepatoduodenal
ligament and only in 5 cases (11.2%) the RHA presents a path anterior to the main bile path.
Conclusions
The right hepatic artery in relation to the main bile path is located predominantly between the common hepatic
duct and the hepatic portal vein (90.5% of cases on macroscopic pieces and 88.8% on injected ones) and only
sometimes (9.5% and 11.2% respectively) passes anterior to the common hepatic duct approaching the wall of the
gallbladder, its neck or duct, with which it can come into direct contact.
The right hepatic artery, being anterior to the common hepatic duct, can form a curve with an anteriorly oriented
convexity, called the „caterpillar hump” (4.4%) or can serve as a source of multiple cystic arteries (6.6%).
The atypical location of the right hepatic artery can complicate cholecystectomy, constituting a major risk factor
in causing iatrogenic complications
Inteligența artificială în diagnosticul și controlul miopiei
Get PDFIntroducere: Utilizarea inteligenței artificiale (IA) în oftalmologie a crescut semnificativ în
ultimii ani, datorită eficienței demonstrate în susținerea diagnosticării precoce și
monitorizării dinamice a miopiei, o patologie oculară cu prevalență globală în creștere și
impact major asupra sănătății publice.
Scopul lucrării: Obiectivul a fost evaluarea acurateței algoritmilor de învățare automată
integrați în oftalmologie pentru identificarea și prognoza modificărilor miopice, în scopul
optimizării terapiei personalizate.
Materiale și metode: S-a realizat o analiză narativă a 28 studii publicate între 2019 și 2024,
selectate din baze PubMed, Scopus și IEEE Xplore. Studiul a vizat aplicarea rețelelor
neuronale convoluționale, învățării profunde și algoritmilor predictivi în interpretarea
imaginilor OCT, imaginilor funduscopice și parametrilor biometrici oculari, în vederea
monitorizării miopiei.
Rezultate: S-a observat o sensibilitate diagnostică de peste 90% în detectarea leziunilor
retiniene miopice prin utilizarea rețelelor neuronale convoluționale (CNN) pe imagini
funduscopice. Modelele predictive, antrenate pe cohortele longitudinale, au estimat
progresia miopiei pe baza vârstei, lungimii axiale și istoricului familial, cu o acuratețe medie
de 87%. Platformele asistate de IA au redus timpul de interpretare cu 45%, crescând eficiența
trierei cazurilor complexe. S-a evidențiat potențialul IA de a integra date multimodale pentru
personalizarea terapiilor, inclusiv controlul farmacologic cu atropină și corecția optică cu
lentile speciale.
Concluzii: Aplicarea inteligenței artificiale în oftalmologie a îmbunătățit acuratețea
diagnostică și monitorizarea evoluției miopiei, facilitând intervențiile timpurii și reducând
riscul complicațiilor. Fezabilitatea implementării algoritmilor inteligenți în practica clinică
a fost confirmată