Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Particularities of pregnancy hygiene in women aged over 35 years: public health implications
Get PDFIntroducere. Igiena sarcinii studiază factorii de mediu, alimentaţia, regimul de muncă şi condiţiile psiho-emoţionale ce influenţează sarcina şi dezvoltarea fetală. Creşterea vârstei materne la prima naştere, impune reevaluarea cerinţelor igienice pentru gravidele peste 35 ani, expuse unui risc crescut. Scop. Analiza particularităţilor igienice ale sarcinii la femeile de peste 35 ani şi determinarea importanţei măsurilor profilactice în prevenirea complicaţiilor obstetricale şi neonatale. Material şi metode. Studiu descriptiv prin analiză de literatură (2015-2024) şi observaţii asupra gravidelor >35 ani, utilizând indicatori biologici şi obstetricali, cu prelucrare statistică (x2, t-Student, p35 years, with biological and obstetrical indicators analyzed using x2 and Student's t-tests (p<0.05). Results. Obstetric complications were identified in 64.2% of cases, with the most frequent being gestational hypertension (22.9%), gestational diabetes (14.6%), and preterm birth (11.3%). Pregnant women who rigorously adhered to hygienic standards regarding balanced nutrition, regular physical activity, workplace hygiene, and psycho-emotional control exhibited a significantly lower risk of complications (36.8% vs 72.5%, p=0.003). In this group, the mean birth weight of neonates was 3180±420 g, significantly higher than that of the control group (2905±390 g; p=0.015), highlighting the positive impact of hygiene adherence on pregnancy outcomes. Conclusion. The results demonstrated the beneficial impact of rigorous adherence to hygienic standards on pregnancy outcomes in advanced maternal age, confirming the need for applying sanitary education programs and individualized prophylactic counseling within the public health system
Prospective study: risks and benefits of labor induction with Misoprostol in pregnant women with pregnancy-associated pathologies
Get PDFIntroducere. La nivel global, se estimează că 15-30% dintre gravide necesită inducerea travaliului din motive medicale. În cazul pacientelor cu patologii asociate,procentul creşte semnificativ, ajungând la 40-50%.Misoprostolul este frecvent utilizat pentru inducerea travaliului,datorită eficienţei sale şi costului redus. Scop. Evaluarea rezultatelor clinice asociate cu 2 regimuri de administrare a misoprosto-lului în inducerea travaliului la gravide cu patologii asocia-te,cu accent pe eficienţă şi profilul de siguranţă. Material şi metode. Studiu prospectiv desfăşurat pe un lot de 95 de gravide cu patologii asociate, internate la SCM „Gheorghe Paladi” în perioada ianuarie 2024 - martie 2025. S-au comparat 2 scheme de administrare, în condiţii clinice similare. Lotul I (48 paciente): misoprostol oral titrat şi lotul II (47 paciente): misoprostol în doze fixe. Rezultate. Hipertensiunea gestaţională a fost principala indicaţie de inducere,pre-zentă în 31 cazuri(64,58%)şi 30 cazuri(63,82%).Alte ini-dcaţii:diabet zaharat gestaţional 7(14,58%) vs8 (17,02%); Rh negativ 6(12,5%)vs7(14,89%);colestaza intrahepatică 5(10,41%)vs 4(8,51%).Gravidele din Lotul II au necesitat mai frecvent >4 doze de misoprostol şi rata cezarienelor a fost mai mare (27,7%)vs(16,7%). Extracţia instrumentală a fost de 2 ori mai frecventă în Lotul II (17% vs. 8,3%).Lotul II a prezentat o incidenţă mai ridicată a retenţiei de membrane/fragmente placentare postpartum(17%vs 10,4%). Conform s.Apgar 4 doses of misoprostol,and the cesarean section rate was higher (27.7% vs. 16.7%).Instrumental vaginal delivery was twice as common in Group II (17% vs. 8.3%). Group II also showed a higher incidence of postpartum retention of membranes or placental fragments (17% vs. 10.4%).According to the Apgar score (<6 points), there was only one case in Group I. Conclusion. The titrated misoprostol regimen showed a lower rate of obstetric interventions (cesarean and vacuum) and retention of placental tissue compared to fixed doses, suggesting that gradual dose adjustment by clinical response offers a safer profile in pregnancies with associated pathologies
Importanța aparatului zonular Zinn vs coșmarul doctorului chirurg
Get PDFAparatul zonular (zonula lui Zinn) reprezintă un ansamblu de fibre care se întind între
epiteliul ciliar și capsula cristalinului cu rolul de a menține în poziție a cristalinului și esențial
de a susține cristalinul în centrul axei optice şi de a transmite forțele generate de muşchiul
ciliar în procesul de acomodaţie. Fibrele zonulare au diametru de 30μ sunt agregate în
fascicule care au proprietăţi elastice. Fibrele au originea atât în pars plana cât şi în pars
plicata a corpului ciliar. Inserţia capsulară a fibrelor zonulare se face prin intermediul unor
zone de joncţiune bogate în fibronectină, numite lamele zonulare. Aria centrală a capsulei
anterioare fără fibre zonulare are un diametru de circa 6.5 mm. După locul de origine şi
dispoziţia lor există fibre posterioare, anterioare şi circumferenţiale care formează o
adevărată reţea tridimensională.
Scopul: Evaluarea importanței zonulei Zinn și riscurile intraoperatorii la ruperea aparatului
zonular în operația de EEC a cataractei prin facoemulsificare.
Material și metodă: Au fost evaluate situațiile de rupere a aparatului zonular Zinn în
preoperator și intraoperator în procesul de facoemulsificare a cataractei + LIO.
Tactica de rezolvare intraoperatorie și evoluția postoperatorie (film video).
Rezultate: Toate cazurile de rupere a zonulei Zinn au fost rezolvate intraoperator cu
implantare de cristalin artificial (film video).
Concluzie: Aparatul zonular manifestă un rol extrem de important în procesul de menținere
în poziție a cristalinului, dar ruperea zonulară (zonulolizis) poate duce la prolaps vitreian,
ruptură a capsulei posterioare, dezlocarea cristalinului și/sau a pseudofacului, imposibilitatea
de implant a PF în sac, uveită postoperatorie. În 75 % dintre cazurile de vitrectomie
anterioară neplanificată au fost asociate cu ruptura zonulară sau a capsulei posterioare
Tonsillectomy under general anesteshia with nasotracheal intubation
No full textAbstract
Tonsillectomy involves the surgical removal of the palatine
tonsils, and it is one of the most common surgical procedures
in the otorhinolaryngology department worldwide,
performed in both children and adults. It is a procedure
recommended to be carried out, according to European
standards, under general anesthesia, minimizing patient
discomfort and pain. Accordingly, nasotracheal intubation
is more advantageous during tonsillectomy, as it provides a
wider surgical field and helps prevent serious intraoperative
complications, such as damage to the endotracheal tube.
Currently, we are implementing this method in our practice,
which enhances both the surgeon’s access to the operative
field and the patient’s comfort and safety, without any
reported complications.Rezumat Amigdalectomia constă în îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor palatine, fiind una dintre cele mai frecvente proceduri
chirurgicale în departamentele de otorinolaringologie la nivel
mondial efectuate atât la copii, cât și la adulți. Este o intervenție
care este recomandată să fie efectuată, așa cum cer standardele
europene, cu anestezie generală, minimizând disconfortul și
durerea pacientului. Astfel, intubația nazotraheală este mai
avantajoasă în cadrul amigdalectomiei, favorizând un câmp
operator mai vast, cu evitarea complicațiilor grave intraoperatorii, cum ar fi lezarea tubului endotraheal. La ora actuală, în
practica noastră implementăm această metodă, care favorizează atât accesibilitatea câmpului operator pentru chirurg,
cât și confortul și siguranța pacientului, fără raportarea unor
complicații
Clinical-genetic aspects in type I neurofibromatosis
Get PDFIntroducere. Neurofibromatoza de tip 1 (NF1) este o boală genetică ereditară, cu transmitere autozomal dominantă, caracterizată prin dezvoltarea de tumori benigne ale nervilor, pete „cafe-au-lait” pe piele şi anomalii ale sistemului nervos, oaselor şi pielii. Incidenţă de aproximativ 1 la 3.000 de nou-născuţi. Scop şi obiective. Prezentarea particularităţilor clinice şi genetice ale unui caz diagnosticat cu NF1, pentru a evidenţia importanţa unei evaluări genetico-clinice multidisciplinare în patologiile neurogenetice. Material şi metode. A fost analizat cazul unei fete de 8 ani, internată la Institutul Mamei şi Copilului cu multiple leziuni cutanate pigmentare şi tumori subcutanate. Investigaţiile au inclus examen clinic complet, imagistică cerebrală (RMN), oftal-mologic, şi teste genetice (molecular-genetice) specifice pentru identificarea mutaţiilor în gena NF1. Rezultate. Pacienta de 8 ani prezenta peste 6 pete „cafe-au-lait”, neurofi-broame cutanate multiple, efelide axilare şi noduli Lisch la nivelul irisului. RMN-ul cerebral a evidenţiat anomalii focale ale semnalului în substanţa albă, sugestive pentru leziuni displazice asociate NF1. Analiza molecular-genetică a confirmat o mutaţie patogenă în gena NF1 localizată pe cromozomul 17q11.2. Aceasta a consolidat diagnosticul de neuro-fibromatoză de tip 1 şi a subliniat natura ereditară a bolii, având în vedere că părinţii nu prezentau simptome clare ale afecţiunii, ceea ce sugerează o posibilă mutaţie ”de novo” în cazul acestei fetiţe. Concluzii. Diagnosticul precoce al NF1este esenţial pentru monitorizarea complicaţiilor neurologice, oftalmologice şi pediatrice. Cazul prezentat subliniază importanţa corelării semnelor clinice cu investigaţiile genetico-moleculare în vederea unui management adecvat şi al unui prognostic optim pentru pacient.Introduction. Type 1 neurofibromatosis (NF1) is a hereditary genetic disorder with autosomal dominant transmission, characterized by the development of benign nerve tumors, “café- au-lait” spots on the skin, and abnormalities of the nervous system, bones, and skin. Incidence - approximately 1 in 3,000 newborns. Objective. To present the clinical and genetic features of a case diagnosed with NF1, in order to highlight the importance of a multidisciplinary clinical-genetic evaluation in neurogenetic pathologies. Material and methods. The case of an 8-year-old girl was analyzed. She was admitted to the Mother and Child Institute with multiple pigmented skin lesions and subcutaneous tumors. Investigations included a complete clinical exam, brain imaging (MRI), ophthalmologic assessment, and specific genetic testing to identify mutations in the NF1 gene. Results. The 8-year-old patient, hospitalized in the pediatric neurology department, had more than six café-au-lait spots, multiple cutaneous neurofibromas, axillary freckling, and Lisch nodules on the iris. Brain MRI revealed focal signal abnormalities in the white matter, suggestive of dysplas-tic lesions associated with NF1. Molecular-genetic analysis confirmed a pathogenic mutation in the NF1 gene located on chromosome 17q11.2. This confirmed the diagnosis of type 1 neurofibromatosis and highlighted the hereditary nature of the disease, although the parents showed no clear symptoms, suggesting a possible de novo mutation in the child’s case. Conclusion. Early diagnosis of neurofibromatosis is essential for monitoring neurological, ophthalmo-logical, and pediatric complications. The presented case emphasizes the importance of correlating clinical signs with genetic-molecular investigations for appropriate management and optimal prognosis
Perforating veins of the lower limb – morphological and clinical aspects
Get PDFActualitate
Venele perforante ale membrului inferior străbat fascia profundă și unesc venele superficiale cu cele profunde.
Numeroasele vene perforante sunt clasificate în perforantele piciorului, gleznei, gambei, genunchiului, coapsei și
perforantele gluteale. Venele perforante pot juca un rol în dezvoltarea insuficienței venoase cronice și a ulcerației
venoase.
Material și metode
O revizuire primară a fost efectuată în baza de date PubMed pentru o perioadă de 20 de ani (2005-2025), fiind
căutați următorii termeni-cheie: venele perforante ale membrului inferior. Au fost incluse articole cu texte integrale
accesibile online și excluse articole ce reflectă studii pe animale, prezentări de caz, studii despre perforantele arteriale
ale membrului inferior.
Rezultate și discuții
Venele perforante ale piciorului se caracterizează printr-un flux venos orientat de la venele profunde spre venele
superficiale (flux extern), o caracteristică unică al sistemului venos al membrelor inferioare. Venele perforante ale
gambei demonstrează un flux bidirecțional, deoarece mușchii se contractă și se relaxează pentru a egala presiunea
dintre sistemele profund și superficial. Fluxul sangvin la nivelul perforantelor coapsei este orientat dinspre superficial
spre profund (flux intern).
Opțiunile actuale de tratament a venelor perforante incompetente includ ablația endovenoasă cu radiofrecvență
sau cu lazer, chirurgia endoscopică subfascială a perforantelor, scleroterapia ghidată ultrasonografic.
Concluzii
Fluxul sangvin la nivelul venelor perforante ale membrului inferior este orientat dinspre superficial spre profund,
cu excepția venelor perforante ale piciorului și gambei.
Indiferent de metoda utilizată, închiderea cu succes a perforantelor incompetente pare a fi predictivă pentru vindecarea
ulcerelor venoase.
Cuvinte-cheie: vene perforante, membre inferioare.Background
The perforating veins of lower limbs penetrate the deep fascia and connect the superficial and deep veins. The
numerous perforating veins are classified as perforators of foot, ankle, leg, knee, thigh and gluteal perforators. The
perforating veins may play a role in the development of chronic venous insufficiency and venous ulceration.
Material and methods
A primary review was performed in the PubMed database for a 20-year period (2005-2025), searching for the
following key terms: perforating veins of lower limb. Articles with full text available online were included and articles
reflecting animal studies, case reports and studies on arterial perforators of the lower limbs were excluded.
Results
Perforating veins of foot are characterized by a venous flow directed from the deep to the superficial veins (outward
flow), a unique feature of the venous system of the lower limbs. Perforating veins of leg demonstrate bidirectional
flow as muscles contract and relax to equalize pressure between the deep and superficial systems. Blood flow
in the perforating veins of the thigh is directed from the superficial to the deep (inward flow).
Current treatment options for incompetent perforating veins include endovenous radiofrequency or laser ablation,
endoscopic subfascial perforating surgery, and ultrasound-guided sclerotherapy. Conclusions
Blood flow in the perforating veins of the lower limbs is directed from the superficial to deep, with the exception
of the perforating veins of the foot and leg.
Regardless of the method used, successful closure of incompetent perforators appears to be predictive of venous
ulcer healing
Empiric treatment of acute pyelonephritis in pregnancy
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Infecţiile tractului urinar sunt cele mai frecvente infecţii bacteriene în sarcină. Bacteriuria asimp-tomatică creşte riscul de pielonefrită ca urmare a modificărilor anatomice şi fiziologice ale tractului urinar în sarcină, iar tratamentul antibiotic adecvat reduce riscul de la 30% la sub 5%. Scop. Evaluarea tratamentului empiric la pacientele cu pielonefrită acută obstructivă, pe baza datelor clinice şi a sensibilităţii germenilor la antibiotice pentru o abordare terapeutică optimă. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv pe 50 femei internate cu pielonefrită acută obstructivă. Agenţii patogeni Gram-neg-ativi au cauzat pielonefrita acută, cel mai frecvent Escherichia coli 70% urmată de Klebsiella pneumoniae 11%. Pacientele au fost incluse după rezultatele USG, urocultu-rilor şi ale testelor de sensibilitate la antibiotice. Rezultate. Tratamentul antimicrobian empiric a fost inadecvat în 10% dintre cazuri. Cele mai frecvent administrate antibiotice au fost amoxicilina-clavulanatul şi cefalosporinele, asociate cu rate de tratament empiric inadecvat de 10,3% şi, respectiv, 5,9%. În 35% dintre cazuri, tratamentul a fost mai eficient prin aplicarea metodei endoscopice cu stentare ureterală JJ, care reduce riscul complicaţiilor şi durata utilizării antibioticelor. Pentru eradicarea infecţiei, un tratament antibacterian de 14 zile nu este suficient, fiind necesară o durată de până la 5-5 săptămâni, având în vedere impactul cunoscut al infecţiei asupra gravidei şi fătului. Concluzii. Tratamentul empiric cu amoxicilina-clavulanat şi cefalosporinele a fost mai eficient la pacientele la care sa efectuat şi inserţia stentului ureteral. Rezultatele arată o rată crescută de tratament antimicrobian empiric inadecvat fără ureteroscopie în pielonefrita acută obstructivă la gravide.Introduction. Urinary tract infections are the most common bacterial infections during pregnancy. Asymptomatic bacteriuria increases the risk of pyelonephritis due to anatomical and physiological changes in the urinary tract during pregnancy, and appropriate antibiotic treatment reduces the risk from 30% to less than 5%. Objective. Evaluation of empirical treatment in patients with acute obstructive pyelonephritis, based on clinical data and pathogen antibiotic susceptibility, for an optimal therapeutic approach. Material and methods. A retrospective study was conducted on 50 women hospitalized with obstructive acute pyelonephritis. Gram-negative pathogens caused the acute pyelonephritis, most frequently Escherichia coli 70%, followed by Klebsiella pneumoniae 11%. The patients were included based on the results of ultrasound USG, urine cultures, and antibiotic sensitivity tests. Results. Empirical antimicrobial treatment was inadequate in 10% of cases. The most commonly administered antibiotics were amoxicillin-clavulanate and cephalosporins, associated with inadequate empirical treatment rates of 10.3% and 5.9%, respectively. In 35% of cases, treatment was more effective through the use of the endoscopic method with JJ ureteral stenting, which reduces the risk of complications and the duration of antibiotic use. To eradicate the infection, a 14-day antibacterial treatment is not sufficient; a duration of up to 5-6 weeks is necessary, given the known impact of the infection on both the mother and the fetus. Conclusion. Empirical treatment with amox-icillin-clavulanate and cephalosporins was more effective in patients who also underwent ureteral stent insertion. The results show a higher rate of inadequate empirical antimicrobial treatment without ureteroscopy in pregnant women with acute obstructive pyelonephritis
THE IMPACT OF INFLAMMATORY BIOMARKERS ON THE PROGNOSIS OF ISCHEMIC STROKE TREATED BY MECHANICAL THROMBECTOMY
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. AVC ischemic este o cauză majoră de mortalitate şi dizabilitate la nivel mondial. Trombectomia mecanică, metodă esenţială de revascularizare în faza acută, are un prognostic funcţional post-intervenţional variabil. Este frecvent subliniat rolul biomarkerilor inflamatori în anticiparea evoluţiei clinice. Scop. Analiza narativă a literaturii medicale actuale privind asocierea dintre biomarkerii inflamatori şi prognosticul pacienţilor cu AVC ischemic trataţi prin trombectomie mecanică. Material şi metode. Au fost revizuite 24 articole din ultimii 5 ani, selectate din baze de date electronice: PubMed, SpringerLink, NCBI. Criteriile de selecţie au inclus articole de cercetare primară, revizuiri sistematice şi meta-analize privind corelaţia nivelurilor serice de IL-6, PCR, TNF-a şi RNL cu scorul Rankin modificat (mRS) la 90 de zile post-trombectomie. Rezultate. Studiile au raportat o asociere semnificativă între nivelurile crescute de IL-6 şi un prognostic neurologic funcţional nefavorabil. Nivelurile ridicate ale PCR reflectă extinderea leziunii ischemice şi agravarea răspunsului tisular post-re-vascularizare. RNL>6,0 a fost asociat cu deteriorare neurologică precoce şi complicaţii sistemice severe. Valorile crescute ale TNF-a au fost legate de leziuni ischemice cerebrale extinse şi recuperare funcţională limitată. Aceste rezultate susţin potenţialul acestor biomarkeri ca instrumente valoroase în predicţia evoluţiei clinice post-intervenţionale şi în ghidarea strategiilor terapeutice personalizate. Concluzii. Biomarkerii inflamatori sunt predictori valoroşi ai evoluţiei funcţionale la pacienţii cu AVC ischemic supuşi trombectomiei mecanice. Este oportună integrarea lor în evaluarea clinică standard, deoarece pot sprijini identificarea precoce a pacienţilor cu risc crescut şi personalizarea tratamentului.Introduction. Ischemic stroke is a major cause of mortality and disability worldwide. Mechanical thrombectomy, an essential method of revascularization in the acute phase, has a variable post-interventional functional prognosis. The role of inflammatory biomarkers in predicting clinical outcome is frequently emphasized. Objective. A narrative analysis of current medical literature regarding the association between inflammatory biomarkers and the prognosis of ischemic stroke patients treated with mechanical thrombectomy. Material and methods. Twenty-four articles from the last 5 years were reviewed, selected from electronic databases: PubMed, SpringerLink, NCBI. Selection criteria included primary research articles, systematic reviews and meta-analyses on the correlation of serum levels of IL-6, CRP, TNF-a and NLR with modified Rankin score (mRS) at 90 days post-thrombectomy. Results. Studies have reported a significant association between elevated IL-6 levels and poor functional neurological prognosis. High CRP levels reflect the extent of ischemic injury and the exacerbation of tissue response following revascularization. An NLR greater than 6.0 has been linked to early neurological deterioration and severe systemic complications. Elevated TNF-a levels have been associated with extensive cerebral ischemic lesions and limited functional recovery. These findings support the potential of these biomarkers as valuable tools for predicting clinical outcomes post-intervention and for guiding personalized therapeutic strategies. Conclusion. Inflammatory biomarkers are valuable predictors of functional outcome in ischemic stroke patients undergoing mechanical thrombectomy. It is proper to integrate them into standard clinical evaluation, as they can support early identification of high-risk patients and personalization of treatment
Dizinhibiția legată de alcool. Cazul lui Ernest Hemingway
No full textSe încearcă o autopsie psihiatrică direcționată asupra episoadelor
bahice din biografia lui Ernest Hemingway, reconstituite din scrisori,
mărturii anecdotice și lucrări de coloratură autobiografică. Pe parcurs se
fac referințe la promiscuități precum „nevasta africană” și ambiționăm să
construim o fișă medicală post-mortem, care să arate că un consum cronic
de alcool se asociază cu dezinhibiția și în cele din urmă cu demența
Fraley syndrome - imaging diagnosis in a rare case
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Sindromul Fraley o malformaţie congenitală a vaselor renale în care ramurile arterei renale se încrucişează şi comprimă calicele renal superior sau partea superioară a pelvisului renal, cauzând obstrucţia lor. Graţie metodelor imagistice moderne acest sindrom este posibil de identificat. Scop şi obiective. Prezentarea imagistică a sindromului Fraley (SF), constatat prin tomografie computerizată (angio-CT) cu Introducere. anatomo-topografică a arhitectonicii arterelor renale. Material şi metode. Studiul a fost unul descriptiv, retrospectiv. S-au cercetat angio-CT ale aortei abdominale a 35 pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 75 de ani, investigaţi în Centrul Medical Euromed Diagnostic. SF s-a stabilit la un pacient de 20 ani, care conform datelor indicate în fişa sa medicală acuza hematurie intermitentă. Rezultate. Date angiografice: arteria renalis dextra (ARD, d=0,6 cm), cea sinistra (d=0,58 cm). Pe dreapta, s-au identificat 2 artere supranumerare: prima arteră cu origine de la aortă (superior de ARD), determinată ca arteria renalis segmentaris inferioris (d=0,22 cm), cu traiect un descendent, la nivelul hilului renal a intersectat arteria renalis segmentaris superioris, a pătruns în sinusul renal şi a continuat spre parenchimul segmentului renal inferior; a doua arteră - cu origine de la ARD, considerată arteria polaris inferioris (d=0,57 cm), cu traiect descendent, a pătruns direct în parenchimul polului renal inferior. Concluzii. Cazul denotă importanţa tomografiei computerizate în evaluarea diferenţială a hematuriei, necesitatea recunoaşterii aspectelor radiologice specifice sindromului Fraley, pentru planificarea tacticii operatorii, evitarea erorilor medicale în cazul tratamentului chirurgical.Introduction. Fraley’s syndrome is a rare congenital malformation of the renal vessels in which the branches of the renal artery cross and compress the upper calyceal infundibulum or the upper part of the renal pelvis causing their obstruction. This syndrome can be detectible by modern imaging methods. Objective. Imaging presentation of Fraley’s syndrome (FS) has been identified by computed tomography (angio-CT) with an anatomo-topographic description of the renal artery architecture. Material and methods. This is a retrospective, descriptive study. Thirty-five angio-CT of the abdominal aorta of patients, aged between 18 and 75 years, were investigated at Euromed Diagnostic Medical Center. The SF was determined in a 20-year-old female patient, who according to the records of her medical chart had intermittent hematuria. Results. Angiographic data: arteria renalis dextra (ARD, d=0.6 cm) and arteria renalis sinistra (d=0.58 cm). On the right kidney, two arteria renalis acces-soria were identified. The 1st artery, with origin from the aorta (superior of ARD), determined as arteria segmenti inferioris renis (d=0.22 cm), had a descending trajectory. At the renal hilum, it intersected the arteria segmenti superio-ris renis, entered the renal sinus and continued to the lower renal segment. The 2nd artery, with origin from the ARD, as arteria polaris inferioris (d=0.57 cm), had a descending trajectory and entered directly into the parenchyma of the lower renal pole. Conclusion. FS is a rare cause of obstruction of the intrarenal collecting system. The present case highlights the importance of angio-CT in identifying FS. Understanding the specific radiologic aspects of SF is essential for selecting the appropriate surgical approach and avoiding medical errors