Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
What do family doctors know about personalized medicine? (Preliminary data)
Get PDFMulțumiri
Studiu realizat ca parte cercetării doctorale ,,Implementarea medicinei
personalizate în viziunea medicilor de familie și a factorilor de
decizie”, conducător științific Natalia Zarbailov, cu suportul proiectului
20.80009.8007.26 „Pilotarea aplicării principiilor medicinei personalizate
în conduita pacienților cu boli cronice netransmisibile” din
cadrul Programului de Stat (2020-2023), conducător de proiect: Curocichin
Ghenadie, dr. hab. șt. med., prof. univ., autoritatea contractantă:
Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare.
Acknowledgement
Study conducted as part of the doctoral research “Implementation
of personalized medicine in the vision of family doctors and decision-
makers”, scientific leader Natalia Zarbailov, with the support of
the project 20.80009.8007.26“ Piloting the application of the principles
of personalized medicine in the conduct of patients with chronic
non-communicable diseases” within the State Program (2020-2023),
project leader: Curocichin Ghenadie, PhD, univ. prof., contracting authority:
National Agency for Research and Development.Introducere. Strategiile de implementare a medicinei personalizate presupun instruirea medicilor în domeniu. Având un potenţial atractiv pentru medicina primară, este necesar de a evalua cunoştinţele, necesităţile educaţionale şi disponibilitatea medicilor de familie de a integra medicina personalizată în practică. Scop. Evaluarea cunoştinţelor medicilor de familie privind medicina personalizată pentru a identifica necesităţile lor educaţionale în domeniu, precum şi premisele pentru implementare. Material şi metode. La prima etapă a fost elaborat, pilotat şi validat chestionarul pentru explorarea opiniei medicilor de familie privind medicina personalizată. Identificarea medicilor de familie pentru participare la studiu s-a realizat prin eşantionare proporţională stratificată cu selectare aleatorie din fiecare strat. Chestionarul a fost auto-administrat. Rezultate. Dintre cei 319 respondenţi, 70,5 % au declarat că au auzit de medicina personalizată, iar medicii de familie o definesc în principal ca tratament adaptat caracteristicilor individuale (77,7 %), utilizarea datelor genetice în diagnostic şi planificarea tratamentului (66,8 %) şi iniţierea precoce a măsurilor preventive (62,4 %). Aplicaţii recunoscute: realizarea prevenţiei (84%), personalizarea tratamentului (58%), elaborarea de noi medicamente (40%). Cele mai frecvent menţionate componente ale medicinei personalizate au fost: caracteristicile individuale (82,4%), genetică şi multi-omics (76,5%) şi interacţiunea genelor cu mediul (73,7%). Concluzii. Medicii de familie au o înţelegere diferită a medicinei personalizate. Potenţialul preventiv al acesteia e cunoscut, deşi există lacune cu privire la aplicaţiile clinice şi farmaceutice. Educaţia în domeniu poate ajuta medicii de familie să valorifice pe deplin potenţialul medicinei personalizate.Introduction. Strategies for implementing personalized medicine involve training physicians in the field. Given its attractive potential for primary care, it is necessary to assess the knowledge, educational needs, and willingness of family physicians to integrate personalized medicine into clinical practice. Objective. The aim of this paper was to assess family physicians’ knowledge regarding personalized medicine to identify their educational needs, also prerequisites to its implementation. Material and methods. In the first stage, a questionnaire was developed, piloted and validated to explore the opinion of family physicians on personalized medicine. Family physicians were identified to participate in the study through stratified proportional sampling with random selection from each stratum. The questionnaire was self-administered. Results. Of the 319 respondents, 70.5% said they had heard of personalized medicine, and family doctors defined it mainly as treatment based on the patient’s individual characteristics (77.7%), the use of genetic data in diagnosis and treatment planning (66.8%), the use of genetic data for early initiation of preventive measures (62.4%). Recognized applications: achieving prevention (84%), personalizing treatment (58%), developing new drugs (40%). The most frequently mentioned components of personalized medicine were individual characteristics (82.4%), genetics and multi-omics (76.5%), and gene-environment interaction (73.7%). Conclusion. Family physicians have a high level of awareness of personalized medicine. The preventive potential is known, although there are gaps regarding its clinical and pharmaceutical applications. Education in the field can help family doctors fully leverage the potential of personalized medicine
Viziuni ale medicilor din asistența medicală primară privind traseul pacientului cu hipertensiune arterial
No full textContext: Conform studiului STEPS 2021, în Republica Moldova, 34,8% dintre adulți cu vârsta
cuprinsă între 18 și 69 de ani suferă de hipertensiune arterială (HTA). Numărul lor se consideră
subestimat din cauza nediagnosticării din diferite motive, ceea ce ulterior se reflectă în urgențe
hipertensive, infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Scopul: Evaluarea viziunilor
medicilor din asistența medicală primară privind traseul pacientului cu HTA pentru elaborarea
recomandărilor de îmbunătățire a calității serviciilor medicale oferite și eliminarea obstacolelor
din traseul pacientului cu HTA. Metode: A fost realizat un studiu de tip transversal, mixt (cantitativ și calitativ). Componenta
cantitativă a inclus chestionarea a 317 medici de familie, care își desfășoară activitatea în
instituțiile medicale din țară. Chestionarele distribuite pe suport de hârtie și în format electronic
au fost colectate prin intermediul platformei Google Forms. În cercetarea calitativă s-au efectuat
interviuri în profunzime semi-structurate cu 4 manageri din Centrele de Sănătate din mediul urban
și rural, realizate pe baza unui ghid de interviu.
Rezultate: Eșantionul obținut a fost reprezentativ în ce privește distribuția teritorială și mediul de
activitate a intervievaților. Majoritatea medicilor (55%) se încadrează în grupa de vârstă 51-70 de
ani, ceea ce indică o rată sporită de specialiști care se apropie de vârsta de pensionare și un deficit
în reînnoirea cadrelor. Peste 84% evaluează factorii de risc ai HTA doar în prezența simptomelor
sau factorilor evidenți, iar peste 50% afirmă că pacienții nu solicită screening fără simptome.
Obstacolele principale în prevenție sunt lipsa de timp la consultații (86,4%) și motivația scăzută a
pacienților (78,2%). Peste 43,5% dintre pacienți nu sunt suficient de informați, deoarece nu
manifestă interes față de acest subiect. Campaniile de sănătate (71,9%) și abordările complexe
(69,1%) sunt considerate cele mai eficiente metode de informare. Diagnosticul HTA este frecvent
stabilit (63%) în timpul consultării pentru alte afecțiuni de către medicul de familie. Mai mult de
jumătate (58%) dintre pacienți sunt consultați în 1–3 zile, indicând un acces relativ bun la medicii
de familie. Totuși, doar 5% au acces imediat la cardiolog, iar 40% așteaptă peste o lună. Se remarcă
lipsa specialiștilor și anume a cardiologilor (53,3%). Aderența la tratament este scăzută – doar
11% urmează corect indicațiile. Factorii care influențează negativ includ frica de reacții adverse,
polipragmazia, tratament îndelungat, influența negativă a mediului social și costurile suportate de
pacienți. Accesul la reabilitare este limitat – peste jumătate de respondenți semnalează lipsa unui
traseu clar și perioada lungă de așteptare. Reabilitarea este disponibilă mai ales în cazuri severe,
iar infrastructura regională slabă accentuează dificultăți de acces. Un alt obstacol este neclaritatea
privind responsabilitățile între medicii de familie și specialiști (36% dintre respondenți). De
asemenea, dublarea documentării (electronic și pe hârtie) contribuie la supraîncărcarea medicilor
și epuizare profesională.
Concluzii: Traseul pacientului hipertensiv este afectat de bariere multiple: lipsa educației pentru
sănătate, birocrația, deficitul de personal și echipamente, precum și accesul limitat la specialiști.
Este necesară îmbunătățirea organizării sistemului pentru diagnostic precoce, prevenirea
complicațiilor și creșterea calității îngrijirii
Neurological manifestations in vitamin B12 deficiency. Case report
Get PDFIntroducere. Vitamina B12 este esenţială pentru dezvoltarea sistemului nervos central. Deficitul de vitamina B12 în copilăria timpurie este o cauză importantă a întârzierii şi regresiei neurodezvoltării. Manifestări clinice ale deficitului de vitamina B12: letargie, hipotonie, mişcări anormale: tremor, coree, mioclonii. Scop. Obiectivul prezentării acestui caz clinic a fost de a elucida manifestările neurologice la un copil cu deficit de vitamina B12, şi de a sublinia importanţa diagnosticării precoce al acestei afecţiuni. Material şi metode. A fost evaluat un copil în vârsta de 1 an, care s-a prezentat cu acuze de convulsii tonico-clonice generalizate, durata >30 min., mişcări hiperkinetice, clonii, tremor, hipotonie pronunţată difuză, erupţii peteşiale pe torace şi membrele superioare, spitalizat în secţia de neurologie a Institutul Mamei şi Copilului. Rezultate. Diagnosticul de Encefalopatie metabolică cauzată de insuficienţa vit. B12 a fost stabilită în baza acuzelor şi următoarelor investigaţii: Status neurologic: somnolent, reacţia fotopupilară prezentă, OS=OD, tonusul muscular - hipotonie musculară, ROT - hiporeflexie; mişcări hiperkinetice, clonii, tremor. Hemoleucograma - Hb - 52 g/l, Fe seric - 8,73 mmol/l; examinarea Vit B12 - 98 pg/ml. La EEG - activitate epileptică absentă; RMN cerebral - atrofie corticală. Tratament: Pacientul a fost tratat cu o serie de injecţii intramusculare cu vitamina B12 (1000 mcg/zi, 14 zile, 1000 mcg/săpt., 3 săpt.) cu o dinamică pozitivă. Concluzii. În concluzie, vitamina B12 este importantă pentru dezvoltarea creierului, iar deficienţele nutriţionale sunt frecvente. Recunoaşterea timpurie a acestor sugari este importantă, deoarece această afecţiune este parţial reversibilă şi poate ajuta la prevenirea progresiei deficitelor ireversibile.Introduction. Vitamin B12 is essential for the development of the central nervous system. Vitamin B12 deficiency in early childhood is a significant cause of neurodevelopmen-tal delay and regression. Clinical manifestations of vitamin B12 deficiency: lethargy, hypotonia, abnormal movements: tremors, chorea, myoclonus. Objective. The objective of presenting this case report was to elucidate the neurological manifestations in a child with vitamin B12 deficiency and to show the importance of early diagnosis of this condition. Material and methods. A 1-year-old child was evaluated after presenting with generalized tonic-clonic seizures lasting more than 30 minutes, hyperkinetic movements, clonus, tremor, pronounced diffuse hypotonia, and petechial rashes on the chest and upper limbs. The child was hospitalized in the Neurology Department of the Mother and Child Institute. Results. The diagnosis of metabolic encephalopathy caused by vitamin B12 deficiency was established based on the patient's clinical symptoms and the following investigations: Neurological status: somnolence, preserved photopupillary reflexes (YR=YL), muscular hypotonia, and DTRs - hyporeflexia; hyperkinetic movements, clonus, and tremor. Laboratory tests: Hb - 52 g/L, serum iron - 8.73 mmol/L, level of vitamin B12 - 98 pg/mL. EEG - no epileptic activity; brain MRI - signs of cortical atrophy. Treatment: intramuscular vitamin B12 injections-1,000 mcg daily for 14 days, after 1,000 mcg weekly for three weeks-resulting in a positive clinical outcome. Conclusion. In conclusion, vitamin B12 is essential for brain development, and nutritional deficiencies are common. Early recognition of affected infants is crucial, as this condition is partially reversible and timely intervention can help prevent the progression of irreversible deficits
Classification of pharmacological interactions in antiretroviral therapy and their impact on treatment safety and efficacy
Get PDFIntroducere. Tratamentul infecţiei HIV prin terapie antiret-rovirală (ARV) combinată este esenţială, însă administrarea concomitentă cu alte medicamente pentru comorbidităţile existente creşte riscul de interacţiuni medicamentoase, influenţând negativ eficienţa şi siguranţa regimului terapeutic aplicat pacienţilor HIV. Scop. Identificarea, clasificarea şi compararea interacţiunilor medicamentoase ale antiret-roviralelor, utilizând surse internaţionale de referinţă (Mi-cromedex, Lexicomp, FDA/EMA) şi ghiduri specializate. Material şi metode. Selecţia surselor include baze de date Micromedex, Lexicomp, Stockley’s, agenţii FDA şi EMA şi ghiduri OMS 2024. Criteriile acoperă interacţiuni între ARV şi alte terapii, clasificate ca „Contraindicated”/„Major” sau „Avoid/Modify”. Analiza vizează mecanisme farmacocinet-ice şi farmacodinamice, gravitatea interacţiunii cu explicaţii clinice. Rezultate. Au fost analizate 180-200 interacţiuni posibile între antiretrovirale şi medicamente frecvent asociate, dintre care 60% sunt majore, 30% moderate şi 10% minore. Inhibitorii de protează, precum ritonavir, cresc semnificativ concentraţiile statinelor prin inhibarea CYP3A4, recomandând evitarea acestora şi preferarea pravastatinei sau rosuvastatinei la doze reduse. Atazanavir afectează me-tabolizarea hepatică a fosfenilor şi rifabutinei. Efavirenz induce CYP3A4, diminuând eficacitatea contraceptivelor orale, impunând creşterea dozei sau metode ne-hormonale. Dolutegravir formează complexe cu calciu, magneziu sau fier, reducând absorbţia cu 30-50%. Concluzii. Interacţiunile medicamentoase în terapia ARV sunt frecvente şi pot afecta semnificativ eficienţa şi siguranţa tratamentului. Evaluarea atentă, folosind surse şi ghiduri profesionale, este esenţială pentru identificarea corectă şi gestionarea acestor interacţiuni, prevenind complicaţii grave.Introduction. The treatment of HIV infection through combined antiretroviral therapy (ART) is essential however, the concurrent administration of other medications for existing comorbidities increases the risk of drug-drug interactions, potentially reducing the efficacy and safety of the treatment regimen in HIV patients. Objective. Identification, classification, and comparison of antiretroviral drug interactions using international reference sources (Micromedex, Lex-icomp, FDA/EMA) and specialized clinical guidelines. Material and methods. Sources selected include Micromedex, Lexicomp, Stockley’s databases, FDA and EMA agencies, and 2024 WHO guidelines. Criteria cover interactions between ARVs and other therapies, classified as „Contraindicated”/ „Major” or „Avoid/Modify”. Analysis focuses on pharmacokinetic and pharmacodynamic mechanisms, interaction severity, and clinical insights. Results. Between 180 and 200 potential interactions were analyzed between antiretrovirals and commonly co-administered drugs, with 60% classified as major, 30% moderate, and 10% minor. Protease inhibitors such as ritonavir significantly increase statin levels by inhibiting CYP3A4, recommending avoidance and preferring pravastatin or low-dose rosuvastatin. Atazanavir affects hepatic metabolism of phosphenytoin and rifabutin. Efavirenz induces CYP3A4, reducing oral contraceptive efficacy, requiring dose adjustment or non-hormonal methods. Dolutegravir forms complexes with calcium, magnesium, or iron, reducing absorption by 30-50%. Conclusion. Drug interactions in ARV therapy are common and can significantly impact treatment efficacy and safety. Careful evaluation using professional sources and guidelines is essential for accurate identification and management of these interactions, preventing serious complications
Genetic variations in the CYP2C19 gene and their impact on clopidogrel therapeutic response
Get PDFIntroducere. Metabolismul medicamentos influenţează farmacocinetica, farmacodinamica, toxicitatea şi efectul terapeutic. Variabilitatea genetică interindividuală joacă un rol semnificativ. Enzimele citocromului P450 a metabolismului medicamentos sunt esenţiale în determinarea eficienţei substanţelor medicamentoase. Scop. Studiul investighează polimorfismele genei CYP2C19 şi influenţa lor asupra metabolizării clopidogrelului, precum şi asupra eficienţei tratamentului şi riscului de reacţii adverse. Material şi metode. A fost realizată o sinteză a datelor din literatură (PubMed, PharmVar, Web of Science, Scopus), fiind analizate 7 studii din ultimii 5 ani, privind asocierea polimorfismelor CYP2C19 şi răspunsul la terapia antiplachetară în bolile cardio- şi cerebro-vasculare, analizând ponderea genotipurilor, eşecurile şi reacţiile adverse. Rezultate. Clopidogrel, un antiagregant plachetar folosit în prevenirea infarctului miocardic şi a evenimentelor cere-brovasculare, este un promedicament activat hepatic de enzima CYP2C19. Alelele CYP2C19 au funcţii diferite: *1 -normală, de referinţă (65%), *2 (15%) şi *3 (5%) - pierdere de funcţie (splicing defectuos şi codon STOP), *9 (3%) - activitate redusă (p.Arg144His), *17 (12%) - activitate crescută (mutaţii promotor). Genotipurile influenţează activarea: *1/*1 (normal), *1/*2 sau *1/*3 (intermediari), *2/*2, *2/*3 (slabi), *1/*17, *17/*17 (rapizi), *1/*9, *9/*17 (metabolizare redusă). Terapia alternativă reprezintă tica-grelor şi prasugrel. Concluzii. Variaţiile genetice ale genei CYP2C19, în special alelele *2, *3 (cu funcţie redusă) şi *17 (cu funcţie crescută), influenţează semnificativ răspunsul terapeutic la clopidogrel. Genotiparea CYP2C19 permite personalizarea terapiei antiplachetare, crescând eficienţa şi reducând riscurile.Introduction. Drug metabolism significantly influences pharmacokinetics, pharmacodynamics, drug toxicity, and overall therapeutic efficacy. Genetic variability among individuals plays a crucial role in these processes. Cytochrome P450 enzymes superfamily is vital in determining how effective medications are. Objective. This study investigates CYP2C19 gene polymorphisms and their influence on clopidogrel metabolism, treatment efficacy, as well as the likelihood of adverse drug reactions. Material and methods. A systematic literature review (PubMed, PharmVar, Web of Science, Scopus) was conducted on 7 studies from the last 5 years, exploring the association between CYP2C19 polymorphisms and antiplatelet therapy in cardio- and cerebro-vascular disease. Data on genotype frequencies, treatment failure, and adverse effects were evaluated. Results. Clopidogrel, an antiplatelet agent used to prevent myocardial infarction and cerebrovascular events, is a prodrug activated in the liver by CYP2C19. The CYP2C19 alleles differ in function: *1 - normal, used for reference (65%), *2 (15%) and *3 (5%) - loss of function (splicing defect and STOP codon), *9 (3%) - reduced activity (p.Arg144His), *17 (12%) - increased activity (promoter mutations). Genotypes that influence activation: *1/*1 (normal), *1/*2 or *1/*3 (intermediate), *2/*2, *2/*3 (poor), *1/*17, *17/*17 (rapid), *1/*9, *9/*17 (reduced metabolism). Ticagrelor and prasugrel represent alternative therapies. Conclusion. The genetic variations in the CYP2C19 gene, especially alleles *2, *3 (reduced function) and *17 (increased function), significantly influence the therapeutic response to clopidogrel. CYP2C19 genotyping allows to personalize the antiplatelet therapy, increasing efficiency and lowering risks
The role of autophagy in maintaining the viability of the tumor microenvironment
Get PDFIntroducere. Autofagia reprezintă o totalitate de mecanisme moleculare intracelulare cu rol de menţinere a homeostaziei prin medierea degradării lizozomale a componentelor celulare defecte. În contextul microambientu-lui tumoral autofagia poate manifesta efecte nefavorabile cu scop de supravieţuire şi progresie tumorală. Scop. Elucidarea rolului nebenefic a autofagiei în menţinerea viabilităţii microambientului tumoral în stadiile avansate ale bolii cu scopul de a îmbunătăţi metodele de tratament. Material şi metode. A fost efectuată o analiză sistematică a literaturii ştiinţifice publicate din perioada 2023-2025, utilizând 15 articole din bazele de date internaţionale Google Scholar, PubMed Central, BioMed Central, incluzând studii originale şi articole de sinteză care au investigat rolul autofagiei în stadiile avansate ale cancerogene-zei. Rezultate. În stadiile iniţiale a oncogenezei, la nivelul microambientului tumoral sursa energetică este asigurată de efectul Warburg - glicoliză aerobă cu formare de lactat. Ulterior, cu avansarea tumorogenezei, se constată creşterea hipoxiei, ce induce stabilizarea factorului transcriptional inducibil de hipoxie 1 alfa (HIF-1a), care activează sinteza receptorilor mitocondriali BCL2/Adenovirus E1B 19 kDa interacting protein 3-like (BNIP3-like) (NIX), a căror fosforilare declanşează mitofagia. Mitofagia la rândul său permite folosirea aminoacizilor formaţi pentru procesele anabolice ulterioare, ceea ce agravează şi mai evident progresia cancerului. Concluzii. În stadiile avansate a cancerului, în contextul unor deficienţe nutriţionale cauzate de rapiditatea progresării sale, se pot evidenţia mecanisme moleculare complexe a autofagiei, folosite de către celulele tumorale ca modalitate de adaptare şi de asigurare a viabilităţii a microambientului său.Introduction. Autophagy represents a set of intracellular molecular mechanisms responsible for maintaining homeostasis by the lysosomal degradation of defective cellular components. In the context of the tumor microenvironment, autophagy can exhibit unfavorable effects aimed at promoting survival and cancer progression. Objective. To elucidate the non-beneficial role of autophagy in maintaining the viability of the tumor microenvironment in advanced stages of the disease, with the goal of improving treatment methods. Material and methods. A systematic analysis of the scientific literature published between 2023 and 2025 was conducted, using 15 articles from international databases such as Google Scholar, PubMed Central, and BioMed Central. The review included original studies and synthesis articles that investigated the role of autophagy in the advanced stages of carcinogenesis. Results. In the early stages of oncogenesis, the energy source within the tumor microenvironment is provided by the Warburg effect - aerobic glycolysis with lactate formation. However, as tumorigenesis progresses, increased hypoxia is observed, which induces the stabilization of hypoxia-inducible factor 1-alpha (HIF-1a). In turn, this activates the synthesis of the mitochondrial receptors BCL2/Adenovirus E1B 19 kDa Protein-Interacting Protein 3-like (BNIP3-like) (NIX), whose phosphorylation triggers mitophagy. Mitophagy, in turn, enables the use of the resulting amino acids for subsequent anabolic processes, further exacerbating cancer progression. Conclusion. In the advanced stages of cancer, in the context of nutritional deficiencies caused by its rapid progression, a complex molecular mechanism of autophagy can be observed and used by the tumor cells as an adaptive strategy to ensure the viability of their microenvironment
In vitro propagation of Lonicera caerulea var. Szynicha for phytochemical and pharmacognostic purposes
Get PDFMulțumiri
Această lucrare a fost realizată cu sprijinul Ministerului Cercetării, Inovării
și Digitalizării, CNCS - UEFISCDI, proiect numărul PN-IV-P8-8.3-
ROMD-2023-0307, în cadrul PNCDI IV.
Acknowledgement
This work was supported by a grant of the Ministry of Research, Innovation
and Digitization, CNCS - UEFISCDI, project number PN-IV-P8-
8.3-ROMD-2023-0307, within PNCDI IV.Introducere. Lonicera caerulea L. var. Szynicha este un arbust medicinal apreciat pentru conţinutul ridicat de an-tociani, flavonoide şi vitamina C din frunze, lăstari şi fructe - compuşi asociaţi cu efecte antioxidante, antiinflamatorii şi neuroprotectoare. Metodele convenţionale de înmulţire sunt adesea insuficiente. Scop. Stabilirea unui protocol de înmulţire in vitro pentru Lonicera caerulea var. Szynicha, specie si cultivar important pentru aplicaţiile sale farmaceutice si rolul sau in fitofarmacie si farmacognozie. Material şi metode. Segmente nodale şi muguri axilari au fost cultivaţi pe mediu MS modificat cu microelemente DKW şi săruri reduse. S-au testat concentraţii între 0.2 - 0.5 mg/L BAP şi 0.1 mg/L ANA. Culturile au fost menţinute în fotope-rioadă 16/8 ore. S-au monitorizat rata de iniţiere, numărul de lăstari, răspunsul morfogenetic şi prezenţa calusului. Rezultate. Organogeneza a fost directă, fără trecere prin fază calusogenă. Totuşi, s-au observat formaţiuni de calus localizate la baza unor explante, fără interferenţă cu procesul de regenerare. Pe mediu cu 0.5 mg/L BAP şi 0.1 mg/L acid ANA s-au obţinut lăstari primari şi secundari, cu număr constant de internoduri, morfologie uniform şi dezvoltare foliară bună. Compoziţia minerală ajustată a DKW a favorizat diferenţierea ţesuturilor, fără apariţia de variaţii somaclonale vizibile la acest stadiu. Procesele de senescenţă afectează stabilitatea culturilor pe termen lung, impunând subcul-tivări repetate pentru menţinerea materialului regenerabil. Concluzii. Rezultatele confirmă utilitatea tehnicilor in vitro pentru înmulţirea speciei Lonicera caerulea var. Szynicha. Protocolul permite obţinerea de material omogen, adecvat studiilor farmacognostice şi de conservare. Activitatea are loc în cadrul proiectului BioMedPlant, alături de alte specii de interes.Introduction. Lonicera caerulea L. var. Szynicha is a medicinal shrub valued for its high content of anthocyanins, flavonoids, and vitamin C in leaves, shoots, and fruits - compounds associated with antioxidant, anti-inflammatory, and neuroprotective effects. Conventional propagation methods are often insufficient. Objective. Establishment of an in vitro propagation protocol for Lonicera caerulea var. Szynicha, a cultivar of interest for its pharmaceutical applications and its relevance in phytopharmacy and pharmacognosy. Material and methods. Nodal segments and axillary buds were cultured on MS medium modified with DKW micronutrients and reduced salts. 6-benzylaminopurine (0.2-0.5 mg/L) and 1-naphthaleneacetic acid (0.1 mg/L) were tested. Cultures were maintained under a 16/8 h photoperiod. Initiation rate, shoot number, morphogenetic response, and callus presence were monitored. Results. Organogenesis was direct, without passing through a callus phase. However, callus formations were observed at the base of some explants, without interfering with the regeneration process. On medium containing 0.5 mg/L BAP and 0.1 mg/L NAA, primary and secondary shoots were obtained, with a consistent number of internodes, uniform morphology, and good leaf development. The adjusted mineral composition of DKW favored tissue differentiation, without visible so-maclonal variation at this stage. Senescence processes affect the long-term stability of cultures, requiring repeated subculturing to maintain regenerable material. Conclusion. The Results. confirm the usefulness of in vitro techniques for propagating Lonicera caerulea var. Szynicha.The protocol enables the production of suitable material for pharma-cognostic and conservation studies. The activity takes place within the BioMedPlant project, alongside other species of interest
Cellular and molecular mechanisms involved in skeletal muscle tissue regeneration
Get PDFIntroducere. Muşchiul scheletic este un ţesut contractil specializat, alcătuit din fibre multinucleate post-mitotice, capabil de regenerare în urma lezării. Acest proces complex este reglat de celulele satelit şi implică numeroase căi moleculare ce asigură homeostazia tisulară şi funcţionalitatea musculară. Scop. Analiza mecanismelor moleculare şi metabolice implicate în regenerarea muşchiului scheletic, inclusiv rolul celulelor satelit, citokinelor şi biomateri-alelor electroactive. Material şi metode. A fost efectuat un review sistematic al National Library of Medicine and The International Institutes of Health MEDLINE utilizând baza de date autentică PubMed, pentru a cerceta lucrări recente pe tema căilor de regenerare a ţesutului muscular, axate pe mecanismele moleculare şi rolul celulelor satelit în procesul de miogeneză şi reparare tisulară. Rezultate. Regenerarea muşchiului scheletic este mediată de celulele stem satelit, care răspund la leziuni prin proliferare şi diferenţiere mio-genă. Enzima Psatl şi calea biosintetică a serinei reglează regenerarea prin producerea a-cetoglutaratului şi glutaminei, esenţiale pentru activarea MuSC. ARN-urile mici 5'tiRNA-Gly promovează inflamaţia prin modularea mac-rofagelor M1/M2 şi diferenţierea mioblastelor prin ţintirea căii TGF-0. Muşchiul secretă miokine cu rol autocrin şi endocrin în reglarea miogenezei. Biomaterialele imită mi-cromediul celular, facilitând regenerarea tisulară prin elec-trostimulare şi influenţarea celulelor stem. Concluzii. Regenerarea muşchiului scheletic implică activarea celulelor stem satelit prin semnale metabolice şi moleculare, inclusiv Psat1 şi ARN 5’tiRNA-Gly. Miokinele şi biomaterialele optimizează microambientul celular, favorizând proliferarea, diferenţierea şi repararea tisulară eficientă.Introduction. Skeletal muscle is a specialized contractile tissue composed of post-mitotic multinucleated fibers, capable of regeneration following injury. This complex process is regulated by satellite cells and involves numerous molecular pathways that ensure tissue homeostasis and muscular functionality. Objective. Analysis of the molecular and metabolic mechanisms involved in skeletal muscle regeneration, including the role of satellite cells, cytokines, and electroactive biomaterials. Material and methods. A systematic review of the National Library of Medicine and The International Institutes of Health MEDLINE was performed using the authentic PubMed database, to search for recent works on the topic of muscle tissue regeneration pathways, focusing on molecular mechanisms and the role of satellite cells in the process of myogenesis and tissue repair. Results. Skeletal muscle regeneration is driven by satellite stem cells that respond to injury through proliferation and myogenic differentiation. Psatl and the serine biosynthesis pathway regulate this process via production of a-ke-toglutarate and glutamine, essential for MuSC activation. 5’tiRNA-Gly small RNAs promote inflammation by modulating Mland M2 macrophages and myoblast differentiation through the TGF-0 pathway. Muscle secretes myokines with autocrine and endocrine roles in myogenesis. Electroactive biomaterials mimic the cellular microenvironment, enhancing tissue regeneration via targeted electrical stimulation. Conclusion. Skeletal muscle regeneration involves the activation of satellite stem cells through metabolic and molecular signals, including Psatl and 5'tiRNA-Gly RNA. Myokines and biomaterials optimize the cellular microenvironment, promoting efficient proliferation, differentiation, and tissue repair
Zoonotic parasitic species identified in foxes
Get PDFThe research was carried out in the framework of sub-program: 010701, ”Assessment
of the structure and functioning of the animal world and aquatic ecosystems under the influence of biotic and
abiotic factors in the context of ensuring ecological security and population well- being”.Introduction. The red fox (Vulpes vulpes, Linnaeus, 1758) is the most widespread wild
carnivore, exhibiting a pronounced ability to adapt to human-modified environments
(synanthropization). It is distributed across all continents except Antarctica. This species
plays a critical role in regulating rodent population dynamics, with rodents serving as
potential definitive, intermediate, or paratenic hosts for a wide variety of parasitic species,
many of which carry significant zoonotic and epizootic risks. The red fox itself functions as
a natural reservoir, facilitating the transmission of parasitic zoonoses from wildlife to
domestic animals. In the Republic of Moldova, the red fox population has undergone a 7- to
8-fold increase in density, a trend that may elevate the risk of human infection with vectorborne
zoonotic pathogens.
Purpose of the study. This study aimed to conduct an ecoparasitological assessment of
the parasitic fauna epidemiological characteristics in V. vulpes and identify the zoonotic
parasite groups.
Material and methods. Parasitological examinations were conducted on biological
samples collected from red foxes across various habitats of the Republic of Moldova,
including both natural and anthropogenically influenced biotopes. A total of 69 fecal
samples were collected and analysed in the Laboratory of Parasitology and Helminthology
at the Institute of Zoology. The diagnostic procedures followed standardized coprological
techniques, including the methods of Popova, Baermann, Fülleborn, and Darling, as well as
the sedimentation technique.
Results. The taxonomic structure of the parasitic fauna includes 5 classes, 10 families, 11
genera, and 12 species. Analysing the parasitic species from an epidemiological perspective,
it was found that 10 species (83.3%) with wide distribution, have zoonotic significance
(Alaria alata, Mesocestoides lineatus, Taenia spp., Syphacia obvelata, Strongyloides
stercoralis, Toxocara canis, Toxascaris leonina, Ancylostoma caninum, Capillaria
hepatica, Trichuris vulpis), posing a major risk to public health. Only 2 species are
characteristic of canids (Isospora canis, Trichuris muris), and all identified infestations
(100%) can also parasitize domestic animals, including game fauna. The zoonotic
classification comprises 2 species of direct zoonotic parasites (T. leonina, T. canis), 5 species
of saprozoonotic parasites (I. canis – 14.3%, A. caninum – 8.7%, S. obvelata – 17.0%, S.
stercoralis – 13.3%, T. vulpis – 26.1%, T. muris – 4.4%), 1 species of metazoonotic parasites
(A. alata – 51.0%), and several species of cyclozoonotic parasites (Taenidae – 27.0%, M.
lineatus – 21.7%, A. caninum – 8.7%, C. hepatica – 35.0%). All investigated samples (100%)
were infected with parasitic stages.
Conclusions. The red fox occupies extensive, overlapping territories (15–20 km) that
encompass both natural and anthropized landscapes. Its broad diet facilitates the
transmission and maintenance of parasitic stages among a variety of wild and domestic
hosts. Consequently, the red fox is a key reservoir for zoonotic parasites, particularly in
transitional zones where contact with livestock and companion animals is common
Cardiac arrhythmias in children after cardiac surgery - a case report
Get PDFIntroducere. Aritmiile cardiace reprezintă o complicaţie frecventă în evoluţia pacienţilor cu cardiopatii congenitale. Chirurgia corectivă pentru aceste malformaţii predispune suplimentar pacienţii la apariţia aritmiilor. Numeroase studii în domeniu menţionează o incidenţă de 7,3-48% a aritmiilor postchirurgie cardiacă. Scop. Prezentarea unui caz pediatric cu malformaţie cardiacă congenitală (MCC) - dex-trocardie, atrezia arterei pulmonare, TVM, DSV şi DSA, CAP - complicată cu tahiaritmie supraventriculară postoperatorie. Material şi metode. Pacienta a fost internată în Clinica de Cardiologie Pediatrică a Institutul Mamei şi Copilului cu diagnosticul MCC grad înalt de complexitate - dextrocardie, atrezia arterei pulmonare,TVM, DSV şi DSA şi canal arterial persistent, unde au fost evaluate datele clinico-anam-nestice, rezultatele investigaţiilor paraclinice şi imagistice. Rezultate. Fetiţă internată în stare extrem de gravă, determinată de o aritmie cardiacă severă, în contextul unei MCC complexe. La vârsta de 10 luni-anastomoza cavo-pulmonară bidirecţională tip Glenn, iar la 10 ani - Hemi-Mustard + Ra-stelli. În cursul spitalizării a dezvoltat tahiaritmie supraventriculară regulată, refractară la cardioversie medicamento-asă-flutter atrial cu conducere 2:1-cu eşec şi la cardioversia electrică, s-a continuat tratamentul antiaritmic cu blocante ale canalelor de potasiu, pacienta a dezvoltat bloc AV cu pauze lungi de asistolie şi instabilitate hemodinamică.Ulterior s-a decis implantarea de stimulator intracardiac. Concluzii. Cazul evidenţiază complexitatea diagnostică şi terapeutică a tulburărilor de ritm la copiii cu malformaţii cardiace congenitale complexe. Diagnosticarea precoce şi stabilirea unei strategii terapeutice adecvate contribuie decisiv la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a prognosticului.Introduction. Cardiac arrhythmias are a common complication in the evolution of patients with congenital heart disease. Corrective surgery for these malformations further predisposes patients to the development of arrhythmias. Numerous studies in the field report an incidence of postoperative arrhythmias from 7,3% to 48%. Objective. To present a pediatric case with a congenital heart defect (CHD)-dextrocardia, pulmonary artery atresia, TGA, ASD and VSD, PDA-complicated by postoperative supraventricular tachyarrhythmia. Material and methods. “The patient was admitted to the Pediatric Cardiology Clinic of Mother and Child Institute with a diagnosis of highly complex congenital heart disease (CHD) - dextrocardia, pulmonary artery atresia, TGA, VSD, ASD, and patent ductus arteriosus. Clinical and anamnesis data, along with paraclinical and imaging findings, were evaluated.” Results. The girl was admitted in an extremely critical condition due to severe cardiac arrhythmia, in the context of complex (CHD). At the age of 10 months-a bidirectional cavopulmonary anastomosis (Glenn), and at 10 years, a Hemi-Mustard + Rastelli. She developed a regular supraventricular tachyarrhythmia-atrial flutter with 2:1 conduction-refractory to pharmacologic cardioversion, with unsuccessful electrical cardioversion as well. Antiarrhythmic therapy with potassium channel blockers was continued. The patient subsequently developed AV block with prolonged asystolic pauses and hemodynamic instability. A decision-to implant a permanent pacemaker. Conclusion. This case highlights the diagnostic and therapeutic complexity of rhythm disorders in children with complex congenital heart defects. Early diagnosis and establishing an appropriate therapeutic strategy are crucial for improving quality of life and prognosis