Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Manifestările oftalmologice în macroadenom hipofizar - prezentare de caz clinic
No full textActualitatea temei: Macroadenomul hipofizar reprezintă o patologie a regiunii selare, cu
impact major asupra funcție vizuale.
Scopul: Identificarea manifestărilor oftalmologice specifice, macroadenomului hipofizar și
importanța colaborării interdisciplinare.
Materiale și metode: Prezentăm cazul unui pacient de 32 ani, evaluat oftalmologic și
imagistic. Investigațiile au inclus: determinarea acuității vizuale, oftalmoscopie, câmpul
vizual computerizat, profilul hormonal, RMN hipofizar.
Rezultatele: Pacientul a prezentat scăderea lentă nedureroasă a acuitații vizuale,
hemianopsie heteronimă bitemporală, diplopie. În astfel de cazuri, evaluarea neurooftalmologică completă, inclusive prin OCT și câmp vizual computerizat, este
indispensabilă pentru recunoașterea precoce a compresiei chiasmatice și pentru orientarea
tratamentului. RMN-ul a evidențiat o formațiune tumorala hipofizara de 2,2 cm x 2,6 cm x
3,6 cm cu extensie supraselara și compresie bilaterală a chiazmei optice. Diagnosticul final:
Macroadenomul hipofizar cu manifestări oftalmologice. Macroadenomul hipofizar este o
tumoră benignă, cu origine în celulele
adenohipofizare, caracterizată printr-un diametru mai mare de 1 cm. Extensia supraselară
determină frecvent compresia chiasmei optice, cu apariția hemianopsiei bitemporale și a
scăderii acuității vizuale, iar invazia sinusului cavernos poate afecta nervii cranieni
oculomotori, generând diplopie. Astfel, macroadenomul hipofizar reprezintă o entitate
clinică complexă, la interfața dintre endocrinologie, neurologie, neurochirurgie și
oftalmologie, în care diagnosticul precoce și colaborarea multidisciplinară sunt esențiale
pentru prevenirea instalării ireversibile a deficitului vizual și pentru menținerea calității vieții
pacientului.
Concluzie: Manifestările oftalmologice constituie adesea primul semn de alarmă în
macroadenomul hipofizar. Colaborarea între oftalmolog, neurolog și neurochirurg este
esențială pentru stabilirea conduitei terapeutice. Intervenția chirurgicală în timp util poate
contribui la conservarea și /sau ameliorarea funcției vizuale
Determination of indocyanine green in human blood plasma using LC-MS and LC-DAD techniques
No full textMulțumiri
Această lucrare este susținută financiar de Proiectul institutional
„Dezvoltarea produselor farmaceutice noi din materie primă locală”
(080301).
Acknowledgement
This work was financially supported by the institutional project “De-
velopment of new pharmaceutical products from local raw materials”
(080301).Introducere. Indocianina verde (ICG) este un compus fluorescent utilizat în diagnostic şi în studiile farmacocinet-ice. Datorită legării sale puternice de albumina serică şi distribuţiei rapide, este esenţială dezvoltarea unor metode analitice sensibile pentru monitorizarea concentraţiei plasmatice a ICG. Scop. Dezvoltarea şi compararea performanţelor a două metode cromatografice - LC-DAD şi LC-MS - în determinarea cantitativă a ICG în plasmă umană în studii farmacocinetice şi de diagnostic. Material şi metode. Soluţii standard de ICG 0,052-3,14 gg/mL în plasmă. Separarea s-a realizat pe coloană Zorbax SB-C18 (100 mmx3 mm, 3,5 gm), fază mobilă acid acetic 0,25% acetonitril (1:1, v/v), debit 1 mL/min, t= 40°C. Detecţie la 786 nm (DAD) şi în mod MS-SIM negativ pentru m/z 751.5/752.5 (MS), cu potenţial de ionizare 4500 V. Timp de retenţie 2,15 min. Rezultate. Metode analitice sensibile sunt necesare pentru măsurarea vitezei de eliminare a ICG din plasmă (PDR ICG), indice, care poate estima funcţia ficatului şi eficienţa absorbţiei substanţelor legate de proteine. În context chirurgical, valorile PDR ICG indică perfuzia locală şi, implicit, capacitatea de absorbţie a unui medicament la locul administrării. Ambele metode dezvoltate au demonstrat o bună liniaritate (R2>0,99). Concentraţia standard minimală utilizată şi cuantificată a fost de 0,0523 gg/mL (LC-DAD), respectiv 0,092 gg/mL (LC-MS), cu acurateţe medie 9,43% (DAD) şi 2,19% (MS), şi precizie relativă. Concluzii. Tehnicile de lucru aplicate sunt adecvate pentru determinarea Indocianinei verde în plasmă sangvină umană. LC-MS oferă o sensibilitate şi selectivitate mai mare, fiind recomandată pentru studii farma-cocinetice, în timp ce LC-DAD este potrivită pentru aplicaţii clinice de rutină.Introduction. Indocyanine green (ICG) is a fluorescent compound used in diagnostics and pharmacokinetic studies. Due to its strong binding to serum albumin and rapid distribution, the development of sensitive analytical methods is essential for monitoring plasma concentration of ICG in pharmacokinetic studies. Objective. To develop and compare the performance of two chromatographic methods - LC-DAD and LC-MS - for the quantitative determination of ICG in human plasma in pharmacokinetic and diagnostic studies. Material and methods. Standard ICG solutions 0.052 to 3.14 gg/mL in plasma. Zorbax SB-C18 column (100 mm x 3 mm, 3.5 gm), mobile phase of 0.25% acetic acid: acetonitrile (1:1, v/v), flow rate 1 mL/min, at 40°C. Detection was done at 786 nm (DAD) and in negative MS-SIM mode for m/z 751.5/752.5 (MS), with an ionization potential of 4500 V. Retention time was 2.15 min. Results. Sensitive analytical methods are required to measure the ICG plasma disappearance rate (PDR ICG), an index that can estimate liver function and the efficiency of protein-bound substance absorption. In surgical contexts, PDR ICG values reflect local perfusion and, implicitly, drug absorption capacity at the administration site. Both developed methods demonstrated good linearity (R2 > 0.99) within the limits of the studied concentrations. The lowest quantifiable standard concentration was 0.0523 gg/mL (LC-DAD) and 0.092 gg/mL (LC-MS), with mean accuracy of 9.43% (DAD) and 2.19% (MS), and relative precision below 8% for both methods. Conclusion. The applied techniques are suitable for determining of Indocyanine Green in human blood plasma. LC-MS method provides greater sensitivity and selectivity, making it more appropriate for pharmacokinetic studies, while LC-DAD is suitable for routine clinical applications
Paroxysmal atrial fibrillation in acute myocardial infarction: the role of cardiovascular risk factors.
No full textIntroducere. Infarctul miocardic acut (IMA) este frecvent asociat cu fibrilaţia atrială (FA), FA de novo în cadrul IMA variază între 2% şi 23%. Rămâne incomplet elucidat dacă apariţia FA în IMA este un fenomen întâmplător sau rezultatul unei interacţiuni complexe între factori declanşatori acuţi şi un teren preexistent. Scop. Am efectuat un studiu prospectiv analitic de cohortă pentru a evalua asocierea dintre factorii de risc cardiovascular şi apariţia FA de novo la pacienţii cu infarct miocardic acut. Material şi metode. Studiul face parte din programul de doctorat în desfăşurare şi a inclus 104 pacienţi cu IMA (2018-2024), împărţiţi în 2 loturi: grupul I - IMA şi FA de novo (în cadrul IMA), grupul II - ritm sinusal. Evaluarea a fost clinică, paraclinică şi eco-cardiografică. Analiza datelor s-a realizat în RStudio şi Python, cu un prag de semnificaţie a = 0,05. Rezultate. Dintre factorii de risc cardiovascular asociaţi cu FA de novo în IMA au fost: tabagismul în lotul I - 15 subiecţi (34,0%, IÎ 95%: 7,16) vs. 10 subiecţi (16,6%, IÎ 95%: 7,28) în lotul II, p30 kg/m2 mai frecvent în lotul cu FA de novo, p=0,024. HTA: 18 pacienţi (40,9%, IÎ 95%: 14,65) în lotul I vs. 12 (20%, IÎ 95%: 14,44) în lotul II, p=0,003. Diabetul zaharat: 6 pacienţi (13,6%, IÎ 95%: 0,32) vs. 3 (5,0%, IÎ 95%: 0,5,8) pentru grupul în ritm sinusal, p=0,014. Dislipidemia şi vârsta nu au fost asociate cu FA de novo în cadrul IMA. Concluzii. FA de novo a fost frecventă la pacienţii cu IMA, mai ales la bărbaţi. Factorii asociaţi cu FA de novo au fost tabagismul, IMC crescut, HTA şi diabetul zaharat. Identificarea factorilor respectivi este esenţială pentru stabilirea predictorilor clinici şi a implicaţiilor prognostice ulterioare.Introduction. Acute myocardial infarction (AMI) is frequently associated with atrial fibrillation (AF), de novo AF occurring in 2% to 23% of AMI cases. It remains unclear whether the onset of AF during AMI is a random event or the result of a complex interaction between acute triggering factors and a preexisting substrate. Objective. We conducted a prospective analytical cohort study to evaluate the association between cardiovascular risk factors and the occurrence of new-onset AF in patients with acute myocardial infarction. Material and methods. The study included 104 patients with AMI (2018-2024), divided into two groups: Group I - AMI with de novo atrial fibrillation (during AMI), and Group II - sinus rhythm. Clinical, paraclinical, and echo-cardiographic evaluations were performed. Data analysis was conducted using RStudio and Python, significance threshold of a = 0.05. Results. Among the cardiovascular risk factors associated with AF de novo were: smoking in Group I - 15 subjects (34.0%, 95% CI: 7-16) vs. 10 subjects (16.6%, 95% CI: 7-28) in Group II, p30 kg/m2 was more frequent in Group I, p=0.024. Hypertension in 18 patients (40.9%, 95% CI: 14-65) in Group I vs. 12 (20%, 95% CI: 1444) in Group II, p=0.003. Diabetes mellitus was in 6 patients (13.6%, 95% CI: 0-32) vs. 3 (5.0%, 95% CI: 0-5.8) in the sinus rhythm, p=0.014. Dyslipidemia and age were not associated with de novo AF in the context of AMI. Conclusion. New-onset AF was common in patients with AMI, especially among men. The factors associated with new-onset AF included smoking, elevated BMI, hypertension, and diabetes mellitus. Identifying these factors is essential for determining clinical predictors and future prognostic implications
Variabilitatea anatomică și topografia nervului cutanat femural lateral
Get PDFBackground
The lateral femoral cutaneous nerve (LFCN) provides sensory innervation to the anterolateral region of the
thigh. Its course varies with respect to the anterior superior iliac spine (ASIS) and iliac crest, making it vulnerable
to iatrogenic injury during bone grafting procedures, resulting in meralgia paresthetica. The aim of our study was to
assess the morphological features and variability in the course of the lateral femoral cutaneous nerve in relation to the
anterior superior iliac spine and adjacent anatomical landmarks.
Material and methods
Bibliographic sources from the databases indexed in Web of Science, PubMed, Scopus, Google Scholar, MEDLINE,
ScienceDirect and ResearchGate were analyzed and synthesized.
We assessed the numerical variability of the LFCN and its topographical relationships with ASIS and adjacent
anatomical landmarks on a sample size of 1048 subjects. Statistical analysis was performed using Excel predefine
functions.
Results
The LFCN varied numerically between 1-3 branches (B). The presence of one branch was reported in 44.3 ±
16.98% of cases; 2 B – 43.6 ± 20.67%; 3 and more branches – 44.1 ± 18.90%. Few types of LFCN course in relation
to the ASIS were identified: lateral to ASIS – 10.9 ± 7.95%; medial to ASIS < 2 cm – 55.2 ± 30.99%; medial to ASIS
< 1 cm – 60.2 ± 35.24%; at the level of ASIS with a mean of 19.3 ± 11.02%.
In 55.1 ± 38.16%, it penetrated the inguinal ligament (IL) and in 63.3 ± 39.49%, it was located deep/posteriorly
to the IL. In relation to the sartorius muscle (SM), 3 variants were preponderantly established: superficial to the SM
tendon (38.3%); through the tendon (23.0%); under the tendon (23.5%).
Conclusions
The LFCN varied numerically between 1-3 branches. In relation to ASIS, 4 variants of its course were highlighted,
in relation to IL – 2 variants and in relation to SM – 3 variants.
There is a high risk of LFCN injury in orthopedic and reconstructive surgery, and in bone graft harvesting from
the iliac crest.Introducere
Nervul cutanat femural lateral (NCFL), asigură inervația senzitivă a regiunii anterolaterale a coapsei. Traiectul
său variază față de spina iliacă anterosuperioară (SIAS) și creasta iliacă, fiind vulnerabil la leziuni iatrogene în
întervențiile de prelevare a grefelor osoase, cu instalarea meralgiei paresthetice.
Scopul lucrării
Determinarea particularităților morfologice și a variabilității traiectului nervului cutanat femural lateral în raport
cu spina iliacă anterosuperioară și reperele anatomice adiacente.
Material și metode
Au fost analizate și sintezate surse bibliografice, publicate, în bazele de date Web of Science, PubMed, Scopus,
Google Scholar, MEDLINE, ScienceDirect și ResearchGate. Am evaluat variabilitatea numerică a NCFL și relațiile sale topografice cu SIAS și reperele anatomice adiacente
pe un eșantion de 1048 de subiecți. Datele au fost procesate statistic, prin utilizarea funcțiilor predefinite din Excel.
Rezultate
NCFL a variat numeric între 1-3 ramuri (R). Prezența unei ramuri a fost raportată la o medie de 44,3 ± 16,98%;
2 R – 43,6 ± 20,67%; 3 și mai multe ramuri – 44,1 ± 18,90%.
În raport cu SIAS au fost identificate câteva variante de traiect: lateral de SIAS cu o medie de 10,9 ± 7,95%; medial
de SIAS < 2 cm – 55,2 ± 30,99%; medial de SIAS < 1 cm – 60,2 ± 35,24%; la nivelul SIAS cu o medie de 19.3
± 11,02%. În 55,1 ± 38,16% NCFL a penetrat ligamentul inghinal (LI) și în 63,3 ± 39,49% a fost amplasat profund/
posterior de LI.
În raport cu mușchiul croitor (MC) au fost stabilite preponderent 3 variante de traiect: superficial de tendonul
MC (38,3%); prin tendonul MC (23,0%); sub tendonul MC (23,5%).
Concluzii
NCFL a variat numeric preponderent între 1-3 ramuri. În raport cu SIAS au fost evidențiate 4 variante de traiect,
în raport cu LI – 2 variante și 3 variante în raport cu MC. Riscul de lezare a NCFL este major în intervențiile ortopedice,
reconstructive și în prelevarea grefelor osoase din creasta iliacă.
Cuvinte cheie: nervul cutanat femulral lateral, variabilitate, traiect, topografie
Contemporary management of traumatic splenic injuries
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Leziunile lienale (LL), responsabile de ~30% de traumatismele abdominale închise, au cunoscut o tranziţie radicală de la intervenţia chirurgicală de rutină (anii 2000) la tratamentul nonoperator în cazurile selective ghidate de stabilitatea hemodinamică, gradul LL şi lipsa sindromului peritoneal. Scop. Analiza rezultatelor tratamentului LL, aplicat în cadrul Institutului de Medicină Urgentă din Chişinău şi identificarea factorilor clinici şi paraclinici relevanţi ce influenţează decizia terapeutică. Material şi metode. Studiul retrospectiv al pacienţilor cu LL închise n=49, spitalizaţi şi trataţi în IMU pe perioada (2021-2024), LL izolate 12 (25%), LL asociate 36 (75%), vârsta medie 43.9±17.7 ani. S-au analizat: tipul şi mecanismul traumatismului, gradul LL conform clasificării AAST (I—IV), stabilitatea hemodinamică, conduita terapeutică aplicată. Rezultate. LL în lotul de studiu conform AAST a fost: gr.I (n=8; 16.3%), gr.II (n=16; 32.6%), gr.III (n=15; 30.6%), gr.IV (n=10; 20.4%), respectiv LL gr.I/II AAST (n=24; 48.9%) au fost trataţi exclusiv nonoperator, gr.III a impus atât tratament nonoperator (n=6; 40%) cât şi chirurgical (n=9; 60%), iar în cazul LL gr.IV, au fost efectuate exclusiv splenecto-mii. Conduita în LL izolate a evidenţiat o predominanţă a tratamentului nonoperator (n=9; 69%), aceeaşi tendinţă înregistrându-se şi în cazul LL asociate, tactica nonopera-torie constituind 67%(n=24). Mortalitatea 2% (n=1), din lotul LL asociat la a 6-a zi de spitalizare din cauza leziunilor cerebrale. Concluzii. Selectarea conduitei terapeutice este determinată de severitatea LL şi stabilitatea hemodinamică. LL de gr.I-III, atât izolate, cât şi asociate pot fi rezolvate nonoperator cu succes. Cel mai frecvent sunt splenectomizaţi cei cu LL severe şi instabilitate hemodinamică, determinate de hemoperitoneu.Introduction. Splenic injuries (SL), responsible for ~30% of blunt abdominal trauma, have experienced a radical transition from routine surgical intervention (2000’s) to nonoperative treatment, in selective cases guided by hemodynamic stability, SL grade, and lack of peritoneal syndrome. Objective. Analysis of the results of SL treatment, applied within the Institute of Emergency Medicine in Chisinau and identification of clinical and paraclinical factors that influence the therapeutic decision. Material and methods. Retrospective study of patients with SL n=49, hospitalized and treated in the ICU during the period (2021-2024), mean age 43.9±17.7 years, B:F ratio - 2.3:1. The following variables were analyzed: type and mechanism of trauma, degree of splenic damage according to the AAST classification (I-IV), hemodynamic stability, applied therapeutic conduct. Results. SL in the study group according to AAST was: gr.I (n=8; 16.3%), gr.II (n=16; 32.6%), gr.III (n=15; 30.6%), gr.IV (n=10; 20.4%), respectively SL gr.I/II AAST (n=24; 48.9%) were treated exclusively nonoperatively, gr.III required both nonoperative treatment (n=6; 40%) and surgical treatment (n=9; 60%), and in the case of SL gr.IV exclusively splenectomies were performed.The management in isolated SL revealed a predominance of nonoperative treatment (n=9; 69%), the same trend being recorded in the case of associated SL, the nonoperative tactic was 67% (n=24).Mortality 2% (n=1), from the associated SL group on the 6th day of hospitalization. Conclusion. The selection of therapeutic management is determined by the severity of SL and hemodynamic stability. Grade I-III SL, both isolated and associated, can be successfully resolved nonoperatively. Those with severe SL and hemodynamic instability, determined by these, are most frequently splenectomized
Our experience in using ventral dynamic correction (VBT/ASC) of idiopathic scoliosis in full-growth children
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Scolioza este una din dificile probleme a orto-pediei contemporană. Corecţia dinamică ventrală a scoliozei (ASC) este o nouă metodă de tratament de deformare a coloanei vertebrale la pacienţii cu potenţial de creştere epuizat. Am studiat rezultatele unui astfel de tratament al scoliozei idiopatice. Scop. Ameliorarea calităţii vieţii la copiii cu diformităţi ale coloanei vertebrale prin intermediul aplicării metodei chirurgicală miniinvazive corectării dinamice ventrale (VBT/ASC). Material şi metode. Analiza retrospectivă a datelor a 57 pacienţi cu deformare scoliot-ică idiopatică şi creştere osoasă finalizată care a suferit ASC. Starea funcţională a fost măsurată utilizând scala de durere de spate VAS, chestionarele SRS-22,ODI şi SF 36.Examinările au fost efectuate preoperator, şi după operaţie, cu comparaţie statistică folosind testul Wilcoxon. Rezultate. Numărul de niveluri de fixare a fost de 6,4 ± 1 (6-8).Vârsta medie a fost de 25,3 ± 10,9 (15-37) ani, unghiul mediu Cobb preoperator a fost de 45,4 ± 9,6,iar postoperator 12,6 ± 9 grade. Durata medie a spitalizării a fost de 7,2 ± 1,5 zile (6-10). La 12 luni de la intervenţie chirurgicală SF-36-satisfăcătoare, au fost prezentate rezultatele ODI; Acest lucru nu s -a modificat semnificativ după aceea (p> 0.05). Rezultatul SRS 22 a fost de 4,0 ± 0,42 (3,00-4,95). Comparaţia datelor la scară VAS: preoperator 6,9 ± 1,5 (4,0-9,0), la 12 luni 4,4 ± 1,6 (1,07,0); Diferenţele semnificative statistic (p 0.05). The SRS 22 result was 4.0 ± 0.42 (3.00-4.95). Comparison of data on the VAS scale: preoperative 6.9 ± 1.5 (4.0-9.0), at 12 months 4.4 ± 1.6 (1.0-7.0); Statistically significant differences (p<0.05). Conclusion. Analysis of the results of using ASC correction of deformities in children and young adults showed effectiveness of the method according to the VAS,SRS 22,ODI,SF-36 scales.The results of ASC in patients with completed bone growth in idiopathic scoliosis allow us to recommend this treatment method
Antibiotic consumption in the Republic of Moldova: regional differences and trends
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Rezistenţa la antibiotice reprezintă o ameninţare majoră la adresa sănătăţii publice globale, fiind adesea determinată de consumul iraţional. În Republica Moldova, monitorizarea consumului este esenţială pentru a identifica tendinţele regionale şi a dezvolta politici eficiente de utilizare raţională. Scop. Evaluarea consumului de antibiotice în instituţiile medico-sanitare publice din Republica Moldova, cu accent pe diferenţele regionale şi tendinţele înregistrate în perioada 2018-2021. Material şi metode. Consumul de antibiotice a fost exprimat în doze zilnice definite (DDD) la 1000 de zile de spitalizare, conform metodologiei OMS (ATC/DDD 2022). Datele au fost colectate din rapoartele de achiziţii publice şi statistici de spitalizare. Zonele au fost cartografiate şi clasificate în cinci niveluri: de la consum foarte mic la foarte mare. Rezultate. Analiza a scos în evidenţă diferenţe semnificative între regiunile nordice, centrale şi sudice ale ţării în ceea ce priveşte consumul de antibiotice. Zonele de nord şi sud au prezentat, în general, un consum mai ridicat în anumite perioade, comparativ cu zonele centrale, unde acesta a fost mai stabil sau moderat. Fluctuaţiile majore înregistrate în 2020-2021 reflectă influenţa contextului pandemic asupra utilizării antibioticelor. Cele mai utilizate clase de antibiotice au fost cefalospo-rinele, macrolidele, derivaţii de imidazol, tetraciclinele, flu-orochinolonele şi aminoglicozidele, evidenţiind tendinţele actuale în tratamente. Concluzii. Variabilitatea consumului de antibiotice în regiunile de nord şi sud evidenţiază necesitatea unor intervenţii locale. Creşterea consumului antibioticelor cu spectru larg creşte riscul rezistenţei. Este nevoie de supraveghere consolidată şi măsuri regionale pentru utilizare raţională.Introduction. Antibiotic resistance is a major global public health threat, frequently caused by irrational consumption of these drugs. In the Republic of Moldova, continuous monitoring of antibiotic use is essential to identify regional consumption patterns and develop effective policies for rational use. Objective. Evaluation of antibiotic consumption in public healthcare institutions in the Republic of Moldova, with a focus on regional differences and trends recorded during the period 2018-2021. Material and methods. Antibiotic consumption was measured in defined daily doses (DDD) per 1000 hospital days, following WHO methodology (ATC/DDD 2022 version). Data were obtained from public procurement reports and hospitalization statistics. Regions were geographically mapped and classified into five levels, from very low to very high consumption. Results. The analysis revealed significant differences in antibiotic consumption across the northern, central, and southern regions of the country. The northern and southern areas generally exhibited higher consumption levels during certain periods, in contrast to the central region, where consumption remained more stable or moderate. The notable fluctuations observed in 2020-2021 likely reflect the impact of the pandemic context on antibiotic usage. The most frequently used antibiotic classes included cephalosporins, macrolides, imidazole derivatives, tetracyclines, fluoroquinolones, and aminoglycosides, highlighting prevailing therapeutic trends. Conclusion. The regional variability in antibiotic consumption in northern and southern areas highlight the need for targeted interventions. Increased consumption of broad-spectrum antibiotics raises resistance risks. Strengthened surveillance and regional stewardship are essential for rational use
Importanța colaborării interdisciplinare în educația antidoping a sportivilor
Get PDFIntroducere. Combaterea utilizării substanțelor interzise în sportul de performanță
rămâne o provocare complexă, care necesită o abordare integrată și colaborativă între
diverse specialități medicale. Medicina de familie, medicina sportivă și educația antidoping
reprezintă domenii complementare, cu roluri esențiale în supravegherea stării de sănătate a
sportivilor, prevenirea dopajului și promovarea unui stil de viață sănătos în rândul
populației generale.
Scop. Lucrarea și-a propus să analizeze eficiența colaborării dintre medicina de familie,
medicina sportivă și educația antidoping în reducerea consumului de substanțe interzise și
în susținerea sănătății sportivilor.
Material și metode. A fost realizată o analiză sistematică a literaturii științifice publicate
în ultimii cinci ani, utilizând bazele de date internaționale precum PubMed, HINARI și
Google Scholar, utilizând cuvintele-cheie: educație antidoping, sportivi, colaborare
interdisciplinară, medicină de familie.
Rezultate. Conform datelor Agenției Mondiale Antidoping (WADA), în anul 2022 s-a
înregistrat o creștere de 19% a încălcărilor regulilor antidoping comparativ cu 2021,
reflectând o vigilență sporită în depistarea cazurilor. Revizuirile sistematice evidențiază
importanța colaborării între medicii de familie, medicii sportivi și formatorii antidoping în
optimizarea practicilor clinico-educaționale. Literatură de specialitate subliniază că
protocoalele integrate contribuie la standardizarea instruirii profesionale continue și la
implementarea rapidă a măsurilor de prevenire și detecție a dopajului. Eficiența
programelor multidisciplinare derivă din schimbul constant de informații și stabilirea unor
canale de comunicare directe între actorii implicați, consolidând astfel capacitatea
sistemului medical primar de a răspunde adecvat provocărilor din sportul de performanță.
Concluzii. Studiul evidențiază necesitatea includerii unor programe educaționale de
conștientizare în curricula de formare a medicilor de familie, axate pe tematici de medicină
sportivă și educație antidoping. Creșterea nivelului de pregătire al rezidenților în aceste
domenii este esențială pentru promovarea unui stil de viață activ, prevenirea accidentărilor
și susținerea unui climat etic în sport. Abordările interdisciplinare și cooperarea
interinstituțională între organizațiile antidoping, autoritățile naționale și laboratoarele
acreditate contribuie la reducerea lacunelor existente și la dezvoltarea unui model de
îngrijire integrat, centrat pe prevenție și pe sănătatea sportivilor. Totodată, această
colaborare are implicații valoroase și pentru sănătatea publică prin promovarea principiilor
unui stil de viață echilibrat și responsabil
Pathogenetic aspects of dermatological diseases triggered by stress
Get PDFIntroducere. Stresul este considerat un factor crucial care creşte incidenţa şi progresia bolilor de piele, iar psihoder-matologia este un domeniu relativ nou al medianei contemporane ce studiază aspecte fundamentale şi clinice ale bolilor de piele, incidenţa cărora este în creştere în ultimii ani. Scop şi obiective. Elucidarea mecanismelor si verigilor pa-togenetice de impact, prin care stresul induce şi agravează bolile cutanate pentru a fi ţintite prin terapia patogenetic argumentată. Material şi metode. În procesul de cercetare a problemei sindromului Post Covid a fost revizuită literatura de specialitate disponibilă pe platformele informaţionale internaţionale precum PubMed, MedScape, Medline şi Hinari. De asemenea, au fost utilizate resursele informaţionale disponibile ale Bibliotecii Medicale a USMF „Nicolae Testemiţanu”. Rezultate. Celulele imune - limfoc-itele, macrofagele, keratinocitele, celulele dendritice exprimă receptori pentru neurotransmiţători şi hormoni, iar răspunsul imun poate fi modulat neurochimic. Afecţiunile pielii induse de stres includ acneea, alopecia areata, derma-tita atopică, psoriazisul, rozaceea. O categorie de tulburări psihologice asociate cu simptome dermatologice - tulburarea obsesiv-compulsivă sau anxietatea conduc la acnee, exco-riaţii, tricotilomanie iar tulburările dermatologice pot avea simptome psihice asociate, cum ar fi: anxietatea, depresia şi alte tulburări de dispoziţie pe fundal de eczemă cronică, psoriazis, vitiligo. Concluzii. Pielea conţine un echivalent periferic al axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale. Stresul şi bolile de piele sunt conectate prin mecanisme patogenet-ice - inflamator, de hipersensibilitate, autoimun, endocrin formând mai multe cercuri vicioase care necesită confirmări fundamentale şi clinice.Introduction. Stress is considered a crucial factor that increases the incidence and progression of skin diseases, and psychodermatology is a relatively new field of modern medicine that studies the fundamental and clinical aspects of skin disorders, whose global incidence has been rising in recent years. Objective. Elucidation of the key mechanisms and pathogenetic pathways through which stress induces and aggravates skin diseases, in order to target them with rational, pathogenetically based therapy. Material and methods. In the research process on the issue of Post-COVID Syndrome, the specialized literature available on international informational platforms such as PubMed, MedScape, Medline, and Hinari was reviewed. Additionally, the informational resources available at the Medical Library of 'Nicolae Testemitanu' State University of Medicine and Pharmacy were used. Results. Immune cells - lymphocytes, macrophages, keratinocytes, and dendritic cells - express receptors for neurotransmitters, and the immune response can be modulated neurochemically. Stress - induced skin conditions include acne, atopic dermatitis, psoriasis, and rosacea. Psychological disorders associated with dermatological symptoms - such as obsessive-compulsive disorder or anxiety - can lead to acne, excoriations, and trichotillomania. Conversely, dermatological disorders may be accompanied by psychological symptoms such as anxiety, depression, and other mood disorders, especially in the context of chronic eczema, psoriasis, and vitiligo. Conclusion. The skin contains a peripheral equivalent of the hypothalamic-pituitary-adrenal axis. Stress and skin diseases are connected through pathogenetic mechanisms - inflammatory, hypersensitivity-related, autoimmune, forming multiple vicious cycles that require both fundamental and clinical validation
The impact of the gut microbiome in patients with ankylosing spondylitis
No full textIntroducere. Spondilita anchilozantă (SA) - boală cronică progresivă musculo-scheletală, cu o incidenţă de 0,05% populaţional. Dovezile emergente sugerează că disbioza intestinală joacă un rol în patogeneza SA, influenţând modularea imună şi inflamaţia sistemică, însă compoziţia acesteia rămâne incertă. Scop. Analiza compoziţiei microbiomu-lui intestinal la pacienţii diagnosticaţi cu SA şi evaluarea corelaţiilor acesteia cu activitatea inflamatorie, funcţională şi radiologică a bolii. Material şi metode. Un studiu transversal, prospectiv a inclus 48 de pacienţi cu SA diagnosticaţi pe baza criteriilor ASAS. Compoziţia microbiotei intestinale a fost evaluată folosind secvenţierea ARNr 16S a probelor fecale. Activitatea bolii a fost evaluată folosind scorurile BASDAI, ASDAS-CRP şi BASFI. Au fost evaluaţi markerii inflamatori precum CRP, VSH. Rezultate. Lotul studiului ~75% bărbaţi, vârsta medie ~46 ani, durată medie a bolii ~8 ani, grupul control - vârsta medie ~50 ani, HLA-B27 pozitiv la ~96% dintre pacienţi. ASDAS-CRP mediu ~2,6 şi indexul BASFI mediu ~4,1 au cuantificat activitate şi diz-abilitate moderată. Evoluţia îndelungată a bolii (>10 ani) a asociat scoruri BASFI/BASRI ridicate, iar forma recentă scoruri funcţionale, imagistice minime. Diversitatea micro-biană intestinală a fost redusă (indicele Shannon, p10 years) was associated with high BASFI/ BASRI scores, and the recent form with minimal functional and imaging scores. Intestinal microbial diversity was reduced (Shannon index, p<0.01). Conclusion. Patients with AS present with gut dysbiosis with reduced microbial diversity, with a predominance of proinflammatory bacteria and species that produce low SCFAs. Disease activity correlating with these changes indicates a role of the microbiome in immune dysregulation and chronic inflammation