Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Postoperative rehabilitation of the tibiotalar joint
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Fracturile articulaţiei talocrurale necesită o recuperare complexă, având în vedere rolul crucial al acesteia în mers. După intervenţia chirurgicală, este esenţial un program de reabilitare fiziokinetoterapeutică bine structurat pentru a restabili mobilitatea, stabilitatea şi funcţia piciorului. Scop. Lucrarea urmăreşte să evalueze eficienţa unui protocol personalizat de reabilitare postoperatorie a gleznei în restabilirea mobilităţii, forţei musculare şi a funcţiei generale. Material şi metode. Acest studiu de caz s-a bazat pe un singur pacient, urmărind un program individualizat de recuperare. Intervenţiile fiziokinetoterapeu-tice au vizat recâştigarea mobilităţii articulare, restabilirea tonusului muscular şi reluarea mersului normal. Evoluţia a fost monitorizată prin goniometrie şi observaţia capacităţii funcţionale de deplasare. Rezultate. La începutul perioadei de reabilitare, pacienta se confrunta cu limitări importante ale mobilităţii articulaţiei talocrurale, măsurate prin goniometrie: flexie dorsală -5°, flexie plantară 30°, inversie 35°, eversie 50°. Din cauza durerii şi instabilităţii, se deplasa cu bastonul cu sprijin la cot. După o perioadă de fiziokinetoter-apie bine structurate, s-a înregistrat o creştere a amplitudinii de mişcare, mai ales la flexia dorsală, ajungând la 7°, şi eversie, cu 55°. Flexia plantară şi inversia au rămas constante. Pacienta a putut merge pe distanţe considerabile fără sprijin, reflectând o recuperare funcţională eficientă. Concluzii. Intervenţia fiziokinetoterapeutică postoperatorie aplicată în cazul fracturii talocrurale a demonstrat eficienţă în creşterea amplitudinii de mişcare şi în îmbunătăţirea capacităţii funcţionale a pacientei, evidenţiind rolul esenţial al terapiei personalizate în recuperarea posttraumatică.Introduction. Fractures of the talocrural joint require a comprehensive and complex rehabilitation process due to the joint's crucial role in walking and weight-bearing. Following surgical repair, a structured physiotherapy program is essential to restore mobility, joint stability, and overall foot function. Objective. This study aims to evaluate the effectiveness of a personalized postoperative ankle rehabilitation protocol in restoring mobility, muscle strength, and overall functional capacity. Material and methods. This case study focused on a single patient undergoing a personalized rehabilitation program. Physiokinetotherapeutic interventions aimed to restore joint mobility, recover muscle tone, and resume normal walking. Progress was monitored using goniometry and observation of functional walking capacity throughout the recovery period. Results. At the beginning of the rehabilitation period, the patient showed marked limitations in talocrural joint mobility, measured by goniom-etry: dorsiflexion at -5°, plantar flexion 30°, inversion 35°, and eversion 50°. Due to pain and joint instability, she used an elbow-supported cane while walking. After undergoing a carefully designed physiokinetotherapy program, the range of motion notably improved, especially dorsiflexion increasing to 7° and eversion to 55°. Plantar flexion and inversion remained stable throughout. Eventually, the patient could walk substantial distances without support, indicating effective functional recovery. Conclusion. The postoperative physiokinetotherapy applied to the talocrural fracture case demonstrated significant improvement in range of motion and functional abilities of the patient, emphasizing the critical importance of individualized therapeutic approaches in successful posttraumatic rehabilitation
Cunoștințe și atitudini ale mediciniștilor cu privire la schimbările climatice
No full textIntroducere. Impactul schimbărilor climatice asupra sănătății este o preocupare globală,
care necesită dovezi științifice. Condițiile meteorologice și climatice extreme în fiecare
regiune de pe glob au dus la efecte negative, atât naturii cât și oamenilor. Tinerii din întreaga
lume sunt implicați activ în creșterea gradului de conștientizare și implementare a
inițiativelor de adaptare și atenuare a schimbărilor climatice.
Scop. Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor studenților de la medicină din Republica
Moldova privind schimbările climatice și impactul lor asupra sănătății.
Material și metode. Studiul a fost realizat la Disciplina de igienă, Departamentul
Medicină Preventivă, USMF „Nicolae Testemiţanu”, pe parcursul anilor 2022-2024. A fost
desfășurat un studiu transversal în rândul a 155 de studenți, anul IV și V de studii, la
Facultatea Medicină, care au răspuns la 30 de întrebări ale unui sondaj cu referire la
schimbările climatice şi practica medicală.
Resultate. În studiu au fost incluși 44,7% bărbați, 55,3% femei cu vârsta medie de 22±2,7
ani (18-35 de ani), 76,8% - studenți autohtoni și 23,2% - internaționali. Cunosc despre
existența pericolului schimbărilor climatice 76,7% de studenți. Doar 1/3 din respondenți
cunosc despre cauzele schimbărilor climaterice, iar 47,8% consideră că aceste schimbări
sunt cauzate de fenomenul antropic. Efectul de seră este cea mai cunoscută cauză a
schimbărilor climatice, atât în rândul femeilor (86,6%), cât și al bărbaților (79,5%). Din lista
efectelor cunoscute sunt evidențiate maladiile netransmisibile: a sistemului circulator
(95,5%) și respirator (85,8%), iar din cele transmisibile – maladiile răspândite pe cale
hidrică (77,4%) și prin intermediul vectorilor (51,6%). Puțini cunosc că maladiile sistemelor:
renal, endocrin, nervos, digestiv, cât și alergiile, malnutriția, traumele, migrația forțată la fel
sunt influențate de schimbările climatice. Despre necesitatea consultării medicului în
vederea adaptării schemei terapeutice la unele evenimente climatice extreme de către
persoanele care suferă de afecțiuni cronice cunosc doar 21,9% dintre mediciniști. Despre
evitarea activităților cu efort fizic mare în perioada caniculei cunosc 47,1% de respondenți.
O cotă de 70,5% de studenți au observat o frecvență mai mare a valurilor de căldură în ultimii
zece ani, iar 13,4% – nu au observat schimbări esențiale.
Concluzii. Circa ¾ dintre mediciniști consideră schimbările climatice un pericol. Mai
puțin de jumătate dintre respondenți au demonstrat cunoștințe insuficiente privind cauzele
schimbărilor climatice, iar efectul de seră fiind cea mai cunoscută cauză. Majoritatea
mediciniștilor cunosc efectele schimbărilor climatice asupra sănătății, în special asupra
maladiilor cronice. Circa jumătate dintre ei au o viziune realistă asupra a ceea ce înseamnă
impactul schimbărilor climatice și consecințele evenimentelor climatice extreme și că se
impune o abordare adecvată și sustenabilă în fața acestor provocări
The impact of hepatic steatosis on hepatocyte regeneration
No full textIntroducere. Steatoza hepatică afectează până la 20-25% din populaţia globală şi este un factor major de risc pentru disfuncţia regenerativă hepatică. Acumularea lipidelor în hepatocite perturbă căile de semnalizare proliferativă, stresul oxidativ şi inflamaţia cronică, limitând capacitatea de regenerare a ficatului. Scop. Studierea şi integrarea datelor ştiinţifice referitoare la impactul steatozei hepatice asupra regenerării ficatului uman, cu accent pe mecanismele moleculare implicate în acest proces. Material şi metode. Lucrarea este un studiu de sinteză bazat pe analiza articolelor publicate între anii 2000 şi 2024, accesate prin baze de date precum PubMed, ScienceDirect, NCBI, Research Gate. Au fost incluse studii experimentale preclinice şi recenzii sistematice privind regenerarea hepatică. Metoda de lucru a inclus sinteza comparativă a rezultatelor relevante. Rezultate. Steatoza hepatică afectează regenerarea ficatului prin mecanisme moleculare complexe. Studiile evidenţiază o scădere a proliferării hepatocitelor şi o modificare a expresiei factorilor de creştere esenţiali, precum HGF şi TGF-ß. Inhibarea căilor GH/EGFR reduce exprimarea genelor mitogene. Acumularea de proteine nepliate blochează progresia ciclului celular şi induc apoptoză. Disfuncţia mitocondrială determină reducerea sintezei de ATP şi acumularea de ROS. Niveluri scăzute de SIRT1, alături de citokinele proinflama-torii, în special IL-6 şi TNF-a, care rămân crescute persistent, dezechilibrând tranziţia între fazele regenerării. Concluzii. Steatoza hepatică limitează capacitatea de regenerare a hepatocitelor prin activarea inflamaţiei cronice, creşterea stresului oxidativ. Inhibarea căilor de semnalizare amplifică dezechilibrul regenerativ. Înţelegerea acestor mecanisme este crucială pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice noi.Introduction. Hepatic steatosis affects up to 25% of the global population and is a major risk factor for impaired liver regenerative function. Lipid accumulation in hepato-cytes disrupts proliferative signaling pathways, oxidative stress balance, and chronic inflammation, limiting the liver’s regenerative capacity. Objective. To study and integrate scientific data regarding the impact of hepatic steatosis on human liver regeneration, with a focus on the molecular mechanisms involved in this process. Material and methods. This work is a review based on analysis of articles published between 2000 and 2024, accessed through databases such as PubMed, ScienceDirect, NCBI, and ResearchGate. Original studies, preclinical experimental research, and systematic reviews on liver regeneration were included. The methodology involved a comparative synthesis of relevant results. Results. Hepatic steatosis affects liver regeneration through complex molecular mechanisms. Studies highlight a decrease in hepatocyte proliferation and altered expression of key growth factors such as HGF and TGF-ß. Inhibition of the GH/EGFR pathways reduces the expression of mitogenic genes. Accumulation of unfolded proteins blocks cell cycle progression and induces apoptosis. Mitochondrial dysfunction leads to decreased ATP synthesis and increased ROS accumulation. Low levels of SIRT1, along with persistently elevated proinflammatory cytokines, especially IL-6 and TNF-a, disrupt the transition between regenerative phases. Conclusion. Hepatic steatosis limits the regenerative capacity of hepatocytes through chronic inflammation and increased oxidative stress. Inhibition of signaling pathways further amplifies the regenerative imbalance. Understanding these mechanisms is crucial for the development of new therapeutic strategies
Morphological findings of the origin of the common iliac arteries
No full textIntroduction
The origin of the common iliac arteries (AaIC) corresponds to the bifurcation of the abdominal aorta in the
termino-aortic region. This origin is consistently prevertebral, but may present as either a high or a low bifurcation.
Material and methods
Our study was conducted on 232 cases: 52 dissections, 28 plastic injections, 12 Doppler ultrasounds, 44 conventional
angiographies, and 96 CT angiographies (2D and 3D reconstructions).
Results
The origin of the AaIC was found between the lower half of vertebra L3 and the lower half of vertebra L5. With
respect to the mid-vertebral line, in 53.19% of cases the origin was located to the left of the midline. In relation to the
formation of the inferior vena cava (IVC), the AaIC origin was situated above the IVC in 71.05% of cases.
The caliber of the right AaIC ranged between 8.4–14.8 mm, while that of the left AaIC ranged between 7.7–14.7
mm. The subiliac angle measured 19.8–75.9°, the right aorto-iliac angle 129.3–174°, and the left aorto-iliac angle
139.5–179.7°. The medio-iliac angle ranged from 7.5–41.4°.
Conclusions
Although often regarded as simple passage vessels, the common iliac arteries possess considerable morphophysiological
and clinical significance. Alterations in their structure or function can lead to disorders in the dependent
territories, frequently requiring medical—most often surgical–intervention.
Key words: origin of AaIC-morphological findings.
Abbreviations
AoA: abdominal aorta; AaIC: common iliac arteries; AIC: common iliac artery; AIC dr: right common iliac artery;
AIC st: left common iliac artery; disc iv: intervertebral disc; VCI: inferior vena cava
Didactic strategies for integrating medical discourse in learning Romanian as a foreign language
No full textIntroducere. În contextul globalizării şi al mobilităţii academice, creşte necesitatea formării lingvistice a studenţilor internaţionali din domeniul medical. Integrarea discursului medical în procesul de predare a limbii române ca limbă străină devine esenţială pentru dezvoltarea competenţelor de comunicare profesională. Scop. Lucrarea îşi propune să identifice şi să analizeze strategii didactice eficiente pentru predarea limbii române ca limbă străină, axate pe învăţarea discursului medical relevant pentru me-dicinişti. Material şi metode. Cercetarea se fundamentează pe o metodologie calitativă şi cuprinde mai multe etape: analiza comparativă a programelor de studiu dedicate predării limbii române pentru studenţii la medicină, observarea activităţilor desfăşurate în cadrul seminarelor, examinarea manualelor şi a materialelor auxiliare cu conţinut medical pentru studenţi străini. Rezultate. Studiul evidenţiază că folosirea scenariilor medicale, a simulărilor de dialog pacient-medic şi a textelor autentice medicale contribuie semnificativ la dezvoltarea vocabularului de specialitate, a înţelegerii textului şi a competenţelor pragmatice. Integrarea treptată a discursului medical favorizează adaptarea lingvistică şi profesională a studenţilor, sporind capacitatea de a comunica eficient în situaţii reale de practică medicală. De asemenea, această abordare stimulează motivaţia şi creşte încrederea studenţilor în utilizarea limbii române în context profesional specializat, facilitând utilizarea terminologiei în viaţa cotidiană. Concluzii. Strategiile didactice centrate pe discursul medical facilitează o învăţare contextualizată şi funcţională a limbii române. Este necesară elaborarea de materiale didactice adaptate şi formarea cadrelor didactice pentru a răspunde cerinţelor specifice ale domeniului medical.Introduction. In the context of globalization and academic mobility, there is an increasing need to develop the language skills of international medical students. Integrating medical discourse into the teaching of Romanian as a foreign language becomes essential for developing professional communication competences. Objective. The paper aims to identify and analyze effective didactic strategies for teaching Romanian as a foreign language, focusing on the acquisition of medical discourse relevant to future doctors. Material and methods. The research is based on a qualitative methodology and comprises several stages: a comparative analysis of curricula dedicated to teaching Romanian to medical students, observation of activities conducted during seminars, and examination of textbooks and supplementary materials with medical content intended for foreign students. Results. The study highlights that the use of medical scenarios, patient-doctor dialogue simulations, and authentic medical texts significantly contributes to the development of specialized vocabulary, text comprehension, and pragmatic skills. The gradual integration of medical discourse supports students’ linguistic and professional adaptation, enhancing their ability to communicate effectively in real medical practice situations. Moreover, this approach stimulates motivation and increases students’ confidence in using Romanian in specialized professional contexts, facilitating the use of terminology in everyday life. Conclusion. Didactic strategies centered on medical discourse facilitate contextualized and functional learning of the Romanian language. The development of adapted teaching materials and the training of educators are necessary to meet the specific requirements of the medical field
Current aspects in the diagnosis and treatment of abdominal surgical emergencies in the elderly
No full textIntroducere. Urgenţele chirurgicale abdominale la vârstnici au o evoluţie atipică, cu multiple comorbidităţi, dificultăţi în stabilirea diagnosticului şi iniţierea tratamentului adecvat (morbiditate 76,6%, mortalitate 43,4%). Rezultatele sunt influenţate de fragilitatea elevată, comorbidităţi, adresabilitatea tardivă. Scop. Evaluarea metodelor moderne de diagnostic şi tratament aplicate în urgenţele chirurgicale abdominale la vârstnici, cu accent pe provocările legate de fragilitate şi comorbidităţi. Material şi metode. Studiul retrospectiv a inclus 691 de pacienţi vârstnici, internaţi şi trataţi pentru patologii chirurgicale abdominale acute în SCM „ Sf. Arhanghel Mihail”, Chişinău în 2014-2024. Evaluarea pacienţilor s-a realizat prin examinări clinice şi paraclinice (Ro-grafie, ecografie, CT, Eco-Doppler), conform protocoalelor instituţionale. Rezultate. Vârsta a variat între 65 şi 91 de ani, medie - 74,25±7,32 ani. Bărbaţi 305(44,1%), femei 386(55,9%), B/F 1:1,26 (p2 - (84,9%), scorul APACHE II - 19,4±4,9. Mortalitatea 23,4%, morbiditatea 76,6%. Factori predictivi pentru mortalitate: scorul APACHE II (OR 1,21), scala fragilităţii clinice (OR 4,56) şi ASA gradul IV (OR 93,76). Concluzii. Tratamentul şi rezultatele sunt influenţate semnificativ de prezenţa comor-bidităţilor, fragilităţii elevate şi adresabilităţii tardive. Se impune o abordare personalizată şi multidisciplinară cu evaluarea funcţională detaliată şi un management adaptat particularităţilor clinice al acestor pacienţi.Introduction. Abdominal surgical emergencies in the elderly have an atypical course, with multiple comorbidities, difficulties in establishing a diagnosis, and initiating appropriate treatment (morbidity 76.6%, mortality 43.4%). The outcomes are influenced by high fragility, comorbidities, and delayed medical intervention. Objective. Comprehensive evaluation of diagnostic and therapeutic strategies for acute abdominal surgical emergencies in elderly patients, emphasizing challenges related to fragility and comorbidities. Material and methods. The retrospective study included 691 elderly patients, hospitalized and treated for acute abdominal surgical pathologies in the St. Arhanghel Mihail MCH, Chisinau in 2014-2024. The evaluation of the patients was carried out through clinical and paraclinical examinations (Ro-graphy, ultrasound, CT, Eco-Doppler), following institutional protocols. Results. Age ranged from 65 to 91 years, with a mean of 74.25±7.32 years. Men 305(44.1%), women 386(55.9%), B/F 1:1.26 (p2 - (84.9%), APACHE II score -19.4±4.9. Mortality 23.4%, morbidity 76.6%. Predictive factors for mortality: APACHE II score (OR 1.21), clinical frailty scale (OR 4.56) and ASA grade IV (OR 93.76). Conclusion. Treatment and outcomes are significantly influenced by the presence of comorbidities, high fragility and delayed presentation. A personalized and multidisciplinary approach is required, including detailed functional evaluation and management adapted to the clinical particularities of these patients
Clinical aspects in respiratory distress in premature children
No full textIntroducere. Noile abordări în managementul nou-năs-cuţilor prematuri care prezintă detresă respiratorie constă în importanţa datelor anamnestice, examenului clinic, aprecierea stării generale, monitorizarea în dinamică şi implementarea protocoalelor clinice naţionale recente şi a ghidu-rilor naţionale. Scop. Evaluarea parametrilor, atât clinici, cât şi paraclinici, precum şi a managementului nou-născutului prematur cu suferinţă respiratorie, realizată în baza analizei unui studiu de caz clinic. Material şi metode. Au fost analizate datele clinice şi paraclinice a unui copil nou-născut prematur cu sindrom de detresă respiratorie, în baza fişei de observaţie clinică, spitalizat în SCM „Gheorghe Paladi”. Diagnosticul a fost stabilit în baza datelor clinice şi paraclinice (date de laborator, neurosonografie, radiografie, Echo cord). Rezultate. Nou-născut de sex feminin de la S 5-a, N a 3-a, operaţie cezariană la 32 s de gestaţie cu m 1700 g şi scor Apgar 6/7 p în stare de preeclampsie a mamei. Anteceden-te-2 sarcini stagnate, 1 deces antenatal. Prezenta detresă respiratorie, Silverman 3-4 p. Laborator: leucocitoză-11,2 x 109/l, urea-11,4 mmol/l, bil. tot-81,4 mcmol/l. Rx: semne de SDR. EcoCG Doppler: anevrism de sept interatrial de 6,7x 6,1 mm. FOP - 3,6 mm. PSAP 35-37 mm/Hg. FEVS 66%. VM regurgitare grII, VT grII, IC CFIII Ross. NSG: în regiunea talamusului chist 1,6 mm pe stânga. Tratament cu oxigeno-terapie, antibioticoterapie, terapie metabolică şi monitorizare continuă. Concluzii. Diagnosticul precoce, intervenţia rapidă, monitorizarea atentă au permis o evoluţie clinică favorabilă, fără complicaţii pe termen scurt. Managementul multidisciplinar şi supravegherea postnatală riguroasă sunt esenţiale pentru prevenirea sechelelor şi optimizarea prognosticului la aceşti pacienţi.Introduction. The new approaches in the management of premature newborns with respiratory distress focus on the importance of anamnesis data, clinical examination, assessment of general condition, dynamic monitoring, and the implementation of recent national clinical protocols and guidelines. Objective. Assessment of both clinical and paraclinical parameters, as well as the management of the premature newborn with respiratory distress, based on the analysis of a clinical case study. Material and methods. The clinical and paraclinical data of a premature newborn with respiratory distress syndrome were analyzed based on the clinical observation chart, during hospitalization at SCM „Gheorghe Paladi”. The diagnosis was established based on clinical and paraclinical findings (laboratory results, neurosonography, chest X-ray, and echocardiography). Results. Female newborn from the P 5th, B 3rd, caesarean section at 32 weeks of gestation with a w 1700 g and an Apgar 6/7 p in a state of preeclampsia of the mother. History-2 stagnant pregnancies, 1 antenatal death. Present respiratory distress, Silverman 3-4 p. Laboratory: leuk-11.2x10A9/l, urea-11.4mmol/l, total bil.-81.4 mcmol/l. Xray: signs of RDS. Doppler echocardiography: interatrial septal aneurysm of 6.7x6.1 mm. FOP-3.6 mm. PSAP 35-37 mm/Hg. LVEF 66%. MV regurg grII, VT grII, IC CFIII Ross. NSG: in the thalamus region cyst 1.6 mm on the left. Treatment with oxygen therapy, antibiotic therapy, metabolic therapy and continuous monitoring. Conclusion. Early diagnosis, rapid intervention, and careful monitoring have allowed a favorable clinical evolution, without short-term complications. Multidisciplinary management and rigorous postnatal surveillance are essential to prevent sequelae and optimize the prognosis in these patients
Development of analytical techniques for the identification of the antifungal derivative -Nitrotriazone
No full textMulțumiri
Lucrare realizată cu sprijinul proiectului Cod 080301, Program de Stat
(2024–2027), finanțat de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare
(ANCD), Republica Moldova.
Acknowledgement
This work was carried out with the support of Project Code 080301,
State Program (2024–2027), funded by the National Agency for Research
and Development (ANCD), Republic of Moldova.Introducere. Nitrotriazonul, derivat heterociclic cu potenţial antifungic, conţine grupări triazolice şi substituenţi aromatici activi, fiind un candidat promiţător. Tehnicile IR, RMN (1H, 13C) şi potenţiometria oferă date esenţiale despre structură, grupele funcţionale şi comportamentul acid-bazic al substanţei. Scopul este de a dezvolta, optimiza şi aplica metode analitice eficiente pentru identificarea, confirmarea structurii şi caracterizarea compusului antifungic Nitrotri-azon. Material şi metode. Studiul analitic a inclus înregistrarea spectrelor iH şi WC RMN pentru soluţii d6-DMSO 2% pe un „Bruker-Avance 111”. Valorile S, exprimate în ppm, se referă la centrul semnalului, cu vârfurile solventului ca referinţă (d6-DMSO 2,50 ppm). Spectrele IR au fost obţinute cu Spectrum 100 FT-IR (Perkin-Elmer). pH-ul a fost măsurat cu ionometrul I-160M. Rezultate. În spectrul iH-RMN al Nitrotriazonului, deplasările chimice sunt între 8,7 şi 7,1 ppm. Semnalele la 8,72 şi 8,27 ppm corespund protonilor din gruparea 1,2,4-triazolică, iar cele de la 8,13 şi 7,21 ppm provin de la protonii din substituentul p-nitrofenil. În spectrul 13C-RMN, semnalul la 189,9 ppm este atribuit grupării C=O, iar valorile de 153,2 şi 146,7 ppm inelului triazolic. Picul la 148,7 ppm reflectă carbonul din gruparea nitro aromatică. Analiza IR confirmă prezenţa grupelor: -CO- a,p-nesaturată, C-Cl, =CH- şi 1,2,4-triazol. Valorile pKa (3,98) şi pKb (10,02) evidenţiază caracterul acid-bazic al compusului. Concluzii. S-a realizat analiza spectrelor 1H şi 13C RMN pentru Nitrotriazon, evidenţiind semnalele caracteristice pentru identificarea şi confirmarea structurii. De asemenea, analiza IR şi măsurările potenţiometrice au determinat grupele funcţionale prezente în compus şi pH-ul Nitrotriazonului.Introduction. Nitrotriazone, a heterocyclic derivative with antifungal potential, contains triazole groups and active aromatic substituents, making it a promising candidate. IR, NMR (XH, 13C), and potentiometric techniques provide essential data on the structure, functional groups, and acid-base behavior of the compound. Objective. The aim is to develop, optimize, and apply efficient analytical methods for identifying, confirming the structure, and characterizing the antifungal compound Nitrotriazone. Material and methods. The analytical study included recording iH and i3C NMR spectra for 2% d6-DMSO solutions using a Bruker-Avance III. The S values, expressed in ppm, refer to the signal center, with solvent peaks as reference (d6-DMSO 2.50 ppm). IR spectra were obtained with a Spectrum 100 FT-IR (Perkin-Elmer). pH was measured using an I-160M ionometer. Results. In the iH NMR spectrum of Nitrotriazone, chemical shifts range from 8.7 to 7.1 ppm. Signals at 8.72 and 8.27 ppm correspond to protons in the 1,2,4-triazole group, while those at 8.13 and 7.21 ppm originate from protons in the p-nitrophenyl substituent. In the WC NMR spectrum, the signal at 189.9 ppm is assigned to the C=O group, and those at 153.2 and 146.7 ppm to the triazole ring. The peak at 148.7 ppm reflects the carbon in the nitro aromatic group. IR analysis confirms the presence of a,p-unsaturated —CO—, C-Cl, =CH-, and 1,2,4-triazole groups. The pKa (3.98) and pKb (10.02) values highlight the acid-base character of the compound. Conclusion. The iH and WC NMR spectra of Nitrotriazone were analyzed, highlighting characteristic signals for the identification and confirmation of its structure. Additionally, IR analysis and potentiometric measurements determined the functional groups present in the compound and the pH of Nitrotriazone
Ectopic pregnancy: challenges in early diagnosis
No full textIntroducere. Sarcina ectopică (SE) reprezintă implantarea embrionului în afara cavităţii endometrului. Este o urgenţă ginecologică ce necesită recunoaştere precoce pentru prevenirea complicaţiilor severe. Diagnosticul este dificil din cauza simptomelor nespecifice şi suprapunerii cu alte patologii pelviene. Scop. Evaluarea principalelor provocări în diagnosticul sarcinii ectopice, cu accent pe limitările metodelor imagistice şi testelor biologice uzuale, ce pot întârzia intervenţia medicală. Material şi metode. A fost realizată analiză narativă a literaturii recente (2019-2024) din baze de date precum PubMed şi ScienceDirect, AJOG. Au fost incluse articole clinice şi de revizuire privind diagnosticul sarcinii ectopice, provocări în interpretarea ecografiei şi a testelor ß-hCG, precum şi cazuri atipice raportate în Europa de Est. Rezultate. Diagnosticarea sarcinii ectopice este întârziată în absenţa semnelor clasice - durere abdominală, sângerări vaginale, întârzierea menstruaţiei - care apar doar în ~50% din cazuri. Valori intermediare ale ß-hCG, monitorizarea hCG în laboratoare şi zile diferite, plus absenţa sacului gestaţional intrauterin complică diferenţierea de o sarcină intrauterină precoce. În R.Moldova, cazurile de SE reprezintă 1,4-2% din totalul sarcinilor confirmate. Aproximativ 25% dintre paciente se prezintă deja cu complicaţii. Ecografia transvaginală rămâne standardul de aur, însă este necesară dotarea cu ecografe performante şi instruirea personalului medical. Concluzii. Diagnosticul sarcinii ectopice rămâne o provocare, ce necesită o abordare multidiscipli-nară, corelând datele clinice, paraclinice şi imagistice. Screeningul precoce la femeile cu risc crescut şi perfecţionarea ecografiei transvaginale sunt esenţiale pentru reducerea morbidităţii.Introduction. Ectopic pregnancy (EP) refers to the abnormal implantation of the embryo outside the endometrial cavity. It is a gynecological emergency requiring early recognition to prevent severe complications. Diagnosis is difficult due to nonspecific symptoms and overlap with other pelvic pathologies. Objective. To assess the main challenges in diagnosing ectopic pregnancy, focusing on the limitations of imaging methods and standard laboratory investigations, which may delay medical intervention. Material and methods. A narrative analysis was performed on recent literature (2019-2024) from databases such as PubMed, Science-Direct and AJOG. Clinical and review articles addressing the diagnosis of ectopic pregnancy, challenges in evaluating ultrasound and 0-hCG tests, as well as atypical cases reported in Eastern Europe, were included. Results. Diagnosis of ectopic pregnancy is often delayed in the absence of classical signs-abdominal pain, vaginal bleeding, missed men-struation-which appear in only ~50% of cases. Borderline P-hCG values, monitoring hCG in different laboratories or on different days, and the absence of an intrauterine gestational sac complicate differential diagnosis from an early intrauterine pregnancy. In the R.Moldova, EP cases represent 1.4-2% of all confirmed pregnancies. About 25% of patients present already with complications. Transvaginal ultrasound remains the gold standard, but there is a need for high-performance equipment and trained medical staff. Conclusion. The diagnosis of ectopic pregnancy remains a challenge that requires a multidisciplinary approach, correlating clinical, paraclinical, and ultrasound results. Early screening in high-risk women and improving transvaginal ultrasound are essential for reducing morbidity
Clinical implications of intermuscular spaces in fascial plane anesthesia in the thoracic and abdominal regions
No full textIntroduction.
Over the years the accumulated knowledge about cellular spaces and fascicles began to be used in anesthesiologic practice on an increasingly large scale. By knowing the area of innervation in the surgical region, it was possible
to inject local anesthetic into a cell space near the operative procedure.
Localization of the interfascial space on external landmarks alone is mostly uncertain. This is why the advent of
ultrasound with live, real-time visualization of anatomy has revolutionized both medical diagnosis and the technique
of loco-regional anesthesia.
Material and methods
Primary scientific studies and practical textbooks published from 1951 to 2023 dedicated to loco-regional anesthesia techniques were studied. To achieve the proposed goal, scientific sources PubMed, Medscape, SCOPUS,
MEDLINE were researched.
Key words used for searching are fascia plane anesthesia, clinical anatomy, thoracic and abdominal plane blocks.
More than 300 reference sources were identified, but less than 30 were selected for analysis.
Results and discussions
There has been a vertiginous development of techniques to block the subfascial spaces.
Compared to neuroaxial anesthesia, fascial plane block has certain advantages: simplicity of performance, fewer
complications and comparable analgesia.
Thanks to recent research worldwide using ultrasonography, the concept of fascial interconnectivity has been
demonstrated, which is fundamental in understanding the effects and complications of fascial plane block.
This minimized the number of immediate complications and led to a significant increase in interest in the use of
peripheral nerve blocks.
Conclusions
One of the goals of the study of topographic anatomy is to perform medical-surgical manoeuvres, followed by
as few complications as possible.
Thus, for several years, fascial plane blocks have switched from techniques based on anatomic landmarks to
ultrasonographic guidance.
Being at the beginning of the path, their value is increasing, for research and further knowledge, both in the field
of topographic anatomy in vivo and in the applied and practical fields, especially in anesthesiology