Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Surgical treatment of Meniere's disease clinical experience at Timofei Moşneaga Republican ENT clinic
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Maladia Meniere este o afecţiune cronică idio-patică a urechii interne, manifestată prin episoade de vertij paroxistic, hipoacuzie neurosenzorială fluctuantă, acufene şi plenitudine auriculară. Hidropsul endolimfatic este mecanismul patogenic central, deşi etiopatogenia rămâne incomplet elucidată. Scop. Evaluarea evoluţiei clinice postoperatorii la pacienţii cu maladia Meniere, analizând efectele intervenţiei chirurgicale asupra vertijului, auzului şi simp-tomelor cochleare asociate. Material şi metode. Au fost incluşi 23 pacienţi diagnosticaţi cu maladia Meniere şi trataţi în perioada 2015-2025 prin chordotomie şi plexusectomie, în cadrul Clinicii ORL a SCR „Timofei Moşneaga”. S-au analizat date clinice, audiometrice şi vestibulare înainte şi după intervenţie, precum şi un caz clinic individual cu evoluţie postoperatorie particulară. Rezultate. Tratamentul chirurgical a condus la o reducere progresivă a vertijului: la o lună postoperator, 56,5% dintre pacienţi nu au mai prezentat accese, 26,1% au avut accese rare şi slabe, iar 17,4% fără ameliorare. După şase luni, proporţia pacienţilor fără accese a crescut la 65,2%, în timp ce 13% au prezentat accese uşoare şi 21,7% nu au avut răspuns. La 12 luni, 39,1% nu au prezentat vertij, 30,4% au descris ameliorări parţiale, iar restul au rămas simptomatici. Simptomele cochleare, precum acufenele, s-au redus vizibil, iar funcţia auditivă s-a menţinut sau s-a îmbunătăţit la majoritatea pacienţilor, contribuind la creşterea calităţii vieţii. Concluzii. Tratamentul chirurgical aplicat precoce în maladia Meniere are o eficienţă dovedită în reducerea vertijului şi ameliorarea simptomelor auditive. Monitorizarea constantă şi asocierea terapiilor conservatoare pot stabiliza evoluţia postoperatorie şi susţine beneficiile pe termen lung.Introduction. Meniere’s disease is a chronic idiopathic disorder of the inner ear, characterized by episodes of paroxysmal vertigo, fluctuating sensorineural hearing loss, tinnitus, and aural fullness. Endolymphatic hydrops is the central pathogenic mechanism, although the etiology remains incompletely understood. Objective. To evaluate the postoperative clinical evolution of patients with Meniere’s disease following surgical intervention, focusing on vertigo control, auditory function, and cochlear symptomatology. Material and methods. The study included 23 patients diagnosed with Meniere’s disease who underwent chordotomy and tympanic plexus resection between 2020 and 2025 at the ENT Clinic of the “Timofei Moşneaga” Republican Clinical Hospital. Clinical, audiometric, and vestibular data were analyzed pre- and postoperatively. One unique clinical case was described separately. Results. Surgical treatment led to a progressive reduction in vertigo symptoms. One month after surgery, 56.5% of patients reported complete resolution of vertigo episodes, 26.1% experienced milder and less frequent episodes, and 17.4% reported no improvement. At six months, 65.2% had no vertigo, while 13% showed partial relief and 21.7% remained symptomatic. After 12 months, 39.1% of patients remained symptom-free, 30.4% showed partial improvement, and 30.4% experienced no therapeutic effect. Tinnitus intensity decreased notably, and auditory function remained stable or improved in most cases, contributing to enhanced quality of life. Conclusion. Early surgical intervention in Meniere’s disease proves effective in controlling vertigo and improving cochlear symptoms while preserving auditory function. Continuous monitoring and the combination of surgical and conservative therapies are essential to maintain long-term clinical benefits
Immunosenescence and the predisposition to immune aggression
Get PDFIntroducere. Odată cu înaintarea în vârstă, eficienţa sistemului imunitar în menţinerea homeostaziei scade. Recunoaşterea antigenelor devine imprecisă, iar reacţiile imune îşi pierd intensitatea. Astfel, se dezvoltă imunodefi-cienţa, autoagresiunea şi o predispoziţie crescută spre boli cronice şi neoplazii. Scop. Analiza modificărilor imunolog-ice la pacienţii de vârstă geriatrică şi elaborarea unor soluţii terapeutice eficiente de corecţie a deficitului imun, în scopul reducerii riscului de complicaţii. Material şi metode. În studiu au fost incluşi 15 pacienţi geriatrici (>65 de ani) la care au fost analizate anamneza, statusul clinic şi citokin-ic, hemograma şi imunograma (CD3+, CD4+, CD8+, CD19+, CD16/56+, IgA, IgM, IgG, IgE, CEA), utilizând metode de flowcitometrie şi ELISA. Analiza datelor s-a realizat în Statistica v5.5, rezultatele fiind prezentate ca M ± m. Rezultate. Evaluarea statusului imun la pacienţii geriatrici a evidenţiat modificări semnificative ale indicilor celulari şi umorali. S-a constatat creşterea concentraţiei serice a ci-tokinelor proinflamatorii de cca. 14 ori (TNF-a, IFN-y, IL-6), corelată cu procese inflamatorii active şi scăderea expresiei receptorilor celulari de cca. 18 ori. Aceste niveluri crescute stimulează proliferarea limfocitară, diferenţierea celulelor imunocompetente şi intensificarea proceselor de infiltrare şi hematopoieză. Administrarea preparatelor de corecţie imună se bazează pe dinamica parametrilor imunologici şi expresia lor la monitorizarea imunogramelor. Concluzii. La pacienţii de vârstă înaintată se observă dereglări imunolog-ice semnificative: scăderea frecventă a limfocitelor T-helper, creşterea celor citotoxice, reducerea celulelor NK şi a IgA, cu creşteri ale IgE şi CEA, ceea ce determină un risc crescut de infecţii, autoagresiune şi tumori.Introduction. With advancing age, the efficiency of the immune system in maintaining antigenic homeostasis declines. Antigen recognition becomes imprecise, and immune responses diminish in intensity. As a result, immunodeficiency, autoaggression, and increased susceptibility to chronic diseases and neoplasms may develop. Objective. To analyze immunological changes in geriatric patients and to develop effective therapeutic strategies for immune deficiency correction, aiming to reduce the risk of complications. Material and methods. The study included 15 geriatric patients (>65 years old), whose medical history, clinical status, cytokine profile, hemogram, and immunogram (CD3+, CD4+, CD8+, CD19+, CD16/56+, IgA, IgM, IgG, IgE, CEA) were assessed using flow cytometry and ELISA. Data analysis was performed using Statistica v5.5, results being presented as M ± m. Results. Evaluation of the immune status in geriatric patients revealed significant alterations in cellular and humoral parameters. A 14-fold increase in serum levels of proinflammatory cytokines (TNF-a, IFN-y, IL-6) was observed, associated with active inflammatory processes and an approximately 18-fold reduction in cellular receptor expression. These elevated levels stimulated lymphocyte proliferation, immunocompetent cell differentiation, and intensified infiltration and hematopoietic activity. Immune correction therapy was guided by the dynamics of immunological parameters and their expression in monitored im-munograms. Conclusion. Elderly patients show significant immune dysregulation: frequent reduction of T-helper lymphocytes, increased cytotoxic cells, decreased NK cells and serum IgA, with elevated IgE and CEA levels. These changes increase the risk of infections, autoaggression, and tumor development
Plague: etiology, epidemiology, clinical forms, diagnosis, treatment
Get PDFIntroducere. Ciuma, cauzată de Yersinia pestis, este o zoo-noză mortală cu potenţial pandemic. Legată de trei pandemii istorice, persistă în rezervoarele rozătoarelor. Provocările moderne includ rezistenţa antimicrobiană şi riscurile de bioterorism, necesitând îmbunătăţirea diagnosticării, tratamentului şi prevenirii. Scop. să revizuiască etiologia, epidemiologia, formele clinice, metodele de diagnostic şi opţiunile de tratament, evidenţiind provocările şi progresele actuale în gestionarea şi prevenirea ciumei. Material şi metode. Această analiză a analizat date din PubMed Central, Elsevier, ResearchGate şi MEDLINE, concentrându-se pe articole evaluate de colegi publicate între 2014 şi 2024 despre ciumă. A examinat aspecte cheie ale infecţiei cu Yersinia pestis, inclusiv patogeneza, datele epidemiologice, transmiterea, diagnosticul, tratamentul şi strategiile de prevenire. Rezultate. Y. pestis a evoluat din Y. pseudotuberculosis, dobândind plasmide de virulenţă care permit transmiterea prin purici. Între 2013-2024, s-au raportat 600-2000 de cazuri anual (mortalitate: 17,5%), afectând majoritar sub 20 de ani. Focare au apărut în Africa, Asia şi America de Sud, majoritatea în Africa; focarul din 2017 din Madagascar, predominant pneumonic, a stârnit îngrijorare globală. Formele clinice includ ciuma bubonică, septicemică şi pneumonică. Diagnosticul se face prin cultură, PCR şi teste rapide. Amino-glicozidele şi fluorochinolonele reduc mortalitatea la 5-50% dacă sunt administrate devreme. Vaccinurile au eficacitate limitată. Concluzii. Ciuma rămâne o zoonotă mortală cu potenţial pandemic. Supravegherea, diagnosticul rapid şi gestionarea antibioticelor sunt cruciale. Vaccinurile necesită eficacitate mai largă. Sănătatea publică trebuie să prioritize-ze controlul rozătoarelor/puriciilor în regiunile endemice.Introduction. Plague, caused by Yersinia pestis, is a deadly zoonosis with pandemic potential. Historically linked to three pandemics, it persists in rodent reservoirs. Modern challenges include antimicrobial resistance and bioterrorism risks, necessitating improved diagnostics, treatment, and prevention. Objective. to review etiology, epidemiology, clinical forms, diagnostic methods, and treatment options, highlighting current challenges and advancements in management and prevention of plague. Material and methods. This review analyzed data from PubMed Central, Elsevier, ResearchGate and MEDLINE focusing on peer-reviewed articles published between 2014 and 2024 on plague. It examined key aspects of Yersinia pestis infection, including pathogenesis, epidemiological data, transmission, diagnostics, treatment and prevention strategies. Results. Y. pestis evolved from Y. pseudotuberculosis by acquiring virulence plasmids enabling flea- borne transmission. From 2013-2024 plague cases globally per year was ~600-2000, with mortality rate of 17.5%. Most cases affect people under 20. Recent outbreaks occurred in Africa, Asia, and South America, with most cases in Africa; a major 2017 outbreak in Madagascar, primarily pneumonic plague drew global concern. Clinical forms include bubonic, septicemic and pneumonic. Diagnosis relies on culture, PCR, and immuno-chromatographic assays. Aminoglycosides or fluoroquinolones reduce mortality to 5-50% if given early. Vaccines offer limited coverage. Conclusion. Plague remains a deadly zoonosis with pandemic potential. Enhanced surveillance, rapid diagnostics, and antibiotic stewardship are critical. Vaccines show promise but require broader efficacy. Public health efforts must prioritize rodent/flea control and awareness in endemic regions
Factorii de risc și starea de sănătate a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ general: Teză de doctor în științe medicale: 331.02 Igienă
No full textActualitatea cercetării: Cadrele didactice din Republica Moldova se confruntă cu factori de risc
ocupaționali și psihosociali ce favorizează afecțiuni cronice și sindromul de epuizare profesională, ceea ce
impune analiza determinanților sănătății și dezvoltarea unor politici de prevenție și promovare a bunăstării
profesionale.
Scopul cercetării: Evaluarea stării de sănătate și a factorilor de risc profesionali la cadrele didactice din
instituțiile de învățământ general, în vederea elaborării măsurilor de prevenție a maladiilor.
Obiectivele cercetării: Evaluarea stării de sănătate a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ
primar și secundar general (morbiditatea, indicii stării funcționale, psihoemoționali); Evaluarea igienică a
particularităților factorilor de risc (profesionali și extraprofesionali) , specifici acestui tip de activitate
profesională; Determinarea și evaluarea interrelațiilor dintre indicii stării de sănătate a cadrelor didactice și
factorii de risc; Elaborarea măsurilor de profilaxie a maladiilor și de fortificare a stării de sănătate la cadrele
didactice din Republica Moldova.
Noutatea și originalitatea științifică rezidă în abordarea igienică integrată a condițiilor de muncă și a
sănătății cadrelor didactice, prin investigarea stresului ocupațional și a burnout-ului, identificarea factorilor
determinanți ai morbidității și fundamentarea unor metode moderne de prevenire și gestionare.
Rezultatele noi obținute sunt susținute de analiza detaliată a burnout-ului, care indică niveluri moderate
de extenuare emoțională (19,99±8,30), un risc crescut de reducere a realizărilor personale la 28% dintre
respondenți și corelații semnificative între dimensiunile sindromului (r=0,463; p<0,001). Totodată, asocierea
dintre extenuarea emoțională și dereglările ciclului menstrual (χ²(96)=109,158; p=0,020) confirmă impactul
stresului ocupațional asupra reglării neuroendocrine, iar scorurile IES-R evidențiază prezența unor simptome de
intruziune și hiperactivare la un subset al populației, sugerând o vulnerabilitate psihologică cumulativă. În plus,
influența factorilor ergonomici (postura ortostatică prelungită, suprasolicitarea vocală), a microclimatului școlar
necorespunzător și a obiceiurilor comportamentale contribuie suplimentar la destabilizarea stării funcționale. În
ansamblu, aceste date reflectă un profil de risc psihosomatic tot mai pronunțat în rândul cadrelor didactice,
accentuând necesitatea intervențiilor preventive timpurii.
Semnificația teoretică constă în elaborarea unui model integrat de evaluare a sănătății ocupaționale a
cadrelor didactice, care evidențiază legătura dintre expunerea cronică la factori de risc și modificările funcționale
ale organismului, cu accent pe burnout și stresul ocupațional.
Valoarea aplicativă constă în oferirea unui suport științific și metodologic pentru elaborarea politicilor
de sănătate ocupațională în educație, prin profiluri de risc, programe de screening și instruire continuă destinate
îmbunătățirii condițiilor de muncă și promovării sănătății cadrelor didactice.
Implementarea rezultatelor științifice s-a realizat prin validarea lor la conferințe naționale și
internaționale și prin integrarea în proiecte europene și bilaterale, fiind valorificate atât în mediul academic și
formarea specialiștilor, cât și în elaborarea politicilor de sănătate ocupațională și publică din Republica
Moldova.
Structura tezei: introducere, 4 capitole, sinteza rezultatelor, concluzii generale și recomandări,
bibliografie din 221 surse, 10 anexe, 159 pagini de text de bază, 23 figuri și 9 tabele; 25 de lucrări științifice și
2 certificate de inovator.The actuality of the research: Teaching staff in the Republic of Moldova are exposed to a range of
occupational and psychosocial risk factors that contribute to chronic health conditions and professional burnout.
This underscores the need to examine the determinants of health and to develop prevention policies and
strategies that promote professional well-being.
The aim of the study: The assessment of health status and occupational risk factors among teachers in
general education institutions, with the aim of developing preventive measures.
Objectives of the study: To assess the health status of teachers in primary and general secondary
education institutions, including morbidity, functional status indicators, and psycho-emotional parameters; To
conduct a hygienic evaluation of occupational and non-occupational risk factors specific to this professional
activity.; To determine and analyze the interrelationships between health indicators of teaching staff and
identified risk factors; To develop preventive measures aimed at reducing disease burden and strengthening the
health status of teachers in the Republic of Moldova.
Scientific novelty and originality consist in the first integrated hygienic approach to teachers’ working
conditions and health, addressing occupational stress and burnout, identifying key morbidity determinants, and
substantiating modern strategies for prevention and management.
The obtained results are supported by the detailed analysis of burnout, which reveals moderate levels
of emotional exhaustion (19.99±8.30), an increased risk of reduced personal accomplishment in 28% of
respondents, and significant correlations between the syndrome’s dimensions (r = 0.463; p < 0.001). Moreover,
the association between emotional exhaustion and menstrual cycle disturbances (χ²(96)=109.158; p=0.020)
confirms the impact of occupational stress on neuroendocrine regulation, while the IES-R scores highlight the
presence of intrusion and hyperarousal symptoms in a subset of participants, indicating a cumulative
psychological vulnerability. Additionally, the influence of ergonomic factors (prolonged standing posture, vocal
strain), inadequate classroom microclimate conditions, and behavioral patterns further contributes to a decline
in functional capacity. Overall, these findings outline an increasingly pronounced psychosomatic risk profile
among teaching staff, emphasizing the need for early preventive interventions.
The theoretical significance lies in developing an integrated model for assessing teachers’ occupational
health, highlighting the link between chronic exposure to risk factors and functional changes in the body, with
emphasis on burnout and occupational stress.
The applicative value consists in providing scientific and methodological support for occupational
health policies in education, through risk profiling, screening programs and continuous training aimed at
improving working conditions and teachers’ health.
Implementation of research results was achieved through validation at national and international
conferences and integration into European and bilateral projects, being capitalized both in academia and in the
development of occupational and public health policies in the Republic of Moldova.
Thesis structure: introduction, 4 chapters, synthesis of results, general conclusions and
recommendations, bibliography with 221 references, 10 annexes, 159 pages of main text, 23 figures and 9 tables;
with 25 scientific publications and 2 inventor certificates
Contemporary approach to pediatric ovarian tumors
Get PDFIntroduction. Pediatric ovarian tumors represent a rare but clinically important category of gynecologic conditions, comprising
approximately 1-2% of all childhood malignancies and about 5% of pediatric abdominal masses. While most are
benign, a meaningful percentage can be hormonally active, raising diagnostic and therapeutic challenges. Due to nonspecific
symptoms such as abdominal pain or distension, early diagnosis is often delayed, potentially compromising fertility
preservation and long-term outcomes. A multidisciplinary, age-specific approach is essential to optimize management.
Material and methods. This study is a narrative literature review based on an extensive search across PubMed, Science-
Direct, SpringerLink, and Google Scholar. The search covered the period from 2008 to 2025 and included terms such as
“pediatric ovarian tumors”, “germ cell tumors”, “sex cord-stromal tumors”, “diagnostic imaging”, and “fertility preservation”.
Inclusion criteria encompassed peer-reviewed, full-text articles in English focusing on patients aged 0-19 years. A total of
20 sources, including clinical guidelines and articles, were selected for their thematic relevance and quality of evidence.
Results. Pediatric ovarian tumors show wide clinical and histological variability, with germ cell tumors being the most
prevalent malignant subtype. Transabdominal ultrasound is the first-line imaging tool, while Magnetic Resonance Imaging
is reserved for complex or inconclusive cases. Tumor markers, such as alpha-fetoprotein, beta-human chorionic gonadotropin,
lactate dehydrogenase, and Inhibin B, are essential in differentiating tumor types and guiding management. Surgical
decisions prioritize minimally invasive, fertility-sparing approaches when malignancy is unlikely. Long-term follow-up
includes hormonal, reproductive, and psychosocial monitoring. Psychological support is particularly important for adolescents.
Despite advancements, diagnostic delays, lack of pediatric-specific guidelines, and disparities in care, especially in
low-resource settings, remain critical challenges.
Conclusions. Pediatric ovarian tumors require an individualized, multidisciplinary management strategy that integrates
early detection, age-appropriate surgical care, fertility preservation, and long-term endocrine and psychological support.
This review highlights the need for pediatric-specific protocols and improved access to diagnostics to enhance outcomes
and preserve the future reproductive potential of affected children and adolescents
The psycho-emotional impact of work digitization on academics
Get PDFIntroducere. Digitalizarea este unul dintre cele mai influente şi rapide procese de transformare a societăţii şi a pieţei muncii în prezent. Pentru cadrele universitare, provocările ţin, în special, de aspectul psihoemoţional ca: nevoia de adaptare continuă, presiune psihologică, aşteptări înalte, oboseală digitală. Scop. Analiza impactului psiho-emoţion-al al digitalizării muncii cadrelor didactice universitare, în vederea identificării beneficiilor şi provocărilor cu care se confruntă în activitatea profesională. Material şi metode. Studiul este de tip descriptiv, transversal. Metode statistice - analiza frecvenţelor şi a valorilor medii. Un chestionar de estimare a opiniilor, aplicat prin Google Drive, a fost aplicat pe un eşantion de 100 de cadre didactice universitare din 3 universităţi din Republica Moldova (USMF „N. Testemiţanu”, UPS „I. Creangă”, USM). Rezultate. Cadrele didactice chestionate, în general, se pronunţă pozitiv cu referinţă la digitalizarea muncii lor, menţionând posibilităţile crescute de efi-cientizare a muncii (78%) şi de flexibilitate a regimului de lucru (66%). Printre nemulţumiri, dar şi frici figurează: ner-espectarea limitelor dintre viaţa profesională şi cea personală (69%); oboseala cronică (57%); lipsa instruirii pentru a ţine pasul progresului (56%); presiunea de a fi disponibil(ă) şi a răspunde la mesaje în afara orelor de muncă (54%); insecuritatea datelor personale (55%); lipsa intimităţii în mediul digital (41%); nesiguranţa faţă de automatizarea rapidă a muncii (35%). Concluzii. Procesul de digitalizare a muncii în zilele noastre este indispensabil. Digitalizarea în exces inevitabil va afecta sănătatea angajaţilor. Aici, este necesar de a aplica măsuri de prevenire cum ar fi instruiri privind utilizarea tehnologiilor, suport în adaptare şi gestionarea stresului ocupaţional.Introduction. Digitalization is one of the most influential and rapid processes of transformation of society and the labor market today. For academics, the challenges relate, especially, to the psycho-emotional aspect such as: the need for continuous adaptation, psychological pressure, high expectations, digital fatigue. Objective. Analysis of the psycho-emotional impact of the work digitalization of academics, in order to identify the benefits and challenges they face in their professional activity. Material and methods. The study is descriptive, cross-sectional. Statistical methods - analysis of frequencies and mean values. A questionnaire to estimate opinions, applied via Google Drive, was applied to a sample of 100 university teachers from 3 universities in the Republic of Moldova (Nicolae Testemiţanu SUMPh, Ion Creangă SUP, SUM). Results. The surveyed academics, in general, are positive about the digitalization of their work, mentioning the increased possibilities for work efficiency (78%) and work schedule flexibility (66%). Among the mentioned discontents, but also fears, are: failure to respect the boundaries between professional and personal life (69%); chronic fatigue (57%); lack of professional trainings to keep up with progress (56%); pressure to be available and respond to work messages, out of working hours (54%); insecurity of personal data (55%); lack of privacy in the digital environment (41%); sense of insecurity towards the rapid automation of work (35%). Conclusion. The process of digitalization of work, nowadays is indispensable. Excessive digitalization will inevitably affect the health of employees. Here, it is necessary to apply preventive measures such as professional trainings, support in adaptation to new challenges and management of occupational stress
Transplantul de celule în oftalmologie
Get PDFIntroducere. Transplantul celular reprezintă o direcție emergentă în oftalmologie, oferind
soluții inovatoare pentru regenerarea țesuturilor oculare și restabilirea funcțiilor vizuale.
Ochiul, prin compartimentele sale bine delimitate, accesibilitatea chirurgicală și privilegiul
imunologic parțial, constituie un model optim pentru implementarea terapiilor celulare.
Materiale si Metode. Au fost analizate principalele categorii de produse medicamentoase
pentru terapie avansată (ATMPs) – terapii genice, celulare și de inginerie tisulară – cu accent
pe aplicațiile lor oftalmologice. Datele provin din studii clinice în desfășurare în SUA și
Europa, raportate până în anul 2024, precum și din protocoalele naționale și reglementările
europene aplicabile.
Rezultate. Cele mai avansate terapii clinice includ utilizarea celulelor epiteliale și
endoteliale corneene, care oferă alternative la transplantul clasic de cornee. Transplanturile
de epiteliu pigmentar retinian (RPE) și celule progenitoare retiniene au demonstrat profiluri
de siguranță și semnale timpurii de eficacitate în degenerescența maculară legată de vârstă
și boli retiniene ereditare. Produse precum Holoclar®, aprobate în Uniunea Europeană
pentru deficitul de celule stem limbice, confirmă fezabilitatea clinică. Totuși, terapiile pentru
înlocuirea celulelor ganglionare și reconstrucția căii de drenaj în glaucom rămân la stadiu
preclinic.
Concluzii. Terapia celulară oculară evoluează rapid, cu potențial de a schimba fundamental
practica oftalmologică. Limitările actuale privesc standardizarea metodelor, comparația între
studii și provocările etice și de reglementare. Viitorul se conturează prin terapii combinate
(celulare, genice și biomateriale), care pot asigura regenerarea și funcționalitatea pe termen
lung a țesuturilor oculare
Applications of artificial intelligence in cardiovascular surgery - state of the art
Get PDFIntroducere. Lucrarea reprezintă un reviu narativ al aplicaţiilor actuale şi al perspectivelor viitoare ale inteligenţei artificiale (IA) în chirurgia cardiovasculară, bazat pe întreaga literatură disponibilă până în anul 2025. Scopul este de a sintetiza dovezile privind impactul IA asupra diagnosticului, planificării chirurgicale, asistenţei intraoperatorii şi monitorizării postoperatorii, precum şi de a evidenţia limitările şi implicaţiile etice. Material şi metode. A fost realizată o analiză amplă a studiilor publicate şi a rapoartelor clinice internaţionale, cu accent pe implementarea tehnologiilor bazate pe IA, platforme robotice, computer vision, printare 3D, smart checklists şi soluţii de telemedicină aplicate în chirurgia cardiacă. Datele comparative între metodele convenţionale şi abordările asistate de IA au fost integrate în sinteză. Rezultate. Bypass-ul coronarian robotic (CABG) reprezintă la nivel mondial 15,5% dintre procedurile minim invazive de revascularizare, cu rate de permeabilitate a grefelor la 8 ani între 92-97%. Tehnologii emergente precum Smart Checklist şi Smart Glasses contribuie la ghidaj intraoperator şi coordonarea echipei. Aplicaţiile de telemedicină robotizată, inclusiv platformele e-ICU şi roboţii umanoizi (Care-O-bot, CODY, RIBA, ARMAR-III), deschid noi perspective pentru monitorizarea şi îngrijirea la distanţă. Sistemele de tip symptom checkers au demonstrat o sensibilitate ridicată (diagnostic corect în primele trei sugestii în 51% din cazuri), dar cu specificitate redusă şi risc de supradiagnostic, în special pentru patologiile comune. Concluzii. Inteligenţa artificială transformă treptat chirurgia cardiovasculară, oferind beneficii semnificative în acurateţea diagnostică, precizia chirurgicală şi personalizarea îngrijirii. Totuşi, adoptarea pe scară largă necesită validare clinică extinsă, standardizarea protocoalelor şi consolidarea cadrului etic. Progresul viitor depinde de colaborarea interdisciplinară dintre chirurgi, cardiologi, ingineri şi specialişti în ştiinţa datelor, pentru a asigura o integrare sigură şi eficientă a tehnologiilor IA în beneficiul pacientului.Introduction. This work presents a narrative review of the current applications and potential future roles of artificial intelligence (AI) in cardiovascular surgery, based on all relevant literature available up to the year 2025. The objective is to synthesize evidence regarding the impact of AI on diagnostic processes, surgical planning, intraoperative assistance, and postoperative monitoring, while also addressing limitations and ethical considerations. Material and methods. A comprehensive review of published studies and clinical reports was performed, focusing on the implementation of AI-based technologies, robotic platforms, computer vision, 3D printing, smart checklists, and telemedicine in cardiac surgery. Comparative data between conventional and AI-assisted approaches were analyzed. Results. Robotic coronary artery bypass grafting (CABG) accounts for 15.5% of minimally invasive revascularization procedures worldwide, with long-term graft patency of 92-97% at 8 years. Emerging technologies, such as smart checklists and smart glasses, improve intraoperative guidance and team coordination. Telemedicine applications, including robotic e-ICU platforms and humanoid robots (Care-O-bot, CODY, RIBA, ARMAR-III), provide new opportunities for remote patient care. Symptom checkers demonstrated high sensitivity (correct diagnosis among the top three in 51% of cases) but low specificity, with a risk of overdiagnosis in common conditions. Conclusions. Artificial intelligence is rapidly transforming cardiovascular surgery, offering significant benefits in terms of diagnostic accuracy, surgical precision, and personalized care. However, large-scale clinical validation, standardized protocols, and robust ethical frameworks remain essential before widespread adoption. Future progress relies on interdisciplinary collaboration between surgeons, cardiologists, engineers, and data scientists to ensure safe and effective integration of AI technologies for the benefit of patients
Non-penetrating surgery in the treatment of neovascular glaucoma
Get PDFIntroducere. Glaucomul neovascular este o formă de glau-com secundar de tip obstructiv ce reprezintă 3.2-4% din totalul pacienţilor cu glaucom internaţi. Între afecţiunile ce determină glaucomul vascular în ordinea frecventei: ocluzie de vena centrala a retinei, retinopatie diabetica, ocluzii ca-rotidiene, uveite cronice. Scop. Evaluarea eficacităţii intervenţiei chirurgicale “Rezecţia sclerei nepenetrante”, efectuarea căreia este mai puţin traumatică în plan de compensare PIO si micşorării sindromului dureros. Material şi metode. Se prezinta un studiu retrospectiv efectuat pe perioada unui an la 12 bolnavi cu vârsta de peste 50 ani, suferind de glaucom neovascular necompensat. Rezultate. În perioada post operatorie tardivă la 3 bolnavi presiunea intraoculară compensată pe fon de monoterapie, la 5 bolnavi pe fon de terapie combinată ( 2 preparate), la 2 bolnavi presiunea intraoculară pe fon de tratament subcompensat, iar la 2 bolnavi presiunea intraoculară la limite ridicate, însă a dispărut sindromul dureros. Concluzii. Rezecţia sclerei nepenetrantă în glaucomul neovascular duce la o compensaţie a PIO in 25-35% de la indicatorii iniţiali. Scăderea PIO este ca rezultat al activităţii evacuării lichidului intraocular. Intervenţia se caracterizează prin o traumatizare minima a globului ocular si complicaţii minime.Introduction. Secondary neovascular glaucoma represents 3.2-4% of all glaucoma hospitalizations. Among the conditions that cause vascular glaucoma in order of frequency: occlusion of the central vein of the retina, diabetic retinopathy, carotid occlusions, chronic uveitis, tumors. Objective. Evaluating the effectiveness of the intervention „non-penetrating resection of the sclera”, the performance of which is less traumatic in terms of IOP compensation and reduction the pain syndrome. Material and methods. Presents a retrospective study was during a year of 12 patients over 50 years old, with uncompensated neovascular glaucoma. Results. In the late postoperative period in 3 patients compensated intraocular pressure on the basis of monotherapy, in 5 patients on the basis of combined therapy (2 medications), 2 patients intraocular pressure on the basis of undercompensated treatment, and in 2 patients IOP at high limits, but without painful syndrome. Conclusion. Resection of the non-penetrating sclera in neovascular glaucoma leads to an IOP compensation of 25-35% from the initial indicators. A decrease of IOP is a result of the activity of intraocular fluid drainage. The intervention is characterized by minimal trauma and complications
Selection of bronchoscopic techniques in the medical management of foreign body aspiration in the airways of children
Get PDFIntroducere. Corpii străini (CS) ai tractului respirator la copii reprezintă o urgenţă medicală ce necesită diagnostic şi intervenţie promptă. Bronhoscopia este metoda cea mai eficientă de extragerea CS, iar tactica acesteia depinde de mai mulţi factori, dintre care etiologia are o importanţă esenţială. Scop. Evaluarea cazurilor de aspiraţie de corpi străini în căile respirastorii la copiii investigaţi şi trataţi în secţia de endoscopie pentru optimizarea conduitei bronho-scopice. Material şi metode. Studiul retrospectiv a inclus un lot de 237 de pacienţi spitalizaţi în IMC suspecţi pentru aspiraţie de CS, perioada 2023-2024. Vârsta pacienţilor a variat între 5 luni şi 7 ani, cu majoritatea cazurilor la copiii cu vârsta sub 2 ani. În cadrul lotului studiat s-au utilizat bronhoscopul rigid (BR) şi/sau flexibil (BF). Rezultate. Diagnosticul de CS, confirmat prin extragere a fost stabilit în 35,4% cazuri (prin BR -38 cazuri, BF- 6 cazuri, BR+BF - 40 cazuri). În 42,7% de cazuri nu s-a identificat nici un CS (BR-52, BF-49), iar în 21,9% de cazuri s-a suspectat expulzarea acestuia anterior procedurii, fiind vizualizate leziuni sugestive. Rata de succes a extragerii CS a depăşit 99%. Totuşi, 69% dintre pacienţi au necesitat reevaluare endoscopică, în 21 de cazuri fiind identificate şi extrase fragmente restante de CS. Evaluarea structurii CS extrase din căile respiratorii la copiii din studiu a constatat o predominare a CS de natură organică în 86,02% cazuri. Concluzii. Eficienţa şi siguranţa bronhoscopiei la copii în cazurile de aspiraţie de CS depind în mare măsură de etiologia acestora. CS organice impun, de regulă, utilizarea bronhoscopiei rigide. Abordarea personalizată, este esenţială pentru maximizarea rezultatelor terapeutice şi minimizarea complicaţiilor.Introduction. Foreign body (FB) aspiration in the respiratory tract of children represents a medical emergency requiring prompt diagnosis and intervention. Bronchoscopy is the most effective method for FB removal, and the chosen approach depends on several factors, among which etiology plays a key role. Objective. To evaluate cases of foreign body aspiration in the airways of children investigated and treated in the endoscopy department, with the goal of optimizing bronchoscopic management strategies. Material and methods. This retrospective study included a cohort of 237 patients hospitalized at MCI (2023-2024) with suspected foreign body aspiration. The patients' ages ranged from 5 months to 7 years, with the majority being under 2 years of age. Rigid bronchoscopy (RB) and/or flexible bronchoscopy (FB) were used, depending on the clinical context. Results. The diagnosis of foreign body aspiration, confirmed by removal, was established in 35.4% of cases (RB - 38 cases; FB - 6 cases; RB + FB - 40 cases). No FB was identified in 42.7% of cases (RB - 52cases; FB - 49cases), while in 21.9% of cases spontaneous expulsion was suspected with endoscopic signs of previous lesions observed. The success rate of FB removal exceeded 99%. However, 69% of patients required follow-up endoscopic evaluation, during which retained FB fragments were identified and extracted in 21 cases. Analysis of the extracted FBs revealed that organic materials predominated, accounting for 86.02% of cases. Conclusion. The effectiveness and safety of bronchoscopy in pediatric FB aspiration cases are largely determined by the etiology of the aspirated object. Organic FB typically require rigid bronchoscopy. An individualized approach remains essential for maximizing therapeutic success and minimizing complications