Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
CENTRAL NERVOUS SYSTEM INVOLVEMENT IN CHILDREN WITH SARS-COV-2 AND ACUTE VIRAL RESPIRATORY INFECTIONS: DIFFERENTIAL ASPECTS
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Infecţiile virale pot determina afectarea sistemului nervos la copii, variind de la convulsii simple la sindroame neuroinflamatorii severe. SARS-CoV-2 a fost asociat cu complicaţii neurologice atipice în comparaţie cu alte virusuri respiratorii, sugerând mecanisme patogenice distincte, inclusiv imun-mediate. Scop. Evidenţierea diferenţelor clinice şi paraclinice ale afectării sistemului nervos central (SNC) la copiii cu vârsta: 29 zile - 3 ani, cu SARS-CoV-2 şi infecţii respiratorii virale acute (IRVA). Material şi metode. Au fost create două loturi, a câte 100 respondenţi per lot: L1-SARS-CoV-2 şi L0-IRVA asociate cu afectarea SNC, vârsta 29 zile-3 ani, investigaţi prin metode clinice şi paraclinice: EEG, neuroimagistică, profilul citokinic (IL-6, IL-10, IL-ip, TNF-a) şi date de laborator standard. Analiza statistică: IBM SPSS, 95CI, p<0,05 semnificativ statistic. Rezultate. Manifestările neurologice au fost mai severe şi mai frecvente în Li: encefalopatie acută (42%;95CI 32,4-51,6), status epileptic (18%;95CI 10,5-25,5) şi tromboză cerebrală (12%;95CI 5,6-18,4). În L0, au predominat convulsiile febrile (56%;95CI 46,3-65,7) şi meningitele virale uşoare (22%;95CI 13,9-30,1). Neuroimagistica a evidenţiat leziuni vasculare şi inflamatorii specifice în L1 (29%;95CI 20,137,9) versus L0 (4%;95CI 0,2-7,8). EEG - anomalii de fond şi descărcări epileptiforme mai frecvente în L1 (36%;95CI 26,6-45,4) versus L0 (15%;95CI 8-22). Nivelurile serice ale IL-6 şi TNF-a au fost semnificativ crescute în lotul SARS-CoV-2 (p<0.01). Concluzii. Infecţia SARS-CoV-2 la copiii de vârstă mică determină o afectare neurologică mai severă şi mai frecventă, cu un profil imuno-inflamator pronunţat, modificări neuroimagistice şi EEG caracteristice, comparativ cu IRVA, unde afectarea este mai uşoară şi mai puţin specifică.Introduction. Viral infections may affect the nervous system in children, ranging from simple seizures to severe neu-roinflammatory syndromes. Infection SARS-CoV-2 has been linked to atypical neurological complications compared to other respiratory viruses, suggesting distinct immune-me-diated mechanisms. Objective. To highlight the clinical and paraclinical differences in central nervous system (CNS) involvement in children aged 29 days to 3 years with SARS-CoV-2 and acute respiratory viral infections (ARVI). Material and methods. Two groups were created, of 100 respondents per group: L1-SARS-CoV-2 and L0-IRVA associated with CNS damage, aged 29 days-3 years, investigated by clinical and paraclinical methods: EEG, neuroimaging, cytokine profile (IL-6, IL-10, IL-ip, TNF-a), and standard laboratory data. Statistical analysis: IBM SPSS, 95CI, p<0.05 significant. Results. Neurological manifestations were more severe and frequent in Li including acute encephalopathy (42%;95CI 32.4-51.6), status epilepticus (18%;95CI 10.5-25.5), and cerebral thrombosis (12%;95CI 5.6-18.4). In L0, febrile seizures (56%;95CI 46.3-65.7) and mild viral meningitis (22%;95CI 13.9-30.1) predominated. Neuroimaging revealed specific vascular and inflammatory lesions in L1 (29%;95CI 20.1-37.9) vs. G0 (4%;95CI 0.2-7.8). EEG showed more frequent Introduction. abnormalities and epileptiform discharges in L1 (36%;95CI 26.6-45.4) vs. L0 (15%;95CI 8-22). IL-6 and TNF-a were significantly higher in SARS-CoV-2 cases (p<0.01). Conclusion. SARS-CoV-2 infection in young children causes more severe and frequent neurological impairment, with a marked immuno-inflam-matory profile and characteristic EEG and neuroimaging changes, compared to ARVI, which is milder and less specific in its neurological involvement
Serum interleukin levels in children with urinary tract infections
Get PDFIntroducere. Infecţiile ale tractului urinar (ITU) sunt cele mai frecvente patologii bacteriene la copii. IL-6, IL-18 şi TNF-a, sunt citokine proinflamatorii, produse de macrofage, celule endoteliale şi epiteliale ca răspuns la infecţii, oferind date relevante asupra inflamaţiei la nivelul tractului urinar. Scop. Evaluarea valorii diagnostice şi predictive a nivelurilor serice ale interleukinelor IL-6, IL-18 şi TNF-a în ITU febrile la copii şi aprecierea severităţii inflamaţiei urinare. Material şi metode. Studiul prospectiv a inclus 183 de copii, cu vârste cuprinse între 3 luni şi 36 luni, diagnosticaţi cu ITU, repartizaţi în două grupe de vârstă: 3-12 luni şi 12-36 luni. Lotul control a inclus 61 de copii aparent sănătoşi. Determinarea IL-6, IL-18 şi TNF-a serice a fost efectuată după metoda ELISA sandwich (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay). Rezultate. Studiul dat a demonstrat modificări semnificative ale valorilor mediane ale interleukinelor serice IL-6, TNF-a şi IL-18 la copii cu ITU comparativ cu lotul control. Nivelul seric al IL-6 au fost semnificativ crescut: în ambele grupe de vârstă, cu valorile 16,98 pg/ml (IQR 15,82) şi 15,65 pg/ml (IQR 8,17), faţă de 10,15 pg/ml (IQR 6,42) în grupul control. TNF- a a arătat o creştere de: 11,89 pg/ml, (IQR 1,36), şi 13,83 pg/ml (IQR 2,73), comparativ cu media grupului control 11,74 pg/ml (IQR 1,62), (p < 0,001). În schimb, nivelul IL-18 serice a înregistrat o uşoară scădere la copiii cu ITU: 97% şi 86% faţă de lotul control. Concluzii. Citokinele proinflamatorii, în special IL-6, IL-8 şi TNF-a, constituie biomarkeri promiţători în evaluarea gradului de afectare renală, diagnosticul diferenţial al ITU, avînd valoare predictivă în evaluarea răspunsului terapeutic şi estimarea riscului de recurenţă la copilul mic cu ITU.Introduction. Urinary tract infections (UTIs) are the most common bacterial pathologies in children. IL- 6, IL- 18 and TNF - a are proinflammatory cytokines, produced by macrophages, endothelial and epithelial cells in response to infections, providing relevant data on inflammation in the urinary tract. Objective. Evaluation of the diagnostic and predictive value of serum levels of interleukins IL-6, IL-18 and TNF-a in febrile UTI in children and assessment of the severity of urinary inflammation. Material and methods. The prospective study included 183 children, aged between 3 months and 36 months, diagnosed with UTIs, divided into two age groups: 3-12 months and 12-36 months. The control group included 61 apparently healthy children. Serum IL-6, IL-18 and TNF-a were determined using the sandwich ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay) method. Results. This study demonstrated significant changes in the median values of serum interleukins IL- 6, TNF- a and IL- 18 in children with UTIs compared to the control group. Serum IL- 6 levels were significantly increased: in both age groups, with values of 16.98 pg/ml (IQR 15.82) and 15.65 pg/ml (IQR 8.17), compared to 10.15 pg/ml (IQR 6.42) in the control group. TNF - a showed an increase of: 11.89 pg/ ml, (IQR 1.36), and 13.83 pg/ml (IQR 2.73), compared to the control group mean of 11.74 pg/ml (IQR 1.62), (p < 0.001). In contrast, serum IL-18 levels recorded a slight decrease in children with UTI: 97% and 86% compared to the control group. Conclusion. Proinflammatory cytokines, especially IL-6, IL-8 and TNF-a, are promising biomarkers in the assessment of the degree of renal damage, the differential diagnosis of UTI, having predictive value in the assessment of therapeutic response and estimating the risk of recurrence in young children with UTI
Physical and functional methods in paretic hand functional retraining
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Pareza - paralizie parţială. Accidentul Vascular Cerebral (AVC) reprezintă cea mai frecventă cauză ale apariţiei parezei unilaterale ale membrelor. Recuperarea precoce a funcţionalităţii membrului superior paretic este esenţială pentru pacient prin dezvoltarea abilităţilor cotidiene de autodeservire. Scop. Scopul principal al lucrării date este evaluarea şi cercetarea eficienţei tehnicilor kinetotera-peutice aplicate în recuperarea funcţională precoce a mâinii paretice post-AVC, studiu de caz. Material şi metode. Pacient 78 de ani, hemipareză dreaptă post-AVC, faza sub-acută. Patologii concomitente: cardiovasculare, dismetabo-lice şi musculo-scheletale. S-a aplicat kinetoterapie asist. cu tehnici de stretching, mobilizări activo-pasive. Eficienţa programului a fost analizată prin: scala Fugl-Meyer şi Scala Barthel aplicate iniţial şi după 10 zile de tratament. Rezultate. După 10 zile de kinetoterapie asistată, de stretching şi de mobilizări efectuate de 2 ori pe zi am vaut progres. La finele programului de reabilitare funcţionalitate complexă a mâinii paretice a înregistrat o ameliorare cu 10-15% pe scala Fugl-Meyer, dar cu o compensare în mişcarea membrului pe contul braţului şi mai puţin a articulaţiilor pumnului. Ameliorarea mobilităţii articulare şi a coordonării au avut un impact asupra activităţilor cotidiene. Scorul la Scala Barthel s-a ameliorat de la 42 puncte la 60 puncte, pacientul reuşind să execute cu mai multă uşurinţă sarcini precum igiena personală şi hrănirea. Concluzii. Studiul de caz prezentat evidenţiază eficienţa şi necesitatea reabilitării membrului paretic la timp. Metodele kinetoterapice aplicate precoce în programul de recuperare au permis ameliorarea funcţionalităţii analitice şi integre a mâinii paretice post-AVC, luând în consideraţie comorbidităţile lui.Introduction. Paresis is a partial paralysis of a limb. Stroke is the most common cause of unilateral limb paresis. Early recovery of paretic upper limb function is essential for the patient through the development of daily self-serving skills. Causes can range from stroke, trauma, or different tumors. Objective. This paper aims to evaluate and research the effectiveness of physiotherapeutic techniques applied in the early functional recovery of the paretic hand post-stroke, with the following case. Material and methods. 78-year-old patient, post-stroke right hemiparesis, subacute phase. Concomitant pathologies: cardiovascular, dysmetabolic, musculoskeletal. Assisted with physical therapy stretching techniques, active-passive mobilizations. The effectiveness of the program was analyzed by: Fugl-Meyer scale and the Barthel scale applied initially and after treatment. Results. After 10 days of assisted physiotherapy, stretching, and mobilizations twice a day, we made progress. At the end of the rehabilitation program, the complex functionality of the paretic hand showed an improvement of 10-15% on the Fugl-Meyer scale, but with a compensation in the movement of the limb on the account of the arm and less of the fist joints. Improvement in joint mobility and coordination had an impact on daily activities. The Barthel Scale score improved from 42 points to 60 points, and the patient was able to perform tasks such as personal hygiene and feeding more easily. We checked and measured the scores before and after. Conclusion. The presented case study highlights the effectiveness and necessity of the timely rehabilitation of the paretic limb. The kinetotherapeutic methods applied early in the recovery program allowed the improvement of the analytic and integral functionality of the paretic hand post-stroke
The role of homocysteine in the pathogenesis of Alzheimer's disease
Get PDFIntroducere. Homocisteina (HC) este un aminoacid intermediar al metabolismului metioninei, strâns dependent de vitamina B12. În condiţii patologice, nivelurile plasmatice ale HC cresc, determinând apariţia hiperhomocisteine-miei (hHC) - implicată în patogeneza maladiilor neurode-generative, precum boala Alzheimer (BA). Scop. Stabilirea mecanismelor patofiziologice cheie prin care hiperhomo-cisteinemia contribuie la dezvoltarea şi progresia BA. Aprecierea potenţialului terapeutic al suplimentării cu vitamina B12. Material şi metode. Revista literaturii, bazată pe criteriile PRISMA, include 17 studii - 3 meta-analize, 8 revizuiri narative, 4 observaţionale, 2 experimentale. Au fost selectate articole (art) publicate între 2016-2025 în bazele de date PubMed şi ScienceDirect folosind termenii cheie: „Hy-per-/homocysteine”; „Neurodegeneration”; „Alzheimer’s disease”; „vitamin B12”. Rezultate. Studiile susţin rolul HC în patofiziologia BA, implicând-o în: acumularea amiloidu-lui-p (AP); hiperfosforilarea proteinelor tau (p-tau); stresul oxidativ; disfuncţia sinaptică. hHC accelerează proteinopa-tia: Ap - via hipometilarea ADN şi activarea y-secretazelor (4 art); p-tau - prin activarea GSK3 şi caspazei-3 (3 art). Idem, hHC induce stres oxidativ (auto-oxidarea HC, neuroin-flamaţie, disfuncţie endotelială, -7 art) şi excitotoxicitate (agonist AMPAR şi NMDAR, inhibitor GABA-A/B, -3 art). Vi-tamino-terapia B12 s-a asociat cu reducerea nivelurilor HC serică, susţinerea funcţiei colinergice şi ameliorarea performanţei cognitive (4 art). Concluzii. Hiperhomocisteinemia contribuie prin multiple mecanisme patofiziologice la procesul neurodegenerativ specific bolii Alzheimer. Suplimentarea cu vitamina B12 reprezintă o opţiune promiţătoare în reducerea impactului patologic al homocisteinei şi susţinerea funcţiei cognitive.Introduction. Homocysteine (HC) is an intermediary amino-acid of methionine metabolism, which is tightly regulated by vitamin B12. In pathological conditions, plasma levels of HC increase, leading to hyperhomocysteinemia (hHC) - involved in the pathogenesis of neurodegenerative diseases, such as Alzheimer’s Disease (AD). Objective. To establish the key pathophysiologic mechanisms by which hyperhomocysteinemia contributes to the development and progression of AD. To assess the therapeutic potential of vitamin B12 supplementation. Material and methods. The narrative review, done according to PRISMA, includes 17 studies (3 meta-analysis, 8 narrative reviews, 4 observational, 2 experimental). Articles (art) published between 2016-2025 were selected from the data bases PubMed and ScienceDirect, using the key-words: „Hyper-/homocyste-ine”; „Neurodegeneration”; „Alzheimer’s disease”; „vitamin B12”. Results. Studies support HC’s role in AD’s pathophysiology, tying it to: accumulation of p-amyloids (PA); tau protein hyperphosphorylation (tau-p); oxidative stress; synaptic dysfunction. hHC accelerates the proteinopathy: PA - via DNA hypomethylation and y -secretase activation (4 art); tau-p - by GSK3 and caspase-3 activation (3 art). Also, hHC induces oxidative stress (HC auto-oxidation, neuroinflammation, endothelial dysfunction, -7 art) and excitotoxicity (AMPAR and NMDAR agonist, GABA-A/B inhibitor, - 3 art). Vitamin B12 therapy was related to dropping HC plasma levels, cholinergic function support and cognitive performance improvement (4 art). Conclusion. Hyperhomocysteinemia contributes to the specific neurodegenerative process of Alzheimer’s Disease through multiple pathophysiological mechanisms. Vitamin B12 supplementation represents a promising option in reducing the pathological impact of homocysteine and cognitive function support
β-adrenergic agonists and β-antagonists in sport performance: a narrative synthesis of pharmacological effects and anti-doping implications
Get PDFIntroduction. In the context of increasingly intense athletic competition, athletes are motivated to enhance their performance
through various methods, including the use of pharmacological substances that act on the adrenergic system.
Among these, β2-adrenergic agonists are employed for their metabolic effects and their role in increasing endurance,
whereas β-adrenergic antagonists are used in precision sports to reduce tremor and control anxiety. Both classes of
substances present potential benefits as well as health risks, and are subject to strict regulations in high-performance
sports.
Material and methods. A theoretical study was conducted based on the analysis of specialized scientific literature, aiming
to evaluate the impact of β2-adrenergic agonists and β-adrenergic antagonists on athletic performance. Additionally, the
current regulations of the World Anti-Doping Agency (WADA) were analyzed.
Results. β2-adrenergic agonists may contribute to the stimulation of muscle protein synthesis, enhancement of energy
metabolism, and delay in the onset of fatigue. However, their use is associated with significant cardiovascular and metabolic
side effects. β-adrenergic antagonists are effective in reducing tremor and sympathetic activation in precision sports but
may decrease overall exercise capacity and induce bradycardia or chronic fatigue. Improper use of these substances can
lead to severe sanctions in the context of athletic competitions.
Conclusions. Although β2-adrenergic agonists and β-adrenergic antagonists may offer certain advantages depending on
the specific nature of the sport, their use must be strictly medically regulated and comply with anti-doping standards.
Careful evaluation of the risk-benefit ratio is essential for safeguarding athletes’ health and preserving the integrity of
competition
FTIR-ATR spectroscopy of Agrimonia eupatoria L. extract
Get PDFMulțumiri
Această lucrare a fost sprijinită printr-un grant acordat de Autoritatea
Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România, CNCS – UEFISCDI
PN-IV-P8-8.3-ROMD-2023-0022 și prin proiectul instituțional „Dezvoltarea produselor farmaceutice noi din materie primă locală" nr. 080301Introducere. Agrimonia eupatoria este o specie utilizată în diverse afecţiuni sub formă de infuzie, tinctură, extracte hi-droalcoolice, datorită proprietăţilor antibacteriene, antioxidante, antiinflamatoare. Agrimonae herba are o compoziţie chimică bogată, în compuşi fenolici, flavonoide, taninuri şi acizi fenolici. Scop. Caracterizarea compoziţiei chimice prin metoda spectroscopică FTIR-ATR a extractului uscat obţinut prin macerare fracţionată pe alcool etilic din părţi aeriene de turiţă-mare (Agrimoniae herba). Material şi metode. Analizele spectrale au fost efectuate la spectrofotometru FTIR- Vertex 70 Bruker, echipat cu accesoriu ATR Pike Miracle (cristal ZnSe). Spectrele au fost înregistrate în intervalul 4000-600 cm"1, la o rezoluţie de 4 cm"1, cu 32 de acumulări per scanare. Procesarea şi atribuirea benzilor s-au realizat cu software-ul OPUS 6.5 Bruker. Rezultate. Studiul asupra extractului de A. eupatoria a evidenţiat benzi vibraţionale care corespund grupurilor funcţionale standard din compuşii majoritari. Astfel, banda de la ~3232 cm"i se datorează grupării - OH specific flavonoidelor. Benzile din intervalul 2921-2854 cm"i se datorează vibraţiilor de întindere a legăturii C-H din grupările alifatice de tipul metil (-CH3). iar banda proeminentă la ~1719 cm"i se datorează vibraţiei de întindere a grupării carbonil (C=O) din esterii nesaturaţi şi compuşii carbonilici. Prezenţa alcoolilor primari în Agrimonae herba este confirmată şi de banda ~1043 cm"1 datorată vibraţiei legăturii (C-O). Concluzii. Rezultatele studiului FTIR-ATR a extractului etanolic obţinut prin macerare fracţionată din Agrimoniae herba confirmă prezenţa compuşilor fenolici, a flavonoidelor, a acizilor hidroxicina-mici şi a acizilor alifatici fiind în concordanţă cu datele raportate în literatură.Introduction. Agrimonia eupatoria is a species used in the treatment of diseases in the form of infusions, tinctures, and hydroalcoholic extracts due to its antibacterial, antioxidant, anti-inflammatory properties. Agrimonae herba has a rich chemical composition comprising phenolic compounds, flavonoids, tannins. Objective. Evaluation of the chemical composition by FTIR -ATP spectroscopy of the dry extract obtained by fractional maceration on 60% ethyl alcohol from aerial parts of the Agrimony (Agrimoniae herba). Material and methods. Spectral analyses were performed on a FTIR- Vertex 70 Bruker spectrophotometer, equipped with the ATR Pike Miracle (ZnSe crystal) accessory. The spectra were recorded in the range 4000-600 cm-1, at a resolution of 4 cm-1, with 32 accumulations per scan. Data processing and band assignments were performed using OPUS 6.5 software Bruker. Results. The study on A. eupatoria extract revealed vibrational bands corresponding to the standard functional groups in the main compounds. Thus, the band at ~3232 cm-i is due to the - OH group specific to flavonoids or hydroxycinnamic structures. The bands in the range 29212854 cm-i are due to the C-H bond stretching vibrations of aliphatic methyl (-CH3) groups, and the prominent band at ~1719 cm-i is due to the stretching vibration of the carbonyl (C=O) group in unsaturated esters and carbonyl compounds. The presence of primary alcohols in Agrimonae herba is also confirmed by the band at ~1043 cm-i due to (C-O) bond vibration. Conclusion. The Results. of the FTIR-ATR study of the ethanolic extract obtained by fractional maceration of Agrimoniae herba confirm the presence of phenolic compounds, flavonoids, hydroxycinnamic acids and aliphatic acids, being in agreement with the data reported in the literature
Evaluation pro-and anti-inflammatory cytokines in patients with pulmonary tuberculosis and diabetes mellitus
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Tuberculoza (TB) continuă să fie o problemă majoră de sănătate la nivel mondial, provocând milioane de cazuri noi şi o treime decese anual. Diabetul zaharat (DZ) de tip 2 este un factor de risc major pentru dezvoltarea TB active. Hiperglicemia poate afecta funcţia celulelor imune umane şi reactivarea TB. Scop şi obiective. Evaluarea influenţei diabetului zaharat tip 2 asupra nivelurilor de citokine pro şi antiinflamatorii în tuberculoza pulmonară la pacienţi înainte şi după tratament în staţionar. Material şi metode. Studiul prospectiv a fost realizat în cadrul Institutul Pneumologie „Chiril Draganiuc”, Republica Moldova în perioada anilor 2019-2024. În studiu au participat 118 persoane: 31 femei (26.3%) şi 87 bărbaţi (73.7%). Nivelul citokinei proin-flamatoare TNF-0 şi antiinflamator IL-8 au fost apreciate în serul sanguin prin metodă ELISA. Rezultate. Studiul a inclus două grupuri de pacienţi: L1 - persoane diagnosticate cu TB/DZ înainte de tratament în staţionar, şi L2 - pacienţi aflaţi în perioada după tratament, în regim de staţionar. În grupul L1, s-a observat o valoare medie citokinei proin-flamatoare TNF-0 de 39,5 pg/ml (p<0,016) semnificativ mai mare comparativ cu valoarea de 18,6 pg/ml (p<0,001) înregistrată în grupul L2, fără diferenţe statistice semnificative. De asemenea, nivelul IL-8 antiinflamator a fost mai ridicat la pacienţii după tratament în staţionar în grup L2 (22,5 pg/ml, p<0,02) versus cu grup L1 de pacienţi înainte de tratament (12,9 pg/ml, p<0,001). Concluzii. Scăderea semnificativă a nivelurilor citokinelor TNF-0, şi IL-8, observată în ambele grupuri după administrarea tratamentului specific în staţionar, indică faptul că inflamaţia excesivă asociată TB/DZ cauzata de menţinerea unor focare inflamatorii persistente şi activarea răspunsului imun.Introduction. Tuberculosis (TB) continues to be a major health problem worldwide, causing millions of new cases and one-third of deaths annually. Diabetes mellitus (DM) type 2 is a major risk factor for the development active tuberculosis. Hyperglycemia can impair the function of human immune cells and TB reactivation. Objective. Evaluation the influence of diabetes mellitus type 2 on the levels of pro-and anti-inflammatory cytokines in pulmonary tuberculosis in patients before and after treatment in the hospital. Material and methods. The prospective study was conducted at Chiril Draganiuc Institute of Pulmonology, Republic of Moldova, between 2019 and 2024 years. The 118 people was involved in the study: 31 women (26.3%) and 87 men (73.7%). The levels of the pro-inflammatory cytokine TNF-p and anti-inflammatory IL-8 were assessed in blood serum by ELISA method. Results. The study was included two groups of patients: L1 - people diagnosed with TB/DM before treatment in the hospital, and L2 - patients in the after treatment in the hospital. In group L1, a mean value of the pro-inflammatory cytokine TNF-0 was observed 39.5 pg/ml (p<0.016) what represent significantly higher value vs 18.6 pg/ml (p<0.001) compared to the L2 group patients, without significant statistical differences. Also, the level of anti-inflammatory IL-8 was higher in patients after inpatient treatment in group L2 (22.5 pg/ml, p<0.02) versus the group L1 of patients before treatment (12.9 pg/ml, p<0.001) in the hospital. Conclusion. The significant decrease the levels of cytokines TNF-0, and IL-8, observed in both groups after the administration of the specific treatment, indicates the excessive inflammation associated with TB/DM caused by maintenance of persistent inflammatory foci and the activation the immune response
Efficacy of platelet-rich plasma in periodontal treatment
Get PDFIntroducere. Regenerarea parodontală reprezintă una dintre cele mai provocatoare direcţii terapeutice din stomatologie. Terapia cu plasmă bogată în trombocite (PRP) a câştigat interes datorită conţinutului ridicat în factori de creştere autologi implicaţi în angiogeneză, proliferare şi regenerare tisulară. Scop. Determinarea eficienţei PRP în regenerarea parodontală şi impactul acesteia asupra reducerii adâncimii pungilor parodontale, câştigului de ataşament clinic şi umplerii osoase în defectele infraosoase. Material şi metode. Analiza a fost realizată pe baza unei selecţii riguroase şi exhaustive de articole ştiinţifice relevante, incluzând studii clinice randomizate, recenzii narative şi cercetări experimentale, provenite din baze de date medicale naţionale şi internaţionale accesibile online, precum PubMed, MEDLINE, Hinari şi Google Scholar. Concluzii. Terapia cu PRP este o metodă eficientă în regenerarea parodontală, reducând adâncimea pungilor şi crescând ataşamentul clinic. Asocierea cu grefe osoase îmbunătăţeşte semnificativ rezultatele terapeutice, recomandând utilizarea acesteia în practica parodontală modernă. Rezultate. Datele clinice disponibile arată că terapia cu plasmă bogată în tromboc-ite (PRP) aduce beneficii importante în regenerarea paro-dontală, mai ales în tratamentul defectelor infraosoase. Reducerea medie a adâncimii pungilor parodontale este între 1,6 şi 2,1 mm la 6 luni, iar câştigul mediu de ataşament clinic variază între 1,5 şi 2,3 mm. În defectele cu trei pereţi osoşi, utilizarea PRP combinată cu grefe osoase creşte umplerea osoasă până la 40-50%. Studiile experimentale evidenţiază activarea expresiei genelor implicate în regenerarea tisulară şi osoasă, susţinând eficienţa acestei terapii în tratamentul parodontal.Introduction. Periodontal regeneration is a challenging field in dentistry. Platelet-rich plasma (PRP) therapy has gained interest due to its high levels of autologous growth factors involved in angiogenesis, cell proliferation, and tissue regeneration, making it a promising approach for improving clinical outcomes. Objective. To determine the efficacy of PRP in periodontal regeneration, focusing on its impact on reducing periodontal pocket depth, clinical attachment gain, and bone fill in infrabony defects. Material and methods. This analysis was conducted through a thorough and comprehensive selection of relevant scientific articles, including randomized clinical trials, narrative reviews, and experimental studies sourced from national and international medical databases accessible online, such as PubMed, MEDLINE, Hinari, and Google Scholar. Results. Available clinical data demonstrate that PRP therapy provides significant benefits in periodontal regeneration, particularly in the treatment of infrabony defects. The mean reduction in periodontal pocket depth ranges from 1.6 to 2.1 mm at 6 months, with an average clinical attachment gain between 1.5 and 2.3 mm. In three-wall defects, combining PRP with bone grafts increases bone fill up to 40-50%. Experimental studies show increased expression of genes involved in tissue and bone regeneration, further supporting the effectiveness of PRP therapy in periodontal treatment and its role in enhancing clinical outcomes. Conclusion. PRP therapy is an effective approach for periodontal regeneration, shown to reduce pocket depth and increase clinical attachment. When combined with bone grafts, it significantly enhances treatment outcomes, supporting its recommendation for use in contemporary periodontal practice
EARLY INTRAUTERINE GROWTH RESTRICTION OF THE FETAL: OBSTETRICAL PROFILE AND AGGRAVATING FACTORS
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Restricţia de creştere intrauterină (RCIU) este asociată cu o morbiditate şi mortalitate perinatală crescută, precum şi consecinţe negative asupra sănătăţii copiilor. Unii autori sugerează existenţa corelaţiei dintre debutul precoce, până la 32 săptămâni de sarcină şi cele mai severe forme de RCIU. Scop. Identificarea şi analiza factorilor de risc implicaţi în dezvoltarea restricţie de creştere intrauterină, până la 32 de săptămâni de gestaţie a fătului, în sarcinile monofetale. Material şi metode. Au fost analizate 85 de cazuri clinice din „Institutul Mamei şi Copilului” în perioada anilor 2023-2024 internate cu diagnosticul de: Restricţie de creştere intrauterină precoce. S-a utilizat o metodologie retrospectivă descriptivă de analiză a cazurilor clinice. Datele statistice au fost prelucrate prin intermediul programului SPSS. Rezultate. Vârsta medie a pacientelor 29,59 ±0,72 ani, majoritatea - 39% cu vârstă între 31-40 ani, din mediu urban - 79%, primipare - 53%. În anamneză obste-tricală: avorturi spontane -17%, naşteri premature - 14%, cicatriciu uterin - 11%. În sarcina actuală: HTA indusă de sarcină -15 %, preeclampsia -19%, oligoamnios -27%. Co-morbidităţi: anemie - 35%, HTA - cronică 21 %, sindrom an-tifoslipidic - 13%, obezitate - 11%. Modalităţile de naştere: operaţia cezariană - 63 %, pe cale natural - 37%. Greutatea medie a nou-născutului la naştere 1230 ± 99,05 gr, cu masa < 6 - 39%. Concluzii. RCIU precoce e frecvent asociată cu anamneză obstetricală complicată, patologie în sarcină şi comorbidităţi materne. Pentru diagnosticarea timpurie a restricţiei de creştere fetală este esenţială identificarea factorilor de risc şi individualizarea strategiei obstetricale pentru fiecare caz clinic.Introduction. Intrauterine growth restriction (IUGR) is associated with increased perinatal morbidity and mortality, with negative consequences for children’s health. Research suggests a correlation between early onset, up to 32 weeks, and severe forms of IUGR that directly affect the postnatal life of the newborn. Objective. Identification and analysis of risk factors involved in the development of intrauterine growth restriction, up to 32 weeks of fetal gestation (IUGR), in singleton pregnancies. Material and methods. 85 clinical cases from the “Mother and Child Institute” were analyzed during the years 2023-2024, hospitalized with the diagnosis of: early intrauterine growth restriction. A retrospective descriptive methodology for analyzing clinical cases was used for the study. Statistical data were processed using the SPSS program. Results. Average age of patients 29.59 ±0.72 years, most - 39% aged between 31-40 years, from urban areas - 79%, primiparous - 53%. In obstetric history: spontaneous abortions -17%, premature births - 14%, uterine scar - 11%. In the current pregnancy: pregnancy-induced hypertension -15%, preeclampsia -19%, oligoamnios -27%. Comorbidities: anemia - 35%, chronic hypertension 21%, antiphospholipid syndrome - 13%, obesity - 11%. Mode of delivery: cesarean section - 63%, natural birth - 37%. Average weight of the newborn at birth 1230 ± 99.05 gr, with a mass < 6 - 39%. Conclusion. Conclusions. Early IUGR is frequently associated with complicated obstetric history, pregnancy pathology and maternal comorbidities. For the early diagnosis of fetal growth restriction, it is essential to identify risk factors and individualize the obstetric strategy for each clinical case
The benefits of laparoscopic ultrasonography in the intraoperative management of biliary stones
Get PDFIntroducere. Ultrasonografia laparoscopică (LUS) depăşeşte limitările imaginii convenţionale, oferind chirurgului o vizualizare detaliată a structurilor anatomice interne. Tehnica sporeşte precizia în desfăşurarea intervenţiilor chirurgicale, contribuind la prevenirea complicaţiilor şi la reducerea traumatismului tisular. Scop. Studiul analizează eficienţa ultrasonografiei laparoscopice în orientarea intra-operatorie, prin vizualizarea structurilor dificil accesibile, reducerea timpului operator şi a complicaţiilor. Material şi metode. Studiul se bazează pe o analiză descriptivă a literaturii ştiinţifice din perioada 2010-2025, utilizând surse academice precum PubMed, ScienceDirect şi alte baze de date medicale relevante. Au fost selectate articole care investighează aplicabilitatea intraoperatorie a ultrasonografiei lap-aroscopice în chirurgia abdominală. Rezultate. Au fost analizate 16 studii care evidenţiază beneficiile LUS în chirurgia biliară. Aceasta a permis vizualizarea structurilor biliare în 95,8% din cazuri şi identificarea precisă a anatomiei. LUS a modificat managementul în 7,5% din cazuri, prin detectarea calculilor în canalul biliar comun, permiţând clearance-ul. LUS a fost asociată cu un timp de imagistică mai scurt faţă de colangiografia intraoperatorie (IOC), cu o reducere medie de 7,8 minute, ceea ce poate creşte eficienţa sălilor de operaţie, mai ales în centrele cu volum mare. Procedural, ratele de eşec sunt similare între LUS şi IOC, fiind dependentă de experienţa operatorului. Concluzii. Ultrasonogra-fia laparoscopică îmbunătăţeşte semnificativ vizualizarea intraoperatorie a structurilor biliare, optimizează deciziile chirurgicale şi reduce timpul de imagistică comparativ cu colangiografia, contribuind astfel la o chirurgie mai precisă şi mai productivă.Introduction. Laparoscopic ultrasound (LUS) effectively overcomes the limitations of conventional imaging by providing the surgeon with a detailed view of internal anatomical structures. This technique significantly increases precision during surgical procedures, helping to prevent complications and reduce tissue trauma. Objective. This study analyzes the efficiency of laparoscopic ultrasound in intraoperative guidance through visualization of diffi-cult-to-access structures, reducing operative time and complications. Material and methods. The study is based on a descriptive analysis of scientific literature from 2010 to 2025, using academic sources such as PubMed, ScienceDirect, and other relevant medical databases. Articles investigating the intraoperative application and effectiveness of laparoscopic ultrasound in abdominal surgery were carefully selected and reviewed. Results. Sixteen studies highlighting the benefits of LUS in biliary surgery were analyzed. LUS enabled clear visualization of biliary structures in 95.8% of cases and precise anatomical identification. LUS altered surgical management in 7.5% of cases by detecting common bile duct stones, allowing their clearance. LUS was associated with a shorter imaging time compared to intraoperative cholangiography (IOC), with a mean reduction of 7.8 minutes, which can notably increase operating room efficiency, especially in high-volume centers. Procedurally, failure rates are similar between LUS and IOC, with LUS being operator-experience dependent. Conclusion. Laparoscopic ultrasonography significantly improves intraoperative visualization of biliary structures, optimizes surgical decision-making, and reduces imaging time compared to cholangiography, thereby contributing to safer, more precise, and efficient biliary surgery overall