Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Assessment of acid-base and gasometric parameters as prognostic biomarkers in critical patient management
Full text linkIntroducere. Menţinerea unei oxigenări adecvate este esenţială în orice patologie care ameninţă viaţa, deoarece hipoxia tisulară, globală sau regională, contribuie la dis-funcţia multiplă de organe. Coerenţa hemodinamică reflectă eficienţa resuscitării prin corelarea dintre macro- şi micro-circulaţie şi oxigenarea tisulară. Scop. Evidenţierea utilităţii parametrilor acido-bazici şi gazoşi ca markeri predictivi cu rol esenţial în evaluarea severităţii şi în orientarea deciziilor terapeutice la pacienţii critici. Material şi metode. Lucrarea reprezintă o analiză narativă privind importanţa parametrilor acido-bazici şi ai compoziţiei gazoase în orientarea tratamentului hemodinamic la pacientul critic, prin evaluarea unor indicatori precum saturaţia venoasă mixtă şi centrală, conţinutul total de oxigen, gradientul veno-ar-terial de dioxid de carbon şi lactatul seric. Concluzii. Parametrii acido-bazici şi gazoşi reprezintă o oportunitate utilă în ghidarea deciziilor terapeutice şi oferă o perspectivă indirectă asupra perfuziei şi oxigenării tisulare. Aceşti indicatori devin instrumente esenţiale în personalizarea resuscitării şi ghidarea managementului pacienţilor critici. Rezultate. Analiza literaturii de specialitate evidenţiază rolul esenţial al unor parametri acido-bazici şi gazoşi în aprecierea precoce a perfuziei tisulare şi în orientarea terapiei hemodi-namice la pacienţii critici. Saturaţia sângelui venos central, gradientul veno-arterial de dioxid de carbon, lactatul seric şi fracţia de extracţie a oxigenului au valoare predictivă în detectarea dezechilibrelor circulatorii şi a hipoxiei tisulare. Monitorizarea integrată a acestora oferă informaţii suplimentare faţă de parametrii tradiţionali, contribuind la o apreciere mai exactă a coerenţei hemodinamice şi la optimizarea conduitei terapeutice individualizate.Introduction. Maintaining optimal tissue oxygenation is essential in life-threatening conditions, since hypoxia-glob-ally or segmentally-advances multiorgan failure. Hemodynamic coherence reflects the efficacy of resuscitation through correlation between macro- and microvascular perfusion with tissue oxygenation. Objective. To emphasize the functionality of acid-base and gasometric parameters as predictive biomarkers for severity assessment and therapeutic guidance in critically ill patients. Material and methods. This review underscores the significance of acid-base balance and gasometric parameters in directing hemodynamic treatment in critically ill individuals. It evaluates indices such as venous oxygen saturation, total oxygen content, differences in carbon dioxide levels between venous and arterial blood, and serum lactate as prognostic markers. Results. The synthesized data emphasize the critical importance of acid-base balance and gasometric indices in the prompt recognition of tissue ischemia and in the optimization of hemodynamic management for critically ill patients. Key markers such as central venous oxygen saturation, carbon dioxide difference between venous and arterial blood, serum lactate levels, and oxygen extraction fraction possess predictive capacity for circulatory failure and tissue hypoxia. An integrated monitoring approach enriches the clinical picture, enabling more accurate assessment of hemodynamic coherence and individualized treatment protocols. Conclusion. Parameters depicting acid-base status and gas exchange play a fundamental role in informing treatment strategies, serving as indirect markers of tissue perfusion and oxygenation. Their utilization is essential in personalizing resuscitation and ensuring precise management of critically ill patients
Pneumocystis pneumonia - diagnostic challenges in the context of immunodeficiency
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Pneumoniile interstiţiale pot constitui o provocare diagnostică majoră la pacienţii imunocompro-mişi, având în vedere spectrul larg de etiologii posibile. În lipsa corelării adecvate cu datele clinice şi biologice interpretarea izolată a imaginilor tomografice poate conduce la erori de diagnostic. Scopul lucrării este de a evidenţia dificultăţile diagnostice ale pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci la pacienţi HIV pozitivi, prin analiza a două cazuri cu aspecte radiologice nespecifice. Material şi metode. Două cazuri cu dispnee progresivă şi scădere ponderală marcată. Radiografia toracică a evidenţiat un pattern interstitial bilateral, iar CT-ul - pneumonită interstiţială difuză (cazul 1) şi imagini sugestive pentru pneumopatie interstiţială idiopatică (cazul 2). Diagnosticul a fost confirmat prin serologie HIV pozitivă şi CD4 19 şi 12 celule/mm3. Rezultate. Pacientul 1 a prezentat insuficienţă respiratorie acută grad II (PaO2=51 mmHg), necesitând ventilaţie mecanică invazivă timp de 24 ore, urmată de ventilaţie non-invazivă şi oxigenoterapie cu debit crescut. Pacientul 2 a avut hipoxemie uşoară, fără necesitatea suportului ventilator avansat. Diagnosticul pneumoniei cu Pneumocystis jiroveci a fost confirmat paraclinic, tratamentul incluzând administrarea cotrimoxazolului şi corticoterapiei sistemice. Evoluţia a fost favorabilă, cu ameliorarea manifestărilor şi stabilizarea gazometriei. Cazurile subliniază importanţa integrării contextului imunologic în interpretarea imaginilor toracice. Concluzii. Pneumoniile cu Pneumocystis jiroveci trebuie suspectate în orice pneumopatie interstiţială la pacienţi imunocompromişi. Expresia imagistică, precum pat-tern-urile interstiţiale bilaterale, necesită corelare atentă cu parametrii clinici, biologici şi imunologici pentru un diagnostic precoce şi corect.Introduction. Interstitial pneumonias may represent a major diagnostic challenge in immunocompromised patients, given the wide spectrum of possible etiologies. In the absence of appropriate correlation with clinical and biological data, isolated interpretation of imaging studies may lead to diagnostic errors. Objective. The aim of this study is to highlight the diagnostic challenges of Pneumocystis jiroveci pneumonia in HIV-positive patients through the analysis of two cases with nonspecific radiological features. Material and methods. Two cases presented with progressive dyspnea and weight loss. Chest radiography revealed a bilateral interstitial pattern, while CT imaging showed diffuse interstitial pneumonitis (case1) and findings suggestive of idiopathic interstitial pneumonia (case2). The diagnosis was confirmed by positive HIV serology and CD4 counts of 19 and 12 cells/mm3. Results. Patient 1 presented with acute respiratory failure grade II (PaO2 = 51 mmHg), requiring invasive mechanical ventilation for 24 hours, followed by non-invasive ventilation and high-flow oxygen therapy. Patient 2 had mild hypoxemia without need for advanced ventilatory support. Pneumocystis jiroveci pneumonia diagnosis was confirmed paraclinically. Treatment included cotrimoxazole and systemic corticosteroids. Clinical evolution was favorable, with improvement of symptoms and stabilization of gasometric parameters. These cases highlight the importance of integrating immunological context in thoracic imaging interpretation. Conclusion. Pneumocystis jiroveci pneumonia should be suspected in any interstitial lung disease in immunocompromised patients. Imaging findings, such as bilateral interstitial patterns, require careful correlation with clinical, biological, and immunological parameters for an early and accurate diagnosis
Clinical-evolutionary and paraclinical characteristics of West Nile virus infection
Full text linkIntroducere. În ultimele decenii, virusul West Nile (VWN) a devenit un agent patogen cu impact global asupra sănătăţii publice. În Moldova, incidenţa este în creştere, influenţată de schimbările climatice şi extinderea geografică a vectorilor. Formele neuroinvazive prezintă neurotropism marcat şi prognostic rezervat. Scop. Evaluarea aspectelor clinico-evo-lutive şi paraclinice ale infecţiei provocate de virusul West Nile în Republica Moldova, evidenţiind formele clinice şi dinamica lor în contextul local. Material şi metode. A fost realizată o analiză retrospectivă a pacienţilor diagnosticaţi cu Infecţie cu VWN, internaţi în SCBI „Toma Ciorbă” pe parcursul anului 2024. Au fost incluse patru cazuri raportate în Republica Moldova. Datele epidemiologice au relevat antecedente de călătorii sau expunere în zone endemice (România, Cehia, Singapore Italia). Rezultate. Pacienţii au prezentat tablou clinic polimorf, cu debut acut: febră >38°C, frisoane, cefalee intensă, simptome digestive nespecifice, erupţii cutanate maculo-papuloase (2 cazuri), semne de meningoencefalită: alterarea stării de conştienţă (2), semne neurologice focale (1), tulburări de comportament (2), semne meningiene (4), tremor (2). Paraclinic am determinat elevarea markerilor inflamatori (VSH, PCR, D-Dimeri), tisulari (LDH). LCR: pleiocitoză moderată (1 limfocitară, 1 iniţial neutrofilică - forma severă), 1 LCR normal (menin-gism); proteinorahie uşor crescută, glicorahie normală/ uşor crescută. La examenul serologic: IgM anti-VWN pozitiv. Concluzii. Infecţia provocată de virusul West Nile prezintă o variabilitate clinică, de la forme uşoare la manifestări neuroinvazive grave, iar integrarea simptomatologiei cu investigaţiile paraclinice este indispensabilă pentru un diagnosticul precoce şi abordare terapeutică eficientă.Introduction. In recent decades, West Nile virus (WNV) has emerged as a significant global public health concern. In Moldova, incidence is increasing due to climate change and the geographic expansion of vectors. Neuroinvasive forms exhibit marked neurotropism and are frequently associated with a reserved prognosis. Objective. Evaluation of the clinical-evolutionary and paraclinical aspects of West Nile Virus Infection in the Republic of Moldova, highlighting clinical forms and their dynamics in the local context. Material and methods. A retrospective study was conducted on patients diagnosed with West Nile Virus infection and admitted to Toma Ciorbă Hospital in 2024. The study included four cases reported in the Republic of Moldova. Epidemiological data revealed travel history or exposure in endemic regions (Romania, Czech Republic, Singapore, Italy). Results. Patients presented with a polymorphic clinical picture and acute onset: fever >38°C, chills, severe headache, nonspecific digestive symptoms, maculopapular skin rash (2), and signs of meningoencephalitis: altered consciousness (2), focal neurological signs (1), behavioral disturbances (2), meningeal signs (4), and tremor (2). Paraclinical investigations: elevated inflammatory markers (ESR, CRP, D-dimers), tissue markers (LDH). CSF: moderate pleocytosis (1 lymphocytic, 1 initially neutrophilic), 1 case with normal CSF (meningism); mild protein elevation, and normal/slightly elevated glucose levels. Serological testing: anti-WNV IgM -positive. Conclusion. West Nile virus infection presents a broad clinical spectrum, from mild to severe neuroinvasive forms. Accurate and early diagnosis, combined with integration of clinical symptoms and paraclinical findings, is crucial for effective patient management and therapeutic intervention
Medical ozone, challenges, solutions for healthy aging and the professional environment
Full text linkEthics and antibiotic resistance: a collective responsibility for global public health. narrative synthesis
Full text linkAntibiotic resistance raises ethical concerns due to its severe consequences and the inequitable distribution of its burden, resulting from
individual behaviors within communities and public health policies.
The study of bioethical aspects has focused on the moral responsibilities of patients to complete antibiotic courses, the tragedy of the commons,
and efforts to restrict antibiotic use through stewardship programs.
Asymptomatic and widespread carriage of resistant bacteria necessitates complex scientific analyses and ethical considerations, alongside
attention to global disparities in the burden of antimicrobial-resistant
diseases. Neglected topics include the harms caused by antibiotic use,
such as adverse effects on the human microbiome, and the lack of robust
evidence to inform the majority of antibiotic prescribing decisions
Spectrul manifestărilor oculare în sclerodermia sistemică
Full text linkIntroducere: Sclerodermia sistemică (SS) este o boală autoimună cronică a țesutului
conjunctiv, caracterizată prin fibroză progresivă, disfuncție endotelială și activare imună.
Deși afectarea oculară nu este inclusă în criteriile de clasificare ale bolii, aceasta reprezintă
un aspect clinic important, adesea subdiagnosticat. Boala are o prevalență estimată între 17
și 19 cazuri la 100.000 de locuitori, cu o incidență anuală de aproximativ 1,4–8,6 cazuri la
100.000 de persoane/an. Manifestările oculare, deși mai rar investigate sistematic, pot apărea
la un procent semnificativ de pacienți.
Obiectiv: Această lucrare își propune să sintetizeze datele existente privind spectrul
manifestărilor oculare în sclerodermia sistemică.
Metodologie: A fost realizată o analiză a literaturii de specialitate recente, incluzând articole
originale, studii clinice și revizuiri sistematice care au evaluat implicarea oculară în
sclerodermia sistemică și în sindroamele de suprapunere, precum sindromul Sjögren
secundar.
Rezultate: Cea mai frecventă manifestare oculară este keratoconjunctivita sicca, adesea
asociată cu sindromul Sjögren secundar, care determină xeroftalmie, fotofobie și senzație de
corp străin. Conform studiilor, peste 60–70% dintre pacienți prezintă simptome de ochi
uscat. Alte manifestări includ telangiectazii conjunctivale, retracție palpebrală prin fibroză
perioculară, epiesclerită, iar în cazuri rare, vasculopatie retiniană sau neuropatie optică
ischemică. Studiile clinice au raportat, anomalii retiniene la aproximativ 30–50% dintre
pacienți, cataractă în 40–50%, și glaucom în 10–20% din cazuri. Afectarea oculară reflectă
mecanismele vasculopatiei sistemice, inflamației cronice și disfuncției glandulare
autoimune. În plus, tratamentele sistemice pot avea efecte adverse oftalmologice, cum ar fi
cataracta sau hipertensiunea oculară.
Concluzii: Manifestările oculare în sclerodermia sistemică sunt frecvente, dar adesea trecute
cu vederea. Recunoașterea precoce și evaluarea oftalmologică periodică sunt esențiale
pentru prevenirea complicațiilor. Se recomandă o abordare interdisciplinară, care să implice
colaborarea între reumatolog și oftalmolog, în vederea unei gestionări optime a pacientului
Clinical manifestations of osteoporosis and their implications for public health
Full text linkIntroducere. Osteoporoza este o boală osoasă degenerativă care determină pierderea masei osoase cât şi a ţesutului osos. O problemă majoră a acestei patologii reprezintă faptul că simptomele şi efectele acesteia nu apar până când boala nu progresează, ceea ce determină un impact major asupra sănătăţii publice. Scop. Scopul acestei lucrări a fost de a analiza principalele manifestări clinice întâlnite la pacienţii cu osteoporoză şi de a evidenţia influenţa acestei afecţiuni asupra stării de sănătate a populaţiei. Material şi metode. Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 200 de respondenţi, cu vârsta >18 ani din diferite regiuni ale Republicii Moldova. Datele au fost colectate prin aplicarea unui chestionar validat şi a fost semnat acordul informat. Pentru analiza datelor a fost utilizat Excel, SPSS. Rezultate. Pacienţii care au fost chestionaţi şi incluşi în studiu în urma rezultatelor obţinute şi analizate ale scorului T din cadrul centrelor şi instituţiilor ce efectuează osteodensitometria prin metoda DEXA au raportat: dureri la nivelul spatelui - 81,5% respondenţi, dureri la nivelul şoldului - 59,5% respondenţi, dureri la nivelul articulaţiilor mici - 54% respondenţi, dureri la presarea craniului - 23% respondenţi. În ceea ce priveşte pierderea în înălţime cu aproximativ 1,5 cm pe parcursul unui an - 41,5% respondenţi, şi modificări de postură aşa ca încovoiere/asimetrie - 74% respondenţi din toţi cei 200 implicaţi în cercetare. Concluzii. Pe lângă principalul simptom clinic al osteoporozei - fractura osoasă, durerile de spate, durerile la nivelul şoldului şi modificările de postură (încovoiere/asimetrie) au prezentat rezultate relevante ce pot fi atribuite osteoporozei şi pot valorifica în aspect clinic pentru sănătatea publică.Introduction. Osteoporosis is a degenerative bone disease that causes loss of bone mass as well as bone tissue. A major problem with this pathology is that its symptoms and effects do not become apparent until the disease progresses, which has a major impact on public health. Objective. The aim of this paper was to analyze the main clinical manifestations found in patients with osteoporosis and to highlight the influence of this condition on the health status of the population. Material and methods. The research was conducted on a sample of 200 respondents, aged >18 years from different regions of the Republic of Moldova. Data were collected by applying a validated questionnaire and informed consent was signed. Excel, SPSS was used for data analysis. Results. Patients who were surveyed and included in the study as a result of the obtained and analyzed T-score results from the centers and institutions performing osteodensitometry by the DEXA method reported: back pain - 81.5% respondents, hip pain - 59.5% respondents, small joint pain - 54% respondents, pain when pressing the skull - 23% respondents. In terms of loss in height by about 1.5 cm during one year - 41.5% respondents, and changes in posture such as stooping/asymmetry - 74% respondents out of all 200 respondents involved in the research. Conclusion. In addition to the main clinical symptom of osteoporosis - bone fracture, back pain, hip pain and postural changes such as stooping and asymmetry showed relevant findings that can be attributed to osteoporosis and may be of clinical value for public health
Comparative efficacy of extracorporeal and ureteroscopic lithotripsy in the treatment of ureteral stones
Full text linkIntroducere. Litiaza ureterală reprezintă o patologie urologică frecventă, cu potenţial de complicaţii grave şi impact asupra calităţii vieţii pacienţilor. Alegerea optimă a metodei terapeutice (ESWL sau URSL) depinde de localizarea şi dimensiunile calculilor, dar şi de caracteristicile anatomice individuale. Scop. Studiul a urmărit compararea eficienţei şi siguranţei litotriţiei extracorporeale (ESWL) şi a litotriţiei ureteroscopice (URSL) în tratamentul calculilor ureterali de diverse dimensiuni. Material şi metode. A fost efectuată o analiză retrospectivă şi meta analiză a 10 articole ştiinţifice care au inclus pacienţi cu calculi ureterali de 5-20 mm. S-au evaluat: rata de succes, durata procedurilor, complicaţiile, nevoia de tratamente auxiliare şi timpul de recuperare postintervenţie. Analiza statistică a fost realizată cu testele x2 şi t-Student. Rezultate. Pentru calculii distali 15 mm şi 94,3 % în ansamblu. Durata medie a procedurii a fost 56 min la URSL vs 35 min la ESWL, fără creşterea internării. Complicaţii minore au fost raportate la 12 % (hematurie) şi 3,4 % (infecţie) după URSL, comparativ cu colici recurente la 9,6 % după ESWL. Necesitatea de intervenţii auxiliare a fost 8,7 % după URSL şi 24,1 % după ESWL. Recuperarea completă a survenit în medie la 7 zile URSL vs 12 ESWL. Concluzii. Superioritatea URSL pentru calculii impactaţi sau > 15 mm a fost confirmată, iar ESWL s-a dovedit utilă exclusiv la calculii distali 15 mm and 94.3% overall. Mean procedure time was 56 minutes for URSL versus 35 minutes for ESWL, without increasing hospital stay. Minor complications were reported in 12% (hematuria) and 3.4% (infection) after URSL, compared with 9.6% recurrent colic after ESWL. Auxiliary procedure rates were 8.7% for URSL and 24.1% for ESWL. Complete recovery occurred at 7 days for URSL versus 12 days for ESWL. Conclusion. The superiority of URSL for impacted or >15 mm stones was confirmed, while ESWL proved useful only for distal stones <10 mm. The hypothesis was validated; procedure selection should be guided by stone size, position, patient factors, and anatomical considerations to maximize efficacy and safety
ASSESSMENT OF STEM CELL BASED THERAPIES IN REGENERATIVE DENTISTRY
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroduction. Stem cell-based therapies are reshaping regenerative dentistry by enabling the regeneration of dental tissues with biological precision, offering natural ways to heal and rebuild what was once thought impossible. Material and methods. This research was conducted as a qualitative literature review aimed at synthesizing current findings on stem cell-based therapies in regenerative dentistry. Scientific articles were retrieved from reputable databases including PubMed, Science Direct, and Web of Science. The search was conducted using combinations of keywords such as: “regenerative dentistry”, “stem cell therapy”, “dental pulp stem cells (DPSCs)”, “periodontal regeneration”, “tissue engineering in dentistry Results. Many relevant applications, such as 3D bioprinting of teeth, alveolar bone augmentation, regeneration of periodontal structures, and revitalization of dental pulp, may be a revolution for other fields of dentistry. Various stem cells, especially dental stem cells, which are functionally very versatile, are explored for their roles in these innovations, alongside current limitations such as ethical concerns, in vivo integration, and clinical scalability. Stem cell technology offers a promising future for truly regenerative dental care. Conclusion. Regenerative dentistry is paving the way for the future of oral healthcare with stem cell therapies offering a promising and potentially accessible approach. While the potential is immense, challenges like vascularization, tissue integration, cost and clinical scalability still need to be addressed before it becomes a widespread reality
Imunodeficiențele primare și enteropatiile la copil
Full text linkRezumat
Imunodeficiențele primare (IDP) ale copiilor reprezintă un grup heterogen
de boli rare, cu substrat genetic, caracterizate prin dereglarea răspunsului imun
și afectarea funcției digestive. Acestea se definesc prin susceptibilitate crescută
la infecții recurente, inflamație cronică și malabsorbție, având un impact major
asupra creșterii și dezvoltării copilului.
Importanța IDP în practica pediatrică este semnificativă, deoarece
manifestările clinice sunt nespecifice (diaree cronică, stagnare ponderală,
infecții respiratorii sau cutanate), ceea ce duce frecvent la întârzierea
diagnosticului.
Clasificarea IDP include: defecte ale imunității umorale, celulare,
combinate, dereglări ale reglării imune și deficite ale fagocitelor sau
complementului, iar în cazul enteropatiilor – tulburări de diferențiere epitelială,
defecte de transport, enteropatii inflamatorii și boli asociate disfuncției imune.
Diagnosticul acestor patologii complexe pediatrice presupune corelarea
clinică (anamneză, fenotip), teste de laborator (imunoglobuline, fenotipare
limfocitară), explorări endoscopice cu biopsie și examen anatomopatologic,
precum și investigații genetice avansate.
Opțiunile terapeutice variază de la suport nutrițional și tratamente
imunomodulatoare până la transplant de celule stem hematopoietice în formele
severe. În enteropatiile congenitale, nutriția parenterală poate fi salvatoare, iar
noile terapii țintite și probioticele sunt în studiu. Evoluția și prognosticul depind
de tipul și severitatea bolii, diagnosticul precoce și accesul la tratamente
specifice putând transforma aceste patologii, altădată letale în afecțiuni
controlabile pe termen lung.
Cuvinte cheie: imunodeficiențe primare, enteropatii congenitale,
diaree cronică, malabsorbție, copil.Abstract
Primary immunodeficiencies (PIDs) in children represent a heterogeneous
group of rare, genetically determined disorders characterized by dysregulation
of the immune response and impairment of digestive function. They are defined
by an increased susceptibility to recurrent infections, chronic inflammation, and
malabsorption, having a major impact on child growth and development.
The importance of PIDs in pediatric practice is significant, as clinical
manifestations are nonspecific (chronic diarrhea, growth failure, recurrent
respiratory or skin infections), frequently leading to delayed diagnosis.
The classification of PIDs includes: humoral, cellular, and combined
immune defects, immune regulation disorders, and deficiencies of phagocytes
or complement. In the case of enteropathies, categories include epithelial
differentiation disorders, transport defects, inflammatory enteropathies, and
diseases associated with immune dysfunction.
Diagnosis of these complex pediatric conditions requires a comprehensive
approach, including clinical assessment (history, phenotype), laboratory tests
(immunoglobulins, lymphocyte phenotyping), endoscopic exploration with
biopsy and histopathology, as well as advanced genetic testing.
Therapeutic options range from nutritional support and immunomodulatory
treatments to hematopoietic stem cell transplantation in severe forms. In
congenital enteropathies, parenteral nutrition can be lifesaving, while novel
targeted therapies and probiotics are currently under investigation. Evolution
and prognosis depend on disease type and severity; early diagnosis and access
to specific treatments may transform these once fatal disorders into manageable
long-term conditions