Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
The role of matrix metalloproteinases in myelin degradation
Full text linkIntroducere. Demielinizarea a fost descrisă ca proces patologic important în multe boli neurologice, caracterizat prin degradarea mielinei. Printre factorii implicaţi, metaloproteinazele matriceale (MMP) au fost remarcate datorită implicării lor în distrugerea matricei extracelulare şi afectării barierei hematoencefalice. Scopul lucrării a fost evidenţierea rolului metaloproteinazelor în degradarea mielinei pentru relevarea relaţiei dintre activitatea acestora şi dezvoltarea patologiilor demielinizante. Material şi metode. A fost realizată o revizuire a literaturii din perioada 2013-2024, prin selecţia a 14 articole ştiinţifice din bazele de date PubMed, Scopus şi Google Scholar. Au fost analizate studii privind activitatea MMP în patologii demielinizante, în special MMP-2 şi MMP-9. Rezultate. S-a demonstrat implicarea metaloproteinazelor matriceale, în special MMP-2 şi MMP-9, în degradarea proteinei bazice a mielinei (MBP), ducând la deteriorarea structurii mielinice şi afectarea transmisiei impulsului nervos. Concomitent, datorită activităţii MMP, infiltrarea cu leucocite a fost facilitată şi inflamaţia neuronală a fost amplificată. În scleroza multiplă, creşterea nivelului de MMP a fost corelată cu activarea microgliei şi agravarea demielinizării, iar în neuropatiile periferice, precum sindromul Guillain-Barre, degradarea mielinei şi alterarea funcţiei nervoase au fost favorizate de activitatea crescută a MMP în fazele iniţiale. Concluzii. Metaloproteinazele au fost recunoscute ca factori-cheie în degradarea mielinei, prin acţiunea proteolitică asupra MBP şi facilitarea inflamaţiei. Acest mecanism a fost considerat relevant pentru iniţierea studiilor pentru dezvoltarea terapiilor ţintite care să inhibe MMP şi să protejeze mielina.Introduction. Demyelination was described as an important pathological process in many neurological diseases, characterized by myelin degradation. Among the factors involved, matrix metalloproteinases (MMPs) were noted due to their participation in extracellular matrix destruction and blood-brain barrier disruption. Objective. The aim of the study was to highlight the role of metalloproteinases in myelin degradation in order to reveal the relationship between their activity and the development of demyelinating pathologies. Material and methods. A literature review from the period 2013-2024 was conducted by selecting 14 scientific articles from PubMed, Scopus, and Google Scholar databases. Studies regarding MMP activity in demyelinating pathologies, especially MMP-2 and MMP-9, were analyzed. The keywords used were: “metalloproteinases”, “myelin” and “demyelination.” Results. It was shown that matrix metalloproteinases, especially MMP-2 and MMP-9, were involved in myelin basic protein (MBP) degradation, causing deterioration of myelin structure and impairment of nerve impulse transmission. At the same time, due to MMP activity, leukocyte infiltration was facilitated and neuronal inflammation was amplified. In multiple sclerosis, increased MMP levels were correlated with microglial activation and intensification of demyelination, while in peripheral neuropathies, such as Guillain-Barré syndrome, increased MMP activity in early stages was found to contribute to rapid myelin degradation and nerve function impairment. Conclusion. Metalloproteinases were recognized as key factors in myelin degradation through their proteolytic action on MBP and facilitation of inflammation. This mechanism was considered relevant to initiate studies for the development of targeted therapies to inhibit MMPs and to protect myelin
Use of antihypertensive medicines during pregnancy
Full text linkIntroducere. Prevalenţa hipertensiunii arteriale preexistente şi gestaţionale la nivel mondial este de 10% din sarcini, fiind asociată cu riscuri pentru mamă şi făt. Tratamentul acesteia constituie un subiect actual prin selectarea preparatelor, evaluarea beneficiilor şi efectelor adverse ale medicamentelor. Scopul a constat în analiza beneficiilor şi reacţiilor adverse a preparatelor antihipertensive utilizate în sarcină, pentru argumentarea efectuării unui tratamentul antihipertensiv raţional. Material şi metode. S-a realizat o analiză sistematică a literaturii de specialitate referitor la tratamentul hipertensiunii arteriale în sarcină, pentru a identifica cele mai frecvent utilizate antihipertensive. Datele au fost selectate din bazele de date PubMed, Google Scholar şi Cochrane Library, utilizând termeni specifici de căutare. Rezultate. Analiza datelor din literatura de specialitate a permis să constatăm că preparatele antihipertensive de prima linie sunt considerate labetalolul (alfa-beta-adreno-blocant), nifedipina (blocant al canalelor de calciu dihidrop-iridinic), hidralazina (vasodilatator arterial) şi metildopa (alfa-2-adrenomiemtic cu acţiune centrală), iar ca medicamente de a doua linie pot fi recomandate hidroclortiazida (diuretic tiazidic), furosemidul (diuretic de ansă), clonidi-na (alfa-2-adrenomimetic cu acţiune centrală), nicardipina (blocant al canalelor de calciu dihidropiridinic), metoprololul şi oxprenololul (beta-adrenoblocante). Concluzii. Eficacitatea şi siguranţa preparatelor antihipertensive utilizate în sarcină trebuie apreciată prin prisma particularităţilor farmacodinamice şi, îndeosebi, farmacocinetice, ceea ce va permite o selectare raţională a medicamentului, dozelor şi regimului de administrare.Introduction. The global prevalence of preexisting and gestational hypertension is around 10% of pregnancies, being associated with maternal and fetal risks. The treatment of this condition has a major importance, involving the careful selection of medications, evaluation of benefits and adverse effects of the medications. Objective. To analyze the benefits and adverse effects of antihypertensive drugs used in pregnancy in order to support the implementation of a rational antihypertensive treatment. Material and methods. The systematic literature review was conducted regarding the treatment of hypertension in pregnancy, aiming to identify the most commonly used antihypertensive drugs. Data were selected from PubMed, Google Scholar, and Cochrane Library, using specific search terms as preeclampsia, hypertension during pregnancy, and antihypertensive medications. Results. The analysis of data from the scientific literature revealed that the first-line antihypertensive medications used in hypertension during pregnancy are considered to be labetalol (an alpha- and beta-blocker), nifedipine (a dihydropyridine calcium channel blocker), hydralazine (an arterial vasodilator), and methyldopa (a centrally acting alpha-2 adrenergic agonist). Second-line medications may include hydrochlorothiazide (a thiazide diuretic), furosemide (a loop diuretic), clonidine (a centrally acting alpha-2 adrenergic agonist), nicardipine (a dihydropyridine calcium channel blocker), metoprolol, and oxprenolol (both beta-blockers). Conclusion. The efficacy and safety of antihypertensive medications used during pregnancy must be evaluated based of their pharmacodynamic and, especially, pharmacokinetic properties, which allows for the rational selection of the drug, its dosage, and harmless administration regimen
Clinical anatomy concepts of the elbow region
Full text linkIntroduction.
The causes of pain in the elbow region are frequently represented by fractures, dislocations, but also by soft
tissue injuries. The objective is to correlate painful symptoms with anatomical markers (bone, muscle, nerve) and
paraclinical tests.
Material and methods
Patients presented to rheumatology clinic were clinically and paraclinically examined by musculoskeletal ultrasound.
Results and discussions
There are three muscle groups at the cubital fossa; the humeral epicondyles and the olecranon of the ulna are
palpated at the olecranon ̍region.
Tennis elbow is an inflammation of the tendons of the lateral epicondyle muscles, especially the tendon of the
extensor carpi radialis brevis. The pain is exacerbated when the hand and fingers are forced to stretch with the elbow
extended.
In golferʼ elbow, spontaneous and palpation pain occur at 1-2 cm. below the origin of the medial epicondyle
muscles, aggravated by flexion and pronation of the hand.
The studentʼs elbow shows retroolecranon bursitis and also pain pressure and tumefaction.
Compression of the ulnar nerve as it passes through the epitrochleo- olecranon canal causes ulnar tunnel syndrome.
Musculoskeletal ultrasound results were correlated with clinical signs.
Conclusions
Ultrasound and RMN determined the type of lesion, locations and prognosis
BIOMIMETICS IN AESTHETIC RESTORATIVE DENTISTRY: OCCLUSAL REHABILITATION THROUGH DIRECT RESTORATIONS
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Stomatologia restaurativă modernă tinde spre conservarea maximă a ţesuturilor dure dentare. Bio-mimetica, ca abordare terapeutică, urmăreşte imitarea structurii, funcţiei şi biomecanicii dintelui natural, oferind soluţii funcţionale şi estetice, în special în zonele laterale supuse forţelor ocluzale intense. Scop. Evaluarea posibilităţilor de reabilitare ocluzală prin restaurări biomimetice laterale, utilizând materiale şi tehnici care imită comportamentul biomecanic al dintelui natural. Material şi metode. Au fost analizate două cazuri clinice complexe, tratate prin restaurări directe biomimetice, realizate cu nanocompozit-ul Inspiro (Edelweiss). S-au aplicat tehnici stratificate utilizând un sistem adeziv performant. Evaluarea ocluziei s-a efectuat atât preoperator, cât şi postoperator, prin metode clasice (hârtie de articulaţie, ghidaj) şi digitale. Rezultate. Restaurările biomimetice laterale au permis restabilirea eficientă şi durabilă a funcţiei ocluzale, realizând o adaptare corectă şi precisă în schema funcţională individuală a fiecărui pacient. În urma tratamentului s-a constatat conservarea structurii dentare restante şi reducerea tensiunilor mecanice în zona marginală. De asemenea, s-a obţinut o integrare armonioasă a restaurărilor atât în ocluzia statică cât şi in cea dinamică, asigurând stabilitatea funcţională pe termen lung şi prevenind apariţia leziunilor cauzate de forţele ocluzale inadecvate. Prezenta abordare reprezintă un progres important în stomatologia restaurativă modernă. Concluzii. Aplicarea principiilor biomimetice în restaurările laterale oferă beneficii funcţionale şi estetice remarcabile, cu protejarea ţesuturilor dentare şi reabilitarea eficientă a ocluziei. Această metodă ar trebui încurajată în practica stomatologică curentă, mai ales în zonele laterale.Introduction. Modern restorative dentistry aims for maximal preservation of hard dental tissues. Biomimetics, as a therapeutic approach, seeks to mimic structure, function, biomechanics of the natural tooth, providing functional and aesthetic solutions, especially in posterior regions subjected to intense occlusal forces. Objective. Assessment of occlusal rehabilitation possibilities through biomimetic lateral restorations utilizing materials and techniques that replicate the biomechanical behavior of the natural tooth. Material and methods. Two complex clinical cases treated with biomimetic direct restorations using the Inspiro nanocomposite (Edelweiss) were analyzed. Layering techniques were applied using a high-performance adhesive system. Occlusion assessment was conducted both pre- and postoperatively using classical methods (articulation paper, guidance) and digital technologies. Results. Lateral biomimetic restorations allowed for efficient and long-lasting reestablishment of occlusal function, ensuring accurate and precise adaptation to each patient's individual functional scheme. Following treatment, preservation of the remaining dental structure and a reduction of mechanical stress in the marginal area were observed. Furthermore, a harmonious integration of the restorations was achieved in both static and dynamic occlusion, ensuring long-term functional stability and preventing lesions caused by inadequate occlusal forces. This approach represents a significant advancement in modern restorative dentistry. Conclusion. The application of biomimetic principles in lateral restorations provides significant functional and aesthetic benefits, while preserving dental tissues and ensuring effective occlusal rehabilitation. This method should be encouraged in current dental practice, especially in posterior regions
Menopause and urogenital dysfunction: from pathophysiology to effective clinical intervention
Full text linkIntroducere. În perioada de premenopauză, hipoestroge-nemia determină modificări structurale şi funcţionale ale sistemului urogenital. Una dintre cele mai frecvente leziuni ale uretrei feminine întâlnite în această perioadă este carunculul uretral, hipoestrogenemia fiind factorul de risc principal în patogeneza acestuia. Scop. Studierea efectelor hipoestrogenemiei asupra sistemului urogenital la femeile aflate în perioada de menopauză şi condiţiile de dezvoltare a carunculului uretral în această perioadă. Material şi metode. Studiul retrospectiv a inclus 72 de femei, diagnosticate cu caruncul uretral si internate în secţia de Urologie a SCR,Timofei Moşneaga” în perioada 2023 - 2025. S-au analizat fişele medicale, examenul clinic şi histopatologic, s-au comparat rezultatele în dependenţă de perioada premenopau-zală şi postmenopauzală. Rezultate. Hipoestrogenemia din menopauză favorizează modificări atrofice ale epiteliului urogenital, contribuind la apariţia carunculului uretral prin subţierea mucoasei, fragilitate vasculară şi inflamaţie cronică. Vârsta medie a pacientelor incluse în studiu a fost de 63 ani. Conform examenului histologic, 86,1% dintre femeile aflate în menopauză au prezentat caruncul uretral, iar 11,1% ţesut fibroconjunctiv. Două paciente aflate în premenopauză aveau doar ţesut conjunctiv, confirmând efectul protector al estrogenilor. Simptomele întâlnite au fost: disurie 52,7%, durere perineală 15%, dispareunie 7,7%, hematurie 7,5%, 17,02% au fost asimptomatice. Concluzii. Deficitul estrogenic asociat perioade de menopauză reprezintă un factor principal în patogeneza leziunilor uretrale benigne, precum carunculul uretral. Evaluarea histopatologică rămâne crucială pentru diagnostic, iar restabilirea echilibrului hormonal poate influenţa pozitiv evoluţia clinică.Introduction. During the premenopausal period, hy-poestrogenism leads to structural and functional changes in the urogenital system. One of the most common lesions of the female urethra observed during this time is the urethral caruncle, with hypoestrogenism being the main risk factor in its pathogenesis. Objective. To investigate the effects of hypoestrogenism on the urogenital system in menopausal women and the conditions that favor the development of urethral caruncle during this period. Material and methods. The study included 72 women diagnosed with urethral caruncle, hospitalized in the Urology Department of Timofei Mosneaga RCH between 2023-2025. A retrospective analysis of medical records, symptomatology, clinical and histo-pathological data was performed, with comparison between premenopausal and postmenopausal patients. Results. Menopausal hypoestrogenism promotes atrophic changes in the urogenital epithelium, contributing to the development of urethral caruncle through mucosal thinning, vascular fragility, and chronic inflammation. The mean age of the patients included in the study was 63 years. According to histological examination, 86.1% of postmenopausal women presented with urethral caruncle, and 11.1% had fibrous connective tissue. Two premenopausal patients showed only connective tissue, supporting the protective role of estrogens. Reported symptoms included: dysuria 52.7%, perineal pain 15%, dyspareunia 7.7%, hematuria 7.5%, while 17.02% were asymptomatic. Conclusion. Estrogen deficiency during the menopausal period represents a key factor in the pathogenesis of benign urethral lesions, such as the urethral caruncle. Histopathological evaluation remains crucial for accurate diagnosis, and restoring hormonal balance may positively impact clinical outcomes
Electrochemical impedance spectroscopy (EIS) in the study of corrosion processes
Full text linkIntroducere. EIS este o tehnică utilă pentru investigarea coroziunii materialelor şi a proprietăţilor interfazelor prin evaluarea rezistenţei de transfer de sarcină, a unghiului de fază etc. În medicină, e folosită în studiul coroziunii aliajelor dentare, implanturilor, diferenţierii tisulare, evaluării medicamentelor. Scop. Studiul coroziunii suprafeţelor masive, micronice şi sub formă de nanofibre de cupru în medii corozive utilizând EIS, şi compararea rezultatelor obţinute cu cele înregistrate prin voltametrie. Material şi metode. Spectrele de impedanţă electrochimică au fost înregistrate cu potenţiostatul Autolab PGSTAT 302N (software NOVA) în soluţii de Na4P2O7 0,28 mol/L şi Na2SO4 0,5 mol/L, în intervalul de frecvenţe 104 - 10“3 Hz, cu amplitudinea 10 mV la determinarea a 80 puncte. Valorile elementelor circuitului echivalent au fost obţinute cu soft-ul ZView2. Rezultate. Viteza de coroziune este corelată în voltametrie cu densitatea curentului de coroziune (jcor), care este invers proporţională cu rezistenţa de transfer de sarcină (R), parametru determinat prin EIS. Rezultatele obţinute în studiul coroziunii cuprului prin EIS, în electroliţii pirofosfat de sodiu şi sulfat de sodiu, atât pentru probele masive (S = 2,5 cm2), cât şi pentru cele micronice (d = 10, 25, 50, 500 gm) şi sub formă de nanofire (d = 10, 100, 200 nm), evidenţiază o creştere a rezistenţei de transfer de sarcină (rezistenţa la coroziune) şi o scădere a capacităţii stratului dublu electric, după eliminarea oxigenului din sistem. Concluzii. Rezultatele obţinute prin EIS corespund celor înregistrate prin voltametrie, care indică scăderea densităţii curentului de coroziune a cuprului în absenţa oxigenului. Datele obţinute pe modelul de cupru demonstrează aplicabilitatea EIS în studiul coroziunii implanturilor şi diferenţierii tisulare.Introduction. EIS is an effective technique for investigating material corrosion and interfacial properties by evaluating charge transfer resistance, phase angle, and other related parameters. In medicine, it is applied to the study of dental alloy corrosion, implants, tissue differentiation, and drug evaluation. Objective. The study of corrosion of bulk, micrometric, and nanowire copper surfaces in corrosive environments using EIS, and the comparison the Results. obtained with those recorded by voltammetry. Material and methods. Electrochemical impedance spectra were recorded using an Autolab PGSTAT 302N potentiostat equipped with NOVA software, in solutions of 0.28 mol/L Na4P2O7 and 0.5 mol/L Na2SO4, over a frequency range from 104 to 10“3 Hz, applying an amplitude of 10 mV and acquiring 80 data points. Equivalent circuit parameters were extracted using ZView2 software. Results. The corrosion rate in voltammetry is correlated with the corrosion current density (jcor), which is inversely proportional to the charge transfer resistance (R), a parameter determined by electrochemical impedance spectroscopy. The Results. obtained from the study of copper corrosion in sodium pyrophosphate and sodium sulphate electrolytes, using EIS, for both bulk samples (S = 2.5 cm2) and micrometric samples (d = 10, 25, 50, 500 gm), as well as nanowires (d = 10, 100, 200 nm), indicate an increase in charge transfer resistance (i.e., corrosion resistance) and a decrease in double-layer capacitance after the removal of oxygen from the system. Conclusion. The Results. obtained by EIS agree with those recorded by voltammetry, indicating a decrease in the corrosion current density of copper under oxygen-free conditions. The data obtained using the copper model demonstrate the applicability of EIS in studying implant corrosion and tissue differentiation
Evaluation of excipients for the development of solid pharmaceutical form -dioxoindolinone capsules
No full textMulțumiri
Susținut financiar de Proiectul: Dezvoltarea produselor farmaceutice
noi din materie primă locală (Nr 080301), Universitatea de Stat de
Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”.
Acknowledgement
Financially supported by the Project: Development of new pharmaceutical
products from local raw materials (No. 080301), Nicolae Testemițanu
State University of Medicine and Pharmacy.Introducere. Capsulele reprezintă aproximativ 10-20% din toate formele farmaceutice solide produse de industria farmaceutică şi au o serie de avantaje faţă de comprimate. Este bine cunoscut faptul, că valoarea produsului finit depinde mult de parametrii tehnologici ai substanţei active şi a celor auxiliare. Scop. Selectarea compoziţiei optime a capsulelor cu Dioxoindolinonă (D) în baza proprietăţilor fizico-chimice ale substanţei medicamentoase active şi ale substanţelor auxiliare (SA) utilizate. Material şi metode. SA individuale: celuloza microcristalină (CMC), amidonglicolat de sodiu (AGNa), polivinilpirolidonă (PVP) K30 (HIMEDIA), monohidrat de lactoză (LM), stearat de magneziu (SM) (Stanchem, Polonia), substanţa activă D; balanţa electronică OHAUS DV215 C; dispozitivul ERWECA GmdH D-63150; dispozitivul cu pâlnie vibratoare model „VP-12A”. Rezultate. Amestecurile mecanice de substanţe auxiliare fără şi cu substanţă activă au fost preparate conform regulilor tehnologice de preparare a pulberilor şi analizate în funcţie de parametrii tehnologici de bază, ale căror valori nu trebuie să depăşească limitele stabilite: Indicele Carr (<26%), Raportul Hausner (<1,35), Unghiul de repaus (<35%), Viteza de curgere (<100g/25s). În urma cercetărilor efectuate, au fost analizate acele combinaţii de amestecuri model, corespunzătoare acestor limite stabilite pentru parametrii tehnologici: F2 (D 40%, SM 1%, CMC 55%, PVP K30 4%); F4 (D 40%, SM 1%, CMC 54%, AGNa 5%) şi F5 (D 40%, SM 1%, LM 39%, CMC 20%). Concluzii. A fost efectuat studiul preliminar a substanţelor auxiliare optime pentru formularea capsulelor, prin prisma unor parametri tehnologici. Au fost selectate trei formulări, care vor fi utilizate în cercetările ulterioare pentru elaborarea formei farmaceutice cu Diox-oindolinonă.Introduction. Capsules represent approximately 10-20% of all solid pharmaceutical forms and has a number of advantages compared to comprimates (concealing the test). It is well known that the value of the final product depends a lot on the technological parameters of the active and auxiliary substances. Objective. The selection of the optimal composition of the Dioxoindolinone (D) capsules, based on the physico-chemical properties of the active medicinal substance and auxilliary substances (AS). Material and methods. Individual AS: microcristalline cellulose (CMC), sodium amidoglicolate (AGNa), polivinilpirolidone (PVP) K30 (HIMEDIA), lactose monohidrate (LM), magnesium stearate (SM) (Stanchem, Poland), active substance D; electronical pair of scales OHAUS DV215 C; dispositive ERWECA GmdH D-63150; dispositive with a vibrating funnel- model „VP-12A”. Results. The mechanical mixtures of auxiliary substances with or without active one was prepared according to the technological rules of powder preparation and analyzed according to the basic technological parameters, the values of which must not exceed the established limits: Carr Index (<26%), Hausner Ratio (<1,35), Angle of repose (<35%), Flowing speed (<100g/25s). After performing the research, the combinations of the model mixtures, according to these established limits for the technological parameters: F2 (D 40%, SM 1%, CMC 55%, PVP K30 4%); F4 (D 40%, SM 1%, CMC 54%, AGNa 5%) şi F5 (D 40%, SM 1%, LM 39%, CMC 20%). Conclusion. The preliminary study of the optimal auxiliary substances was performed to form the capsules, according to the technological parameters. Three formulae were selected, which are going to be used in further studies for the elaboration of a pharmaceutical form containing Dioxoindolinone
Expression of the adhesion marker E-cadherin in cutaneous malignant melanoma
No full textIntroducere. E-cadherin, marker epitelial calciu-depen-dent, joacă un rol crucial în aderenţa celulelor şi tranziţia epitelio-mezenchimală. Pierderea expresiei markerilor de adeziune celulară susţine progresia tumorii şi agravarea pronosticului. Melanomul reprezintă una din cele mai agresive tumori cutanate. Scop şi obiective. Studiul urmăreşte evaluarea nivelului de expresie a markerului E-cadherin în melanomul malign cutanat cu extensie superficială şi rolul său în progresia tumorală. Material şi metode. 12 tumori au fost fixate în formalină tamponată cu fosfat 10% (24-48h) şi incluse în parafină (HistoCore PEARL, Arcadia, Leica). Pentru marcarea E-cadherin (Ac primar E-cadherin Ab4 NCH38, Agilent; Ac secundar Novocastra Post primary Antibody) am utilizat IHC cu procesare automată. Hematoxilina Mayer’s a fost utilizată pentru contracolorare. Rezultate. Vârsta medie a pacienţilor incluşi în studiu a fost de 65,6 ani, indicând o prevalenţă crescută a melanomului malign cutanat cu extensie superficială la vârste înaintate. În 9 cazuri, reprezentând 75% din totalul analizat, tumorile au prezentat expresie pozitivă pentru markerul E-cadherin. S-a observat că majoritatea celulelor pozitive pentru E-cadher-in erau amelanotice, adică lipsite de pigmentul melanic. În celelalte 3 cazuri (25%), tumorile au fost considerate E-cad-herin negative, ceea ce poate sugera un potenţial mai ridicat de agresivitate şi invazivitate tumorală. Concluzii. Tumorile în procesul de metastazare tind să piardă receptorii de adeziune. În pofida caracteristicilor sale agresive, melanomul malign cutanat, majoritar păstrează E-cadherin, cel puţin în tumorile primare.Introduction. E-cadherin is a calcium-dependent epithelial marker vital for maintaining cell-cell adhesion and regulating the epithelial-mesenchymal transition (EMT). Its downregulation leads to loss of cohesion, promoting tumor invasion and metastasis. Melanoma is among the most aggressive skin cancers. Objective. The objective of this study is to evaluate the expression of E-cadherin in superficial spreading cutaneous malignant melanoma and its potential role in tumor progression. Material and methods. Twelve tumors were fixed in 10% phosphate-buffered formalin (24-48hours) and embedded in paraffin (HistoCore PEARL, Arcadia, Leica). For E-cadherin labeling (primary Ab: E-cad-herin Ab4 NCH-38, Agilent; secondary Ab: Novocastra Post Primary Ab), we used immunohistochemistry with automated processing. Mayer’s hematoxylin was used for counterstaining. Results. The average age of the patients included in the study was 65.6 years, indicating a higher occurrence of superficial spreading cutaneous malignant melanoma in older individuals. In 9 out of 12 cases, accounting for 75% of the total, the tumors showed positive expression for the E-cadherin marker. It was noted that the majority of E-cadherin-positive tumor cells were amelanotic, meaning they lacked melanin pigment. In contrast, the remaining 3 cases (25%) were classified as E-cadherin negative, which may suggest a higher degree of tumor aggressiveness and potential for invasive behavior. Conclusion. Tumors in the process of metastasis tend to lose adhesion receptors. Despite its aggressive nature, cutaneous malignant melanoma largely retains E-cadherin expression, at least in primary tumors
Maternal risk factors for chorioamnionitis in preterm
No full textIntroducere. Chorioamnionita este o infecţie intra-amniot-ică asociată cu complicaţii grave la nou-născuţi, în special la cei născuţi înainte de 34 de săptămâni. Aceştia prezintă un risc crescut de afecţiuni pulmonare, infecţii şi tulburări neurologice. Identificarea factorilor materni de risc este crucială. Scop. Acest studiu urmăreşte identificarea posibililor factori de risc materni care pot contribui la apariţia corioamnionitei la nou-născuţii prematuri mai mici de 34 de săptămâni de gestaţie. Material şi metode. Acest studiu prospectiv de cohortă a inclus nou-născuţi prematuri internaţi în secţia RTI nou-născuţi a Institutului Mamei şi Copilului, (Octombrie 2023 - Iulie 2024). Grupele au fost divizate după prezenţa corioamnionitei şi au fost comparate în baza datelor materne, folosind teste statistice ajustate pentru masa la naştere şi vârsta gestaţională. Rezultate. Studiul a inclus 108 prematuri, dintre care 50% cu corioamnion-ită. Analiza a arătat că ruptura prematură a membranelor (RPPA) a fost semnificativ mai frecventă în grupul cu corio-amnionită (66,7% vs. 22,2%; x2 = 21,6, p 18 ore şi corioamnionită. Grupul cu corioamnionită a prezentat, la fel, o incidenţă semnificativ mai mare a lichidului amniotic meconial (20,4% vs. 1,9%; x2 = 9,38, p = 0,002). Aceste date sugerează că corioamnionita prezintă semne clinice care pot creşte acurateţea diagnosticului. Nou-născuţii cei mai afectaţi au fost cei născuţi înainte de 28 de săptămâni de gestaţie (p 18hours and chorioamnionitis. The CA group also showed a significantly higher occurrence of meconium-stained amniotic fluid (20.4% vs. 1.9%; x2 = 9.38, p = 0.002). This suggest that chorioamnionitis has some clinical sign which may increase accuracy of the CA's diagnosis. The newborns most affected were those born at less than 28 weeks of gestation (p< 0.05). Conclusion. Preterm prolonged rupture of membranes and meconium-stained amniotic fluid are key risk factors for chorioamnionitis in preterm newborns. Early identification and management of these factors may reduce neonatal morbidity and improve outcomes in this vulnerable population
The bioethical context of mental health in posttransplant patients
No full textOrgan transplantation represents a complex challenge that requires
an integrated and multidisciplinary approach, involving not only medical
expertise but also the essential contribution of bioethics, psychology, and
other related fields. Respecting bioethical principles, informed consent,
and human dignity—for both donors and recipients—is crucial to maintaining the integrity of the medical act. At the same time, adequate
psychological support plays a decisive role in ensuring a balanced
psycho-emotional state, significantly contributing to the success of the
transplantation process and the patient’s reintegration into social life