Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
The importance of pharmacokinetic properties in the therapeutic management with statins
Full text linkIntroducere. Statinele sunt utilizate în tratamentul dis-lipidemiei, inclusiv pentru prevenţia primară şi secundară a bolilor cardiovasculare şi cerebrovasculare. În contextul managementului personalizat al pacientului, analiza proprietăţilor farmacocinetice şi disponibilitatea acestor medicamente joacă un rol crucial. Scop si obiective. Identificarea statinelor înregistrate în Republica Moldova şi evidenţierea proprietăţilor farmacocinetice relevante pentru optimizarea tratamentului personalizat al pacientului. Material si metode. Studiul a implicat consultarea Nomenclatorului de Stat al Medicamentelor. Căutarea a fost realizată folosind codul ATC C10AA pentru statine şi C10B pentru preparatele combinate cu statine. Analiza proprietăţilor farmacocinet-ice a fost realizată în baza rezumatelor caracteristicilor produselor şi datelor din literatura de specialitate. Rezultate. În Nomenclatorul de Stat al Medicamentului au fost identificate multiple statine, cunoscute şi ca inhibitorii HMG-CoA reductazei atorvastatină, rosuvastatină, pitavastatină şi lovastatină, precum şi combinaţii: rosuvastatină/ ezetimib, atorvastatină/ezetimib, lisinopril/amlodipină/ rosuvastatină şi acid acetilsalicilic/ramipril/atorvastatină, disponibile în doze variate. Analiza datelor despre farmacocinetica statinelor a relevat o biodisponibilitate redusă (10-30%), multiple polimorfisme genetice ale transportorilor pentru medicamente (SLCO1B1, OATP1B1, BCRP) şi enzimelor (CYP3A4, CYP2C9), implicate în variabilitatea răspunsului la terapie. Concluzii. Studiul a identificat o gamă largă de statine şi combinaţii terapeutice disponibile în Republica Moldova, iar caracteristicile specifice pot fi responsabile de interacţiuni medicamentoase, eficacitatea şi inofensivitatea tratamentului şi impune necesitatea individualizării tratamentului.Introduction. Statins are widely used in the treatment of dyslipidemia, including for the primary and secondary prevention of cardiovascular and cerebrovascular diseases. In the context of personalized patient management, the analysis of pharmacokinetic properties and availability of these agents plays a pivotal role. Objective. Identification of the statins registered in the Republic of Moldova and highlighting key pharmacokinetic properties relevant to optimizing personalized patient treatment. Material and methods. The study involved consulting the State Drug Register. The search was performed using the ATC codes C10AA for statins and C10B for combination products containing statins. The analysis of pharmacokinetic properties was performed based on the summaries of product characteristics and data from specialized scientific literature. Results. Several statins, also known as HMG-CoA reductase inhibitors, have been identified in the State Drug Register: ator-vastatin, rosuvastatin, pitavastatin, and lovastatin, as well as combinations: rosuvastatin/ezetimibe, atorvastatin/ ezetimibe lisinopril/amlodipine/rosuvastatin, and acetyl-salicylic acid/ramipril/atorvastatin, all available in various dosage strengths. The analysis of pharmacokinetic data on statins revealed low oral bioavailability (10%-30%), multiple genetic polymorphisms affecting drug transporters (SLCO1B1, OATP1B1, BCRP), and metabolic enzymes (CY-P3A4, CYP2C9), contributing to variability in therapeutic response. Conclusion. The study identified a wide range of statins and combinations available in the Republic of Moldova, and the specific pharmacokinetic characteristics of these drugs may be responsible for drug interactions, the efficacy and safety of treatment, thereby highlighting the need for personalized therapy
Application of anesthesia in heart surgery in patients with brain diseases: bioethical issues
Full text linkRecent studies reveal the importance of applying bioethical principles in the complex medical act of heart surgery in people with brain
diseases. Bioethical support is part of a complex of methods included in
the interdisciplinary approach. The conclusions reflect the need to establish a new medical tactic
The right to autonomy and forced treatment in tuberculosis with psychiatric comorbidities: a bioethical analysis
Full text linkThe paper analyzes the bioethical conflict between respecting patient
autonomy and the necessity of forced treatment in cases of tuberculosis
associated with psychiatric comorbidities. It emphasizes the importance
of thorough psychiatric evaluation and collective decision-making,
based on interdisciplinary collaboration, in order to protect both public
health and the dignity of the patient
Expression of estrogen and progesterone receptors and their clinicopathological correlations in serous ovarian carcinoma
Full text linkIntroduction. Ovarian cancer continues to be the most lethal gynecologic malignancy, with high-grade serous ovarian carcinoma representing the most common and aggressive histological subtype. Although estrogen receptor and progesterone
receptor have established prognostic and therapeutic relevance in other hormone-dependent cancers, such as breast carcinoma, their role in high-grade serous ovarian carcinoma remains insufficiently characterized and requires further elucidation.
Materials and methods. A retrospective study was conducted on 40 cases of high-grade serous ovarian carcinoma diagnosed
between 2022 and 2024 at two medical institutions in Chișinău, Republic of Moldova. Estrogen receptor and progesterone
receptor expression was evaluated by immunohistochemistry, employing the Allred scoring system (range: 0–8). Clinical and
pathological data were collected, including patient age, menopausal status, tumor grade, FIGO stage, CA-125 serum levels,
and tumor laterality. Statistical analysis comprised descriptive statistics, Student’s t-test, Kruskal-Wallis test, Spearman’s rank
correlation, Mann-Whitney U test, and Chi-square test. A p-value < 0.05 was considered statistically significant.
Results. Estrogen receptor positivity was detected in 60% of cases (Allred scores 4-8), exhibiting a diffuse nuclear staining
pattern, whereas progesterone receptor positivity was observed in 50% of cases (scores 2–6) with focal or mosaic staining.
Four immunoprofiles were identified: ER+/PR+ (35%), ER+/PR− (25%), ER−/PR+ (15%), and ER−/PR− (25%). A significant
positive correlation was found between ER and PR expression (ρ = 0.472, p = 0.001). Elevated CA-125 levels were significantly
associated with advanced FIGO stage (H = 15.52, p = 0.0014), higher tumor grade (H = 4.15, p = 0.041), and PR negativity. Bilateral ovarian involvement showed a strong correlation with advanced disease (ρ = 0.658, p < 0.00001). The ER−/PR+ immunoprofile was predominantly associated with the most advanced FIGO stages. No significant differences in estrogen receptor
or progesterone receptor expression were observed between premenopausal and postmenopausal patients.
Conclusions. Hormone receptor expression in high-grade serous ovarian carcinoma exhibits significant associations with
key clinicopathological parameters, including CA-125 levels, tumor grade, FIGO stage, and tumor laterality. Notably, loss of
progesterone receptor expression correlates with more aggressive tumor behavior. Hormonal receptor profiling using the
Allred scoring system may provide valuable insights for prognosti
Profilul biochimic al pacienților cu degenerescență maculară legată de vârstă
Full text linkIntroducere: Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) este una din cauzele
primordiale de pierdere a acuității vizuale depistate la persoanele în etate, caracterizată prin
disfuncția progresivă a maculei, cu abolirea vederii centrale la pacienții cu DMLV. Datorită
caracterului multifactorial și complex al etiopatogeniei DMLV, studiul și-a propus obiectivul
de a identifica și evalua modificările profilului biochimic al pacienților cu această afecțiune.
Materiale si metode: Pentru fundamentarea ipotezelor etiopatogenetice ale DMLV, au fost
consultate baze de date științifice internaționale – PubMed, NCBI, Google Scholar și
Elsevier. În cadrul cercetării, s-a efectuat un studiu retrospectiv pilot, analizând un lot de 80
de fișe medicale aparținând pacienților diagnosticați cu DMLV. Profilul biochimic a fost
evaluat utilizând software-ul SPSS, versiunea 23 (Statistical Package for Social Sciences),
cu scopul demonstrării relevanței statistice și aplicabilitatea clinică a biomarkerilor selectați.
Rezultate: În rezultatul analizei profilului biochimic al pacienților din propriul lot de studiu
și al pacienților din literatura de specialitate, am determinat că în ambele cazuri glucoza este
un biomarker semnificativ statistic (p=0.004 vs p <0.001), ALT (p=0.000 vs p= 0.273) și
AST (p=0.000 vs p= 0.423) prezintă valori controverse, asemeni și colesterolul (p=0.041 vs
p=0.443), iar creatinina (p=0.000 vs p= 0,001) și triacilglicerolii (p=0.009 vs p=0.036) sunt
considerate semnificativ statistice.
Concluzii: Rezultatele obținute sugerează existența unei asocieri semnificative între statusul
glicemic al pacienților și incidența DMLV, riscul crescând o dată cu elevarea acestuia. Totuși,
unele studii susțin că nu există o asociere directă între creatinină, trigliceride și riscul de
DMLV, în pofida relevanței corelației semnificative
Ocular manifestations in juvenile idiopathic arthritis: clinical aspects and therapeutic options
No full textIntroducere. Uveita asociată AJI este cea mai frecventă cauză de uveită neinfecţioasă în copilărie, iar factorii de risc asociaţi acesteia includ: sexul feminin, debutul precoce al bolii, forma oligoarticulară a AJI, etnia caucaziană, statusul ANA pozitiv şi nivelurile serice crescute ale proteinelor S 100. Scop. Identificarea tipurilor de artrită juvenilă idio-patică cu manifestări oculare, a factorilor de risc, şi stabilirea unui management terapeutic adaptat evoluţiei clinice a acestora. Material şi metode. Studiul a constat într-o analiză retrospectivă şi observaţională a cazurilor de pacienţi pediatrici internaţi în perioada ianuarie-august 2024 în secţia Reumatologie a Institutului Mamei şi Copilului. Informaţiile anamnestice, clinice şi cele privind tratamentele urmate au fost preluate din fişele de observaţie din baza de date instituţională. Rezultate. Analiza retrospectivă a datelor clinice ale pacienţilor pediatrici internaţi a evidenţiat că, dintr-un total de 663 de cazuri, 11 copii au fost diagnosticaţi cu AJI-U. Vârsta medie a fost de 12,09 ± 3,78 ani, predominând sexul feminin (54,54%). Debutul artritei a survenit în medie la 6,09 ani, iar manifestările oculare au apărut la 7,18 ani. Conform clasificării ILAR, forma oligoarticulară a fost cea mai frecventă (54,55%), urmată de cele poliarticulare seronegative şi cele asociate entezitelor (18,18%). Afectarea oculară bilaterală a fost prezentă în 63,63% dintre cazuri, iar cataracta au prezentat 45% din cazuri. Concluzii. Managementul artritei juvenile idiopatice şi al manifestărilor oculare asociate, necesită o abordare multidisciplinară, cu un accent pe screeningul regulat şi aplicarea tratamentelor adecvate pentru a preveni complicaţiile severe şi a asigura o calitate optimă a vieţii pacienţilor afectaţi.Introduction. JIA-associated uveitis is the most common cause of non-infectious uveitis in childhood, and risk factors associated with it include: female gender, early onset of the disease (< 6 years), oligoarticular form of JIA, Caucasian ethnicity, positive ANA status and increased serum levels of S 100 proteins. Objective. Identifying the types of juvenile idiopathic arthritis with ocular manifestations, risk factors, and establishing therapeutic management adapted to their clinical evolution. Material and methods. The study consisted of a retrospective and observational analysis of pediatric patients admitted to the Rheumatology department of the Institute of Mother and Child between January and August 2024. Anamnestic, clinical dates and treatment information were taken from the observation sheets in the institutional database. Results. Retrospective analysis of clinical data of hospitalized pediatric patients revealed that, out of a total of 663 cases, 11 children were diagnosed with AJI-U. The mean age was 12.09 ± 3.78 years, with a predominance of females (54.54%). The onset of arthritis occurred on average at 6.09 years, and ocular manifestations appeared at 7.18 years. According to the ILAR classification, the oligoarticular form was the most frequent (54.55%), followed by seronegative polyarticular and those associated with en-thesitis (18.18%). Bilateral ocular involvement was present in 63.63% of cases, and cataracts were present in 45% of cases. Conclusion. The management of juvenile idiopathic arthritis and associated ocular manifestations requires a multidisciplinary approach, with an emphasis on regular screening and the application of appropriate treatments to prevent severe complications and ensure an optimal quality of life for affected patients
Modern endovascular strategies in the treatment of cerebral arteriovenous malformations
No full textIntroducere. Malformaţiile arteriovenoase cerebrale (MAV) sunt anomalii congenitale cu şunt arteriovenos de mare debit. Riscul anual de re-hemoragie la MAV-uri rupte este estimat la 5-15%. Scop. Rezumatul analizează tehnicile endovasculare moderne în tratamentul MAV cerebrale, cu accent pe strategii complexe şi selecţia pacienţilor, pe baza studiilor recente. Material şi metode. Pentru redactarea acestui rezumat s-a realizat o revizuire sistematică a literaturii din baze oficiale (PubMed, Scopus) pentru perioada 2020-2025, incluzând recenzii, studii de caz şi serii clinice privind embolizarea MAV cerebrale. Au fost analizate tehnici moderne, selecţia pacienţilor, rata de ocluzie, complicaţiile şi rezultatele funcţionale. Rezultate. Abordul transvenos a demonstrat eficienţă în MAV-uri dificil accesibile arterial (cu rate de ocluzie >90%). Concluzii. Tehnicile endovasculare moderne extind opţiunile pentru MAV cerebrale inoperabile. Selecţia meticuloasă a candidatului şi aborduri transvenoase, baloanele de control al fluxului, embolizarea etapizată, navigaţia 3D şi microcateterile cu vârf detaşabil oferă rate de ocluzie de 90-100%,cu morbiditate 90% occlusion rates). Conclusion. Modern endovascular techniques expand treatment options for inoperable cerebral AVMs. Careful patient selection, along with transvenous approaches, flow-control balloons, staged embolization, 3D navigation, and detachable-tip microcatheters, achieve occlusion rates of 90-100%, with morbidity <5%
Treatment of the resistant renovascular hypertension in a patient with comorbidities managed by peripheral angioplasty
No full textIntroducere. Hipertensiunea renovasculară (HRV) reprezintă o cauză relativ frecventă, însă frecvent subdiagnosti-cată, a hipertensiunii arteriale (HTA) rezistente, având un impact major asupra prevenirii morbidităţii şi mortalităţii pe termen lung. HRV se întâlneşte la 5.4 % din cazuri de HTA secundară la adulţi tineri. Scop. Prezentarea unui caz clinic de HTA rezistentă, subdiagnosticată şi subtratată din cauza lipsei unei abordări multidisciplinare, care a fost gestionat cu succes prin angioplastie periferică. Material şi metode. Au fost colectate cu acordul pacientului datele anamnes-tice, clinice şi paraclinice din fişa medicală. Pacientul a fost investigat prin măsurarea tensiunii arteriale (TA), analiza biochimică a sângelui, electrocardiografie, echocardiogra-fie, ecografie Doppler a arterelor renale, arteriografie renală (AGR), coronarografie ( CAG). Rezultate. Bărbat de 62 ani, internat în secţia de cardiologie cu acuze la cefalee uşoară. TA la internare - 260/110mmHg. La arteriografie renală -stenoza critică pe a. renală stânga (a.r.s.) la 90-99%; la CAG -Leziuni aterosclerotice tricoronariene; LDL colesterol-4,39 mmol/l. S-a efectuat angioplastie periferică cu implantare de 2 stenturi pe a.r.s. cu rezultat final bun. Pacientul a urmat tratament antiplachetar dublu, antihipertensive, statine. Peste 10 zile s-a efectuat revascularizare prin PCI cu implantare de 1 stent farmacologic pe aCX cu rezultat final bun. TA după stentarea a.r.s. pe tratament indicat - 140/90 mmHg. Concluzii. HRV este cauzată în peste 90% din cazuri de ateroscleroză. Dislipidemia este un factor de risc modificabil major în dezvoltarea bolilor cardiovasculare, precum ateroscleroza, boala coronariană şi HTA. Cazul reflectă importanţa abordării multidisciplinare în HTA rezistentă cu comorbidităţi.Introduction. Renovascular hypertension (RVH) is a relatively frequent but under-recognized cause of resistant hypertension (RH) in clinical practice, which has a major impact in preventing long-term morbidity and mortality. Renovascular hypertension accounts for 5.4% of secondary hypertension cases in young adults. Objective. Presentation of a clinical case of RH, underdiagnosed and undertreated due to the lack of a multidisciplinary approach, which was successfully managed by peripheral angioplasty. Material and methods. Anamnesis, clinical and paraclinical data were taken with the patient's consent from the medical databases. The patient was investigated by a biochemical blood test, measuring blood pressure (BP), electrocardiography, echocardiography, Renal Doppler Ultrasound, renal arteriography (RAG), and coronary angiography (CAG). Results. A 62-year-old man, was hospitalized in the cardiology department, complaint of mild headache and BP-260/110mmHg. On the RAG- critical stenosis on the left renal artery (l.r.a.) at 90-99%; CAG- tricoronary atherosclerotic lesions; LDL cholesterol- 4.39 mmol/l. Peripheral angioplasty was performed with implantation of 2 stents on the l.r.a with good final results. The patient underwent double antiplatelet treatment, antihypertensive agents, statins. After 10 days revascularization was performed by PCI with implantation of 1 pharmacological stent on aCX with good final results. BP after stenting of the l.r.a on indicated treatment- 140/90 mmHg. Conclusion. RVH is caused in over 90% of cases of atherosclerosis. Dyslipidemia is a major modifiable risk factor in the development of cardiovascular diseases, such as atherosclerosis, coronary heart disease and AHT. The case reflects the importance of a multidisciplinary approach in RH with comorbidities
Corneal endothelial dysfunction. Diagnosis and management
No full textIntroducere. Endoteliul cornean, reglează hidratarea corneei prin pompe ionice şi funcţie de barieră. Disfuncţia sa duce la edem cornean, pierdere de transparenţă şi deficienţă vizuală. Cauzele includ distrofia Fuchs, trauma chirurgicală, eşecul grefelor de transplant, sindromul iridocorneal endothelial şi infecţii. Scop. Analiza mecanismele patologice, metodele de diagnostic, opţiunile terapeutice pentru disfuncţia endotelială. Alte scopuri 1) evidenţierea avansărilor în DMEK/DSEK, 2) evaluarea alternativelor non-chirurgicale. Material şi metode. S-au analizat date din studii clinice, registre internaţionale. Metodele:1) microscopie speculară pentru densitatea celulară endotelială, 2) tomografie coerentă optică pentru grosimea corneei şi integritatea grefei, 3) teste genetice, 4) evaluarea rezultatelor vizuale postoperatorii. Au fost comparate tehnici chirurgicale şi abordări experimentale. Rezultate. Diagnostic: Scăderea ECD 650 gm) corelează cu severitatea disfuncţiei. La FECD, guttaele sunt distribuite central datorită expunerii la UV. Tratament chirurgical: DMEK oferă recuperare vizuală mai rapidă şi risc de respingere mai mic dar necesită expertiză tehnică. Terapii emergente: „Descemet Stripping Only” cu inhibitori ROCK (ex. ripasudil) a rezultat în clarificarea corneei la 90% din pacienţiInjecţiile de celule endoteliale cultivate au restaurat transparenţa la 82% din ochi. Factorii prognostic: Supravieţuirea grefei este redusă la pacienţii cu glaucom sau diabet. Concluzii. Incipientă: DSO cu inhibitori ROCK evită transplantul. Avansată: DMEK este opţiunea preferată pentru recuperare vizuală. Viitor: Terapiile celulare şi farmacologice promit să reducă dependenţa de donatori. Screening-ul genetic şi protecţia împotriva UV sunt esenţiale pentru prevenţie.Introduction. The corneal endothelium, maintains corneal clarity via ion pumps and barrier function. Its dysfunction causes stromal edema, vision loss, and painful bullae. Major etiologies include Fuchs endothelial corneal dystrophy, surgical trauma, graft failure, iridocorneal endothelial syndrome, and infections. Objective. To synthesize pathophysiology, diagnostic tools, and evolving treatments for endothelial dysfunction. Others include: 1) reviewing advances in DMEK/DSEK, 2) evaluating novel alternatives. Material and methods. Data were extracted from clinical trials, registries. Methods encompassed: 1) specular microscopy for endothelial cell density (ECD), 2) anterior-segment OCT for corneal thickness/graft adherence, 3) genetic testing, 4. visual acuity outcomes. Surgical techniques (PK vs. DMEK/ DSEK) and experimental approaches were compared. Results. Diagnosis: ECD 650 gm correlate with dysfunction severity. In FECD, guttae localize centrally due to UV exposure. Surgical Outcomes: DMEK enables faster visual recovery (64% achieved 20/20 vision at 10 years) and lower rejection risk but requires technical skill. Novel Therapies: DSO with ROCK inhibitors (e.g., ripasudil) induced corneal clearance in 90% of FECD patients with healthy peripheral endothelium. Cultured endothelial cell injections restored clarity in 82% of bullous keratopathy cases. Prognostics: Graft survival is reduced in glaucoma or diabetic patients. Conclusion. Early FECD:DSO+ROCK inhibitors may avoid transplantation. Advanced Disease:DMEK offers optimal visual outcomes; DSEK suits complex anatomy. Future Directions: Cell-based therapies and antioxidants may alleviate donor shortages. Genetic screening and UV protection are critical for prevention
Congenital adrenal hyperplasia and polycystic ovary syndrome: differential diagnosis in infertile women
No full textIntroducere. Infertilitatea femenina de cauză endocrino-logică la pacientele tinere poate fi determinată de afecţiuni cu fenotip hiperandrogenic comun. Hiperplazia adrenală congenitală cu debut tardiv şi sindromul ovarelor polichi-stice sunt cele mai frecvente cauze, fiind adesea dificil de diferenţiat clinic. Scop. Identificarea parametrilor clinici şi hormonali care permit diferenţierea precisă între hiperpla-zia suprarenală congenitală cu debut tardiv şi sindromul ovarelor polichistice la femeile cu infertilitate. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 17 paciente cu vârste între 18 şi 35 ani, evaluate pentru infertilitate şi semne de hiperandrogenism. S-au efectuat examinări clinice, ecografie transvaginală, determinări hormonale (testosteron total, DHEAS, 17-hidroxiprogesteron). La valorile >2 ng/mL 17-OHP s-a efectuat testul cu ACTH. Rezultate. Din cele 17 paciente, 2 (11,8%) au fost diagnosticate cu hiperplazie adrenală congenitală (CAH). La una dintre ele, valoarea bazală a 17-hidroxiprogesteronului (17-OHP) s-a situat între 2 şi 10 ng/mL, iar testul de stimulare cu ACTH a evidenţiat o creştere semnificativă peste 15 ng/ mL, confirmând diagnosticul. La cealaltă pacientă, valoarea bazală a 17-OHP a depăşit 10 ng/mL, permiţând stabilirea diagnosticului fără test de stimulare. Sindromul ovarelor polichistice (SOPK) a fost identificat la 11 paciente (64,7%). Restul de 4 paciente (23,5%) au avut profiluri variate, inclusiv o pacientă diagnosticată cu hiperprolactinemie. Concluzii. Determinarea valorii bazale şi stimulate a 17-OHP permite diferenţierea corectă între CAH şi SOPK la paciente infertile. Rezultatele susţin utilitatea profilului hormonal extins în stabilirea diagnosticului corect. Rezultate subliniază importanţa unui profil hormonal complet pentru diagnosticIntroduction. Female endocrine-related infertility in young patients can be caused by disorders with similar hyperan-drogenic phenotypes. Late-onset congenital adrenal hyperplasia and polycystic ovary syndrome are among the most common causes, often difficult to distinguish clinically. Accurate diagnosis is essential. Objective. Identification of clinical and hormonal parameters relevant to the clear differentiation between late-onset congenital adrenal hyperplasia and polycystic ovary syndrome in women with infertility. Material and methods. A retrospective study was conducted on a group of 17 women aged between 18 and 35, evaluated for infertility and signs of hyperandrogenism. Clinical examination, transvaginal ultrasound, and hormonal testing (total testosterone, DHEAS, 17-hydroxyprogester-one) were performed. In cases with 17-OHP values >2 ng/ mL ACTH test was conducted. Results. Out of 17 patients, 2 (11.8%) were diagnosed with congenital adrenal hyperplasia (CAH). One of them had a baseline 17-hydroxyprogester-one (17-OHP) level between 2 and 10 ng/mL, and the ACTH stimulation test showed a significant increase above 15 ng/ mL, confirming the diagnosis. In the second case, the 17-OHP baseline level was above 10 ng/mL, enabling diagnosis without stimulation. Polycystic ovary syndrome was diagnosed in 11 patients (64.7%). The remaining 4 (23.5%) had varied profiles, including one with hyperprolactinemia. Hormonal profiles supported clinical suspicion in all subjects, reinforcing the need for targeted investigation. Conclusion. The determination of both basal and ACTH-stimulated 17-OHP levels enables accurate differentiation between CAH and PCOS in infertile. These findings highlight the importance of a comprehensive hormonal profile for establishing a precise diagnosis and guiding appropriate treatment strategie