Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Evolution of a renal hematoma after ESWL - from conservative management to surgical intervention
Full text linkIntroducere. Litotriţia extracorporală cu unde de şoc (ESWL) reprezintă o metodă minim invazivă eficientă utilizată în tratamentul litiazei renale. Cu toate acestea, în unele cazuri pot apărea diferite complicaţii, precum apariţia hematoamelor renale - situaţii rare, care necesită abordări multimodale. Scop. Prezentarea unui caz clinic de hema-tom pararenal stâng post-ESWL, tratat conservator şi ulterior chirurgical în doua etape, pentru a sublinia dinamica imprevizibilă şi conduita terapeutică adecvată. Material şi metode. A fost analizat cazul clinic şi metoda de tratament. Complicaţiile postoperatorii au fost confirmate prin investigaţii paraclinice şi imagistice. Parametrii urmăriţi: indicii vitali, hemoglobina, dimensiunile hematomului. Tratamentul chirurgical a inclus iniţial ureteroscopie cu inserţie de stent JJ, urmat de lombotomie cu drenarea hematomului. Rezultate. Un pacient de 53 ani cu litiază renală pe stânga a acuzat lombalgie, greaţă, vomă, disurie la 12h după ESWL. Parametrii vitali erau stabili, însă la CT s-a evidenţiat un hematom subcapsular renal postero-lateral de 7,1*4,8 cm cu extindere în spaţiul pararenal. S-a recurs la tratament conservator, dar, luând în considerare instalarea obstrucţiei uretereale şi activitatea leziunii hemoragice, s-a efectuat URS cu manipularea calculului şi inserţia de stent, urmată de lombotomie şi drenarea hematomului. Intervenţiile s-au efectuat cu succes, pacientul fiind externat după 12 zile postoperatoriu, cu funcţia renală conservată. Concluzii. Cazul clinic prezentat confirmă necesitatea abordării chirurgicale în rezolvarea hematomului pararenal post-ESWL, atunci când tratamentul conservator este insuficient, astfel monitorizarea minuţioasă este esenţială pentru decizia terapeutică, iar abordarea în etape poate salva funcţia renală.Introduction. Extracorporeal shock wave lithotripsy (ESWL) is an effective, minimally invasive method used in the treatment of renal lithiasis. However, in certain cases, various complications may arise, such as the formation of renal hematomas - rare occurrences that require multimodal management approaches. Objective. Case report of a left pararenal hematoma after ESWL, initially managed conservatively and later treated surgically in two stages, highlighting its unpredictable course and appropriate management. Material and methods. The clinical case and therapeutic strategy were evaluated. Postoperative complications were confirmed through paraclinical and imaging investigations. The parameters monitored: vital signs, hemoglobin levels and hematoma size. Surgical treatment initially involved ureteroscopy with JJ stent placement, followed by lomboto-my and hematoma drainage. Results. A 53-year-old patient with left renal lithiasis presented with lumbar pain, nausea, vomiting and dysuria 12 hours after ESWL. Vital signs were stable; however, CT imaging revealed a 7.1 x 4.8 cm posterolateral subcapsular renal hematoma extending into the pararenal space. Conservative management was initially chosen, but due to the development of ureteral obstruction and ongoing hemorrhagic activity, ureteroscopy with stone manipulation and JJ stent placement was performed, followed by lombotomy and hematoma drainage. The interventions were successful, and the patient was discharged 12 days postoperatively with preserved renal function. Conclusion. The presented clinical case confirms the need for surgical intervention in managing a pararenal hematoma following ESWL, when conservative treatment proves insufficient. Careful monitoring is essential for guiding therapeutic decisions, and a staged approach can help preserve renal function
Impact of modern nutrition on dyslipidemia in metabolic syndrome
Full text linkIntroducere. Sindromul metabolic (SM) reprezintă o constelaţie de dereglări metabolice, caracterizată prin insu-linorezistenţă (IR), hiperglicemie, dislipidemie, obezitate centrală şi hipertensiune arterială, determinate de factori genetici, dietă şi stres. Studiile menţionează importanţa dietei în gestionarea SM. Scop şi obiective. Cercetarea impactului alimentaţiei moderne asupra dezvoltării dislipidemiei la pacienţii cu sindrom metabolic şi prevenirea dezvoltării lui prin schimbarea obiceiurilor alimentare. Material şi metode. Au fost analizate articole ştiinţifice din bazele de date PubMed, Frontiers, National Library of Medicine şi Elsevier, pentru a investiga rolul dietei în evoluţia dislipide-miei din SM. Studiile includ cercetări clinice, meta-analize şi review-uri recente, oferind o perspectivă complexă asupra mecanismelor biochimice şi patogenia dislipidemiei. Rezultate. Alimentaţia modernă, bogată în carbohidraţi rafinaţi şi alimente procesate, determină spike-uri glicemice repetate, care epuizează celulele p-pancreatice şi duc la hiperinsulinism şi insulinorezistenţă. Iniţial apare hiperin-sulinismul compensator, ce stimulează sinteza hepatică de trigliceride şi VLDL. Hiperlipemia exacerbează IR periferică care contribuie la scăderea activităţii lipoproteinlipazei şi diminuarea catabolismului trigliceridelor. Ca urmare se creează un cerc vicios care contribuie la instalarea dis-lipidemiei (creşterea trigliceridelor, scăderea HDL-coles-terolului, apariţia LDL mici şi dense) şi agravarea riscului cardiovascular. Concluzii. Consumul excesiv de glucide rafinate şi alimentele procesate din dieta modernă contribuie la instalarea dislipidemiei caracteristice sindromului metabolic. Modificarea precoce a regimului alimentar este crucială pentru prevenţia tulburărilor metabolice şi reducerea riscului cardiovascular asociat.Introduction. Metabolic syndrome (MS) is a constellation of metabolic disorders, characterized by insulin resistance (IR), hyperglycemia, dyslipidemia, central obesity and hypertension, determined by genetic factors, diet and stress. Studies mention the importance of a diet in the management of Metabolic syndrome. Objective. Research on the impact of modern nutrition on the development of dyslipidemia in patients with metabolic syndrome and prevention of its development by changing eating habits. Material and methods. Scientific articles from the PubMed, Frontiers, National Library of Medicine and Elsevier databases were analyzed to investigate the role of diet in the evolution of dyslipid-emia in MS. The studies include clinical research, meta-analyses and reviews, providing a complex perspective on biochemical mechanisms and the pathogenesis of dyslipidemia. Results. Modern diet, rich in refined carbohydrates and processed foods, causes repeated glycemic spikes, which deplete pancreatic p-cells and lead to hyperinsulinism and insulin resistance. Initially, compensatory hyperinsulinism occurs, which stimulates hepatic synthesis of triglycerides and VLDL. Hyperlipemia exacerbates peripheral IR, which contributes to decreased lipoprotein lipase activity and decreased triglyceride catabolism. As a result, a vicious circle is created that contributes to the development of dyslipid-emia (increased triglycerides, decreased HDL-cholesterol, presence of small and dense LDL) and the worsening of cardiovascular risk. Conclusion. Excessive consumption of refined carbohydrates and processed foods in the modern diet contributes to the development of dyslipidemia characteristic of MS. Early modification of the diet is crucial for the prevention of metabolic disorders and the reduction of the associated cardiovascular risk
Modern approaches in the development of a combined hepato- and neuroprotective drug
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Implementarea în practica medicală a inovaţiilor contemporane utilizate în tratamentul şi profilaxia bolilor hepatice prezintă o actualitate ştiinţifică. Astfel, aspartatul de arginină, aspartatul de ornitină şi acidul malic sunt substanţe medicamentoase utilizate frecvent în terapia maladiilor hepatice. Scop. Elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a conceptului unui medicament combinat cu proprietăţi hepatoprotectoare şi neuroprotectoare, prin integrarea unor compuşi activi selectaţi. Material şi metode. Date privind proprietăţile fizico-chimice şi metode de analiză ale substanţelor active: aspartat de arginină, aspartat de orni-tină şi acid malic, care sunt elucidate în literatura de specialitate şi în baze de date internaţionale (PubChem, DrugBank, Scopus) cu accent pe: Spectroscopie UV-VIS şi Cromatogra-fie lichidă de înaltă performanţă (HPLC). Rezultate. Aspartatul de arginină are o bună solubilitate în apă (~93 g/100 mL la 25 °C) şi un punct de topire ridicat (~ 212-220°C). Aspartatul de arginină şi cel de ornitină absorb lumina predominant în regiunea UV (205-215 nm), corespunzător grupărilor carboxilice şi aminice, iar acidul malic prezintă o absorbţie slabă, circa 210 nm. Studiile ştiinţifice indică faptul că, separarea celor trei compuşi prin cromatografie lichidă este posibilă, fiecare având timpuri de retenţie specifici. Metodele validate arată o recuperare ridicată (>98%) şi o reproductibilitate bună, acestea fiind importante pentru dezvoltarea unor medicamente noi. Concluzii. Medicamentele combinate conţinând mai multe substanţe active cu acţiune diferită, au o şansă de succes mai mare, deoarece, acestea acţionând asupra mai multor mecanisme ce intervin în declanşarea stării patologice, cresc probabilitatea de a obţine un răspuns terapeutic sporit.Introduction. The implementation in medical practice of contemporary innovations used in the treatment and prophylaxis of liver diseases is scientifically relevant. Thus, arginine aspartate, ornithine aspartate, and malic acid are medicinal substances frequently used in the therapy of different liver diseases. Objective. Development and scientific substantiation of the concept of a combined drug with hepatoprotective and neuroprotective properties, through the integration of selected active compounds. Material and methods. Data on the physicochemical properties and analysis methods of the active substances: arginine aspartate, ornithine aspartate and malic acid, which are elucidated in the specialized literature and in international databases (PubChem, DrugBank, Scopus) with emphasis on: UV-VIS Spectroscopy and High Performance Liquid Chromatography (HPLC). Results. Arginine aspartate has good solubility in water (~93g/100mL at 25°C) and a high melting point (~ 212-220°C). Both arginine aspartate and ornithine aspartate absorb light predominantly in the UV region (205-215 nm), corresponding to characteristic carboxyl and amino groups, while malic acid exhibits weak absorption, around 210 nm. Scientific studies clearly indicate that separation of the three compounds by liquid chromatography is possible, each of them having specific retention times. Existing validated methods show high recovery (>98%) and good reproducibility, which are very important for the development of new drugs. Conclusion. Combined drugs containing multiple active substances with different actions have a greater chance of success, because, by acting on multiple mechanisms involved in triggering the pathological condition, they increase the probability of achieving an enhanced therapeutic response
Intoleranțele alimentare în rândul studenților: evaluare nutrițională
Full text linkIntroducere. Intoleranțele alimentare sunt tot mai frecvent raportate, inclusiv în rândul
studenților, influențând sănătatea, echilibrul emoțional și performanțele academice.
Programul încărcat, stresul și alimentația dezechilibrată pot favoriza manifestările clinice,
iar gradul redus de conștientizare și adresarea limitată către specialiști duc adesea la o
gestionare inadecvată.
Scop. Studiul a urmărit stabilirea prevalenței și tipurilor de intoleranțe alimentare în rândul
studenților USMF „Nicolae Testemițanu”, analizând metodele de confirmare și efectele
asupra performanței academice și echilibrului emoțional.
Material și metode. Studiul a fost realizat printr-un chestionar online aplicat studenților,
pe parcursul lunilor ianuarie–martie 2025, înregistrând 469 de răspunsuri. Chestionarul a
fost conceput în cinci secțiuni distincte, pentru a investiga istoricul medical și obiceiurile
alimentare ale participanților, simptomele asociate eventualelor intoleranțe, precum și
nivelul de informare și percepție asupra acestor afecțiuni. Analiza datelor s-a realizat cu
ajutorul programelor SPSS și Excel, utilizând metode descriptive și comparații statistice, în
scopul estimării prevalenței intoleranțelor, identificării modalităților de diagnostic și
evaluării impactului asupra sănătății și performanței academice a studenților.
Rezultate. Au fost înregistrate 469 de răspunsuri, dintre care 80,4% aparțin femeilor și
19,6% bărbaților. Grupul de vârstă predominant a fost cel de 20-22 de ani, însumând 43,5%
dintre respondenți. Intoleranțe alimentare au raportat 10,9% dintre participanți, cele mai
frecvente fiind la lactoză (10%) și gluten (2,6%), cu debut predominant între 16 și 20 de ani.
Confirmarea intoleranțelor s-a realizat prin autoobservație (8,3%), investigații medicale
(4,3%) sau consultații de specialitate (2,6%). Consecințele percepute asupra vieții academice
au fost menționate de 10,4% dintre respondenți, iar impactul asupra stării emoționale de
19,2%. Strategia predominant utilizată pentru prevenirea simptomelor a fost evitarea
alimentelor considerate declanșatoare, raportată de 47,1% dintre participanți. La evaluarea
nivelului de cunoștințe, 58,4% s-au considerat doar parțial informați în recunoașterea și
controlul acestor condiții.
Concluzii. Rezultatele evidențiază faptul că intoleranțele alimentare constituie o problemă
reală în rândul studenților, cu repercusiuni atât asupra echilibrului emoțional, cât și asupra
performanțelor academice. Deși mulți aplică măsuri de prevenție, nivelul scăzut de
informare și accesul limitat la sprijin reduc eficiența gestionării. Aceste date subliniază
necesitatea unor programe educaționale adaptate mediului universitar, pentru a sprijini
înțelegerea fenomenului și a îmbunătăți calitatea vieții studenților
The prevalence of dry eye symptoms in patients undergoing cataract surgery and the importance of preoperative management
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Etapele intra- şi postoperatorii ale chirurgiei cataractei (CC) includ factori care perturbă stabilitatea filmului lacrimal şi duc la apariţia simptomelor sindromului de ochi uscat (SOU), principala cauză de disconfort postoperator. Totodată, majoritatea pacienţilor prezintă factori de risc pentru SOU. Scop. Studiul urmăreşte evaluarea preva-lenţei simptomelor de SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în vederea recunoaşterii frecvenţei cazurilor de SOU nediagnosticat preoperator. Material şi metode. În studiul clinic au fost incluşi 60 de pacienţi programaţi pentru CC în Secţia Oftalmologie din cadrul SCM „Sfânta Treime” în iulie 2024. Evaluarea preoperatorie a semnelor obiective a SOU s-a realizat prin aprecierea secreţiei lacrimale prin testul Schirmer I, iar a simptomelor subiective prin efectuarea chestionarul OSDI. Rezultate. Valorile testului Schirmer I demonstrează secreţie lacrimală normală la 4 pacienţi (6.67%), deficit posibil la 12 pacienţi (20%), deficit moderat la 34 de pacienţi (56.67%) şi un deficit sever de secreţie lacrimală la 10 pacienţi (16.67%). Scorurile chestionarului OSDI relevă că: 16 pacienţi (26%) au un scor sugestiv pentru absenţa simptomelor de disconfort ocular (DO), 20 de pacienţi (33.3%) - simptome uşoare, 12 pacienţi (20%) -simptome moderate, 12 pacienţi (20%) - simptome de DO sever. Astfel, atât rezultatele testului Schirmer I în cazul a 93.3% de pacienţi, cât şi a chestionarului OSDI la 73.3% de pacienţi sunt sugestive pentru SOU. Concluzii. Rezultatele evidenţiază o prevalenţă crescută a simptomelor SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în absenţa unui diagnostic anterior cunoscut şi subliniază importanţa evaluării şi tratamentului preoperator pentru optimizarea rezultatelor postoperatorii şi pentru o recuperare optimă.Introduction. The intrasurgical and postoperative stages of cataract surgery include factors that disrupt tear film stability and lead to the onset of symptoms of dry eye syndrome (DES), which is the main cause of postoperative discomfort. At the same time, most patients already have risk factors for DES. Objective. This study aims to evaluate the prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery in order to determine how often DES goes undiagnosed preoperatively. Material and methods. The clinical study included 60 patients scheduled for cataract surgery in the Ophthalmology Department of the St. Trinity Municipal Clinical Hospital in July 2024. A preoperative assessment of Objective. signs of DES was done by evaluating tear secretion using the Schirmer I test, the subjective symptoms were assessed using the OSDI questionnaire. Results. Schirmer I test values show normal tear secretion in 4 patients (6.67%), a possible tear secretion deficiency in 12 patients (20%), moderate deficiency in 34 patients (56.67%), and severe tear secretion deficiency in 10 patients (16.67%). OSDI questionnaire scores reveal that: 16 patients (26%) have a score suggestive of no symptoms of ocular discomfort, 20 patients (33.3%) have mild symptoms, 12 patients (20%) have moderate symptoms, and 12 patients (20%) have severe ocular discomfort symptoms. Thus, the Schirmer I test and the OSDI questionnaire are both suggestive of DES in 93.3% and 73.3% of patients, respectively. Conclusion. The results highlight an increased prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery, in the absence of a previously known diagnosis of DES, and emphasize the importance of thorough preoperative assessment and treatment for optimizing postoperative outcomes and recovery
A STUDY ON COMPRESSIVE STRENGTH OF PROXIMAL RESTORATIONS IN POSTERIOR TEETH
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Răşinile compozite reprezintă materialul de referinţă pentru restaurările directe ale dinţilor posteriori, datorită proprietăţilor optice şi mecanice. Însă durabilitatea restaurărilor depinde nu doar de calitatea materialului utilizat, ci şi de tehnica aplicată în tratamentul leziunilor carioase. Scop. Evaluarea influenţei tehnicii de obturare asupra rezistenţei la compresiune a restaurărilor proximale la dinţii posteriori, utilizând aceeaşi răşină compozită de tip bulk-fill. Material şi metode. În cadrul studiului s-au preparat cavităţi mezio-ocluzale standardizate pe 30 de molari. Ulterior au fost împărţiţi în două grupuri (n=15) în funcţie de tehnica de restaurare utilizată: stratificare oblică (grup-control) şi bulk-fill (grup-studiu). Toate specimenele au fost supuse unei forţe de compresiune, iar apoi s-a analizat modul de fractură. Rezultate. În grupul de studiu, forţa de compresiune totală aplicată a fost de 21.086,6 N, cu o medie de 1405,8 ± 206,7 N per dinte. În grupul de control, forţa totală aplicată a fost de 20.052,0 N, media fiind de 1336,8 ± 210,2 N per dinte. Nu s-au înregistrat diferenţe statistice semnificative între cele două grupuri (p > 0,05). Fractura de tip I a apărut în 33,3% dintre cazuri (IC 95%: 11,8-61,6) în grupul de studiu şi 26,7% (IC 95%: 7,8-55,1) în grupul de control, tipul II în 6,7% (IC 95%: 0,2-32,0) în grupul de studiu şi 13,3% (IC 95%: 1,7-40,5) în grupul de control, iar tipurile III şi IV în proporţii egale în ambele grupuri: 13,3% şi 46,7%. Concluzii. Nu s-au identificat diferenţe statistice semnificative în ceea ce priveşte rezistenţa la compresiune a restaurărilor realizate prin tehnica de stratificare şi tehnica bulk-fil. Tipul de fractură nu este influenţat de tehnica restaurativă aplicată, la utilizarea aceluiaşi compozit bulk-fill.Introduction. Resin-based composites have become the material of choice for direct restorations in posterior teeth, due to their optical and mechanical properties. The durability of composite restorations depends not only on the materials used but also on the techniques applied in the treatment of carious lesions. Objective. Assessment of the effect of filling technique on the compressive strength of proximal restorations in the posterior teeth, by using the same bulk-fill composite material. Material and methods. In this study, standardized mesio-occlusal cavities were prepared on 30 molars. The teeth were then divided into two groups (n=15) based on the restorative technique used: oblique layering (control group) and bulk-fill (study group). All specimens were subjected to compressive force testing, followed by fracture mode analysis. Results. In the study group, the total applied compressive force was 21,086.6 N, with a mean of 1405.8 ± 206.7 N per tooth. In the control group, the total force applied was 20,052.0 N, with an average of 1336.8 ± 210.2 N per tooth. No statistically significant differences were found between the two groups (p > 0.05). Type I fractures occurred in 33.3% of cases (95% CI: 11.861.6) in the study group and 26.7% (95% CI: 7.8-55.1) in the control group; Type II in 6.7% (95% CI: 0.2-32.0) in the study group and 13.3% (95% CI: 1.7-40.5) in the control group; and Types III and IV appeared in equal proportions in both groups: 13.3% and 46.7%, respectively. Conclusion. No statistically significant differences were identified in the compressive strength of restorations performed by layering technique compared to the bulk-fill technique. The fracture type was not influenced by the restorative technique applied when the same bulk-fill composite was used
Management of extracranial complications of cholesteatoma: early diagnosis and therapeutic approaches
Full text linkIntroducere. Colesteatomul este o formă malignă a otitei medii cronice supurate cu un caracter progresiv, ducând la deteriorarea structurilor adiacente şi provocând o serie de complicaţii severe intra- şi extracraniene, necesitând adesea intervenţie chirurgicală timpurie şi monitorizare postoperatorie atentă. Scop. Analiza complicaţiilor extra-craniene ale colesteatomului şi metode de soluţionare a acestora, incluzând metode de diagnostic clinic şi paraclin-ic, strategii chirurgicale moderne şi măsuri terapeutice. Material şi metode. S-a realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 92 de pacienţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 80 de ani, care s-au adresat în cadrul Clinicii de Otorinolaringologie în perioada anilor 2022-2025 prezentând complicaţii extracraniene cauzate de colesteatom fiind abordaţi prin eradicarea acestuia şi rezolvarea complicaţiilor. Rezultate. În cazul celor 92 de pacienţi incluşi în lot, cea mai întâlnită complicaţie a fost erodarea lanţului osicular (100% de cazuri), labirintită - 36,8%, afectarea canalului semicircular lateral şi a porţiunii timpanice a canalului nervului facial -14,7%, pareza n.facial - 7,3%, abces subperiostal cu fistula retroauriculară, fereastra ovală deschisă - 5,5%. În toate 92 de cazuri s-a recurs la tratament chirurgical: mastoidecto-mie canal wall down+plastia CSL+FNC, mastoidectomie cu canal intact cu sau fără reconstrucţia lanţului osicular, mas-toidectomie canal wall down. Alegerea intervenţiilor a depins de severitatea şi extinderea colesteatomului. Concluzii. O abordare multidisciplinară, integrată cu un diagnostic precoce şi tratament adecvat, joacă un rol esenţial în prevenirea complicaţiilor extracraniene ale colesteatomului. Prin tratarea timpurie şi completă se reduce riscul de morbiditate şi se îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor.Introduction. Cholesteatoma is a malignant form of chronic suppurative otitis media with a progressive course, leading to the destruction of adjacent structures and causing a range of severe intra- and extracranial complications, often requiring early surgical intervention and careful postoperative monitoring. Objective. Analysis of extracranial complications of cholesteatoma and their management methods, including modern surgical strategies and complementary therapeutic measures to prevent recurrence. Material and methods. A retrospective study was conducted on a group of 92 patients, aged between 18 and 80 years, who presented to the Otolaryngology Clinic during the period 2022-2025 with extracranial complications caused by cholesteatoma and were managed through its eradication and the resolution of associated complications. Results. In the group of 92 patients included in the study, the most common complication was ossicular chain erosion (all cases), labyrinthitis (36.8%), involvement of the lateral semicircular canal and the tympanic portion of the facial nerve canal (14.7%), facial nerve palsy (7.3%), subperiosteal abscess with retroauricular fistula and open oval window (5.5%). All 92 cases underwent surgical treatment: canal wall down mastoidectomy with CSL and FNC plasty, canal wall up mastoidectomy with or without ossicular chain reconstruction, and canal wall down mastoidectomy. The choice of procedure depended on the severity and extent of the cholesteatoma. Conclusion. A multidisciplinary approach, combined with early diagnosis and appropriate treatment, plays a crucial role in preventing the extracranial complications of cholesteatoma. Timely and complete management reduces the risk of morbidity and significantly improves patients' quality of life
DRUG-INDUCED HYPERPLASTIC GINGIVITIS. CLINICAL-MORPHOLOGICAL ASPECTS
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Gingivita hiperplazică reprezintă un proces proliferativ, histopatologic caracterizat prin multiplicarea celulelor din straturile bazal şi spinos. Administrarea zilnică şi permanentă a grupelor de preparate (antiepileptice, imu-nosupresoare, hipotensive) poate provoca reacţii adverse ca hiperplazia gingivală. Scop. Analiza aspectelor etiologice şi clinico-morfologice caracteristice gingivitei hiperplazice de etiologie medicamentoasă în literatura pe specialitate naţională şi de peste hotare. Material şi metode. Studiul a inclus analiza a 374 surse bibliografice din PubMed, Cohrane Library, Reasearch Gate cu gingivită hiperplazică de etiologie medicamentoasă. Administrarea Dilantinei a raportat în 50% din cazuri de apariţie a hiperplaziei gingivale, Nifedipina în 25% cazuri, Ciclosporina după 35 de ani variază între 8-70 % cazuri clinice. Rezultate. Examenul histopatologic confirmă diagnosticul clinic şi determină în ţesutul gingival: hiperkeratoză, parakeratoză, acantoză în epiteliu; creşterea numărului de fibroblaşti şi vase de neo-formaţie cu apariţia unui ţesut conjunctiv tânăr; fenomene distrofice epiteliale; vase sanguine dilatate cu aspect tel-eangiectatic; bogat infiltrat inflamator limfo-plasmocitar în corionul gingival. Proliferarea gingiei, drept răspuns la o anumită medicaţie sistemică, însoţită de administrarea de lungă durată, susceptibilitatea la preparate, deseori asociată cu deficienţa igienei bucale, solicită metoda chirurgicală în restaurarea conturului gingival. Concluzii. Gingivita hiperplazică de etiologie medicamentoasă reprezintă un capitol aparte, care necesită un studiat detaliat. Menţinerea igienei orale riguroase, monitorizarea afecţiunii sistemice şi înlocuirea preparatelor farmacologice au un rol important în profilaxia şi tratamentul afecţiunii.Introduction. Hyperplastic gingivitis is a proliferative, his-topathological process characterized by the multiplication of cells in the basal and spinous layers. Daily and permanent administration of groups of drugs (antiepileptic, immunosuppressive, hypotensive) can cause adverse reactions such as gingival hyperplasia. Objective. Analysis of the etiological and clinical-morphological aspects characteristic for drug-induced hyperplastic gingivitis in the national and foreign specialized literature. Material and methods. The study included the analysis of 374 bibliographic sources from PubMed, Cochrane Library, Research Gate with drug-induced hyperplastic gingivitis. Dilantin administration was reported in 50% of cases of gingival hyperplasia, Nifedipine in 25% of cases, and Cyclosporine after 35 years varies between 8-70% of clinical cases. Results. The histo-pathology confirms the clinical diagnosis and determines: hyperkeratosis, parakeratosis, acanthosis in the epithelium; increased number of fibroblasts and neoformation vessels with the appearance of young connective tissue; epithelial dystrophic phenomena; dilated blood vessels with a telangiectatic appearance; rich inflammatory lympho-plasmocytic infiltrate in the gingival chorion. Proliferation of the gingiva as a response to a certain systemic medication, accompanied by long-term administration, susceptibility to preparations, often associated with poor oral hygiene, requires the surgical method in restoring the gingival contour. Conclusion. Drug-induced hyperplastic gingivitis represents a separate chapter, which requires detailed study. Maintaining rigorous oral hygiene, monitoring the systemic condition and replacing pharmacological preparations have an important role in the prophylaxis and treatment of the pathology
MANAGEMENT OF PATIENTS WITH ORGANIC DELUSIONAL DISORDERS
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Elementul esenţial al tulburărilor delirante organice (TDO) sunt ideile delirante proeminente care se datorează unui factor organic specific, precum unele afecţiuni somatice sau neurologice, unele substanţe sau medicamente. În unele cazuri, simptomele pot fi reversibile dacă se tratează cauza. Scop. Studierea opţiunilor terapeutice utilizate în tratamentul pacienţilor cu tulburări delirante organice, în funcţie de etiologia identificată şi caracteristicile clinice individuale. Material şi metode. A fost realizată studierea literaturii de specialitate folosind bazele de date Pub Med, Google Academic, Medline, cu selecţia articolelor publicate în ultimii 10 ani. Au fost analizate lucrări relevante privind tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi opţiunile terapeutice pentru pacienţii cu tulburări delirante organice. Rezultate. TDO este diagnosticată când sunt dovezi că ideile delirante sunt consecinţa unei afecţiuni medicale. Natura lor variază după etiologie, cele mai comune fiind de persecuţie. Factorii etiologici sunt unele substanţe, epilepsia de lob temporal, alte leziuni cerebrale. Clinic pot apărea halucinaţii, deteriorare cognitivă uşoară şi afectarea severă a activităţii sociale. Debutul este mai tardiv, fără antecedente familiale. Diagnosticul diferenţial exclude alte tulburări ca schizofrenia, tulburarea schizoafectivă. Tratamentul depinde de cauză, severitate şi implică tratarea afecţiunii cauzatoare. Simptomatic se utilizează antipsihoticele atipice. Concluzii. Sunt necesare un istoric şi o examinare medicală detaliată a pacienţilor cu delir, în special cu debut tardiv al simptomelor şi fără antecedente psihiatrice familiale. Tratamentul TDO trebuie individualizat, în funcţie de etiologie şi profilul pacientului, de elecţie fiind antipsihoticele atipice.Introduction. The essential element of organic delusional disorders (ODD) are prominent delusional ideas that are due to a specific organic factor, such as some somatic or neurological conditions, as well as some substances or medications. In some cases, the symptoms can be reversible if the cause is treated. Objective. Study of the therapeutic options used in the treatment of patients with organic delusional disorders, depending on the identified etiology and individual clinical characteristics. Material and methods. A literature search was conducted using the PubMed, Google Academic, and Medline databases, with a selection of articles published in the last 10 years. Relevant works on the clinical manifestations, differential diagnosis, and therapeutic options for patients with organic delusional disorders were thoroughly analyzed. Results. ODD is diagnosed when there is evidence that the delusional ideas are the consequence of a medical condition. Their nature varies by etiology, the most common being persecution. Etiological factors are some substances, temporal lobe epilepsy, other brain lesions. Clinically, hallucinations, mild cognitive impairment and severe impairment of social activity may occur. The onset is later, without family history. Differential diagnosis excludes other disorders such as schizophrenia, schizoaffective disorder. Treatment depends on the cause, severity and involves treating the causative condition. Atypical antipsychotics are used symptomatically. Conclusion. A detailed history and medical examination are necessary for patients with delirium, especially with late onset of symptoms and without family psychiatric history. Treatment of ODD should be individualized, depending on the etiology and patient profile, with atypical antipsychotics being the choice
Some considerations of the concept of global mental health from a bioethical perspective
Full text linkIn summary, the author provides a brief analysis of the concept of
„global mental health” from the perspective of the contemporary process
of globalization and bioethization of the planet. The role and place of
public health in consolidating the field of global mental health is highlighted, in which some acute problems are found both at the planetary
level and in the specific local mental health areas