Management In Health, MIH (National School of Public Health, Management, Romania)
Not a member yet
428 research outputs found
Sort by
STUDIU DESCRIPTIV PRIVIND SITUAȚIA EPISOADELOR DE SPITALIZARE ÎN CAZUL PACIENȚILOR INFECTAȚI CU VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE ÎN ROMÂNIA
No full textInfection with the human acquired immunodeficiency virus, one of the most serious public health problems worldwide, AIDS being one of the most lethal infectious diseases, was also a problem for the Romanian society and medical system. At present, there is a decreasing trend in our country, but the incidence values, especially for young people aged 20-49, are still high, imposing more energetic measures to combat this scourge. Keywords: HIV, trend, RomaniaInfecția cu virusul imunodeficienței dobândite umane, una dintre gravele probleme de sănătate publică la nivel mondial, SIDA fiind una dintre cele mai letale boli infecțioase, a reprezentat o problemă și pentru societatea și sistemul medical românesc. În perioada actuală, se înregistrează și în țara noastră un trend descrescător, însă valorile incidenței în special la persoanele tinere 20-49 ani se mențin încă ridicate, impunând măsuri mai energice în vederea combaterii acestui flagel. Cuvinte cheie: HIV, evoluție, Romani
ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU TULBURĂRI COGNITIVE (TC) ÎN PERIOADA PANDEMIEI
No full textAt SARS-CoV2 infection has produced many changes in our lives, both through the rules of physical distance and isolation imposed, and through a series of restrictions in social and cultural life. Patients with dementia or other cognitive impairment have also been affected by this pandemic, international studies documenting a decrease in the rate of face-to-face consultations by up to 65% during this period. Currently, there is a lack of information on identifying new cases of cognitive impairment during the COVID-19 pandemic as well as the management of patients previously diagnosed in family doctors' offices in Romania. In this context, the present study aimed to describe the activity of identifying new cases of cognitive impairment at the level of family doctors' offices, their referral to specialized services and the management of these patients in evidence between March and December 2020. An electronic questionnaire developed by the authors was distributed via mailing lists over five days. The questionnaire was answered by 62 family doctors, who report a small number of new cases being identified between March and December 2020, of which only half have been referred for evaluation to the specialist. Regarding patients already diagnosed with cognitive disorders, about half of the respondents managed to consult over 70% of them. The majority of the family doctors continued to provide face to face services at the office and about half of them opted for a mix of teleconsultations and face to face consultations. The results of this study indicate the increase of undiagnosed CI cases and difficulties related to the management of existing cases during the pandemic, difficulties generated primarily by the limitations of teleconsultations, poor communication with specialists and the absence of medical letters. Given the fact that family doctors have constituted the first line of healthcare service provision during the pandemic, it is all the more important to update their knowledge in the field of cognitive disorders. Keywords: SARS-CoV2, COVID-19, cognitive impairment, RomaniaAt Infecția cu SARS-CoV2 a produs multe schimbări în viața noastră, atât prin regulile de distanțare fizică și izolare impuse, cât și printr-o serie de restricții din viața socială și culturală. Pacienții cu demență sau alte deficiențe cognitive au fost, de asemenea, afectați de această pandemie, studiile internaționale documentând o scădere a ratei consultațiilor față în față cu până la 65% în această perioadă. În prezent, există o lipsă de informații cu privire la identificarea noilor cazuri de tulburare cognitivă în timpul pandemiei COVID-19, precum și la gestionarea pacienților diagnosticați anterior în cabinetele medicilor de familie din România. În acest context, prezentul studiu și-a propus să descrie activitatea de identificare a noilor cazuri de tulburare cognitivă la nivelul cabinetelor medicilor de familie, trimiterea acestora la servicii specializate și gestionarea pacienților aflați în evidență în perioada martie - decembrie 2020. Un chestionar electronic dezvoltat de autori a fost distribuit prin liste de discuții pe parcursul a cinci zile. La chestionar au oferit răspunsuri 62 de medici de familie, care au raportat că un număr mic de cazuri noi au fost identificate în perioada martie - decembrie 2020, dintre care doar jumătate au fost trimise spre evaluare specialistului. În ceea ce privește pacienții deja diagnosticați cu tulburări cognitive, aproximativ jumătate dintre respondenți au reușit să consulte peste 70% dintre ei. Majoritatea medicilor de familie au continuat să ofere servicii față în față la cabinet și aproximativ jumătate dintre aceștia au optat pentru un mix de teleconsultații și consultații față în față. Rezultatele acestui studiu indică creșterea cazurilor de tulburări cognitive nediagnosticate și dificultăți legate de gestionarea cazurilor existente în timpul pandemiei, dificultăți generate în primul rând de limitările teleconsultațiilor, comunicarea slabă cu specialiștii și absența scrisorilor medicale. Dat fiind faptul că medicii de familie au constituit prima linie de furnizare a serviciilor medicale în timpul pandemiei, este cu atât mai important să-și actualizeze cunoștințele în domeniul tulburărilor cognitive. Cuvinte cheie: SARS-CoV2, COVID-19, pandemie, tulburări cognitive, Români
MECANISME DE CONTROL AL CHELTUIELILOR PUBLICE CU MEDICAMENTELE
No full textPharmaceutical spending continues to ascend. Very expensive pharmaceutical products have been introduced on the market in recent years, thus increasing decision makers’ concerns regarding the patient access to innovative treatments, and sustainability of their reimbursement systems. Despite the multitude of tools for containing public pharmaceutical spending, solutions have to take into account many factors in order to ensure both equitable access for consumers, and an acceptable budgetary balance. In Romania, public expenditures for compensated drugs were between 15% up to 25% of the National Social Health Insurance Fund during las decade, while medicines reached 26% of total health expenditures (according to OECD data). In order to cover the patient needs and face considerable challenges and pressure of pharmaceutic industry, comprehensive knowledge and rationally selection of those tools are needed to limit public pharmaceutical spending within available funds without obstructing the access to innovation. Key words: pharmaceutical spending, EU, public health policies, sustainability. Cheltuielile cu medicamentele se situează pe un trend ascendent. În ultimii ani, pe această piață au fost introduse produse farmaceutice foarte costisitoare, sporind astfel îngrijorările decidenților privind accesul pacienților la noile tratamente dar și sustenabilitatea sistemelor de rambursare din fonduri publice. În ciuda multitudinii de instrumente de control al cheltuielilor publice cu medicamentele, soluțiile alese trebuie să țină cont de o serie de informații și factori pentru a putea asigura atât un acces echitabil consumatorilor în nevoie, cât și un echilibru bugetar acceptabil. În România, cheltuielile cu medicamentele gratuite și compensate au reprezentat în ultima decadă între 15% și 25% din FNUASS, conform rapoartelor anuale ale CNAS, în timp ce medicamentele au ajuns la o pondere de aprox. 26% din totalul cheltuielilor pentru sănătate. Pentru a putea face față nevoilor pacienților, dar și provocărilor, presiunilor considerabile ale sectorului farmaceutic, este necesară cunoașterea aprofundată și alegerea rațională informată a acelor mecanisme care permit limitarea cheltuielilor publice cu medicamentele la nivelul fondurilor disponibile în funcție de nevoile prioritizate și fără a împiedica, totuși, accesul legitim la inovație. Cuvinte cheie: cheltuieli cu medicamentele, UE, politici publice de sănătate, sustenabilitat
ELABORAREA PROTOCOALELOR DE PRACTICĂ LA NIVELUL SPITALELOR DIN ROMÂNIA
No full textThe benefits of standardizing medical practices are obvious and known, both at the level of the patient and hospital or health sector. Knowing the clinical pathways that a patient can follow during his hospital stay can simplify the case management of the hospitalized patient only if the standard algorithm for diagnosing and treating each pathology is known, mastered and applied at hospital level. The existence of national guidelines or standardized protocols for certain pathologies can guide the medical practice (where local conditions allow the application of the guidance) or the development of practice protocols adapted at the local level (ward/hospital). In Romania, hospitals are required by law to apply a therapeutic standard (national, European or international) adapted to the local level for each pathology, but this often becomes impractical due to the real gaps for the implementation of this goal. Political will is needed to be translated into support in promoting the standardization of hospital medical practices (by types of hospitals/specialties) so that the costs generated at the hospital sector or health system level can be predicted, based on cost standards related to the standardized medical activity. There is a need for professional discipline in exercising the roles of actors and those responsible with the development and implementation of practice protocols at the hospital level, but there is also a need for strategic measures to ensure that hospital medical practice is processed, declared, known, mastered and applied locally, taking into account the local specificities. Keywords: medical practice, guide, protocol, hospitalBeneficiile standardizării practicii medicale sunt evidente și cunoscute, atât la nivel de pacient, spital sau sector de sănătate. Cunoașterea traseelor clinice ce le poate urma un pacient de-a lungul șederii lui în spital poate simplifica managementul de caz al pacientului spitalizat doar dacă la nivelul spitalului este cunoscut, însușit și aplicat un anumit protocol pentru fiecare patologie tratată la nivelul unității. Existența ghidurilor naționale sau a protocoalelor standardizate pentru anumite patologii poate orienta practica medicală (acolo unde condițiile locale permit aplicarea ghidului) sau elaborarea de protocoale de practică adaptate la nivel local (secție/spital). În România, spitalele sunt obligate prin lege să aplice un standard terapeutic (național, european sau internațional) adaptat la nivel local pentru fiecare patologie, dar acest lucru devine adeseori impracticabil datorită verigilor lipsă pentru punerea în practică a acestui deziderat. Este nevoie de voință politică care să fie transpusă în sprijin în promovării standardizării practicii medicale spitalicești (pe tipologii de spitale/specialități) astfel încât să se poată previziona costurile generate la nivel de sector sau sistem de sănătate, pe baza unor standarde de cost aferente activității medicale astfel standardizată. Este nevoie de o disciplină profesională în exercitarea funcțiilor deținute de către actorii și responsabilii cu elaborarea și implementarea protocoalelor de practică la nivelul spitalelor, dar este nevoie, suplimentar, și de măsuri strategice care să garanteze că practică medicală spitalicească este procedurată, declarată, cunoscută, însușită și aplicată la nivel local, luând în considerare specificitățile locale. Cuvinte cheie: practică medicală, ghid, protocol, spita
UNELE COMPARAȚII ÎN METODELE DE PREGĂTIRE PENTRU O PANDEMIE DE GRIPĂ
No full textMost infectious disease experts agree that an influenza pandemic will occur at some point [15, 17]. Pandemic influenza] has the potential to pose disease control challenges unmatched by any other natural or intentional infectious disease event. Pandemic influenza viruses have demonstrated their ability to spread worldwide within months, or weeks, and to cause infections in all age groups. There are three essential epidemiological conditions that must be met to generate a pandemic influenza. Fortunately they rarely converge; unfortunately they are impossible to predict, but the requirements are clear. · A new flu virus must emerge from the usual animal reservoirs that produce and harbor such viruses. By definition, most people will not have pre-existing immunity. · The virus has to actually make humans sick (most do not). · The virus must be able to spread efficiently between people through coughing, sneezing, or a hand-shake. · For the Southeastern Asian avian influenza A virus (H5N1), transmission from poultry to people has been documented with significant mortality; however, the transmission rate is relatively low and transfer between people isn’t clearly established [17]. Health scientists are increasingly concerned that the H5N1 virus is mutating in ways that could lead to efficient person-to-person spread [1]. Effective transmission between humans may cause the virus to spread around the globe and initiate the next influenza pandemic. The Secretary of the U.S. Department of Health and Human Services recently stated that “There is a time in the life of every problem when it is big enough to see and small enough to solve. For influenza preparedness, the time is now” [5]. The ultimate number of infections, illnesses, and deaths is unpredictable, and could vary tremendously depending on multiple factors. Without adequate planning and preparations, an influenza pandemic in the 21st century has the potential to cause enough illnesses to overwhelm current public health and medical care capacities at all levels, despite the vast improvements made in medical technology during the 20th century. While certain modern trends have provided for increased communication and coordination in response to an infectious disease outbreak, increasing globalization could increase the potential for pandemics to cause more illnesses and deaths than occurred in earlier pandemics: · Globally, human populations are more urbanized, which may allow viruses to be transmitted within populations more easily. · International travel is more frequent and may allow viruses to spread globally more quickly than in the past. · In many countries and depending upon the characteristics of the virus and disease, increasing percentages of elderly persons and those with chronic medical conditions or suppressed immune systems may elevate the potential for more complicated illnesses and deaths to occur. This combination of factors suggests that the next pandemic may progress rapidly and overwhelm countries and health systems that are not adequately prepared. Keywords: Pandemic flu, comparisons between response methods and preparednessMajoritatea experților în boli infecțioase sunt de acord că o pandemie de gripă va apărea la un moment dat [15, 17]. Gripa pandemică are potențialul de a pune provocări de control al bolii de neegalat de orice alt eveniment natural sau intenționat de boală infecțioasă. Virusurile gripale pandemice și-au demonstrat capacitatea de a se răspândi în întreaga lume în câteva luni sau săptămâni și de a provoca infecții la toate grupele de vârstă. Există trei condiții epidemiologice esențiale care trebuie îndeplinite pentru a genera o gripă pandemică. Din fericire, ele converg rar; din păcate, sunt imposibil de prezis, dar cerințele sunt clare. · Un nou virus gripal trebuie să iasă din rezervoarele obișnuite de animale care produc și adăpostesc astfel de virusuri. Prin definiție, majoritatea oamenilor nu vor avea imunitate preexistentă. · Virusul trebuie să-i îmbolnăvească pe oameni (majoritatea nu). · Virusul trebuie să fie capabil să se răspândească eficient între oameni prin tuse, strănut sau strângere de mână. · Pentru virusul gripei aviare A din Asia de Sud-Est (H5N1), transmiterea de la păsări la oameni a fost documentată cu o mortalitate semnificativă; cu toate acestea, rata de transmisie este relativ scăzută, iar transferul între oameni nu este clar stabilit [15]. Oamenii de știință din domeniul sănătății sunt din ce în ce mai îngrijorați de faptul că virusul H5N1 mutează în moduri care ar putea duce la răspândirea eficientă de la persoană la persoană [1,17]. Transmiterea eficientă între oameni poate face ca virusul să se răspândească pe tot globul și să inițieze următoarea pandemie de gripă. Secretarul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane din SUA a declarat recent că „Există un moment în viața fiecărei probleme în care este suficient de mare pentru a fi văzut și suficient de mic pentru a fi rezolvat. Pentru pregătirea împotriva gripei, timpul este acum ”[5]. Numărul final de infecții, boli și decese este imprevizibil și poate varia enorm în funcție de mai mulți factori. Fără o planificare și pregătiri adecvate, o pandemie de gripă în secolul 21 are potențialul de a provoca suficiente boli pentru a copleși capacitățile actuale de sănătate publică și îngrijire medicală la toate nivelurile, în ciuda îmbunătățirilor vaste aduse tehnologiei medicale în secolul al XX-lea. În timp ce anumite tendințe moderne au asigurat o comunicare și o coordonare sporite ca răspuns la un focar de boli infecțioase, globalizarea în creștere ar putea crește potențialul pandemiei de a provoca mai multe boli și decese decât cele apărute în pandemiile anterioare: · La nivel global, populațiile umane sunt mai urbanizate, ceea ce poate permite transmiterea virusurilor mai ușor în interiorul populațiilor. · Călătoriile internaționale sunt mai frecvente și pot permite virusurilor să se răspândească la nivel global mai repede decât în trecut. · În multe țări și în funcție de caracteristicile virusului și bolii, creșterea procentelor de persoane în vârstă și a celor cu afecțiuni cronice sau cu sisteme imune suprimate poate crește potențialul de apariție a unor boli și decese mai complicate. Această combinație de factori sugerează că următoarea pandemie poate progresa rapid și poate copleși țările și sistemele de sănătate care nu sunt pregătite în mod adecvat. Cuvinte cheie: Gripa pandemică, comparații între metodele de răspuns și pregătir
COMUNICAREA ÎN SITUAȚIILE DE CRIZĂ
No full textCrisis communication is an applied field that aims to provide guidance to crisis managers to limit the damage that the crisis can cause to stakeholders and the organization. In the US, crisis communication emerged as a serious research concern in the 1980s and interest in the subject has expanded rapidly since then [Coombs, W. T. (2015). Ongoing crisis communication: Planning, managing, and responding]. The end result is a growing body of research in crisis communication that should serve to illuminate the practice of crisis communication. The challenge is to find, evaluate and synthesize all the knowledge about crisis communication. By knowledge I mean the advice that crisis managers can trust as useful in their efforts. What we know about crisis communication that can be reliably applied when a crisis occurs. This article aims to identify the main research results that have emerged consistently through systematic research efforts and emerging ideas that could benefit from crisis communication. The idea is to identify evidence-based knowledge for crisis communication and areas that require additional attention from researchers and practitioners. Knowledge in applied fields such as crisis communication begins with practitioners struggling with problems. From their practitioners' work, researchers then seek to validate what factors actually work and why the problem approach does not work. The goal is to build a evidence-based approach to problem solving [Pfeffer, J., & Sutton, R. I. (2006). Evidence-based management. Harvard business review, 84(1) ]. Evidence-based means that ideas have been empirically tested. Careful research studies are not just speculations offered by researchers. The idea is to isolate the research results that can provide the greatest utility to crisis managers, as this advice has been properly verified through the research process. The first part of this article specifies the evidence of crisis communication that has emerged for crisis communication in research. But crisis communication is a rapidly evolving practice. Practitioners have to deal with new problems and factors as they arise. Researchers in crisis communication are constantly trying to keep up with the requirements of practice. There is a gap between when a problem is identified in crisis communication and how to respond to the problem. Initial research to reduce the gap can be called the bleeding edge. Bleeding margin is a term in technology that indicates that something is still a high risk of not being trusted because it has not been fully tested. The second part of this article identifies the bleeding edge of crisis communication research and the potential implications for practice. Keywords: Communication, crisis, pandemic, flu and other respiratory virusesComunicarea de criză este un domeniu aplicat care își propune să ofere îndrumări managerilor de criză pentru a limita daunele pe care criza le poate provoca părților interesate și organizației. În SUA, comunicarea de criză a apărut ca o preocupare serioasă de cercetare în anii 1980 și interesul pentru subiect s-a extins rapid de atunci [Coombs, W. T. (2015). Comunicare de criză continuă: Planificare, gestionare și răspuns]. Rezultatul final este un corp tot mai mare de cercetare în comunicarea de criză care ar trebui să servească la iluminarea practicii comunicării de criză. Provocarea este de a găsi, evalua și sintetiza toate cunoștințele despre comunicarea de criză. Prin cunoștințe mă refer la sfaturile în care managerii de criză pot avea încredere ca fiind utili în eforturile lor. Ce știm despre comunicarea de criză care poate fi aplicată în mod fiabil atunci când apare o criză. Acest articol își propune să identifice principalele rezultate ale cercetării care au apărut în mod constant prin eforturi sistematice de cercetare și idei emergente care ar putea beneficia de comunicarea de criză. Ideea este de a identifica cunoștințe bazate pe dovezi pentru comunicarea în situații de criză și domenii care necesită o atenție suplimentară din partea cercetătorilor și practicienilor. Cunoștințele în domenii aplicate, cum ar fi comunicarea de criză, încep cu practicienii care se luptă cu probleme. Din munca practicienilor lor, cercetătorii încearcă apoi să valideze ce factori funcționează efectiv și de ce abordarea problemei nu funcționează. Scopul este de a construi o abordare bazată pe dovezi pentru rezolvarea problemelor [Pfeffer, J. și Sutton, R. I. (2006). Management bazat pe dovezi. Harvard business review, 84 (1)]. Bazat pe dovezi înseamnă că ideile au fost testate empiric. Studiile de cercetare atentă nu sunt doar speculații oferite de cercetători. Ideea este de a izola rezultatele cercetării care pot oferi cea mai mare utilitate managerilor de criză, deoarece acest sfat a fost verificat în mod corespunzător prin procesul de cercetare. Prima parte a acestui articol specifică dovezile comunicării de criză care au apărut pentru comunicarea de criză în cercetare. Dar comunicarea de criză este o practică care evoluează rapid. Practicanții trebuie să facă față noilor probleme și factori pe măsură ce apar. Cercetătorii în comunicarea de criză încearcă constant să țină pasul cu cerințele practicii. Există un decalaj între momentul în care o problemă este identificată în comunicarea de criză și modul de răspuns la problemă. Cercetările inițiale pentru reducerea decalajului pot fi numite marginea sângerării. Marja de sângerare este un termen din tehnologie care indică faptul că ceva prezintă încă un risc ridicat de a nu avea încredere, deoarece nu a fost testat pe deplin. A doua parte a acestui articol identifică marginea sângeratoare a cercetării comunicării în caz de criză și implicațiile potențiale pentru practică. Cuvinte cheie: Comunicare, criză, pandemie, gripă și alte virusuri respiratori
STUDIU DESCRIPTIV PRIVIND SITUAȚIA EPISOADELOR DE SPITALIZARE DETERMINATE DE MALNUTRIȚIE ÎN ROMÂNIA, ÎN ULTIMUL DECENIU
No full textMalnutrition is a serious public health problem globally, with a significant negative impact in many aspects from development of children, to the implications on general health, malnutrition correlating with a high rate of complications and infections, with prolonging the length of hospitalization, increasing the risk of vulnerability, reducing the mobility and autonomy of the elderly, as well as increasing mortality, and affecting many people in all countries and regions of the planet, Romania being no exception. Keywords: malnutrition, hospitalization, RomaniaMalnutriția este o problemă gravă de sănătate publică la nivel global, cu impact negativ important în ceeace privește numeroase aspecte de la creșterea și dezvoltarea copiilor, la implicațiile asupra stării generale de sănătate, malnutriția corelându-se cu o rată înaltă de complicații și infecții, cu prelungirea duratei de spitalizare, cu creșterea riscului de vulnerabilitate, reducerea mobilității și autonomiei persoanelor vârstnice, precum și creșterea mortalității, și care afectează numeroase persoane din toate țările și regiunile planetei, România nefăcând excepție. Cuvinte cheie: malnutriție, spitalizare, Români
ROLUL ÎNREGISTRARII UNITARE A DATELOR DE COST ÎN LUAREA DECIZIILOR DIN SISTEMUL SANITAR DIN ROMÂNIA
No full textAt present, in Romania there is no unitary system for collecting cost data at the hospital level, so the policies in the field are not based entirely on valid and solid evidence.One of the current trends in health management is the use effectiveness and efficiency indicators in the evidence-based decision-making process.The variability of medical practice is one of the elements that lead to difficulties in the analysis of cost and outcome data.In order to stay at the basis for decisions, cost data must be uniformly collected and must use a unitary methodology and tools, so that their processing and aggregation and analysis can be done without compromise and avoiding the induction of systematic errors and thus invalidity of data and results obtained from these data.A detailed knowledge of resources consumption patterns in hospitals is needed and this should be complemented with an in-depth cost analysis in order to be able to calculate standard costs and relative values that allow a real and informed assessment of the level of consumption in hospitals. Keywords: cost data, hospital, health policyLa ora actuală, în România nu există un sistem de colectare unitară a datelor de cost la nivelul spitalelor, astfel încât politicile din domeniu nu sunt bazate, în totalitate, pe evidențe valide, solide. Una dintre tendințele actuale în domeniul managementului sanitar este utilizarea indicatorilor de eficacitate și de eficiență în procesul de luare a deciziilor bazate pe dovezi. Variabilitatea practicii medicale reprezintă unul dintre elementele care conduc la dificultăți în analizele datelor de cost și de rezultate. Pentru a putea sta la baza deciziilor, datele de cost trebuie să fie unitar colectate, folosind o metodologie și instrumente unitare, astfel încât prelucrarea, agregarea și analiza lor să poată și făcută fără compromisuri și să evite inducerea de erori sistematice și astfel invaliditatea datelor și rezultatelor obținute pe seama acestor date. Este necesară o cunoaștere detaliată a modelelor de consum la nivelul spitalelor, dublată de o analiză aprofundată a costurilor în vederea posibilității calculării unor costuri standard și valori relative care permit aprecierea reală, informată a nivelului de consum la nivelul spitalelor. Cuvinte cheie: date de cost, spital, politici, sănătat
CADRUL PREGĂTIRII ACTUALIZATE ȘI RĂSPUNSUL LA O PANDEMIE DE GRIPĂ
No full textPlanning and reacting to a number of possible consequences following the emergence of a new influenza A virus is complex. These viruses can spread rapidly and explosively throughout the world, as in the influenza pandemics of 1918, 1957, 1968 and 2009 [1,2]; causes limited outbreaks, such as influenza A (H3N2) (H3N2v) in the United States associated with agricultural fairs in the summer months of 2011, 2012 and 2013 [3]; or continues to cause limited human-to-human transmission of the virus, such as influenza A (H5N1) and influenza A (H7N9) virus in Asia [4,5]. Moreover, new influenza A viruses, even when transmitted in a closed environment, do not always lead to a pandemic, such as the 1976 influenza A (H1N1) outbreak in Fort Dix, New Jersey and the 2011 H3N2v outbreak. 2013 in the United States [3,6]. Identifying and responding to this wide range of situations requires systematic frameworks that describe the evolution of events; weigh the risk of the new virus and the potential impact on public health; assesses the potential for transmissibility, antiviral resistance and disease severity; and can be used to develop sensible timely decisions about interventions (e.g., community mitigation measures, medical countermeasures, and vaccines). Training and response frameworks provide a common basis for planning in different jurisdictions and ensure the transparency of decisions and actions taken. Significant progress has been made in developing pandemic plans, as well as preparedness and response frameworks over the past decade. The efforts of the World Health Organization (WHO), the CDC, other US government agencies, and state and local jurisdictions have addressed pandemic preparedness planning. Lessons learned from gaps in US influence decision-making frameworks became apparent with each event and exercise [7]. The recent emergence of human disease caused by H3N2v in the United States [3] and H7N9 in China [5] has demonstrated the need to align existing documents and frameworks into a useful tool that can be used to guide planning and response efforts. Keywords: Pandemic, preparedness, setting and response, influenzaPlanificarea și reacționarea la o serie de consecințe posibile în urma apariției unui nou virus gripal A este complexă. Aceste virusuri se pot răspândi rapid și exploziv în toată lumea, la fel ca și în pandemiile de gripă din 1918, 1957, 1968 și 2009 [1,2]; provoacă focare limitate, cum ar fi varianta gripei A (H3N2) (H3N2v) în Statele Unite asociate cu târgurile agricole în lunile de vară ale anului 2011, 2012 și 2013 [3]; sau continuă să provoace transmiterea limitată a virusului de la om la om, cum ar fi virusul gripal A (H5N1) și virusul gripal A (H7N9) în Asia [4,5]. Mai mult, noile virusuri gripale A, chiar și atunci când sunt transmise într-un cadru închis, nu duc întotdeauna la o pandemie, cum ar fi focarul de gripă A (H1N1) din 1976 în Fort Dix, New Jersey și focarul H3N2v 2011-2013 în Statele Unite [3,6]. Identificarea și răspunsul la această gamă largă de situații necesită cadre sistematice care descriu evoluția evenimentelor; cântăresc riscul apariției și potențialul impact asupra sănătății publice a noului virus; evaluează potențialul transmisibilității, a rezistenței antivirale și gravității bolii; și poate fi utilizat pentru a dezvolta decizii sensibile la timp cu privire la intervenții (de exemplu, măsuri de atenuare a efectelor asupra comunității, contramăsuri medicale și vaccinuri). Cadrele de pregătire și răspunsuri oferă o bază comună pentru planificarea în diferite jurisdicții și asigură transparența deciziilor luate și acțiunilor luate. S-au înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea planurilor de pandemie, precum și a cadrelor de pregătire și de răspuns în deceniul trecut. Eforturile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), CDC, alte agenții guvernamentale din SUA și jurisdicțiile de stat și locale au abordat planificarea pregătirii pandemiei. Lecțiile privind lacunele din cadrele de luare a deciziilor în privința gripei din SUA au devenit evidente cu fiecare eveniment și exercițiu [7]. Apariția recentă a bolii umane cauzată de H3N2v în Statele Unite [3] și H7N9 în China [5] a demonstrat necesitatea alinierii documentelor și cadrelor existente într-un instrument util care poate fi folosit pentru a ghida eforturile de planificare și răspuns. Cuvinte cheie: Pandemie, pregătire, cadrul și răspuns, grip