Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Hiatal surface area measurement – a useful tool during laparoscopic antireflux surgery
Get PDFIntroduction. Accurate measurement of the esophageal hiatus is essential during laparoscopic repair of hiatal hernia, especially
in patients with gastroesophageal reflux disease. Traditional intraoperative assessments are often subjective and
inconsistent. This study proposes a novel, objective method for measuring the hiatal surface area using digital photography
and open-source image analysis software.
Material and methods. Our study included 25 consecutive patients with hiatal hernia and gastroesophageal reflux disease
undergoing laparoscopic fundoplication. During surgery, standardized digital photographs of the hiatal defect were
captured with a fixed-size benchmark (1.0×1.0 cm). Images were analyzed postoperatively using ImageJ software to determine
the hiatal surface area. Preoperative and 12-month postoperative symptom severity was measured using the Gastroesophageal
Reflux Disease-Health Related Quality of Life score. Correlations between hiatal surface area, symptoms, and
hernia recurrence were evaluated statistically.
Results. The mean hiatal surface area was 5.4 ± 1.8 cm². A strong positive correlation was observed between hiatal surface
area and preoperative symptoms severity (r = 0.69), as well as postoperative improvement (r = 0.74). At 12 months, 88%
of patients achieved significant symptoms reduction (≥50% reduction in Gastroesophageal Reflux Disease-Health Related
Quality of Life score). Recurrence of symptoms was noted in 12% of patients, all of whom had a hiatal surface area greater
than 6.0 cm². Therefore, patients with a hiatal surface area ≥6.0 cm² showed a higher risk of recurrence and less symptoms
improvement compared to those with smaller defects.
Conclusions. The proposed intraoperative measurement technique is a simple, cost-effective, and reproducible tool for
quantifying hiatal defects. It provides clinically meaningful information that can assist in surgical planning, predict postoperative
outcomes, and identify patients who may benefit from reinforced crural repair
Age related detrusor overactivity and symptoms perception in women: role of Botulinum toxin A injection for refractory overactive bladder
Get PDFIntroduction. Detrusor overactivity has been detected in approximately 50% of women with overactive bladder symptoms.
According to the NICE guidelines, urodynamic testing is mandatory confirm the diagnosis of detrusor overactivity
before performing minimally invasive treatment.
Material and methods. This study retrospectively analyzes 76 women, categorized into two groups based on age: reproductive
age (n = 49) and climacteric period (n = 27), referred to the Timofei Moșneaga Republican Clinical Hospital between
2022 and 2024 for symptoms of overactive bladder. The research focused on physical examination, questionnaires, bladder
diary, urinalysis, and urodynamic measurements before and after botulinum toxin type A injections in 30 patients with
overactive bladder refractory to first-line therapy.
Results. In women with overactive bladder, the reproductive group was as follows: moderate problems (51%) > very severe
problems (31%), severe problems (18%) (p = 0.02); in the group of women in the climacteric period: severe problems
(48%) > very severe problems (37%) > moderate problems (15%) (p = 0.10). Based on urodynamics data, the diagnosis
of overactive bladder with detrusor overactivity was confirmed by establishing the presence of phasic contractions of the
detrusor (3.9 ± 1.15), increased values of detrusor pressure (45.9 ± 23.9 cmH2O) and reduced bladder compliance (10.4 ±
11.4 ml/cmH2O). In 100% of cases, these findings predicted an effective botulinum toxin type A injection. Daytime urinary
frequency, nocturia, and urinary urgency scores improved significantly after botulinum toxin type A injection by 41.7%,
26.1% and 34.1%, respectively.
Conclusion. The study revealed age differences in overactive bladder symptom severity between the women in both
groups. The reproductive period group experienced moderate complications, while the climacteric period group had more
severe complications. Administration of botulinum toxin type A through detrusor injection has been shown to be efficacious
in the management of overactive bladder
Differential management of overactive bladder in men and women
Get PDFIntroducere. Vezica urinară hiperactivă se caracterizează prin prezenţa simptomelor ITU ca urgenţă micţională, noc-turie, frecvenţă urinară diurnă, cu sau fără incontinenţă urinară imperioasă. Prevalenţa VUH la femei este mai înaltă decât la bărbaţi. Aspectele managementului terapeutic variază în funcţie de gen. Scop. Precizarea diferenţelor în abordarea terapeutică a vezicii hiperactive la bărbaţi şi femei prin analiza particularităţilor clinice, fiziopatologice şi a răspunsului la tratament. Material şi metode. Studiul de faţă este unul observaţional comparativ, axat pe analiza literaturii ştiinţifice actuale referitoare la vezica urinară hip-eractivă. Pentru colectarea datelor au fost utilizate bazele de date PubMed şi Google Scholar, fiind selectate articole publicate în perioada 2020-2025, relevante pentru subiectul investigat. Rezultate. Simptomele vezicii urinare hiperactive afectează ambele sexe aproape în mod egal: 16% la bărbaţi şi 16,9% la femei. Cea mai frecventă combinaţie de simptome raportată de ambele sexe este cea de tip mixt -micţiune, depozitare şi post-micţiune - prezentă la 24,3% dintre bărbaţi şi 26% dintre femei. Bărbaţii prezintă mai frecvent simptome ale ITU, în special nocturia, care afectează aproape 49% dintre aceştia, iar incontinenţa urinară imperioasă sau mixtă este întâlnită la 5,4%. În schimb, femeile raportează o rată mai ridicată de incontinenţă urinară de stres, care depăşeşte 13%, deşi nocturia rămâne frecventă la ambele sexe. Concluzii. Tratamentul vezicii urinare hiperactive trebuie să se bazeze pe profilul clinic complet al pacientului şi trebuie să includă aşteptările acestuia. Fiziopatologia poate diferi o abordare structurată, în etape, adaptată în funcţie de sex şi afecţiuni subiacente, ce va asigura un management optim.Introduction. Overactive bladder is characterized by the presence of LUTS such as urgency, nocturia, and daytime urinary frequency, with or without urge incontinence. The prevalence of overactive bladder is higher in women than in men. Aspects of therapeutic management vary depending on the patient's gender. Objective. Specifying the differences in the therapeutic approach to overactive bladder in men and women by analyzing the clinical, pathophysiological characteristics and response to treatment. Material and methods. The present research is a comparative observational study focused on analyzing recent scientific literature concerning overactive bladder. Data were gathered through the PubMed and Google Scholar databases, selecting relevant articles published between period 2020 and 2025 to provide an up-to-date overview of the topic. Results. Overactive bladder symptoms affect both men and women at nearly equal rates: 16% in men and 16.9% in women. The most common symptom pattern in both sexes includes a combination of voiding, storage, and post-micturition symptoms-seen in 24.3% of men and 26% of women. Men report higher rates of lower urinary tract symptoms, especially nocturia, affecting almost 49%, while urge or mixed urinary incontinence is present in 5.4%. In contrast, women show a higher prevalence of stress urinary incontinence, reported in over 13%. However, nocturia remains common in both sexes, suggesting a comparable negative impact on sleep and quality of life. Conclusion. Treatment of overactive bladder should be based on the patient's complete clinical profile and should include the patient's expectations and preferences. The pathophysiology may differ, a structured, step-by-step approach, tailored to gender and underlying conditions, will ensure optimal management
Hypertension in an adolescent with coarctation of the aorta - clinical case
Get PDFIntroducere. Hipertensiunea arterială este frecvent asociată cu vârsta adultă, dar este tot mai des întâlnită la adolescenţi, cu o incidenţă de până la 10%. Depistarea precoce este esenţială pentru prevenirea complicaţiilor grave: boli cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale şi insuficienţă renală. Scop. Prezentarea cazului clinic de hipertensiunea arterială diagnosticată incidental la pacient adolescent cu coarctaţia de aortă largă, evidenţiind rolul în diagnosticare precoce. Material şi metode. Băiat, în vârstă de 15 ani, internat în secţia Cardiologie a Institutul Mamei şi Copilului. Datele clinice, paraclinice, istoricul bolii au fost obţinute din fişa medicală a pacientului. Pacientul a fost investigat prin ecocardiografie, electrocardiografie, ultrasonografia abdominală, analize biochimice şi hematologice. Rezultate. Pacientul prezenta palpitaţii, dureri toracice uşoare cu iradiere în umărul stâng, fatigabilitatea. Obiectiv: tegumente roz-pal, IMC 27,8- supraponderal, zgomote cardiace ritmice, suflu sistolic fin în punctul Botkin-Erb, FC 88 b/ min, TA 140/60 mmHg mâna dreaptă, 145/60 mmHg mâna stângă. Paraclinic: trigliceride 1,88 mmol/l, CK-MB 49 U/L. EKG: ritm sinusal regulat, tulburări nespecifice de repo-larizare ventriculară, semne de hipertrofie VS. EcoCG: hipertrofie uşoară pereţi VS, cavităţi nedilatate, funcţia pompei păstrată. Aorta descendentă 2,0 m/s. Gr.pr.16 mmHg. Insuficienţa mitrală, tricuspidă şi pulmonară gr.I. Tratament: beta-blocante. Concluzii. Cazul prezentat arată importanţa screening-ului la tineri, mai ales în prezenţa simptomelor şi factorilor de risc. Diagnosticul hipertensiunii arteriale secundare în contextul coarctaţiei de aortă necesită colaborare multidisciplinară şi tratament precoce pentru prevenirea complicaţiilor.Introduction. Hypertension is frequently associated with adulthood, but is increasingly common in adolescents, with an incidence of up to 10%. Early identification and intervention are crucial in order to prevent severe complications: cardiovascular disease, cerebrovascular accident, and kidney failure. Objective. Presentation of the hypertension diagnosed incidentally clinical case in an adolescent patient with large coarctation of the aorta, highlighting the role in early diagnosis. Material and methods. Boy, 15 years old, hospitalized in the Cardiology department of the Mother and Child Institute. Clinical, paraclinical data, and history of the disease were obtained from the patient's medical records. The patient was investigated on ECOCG, ECG, abdominal ultrasonography, biochemical and hematological analyses. Results. The patient presented palpitations, mild chest pain radiating to the left shoulder, fatigability. Objective: pale pink skin, BMI 27.8- overweight, rhythmic heart sounds, systolic murmur at the Botkin-Erb point, HR 88 b/ min, BP 140/60 mmHg right hand, 145/60 mmHg left hand. Laboratory: triglycerides 1.88 mmol/l, CK-MB 49 U/L. EKG: regular sinus rhythm, non-specific ventricular repolarization disorders, signs of LV hypertrophy. EchoCG: mild LV wall hypertrophy, non-dilated cavities, pump function preserved. Descending aorta 2.0 m/s., Gr.pr.16 mmHg. Mitral, tricuspid and pulmonary Regurgitation I. Treatment: beta-blockers. Conclusion. The presented case shows the importance of screening young people, especially when symptoms or risk factors are present. The diagnosis of secondary hypertension due to coarctation of the aorta requires multidisciplinary collaboration and early treatment to avoid complications
Correlation between prostate-specific antigen levels and histopathological changes in prostate biopsies
Get PDFIntroducere. PSA este principalul marker serologic folosit pentru screening şi monitorizarea modificărilor post-trat-ament în cancerului de prostată. Valorile crescute ale PSA nu sunt întotdeauna un indicator pentru neoplasm malign. Nivelul lui poate rămâne în limitele normale chiar şi în prezenţa cancerului de prostată. Scop.. Evaluarea cazurilor clinice şi determinarea corelaţiei dintre nivelurile majorate, scăzute sau normale ale PSA cu modificări histopatologice în material biopsic ale afecţiunilor prostatice. Material şi metode. Analiză retrospectivă a literaturii şi publicaţiilor ştiinţifice în domeniu de interes din anii 2020-2024. Studierea a 20 de cazuri clinice şi a materialului biopsic a pacienţilor din secţie urologie a SCR „Timofei Moşneaga” pe perioadă de 3 ani (2022-2024). Datele obţinute au fost prelucrate cu ajutorul instrumentelor statistice. Rezultate. Lotul de pacienţi a fost cuprins între vârsta de 60 şi 75 de ani. Antigenul Specific Prostatic a fost prezentat cu valorile între 0.1 şi peste 100 de ng/ml. În hiperplazia benignă de prostata, modificări inflamatorii cronice PSA variază între 0.1-5 ng/ml; valorile între 19- 100 ng/ml în 70 % au fost confirmate histologic ca un proces tumoral malign după efectuarea biopsiei. Însă 20 % din pacienţi cu valorile mai mari de 20 ng/ml nu au prezentat semne de malignizare, iar 8-12 % din tumori maligne au fost confirmate histologic sub praguri de 0.1-10 ng/ml. PSA maximal a fost identificat în tumori slab diferenţiate. Concluzii. Nivelurile crescute ale PSA nu prezintă un factor definitiv pentru diagnosticul cert de ma-lignizare. PSA se corelează cu vârsta, procesele inflamatorii şi gradul de diferenţiere în tumori maligne. Standardul de aur pentru diagnostic în afecţiunile prostatice este investigaţie histopatologică.Introduction. Prostate-specific antigen (PSA) is the primary serologic marker used for screening and for monitoring post-treatment changes in prostate cancer. Elevated PSA values are not always indicative of a malignant neoplasm. PSA levels can remain within normal limits even in the presence of prostate cancer. Objective. Analysis of clinical cases and investigation of the relationship between elevated, normal, or decreased PSA levels and the histopathological changes observed in biopsy samples of prostatic pathology. Material and methods. Retrospective analysis of the scientific publications in the relevant field from 2020 to 2024. Examination of 20 clinical cases and biopsy specimens from patients in the Urology Department of the Timofei Mosnea-ga Republican Clinical Hospital in over a three-year period (2022 - 2024). The resulting data were processed using statistical tools. Results. The patient cohort ranged in age from 60 to 75 years. Prostate-specific antigen (PSA) levels ranged from 0.1 to over 100 ng/mL. In benign prostatic hyperplasia and chronic inflammatory changes, PSA varied between 0.1 and 5 ng/mL. PSA values of 19 - 100 ng/mL were histologically confirmed as a malignant tumor process in 70 % of cases after biopsy. However, 20 % of patients with levels above 20 ng/mL showed no evidence of malignancy, while 8 - 12 % of malignant tumors were histologically confirmed with PSA values as low as 0.1 - 10 ng/mL. The highest prostatic specific antigen values were found in poorly differentiated tumors. Conclusion. Elevated PSA levels are not a definitive factor for establishing a conclusive diagnosis of malignancy. PSA correlates with age, inflammatory processes, and the degree of differentiation in malignant tumors. The gold standard for diagnosing in prostatic pathologies is histopathological examination
Biomarkerii prioritari pentru includerea în biomonitoringul acțiunii diverselor substanțe chimice asupra stării de sănătate a populației
Get PDFIntroducere. Din cauza utilizării unor substanțe noi, poluanții chimici au devenit un factor
de risc permanent la scară mondială. Este cunoscut faptul, că populația în mod constant este
expusă la peste 63000 de compuși chimici. Potrivit datelor OMS, 25% din povara bolilor
este determinată de impactul factorilor chimici. Totodată, se constată, că povara bolilor
cauzate de expunerea la substanțele chimice constituie în mediu 2 milioane de vieți umane
anual. Astfel, siguranța chimică este în prezent una dintre problemele de bază ale Sănătății
Publice.
Scop. Identificarea biomarkerilor prioritari, care urmează a fi incluși în viitoarele programe
naționale de biomonitoring uman în Republica Moldova în vederea alinierii la tendințele
europene și consolidării capacităților de evaluare a expunerii chimice.
Material și metode. A fost realizată o analiză a literaturii naționale și internaționale
(PubMed, Scopus), privind poluanții prioritari. Biomarkerii au fost selectați pe baza
toxicității, persistenței în mediu, frecvenței expunerii și posibilității de analiză în
laboratoarele naționale.
Rezultate. Analiza efectuată relevă faptul că biomonitoringul reprezintă principalul
instrument pentru eliminarea incertitudinii în evaluarea impactului factorilor chimici
asupra sănătății populației, întrucât metodele indirecte de calcul nu pot surprinde
caracteristicile individuale de expunere și susceptibilitate. Din categoria metalelor grele
plumbul rămâne un poluant major din cauza contaminării istorice a solurilor urbane și
rurale, urmat de mercur, asociat consumului de pește contaminat, cadmiu din fertilizanți
fosfați și arsen provenit din surse geogene și pesticide arsenicale utilizate anterior. La grupa
pesticidelor, organocloruratele precum DDT, persistă în mediu și pot contamina alimentele
locale, iar organofosforicele (ex. clorpirifos) sunt utilizate curent în agricultură, implicând
riscuri pentru fermieri și consumatori. Bifenilii policlorurați (PCB) sunt relevanți din cauza
contaminării istorice industriale și a echipamentelor electrice vechi. Hidrocarburile
aromatice policiclice (HAP) indică expunerea populației la poluarea aerului din traficul
rutier și arderea biomasei pentru încălzire. În plus, ftalații și bisfenolul A reprezintă
biomarkeri ai expunerii la plastifianți și ambalaje, având efecte endocrine demonstrate.
Concluzii. Implementarea biomonitoringului acestor biomarkeri în Republica Moldova
este necesară pentru evaluarea obiectivă a expunerii chimice a populației, identificarea
grupurilor de risc (copii, femei gravide, agricultori) și fundamentarea deciziilor de sănătate
publică și protecția mediului în vederea reducerii poverii bolilor asociate expunerilor toxice,
în conformitate cu standardele UE
Digital neuroplasticity: biochemical mechanisms of brain adaptation and maladaptation to digital stimuli
Get PDFIntroducere. Revoluţia digitală a remodelat profund viaţa cotidiană, influenţând relaţiile interumane şi interacţiunea cu mediul înconjurător. Impactul stimulilor digitali asupra creierului uman rămâne un subiect de actualitate, situat între capacitatea de adaptare neuronală şi riscul de mal-adaptare funcţională. Scop. Analiza şi sinteza literaturii de specialitate privind mecanismele biochimice implicate în neuroplasticitatea digitală, cu accent pe modificările moleculare şi procesele de remodelare neuronală. Material şi metode. A fost realizat un studiu teoretic prin analiza literaturii ştiinţifice relevante, publicate între 2015 şi 2025, din bazele de date PubMed, Scopus, Google Scholar. Studiul s-a concentrat pe mecanismele biochimice implicate în neuroplasticitatea digitală, biomarkeri moleculari, neurotransmiţători, hormoni de stres şi procese inflamatorii. Rezultate. Platformele digitale exploatează sistemul dopaminergic prin recompense intermitente (aprecieri, comentarii, notificări), care generează activări repetate, modelând plasticitatea sinaptică prin mecanisme Hebbiene şi favorizând comportamentele compulsive. Studii recente demonstrează alterări neurofuncţionale în hipocamp, striatum, cortexul prefrontal şi cingulat anterior, prin dereglări persistente ale mediatorilor (dopamină, glutamat), reducerea BDNF (brain-derived neurotrophic factor), afectarea mitocondrială şi expresia genică aberantă. Expunerea cronică la stimuli digitali reduce avantajele digitalizării, afectând echilibrul neurobiologic. Concluzii. Rezultatele analizate evidenţiază expresia neuroplasticităţii digitale ca formă de maladaptare biochimică, indusă de expunerea cronică la stimuli digitali. Astfel, cultivarea igienei digitale şi utilizarea echilibrată a tehnologiilor devin esenţiale pentru menţinerea sănătăţii mintale.Introduction. The digital revolution has profoundly reshaped everyday life, influencing human relationships and environmental interactions. The impact of digital stimuli on the human brain remains a current topic of research, balancing the brain’s capacity for neural adaptation and the risk of functional maladaptation. Objective. Analysis and synthesis of specialized literature regarding the biochemical mechanisms involved in digital neuroplasticity, with a focus on molecular changes and neuronal remodeling processes. Material and methods. A theoretical study was conducted through the analysis of relevant scientific literature published between 2015 and 2025, sourced from PubMed, Scopus, Google Scholar databases. The study focused on the biochemical mechanisms involved in digital neuroplasticity, molecular biomarkers, neurotransmitters, stress hormones and inflammatory processes. Results. Digital platforms exploit the dopaminergic system through intermittent rewards (likes, comments, notifications), which generate repeated activations, shaping synaptic plasticity through Heb-bian mechanisms, promoting compulsive behaviors. Recent studies demonstrate functional brain changes in the hippocampus, striatum, prefrontal and anterior cingulate cortex, driven by persistent mediator imbalances (dopamine, glutamate), reduced BDNF (brain-derived neurotrophic factor), mitochondrial dysfunction, and aberrant gene expression. Chronic exposure to digital stimuli reduces the benefits of digitalization, disrupting the neurobiological balance. Conclusion. These findings highlight digital neuroplasticity as a form of biochemical maladaptation driven by sustained and repeated exposure to digital stimuli. Therefore, cultivating digital hygiene and promoting balanced technology use are essential for maintaining long-term mental health
INFLAMMATORY BIOLOGICAL MARKERS IN PERINATAL DEPRESSION
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Inflamaţia sistemică este considerată un factor important în apariţia tulburărilor mintale perinatale. Disfuncţia imună şi nivelurile crescute de citokine proin-flamatorii au fost asociate cu depresia postpartum. Aceste particularităţi sunt considerate esenţiale în patogeneza tulburărilor mintale. Scop. Scopul studiului a fost stabilirea şi analiza asocierii dintre nivelurile citokinelor inflamatorii şi simptomele depresiei la femei în timpul sarcinii şi în perioada postpartum. Material şi metode. A fost efectuat un reviu sistematic a datelor bazate pe dovezi din surse PubMed, MEDLINE şi Scopus, acoperind 655 cazuri publicate în perioada 2017-2020. În baza datelor extrase, a fost efectuată analiza corelaţiei Pearson, regresia liniară şi testul ANOVA pentru a stabili asocierea dintre nivelurile citokinelor şi severitatea depresiei. Rezultate. S-a constatat prezenţa simptomelor inflamaţiei. A fost stabilită o corelaţie inversă între nouă citokine proinflamatorii şi scorurile depresiei postpartum (r = -0,79, p = 0,004). Testul ANOVA a confirmat diferenţe semnificative între grupuri (F = 5,8, p = 0,022). Nivelurile crescute de IL-6 şi TNF-a au fost semnificativ asociate cu simptome depresive în perioada timpurie postpartum (p = 0,035). O corelaţie pozitivă puternică a fost observată între nivelurile IL-2, IL-6, IL-8 şi TNF-a şi severitatea depresiei la 8-12 săptămâni din perioada postpartum (r = 0,9991, p = 0,00006), susţinută de testul ANOVA (F = 45,423, p = 0,0151). Concluzii. Studiul a confirmat o asociere puternică semnificativă între nivelurile crescute ale citokinelor proinflamatorii şi severitatea depresiei postpartum. Datele obţinute în baza analizei statistice confirmă de asemenea rolul disfuncţiei imune în patogeneza depresiei perinatale.Introduction. Systemic inflammation is considered an important factor in the onset of perinatal mental disorders. Immune dysfunction and elevated levels of pro-inflammatory cytokines have been associated with postpartum depression. These characteristics are considered essential in the pathogenesis of mental disorders. Objective. The aim of the study was to determine and analyze the association between inflammatory cytokine levels and depressive symptoms in women during pregnancy and the postpartum period. Material and methods. A systematic review of evidence-based data was conducted using sources from Pub-Med, MEDLINE, and Scopus, covering 655 cases published between 2017 and 2020. Based on the extracted data, Pearson correlation analysis, linear regression, and ANOVA tests were performed to determine the association between cytokine levels and the severity of depression. Results. Signs of systemic inflammation were observed in the study group. An inverse correlation was identified between the levels of nine pro-inflammatory cytokines and postpartum depression scores (r = -0.79, p = 0.004). The ANOVA test revealed statistically significant differences between groups (F = 5.8, p = 0.022). Elevated levels of IL-6 and TNF-a were associated with depressive symptoms in the early postpartum period (p = 0.035). A strong positive correlation was also found between IL-2, IL-6, IL-8, and TNF-a and the severity of depressive symptoms at 8-12 weeks postpartum (r = 0.9991, p = 0.00006), supported by ANOVA (F = 45.423, p = 0.0151). Conclusion. The study confirmed a robust association between elevated levels of proinflammatory cytokines and the severity of postpartum depression. The results obtained through statistical analysis also support the involvement of immune dysfunction in the pathogenesis of perinatal depression
Current trends in the diagnosis of rhinosinusitis in children
Get PDFIntroducere. Rinosinuzita reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale copilăriei, cu impact semnificativ asupra calităţii vieţii şi stării generale de sănătate. În absenţa unui diagnostic şi tratament adecvat, aceasta poate duce la complicaţii locale sau sistemice, necesitând intervenţie medicală promptă. Scop. Analiza semnificaţiei tehnicilor moderne de investigare imagistică şi funcţională în determinarea diagnosticului la pacienţii pediatrici cu afecţiuni inflamatorii rinosinuzale. Material şi metode. Studiul a fost realizat pe baza analizei retrospective a fişelor medicale ale pacienţilor internaţi în Secţia ORL a Institutul Mamei şi Copilului în perioada ianuarie 2023 - mai 2025. Au fost selectate cazurile de copii cu vârsta între 0-18 ani, diagnosticaţi cu rinosinuzită acută sau cronică, conform Protocolului Clinic European EPOS 2020. Rezultate. Acest studiu a inclus 163 de pacienţi diagnosticaţi cu rinosinuzită. Din totalul pacienţilor analizaţi, 61,35% au fost de sex masculin, iar 38,65% de sex feminin. Majoritatea pacienţilor provin din mediul urban (53,99%), urmaţi de cei din mediul rural (45,40%). Dintre pacienţii incluşi în studiu, 85,28% au fost diagnosticaţi cu rinosinuzită acută, iar 14,72% cu rinosinuz-ită cronică. In 66,87% cazuri rinosinuzitele au apărut în sezonul rece, iar în 33,13% in cel cald. Diagnosticul s-a bazat pe examinarea statusului ORL, radiografia convenţională sinusurilor paranazale, tomografia computerizată, endosco-pia nazală şi rinometria acustică. Concluzii. Rinosinuzita rămâne în continuare o patologie frecventă în rândul pacienţilor pediatrici. În practica actuală, diagnosticarea bazată pe metode clinice şi paraclinice simple s-a dovedit a fi eficientă, permiţând identificarea adecvată a afecţiunilor acute şi cronice rinosinuzale.Introduction. Rhinosinusitis is one of the most frequent inflammatory diseases in childhood, significantly affecting the quality of life and general health status. Without timely and accurate diagnosis and proper treatment, it may cause local or systemic complications requiring urgent medical attention. Objective. Analysis of the significance of modern imaging and functional investigation techniques in determining the diagnosis in pediatric patients with rhinosinusal inflammatory diseases. Material and methods. The study was based on a retrospective analysis of the medical records of patients admitted to the ENT Department of the Mother and Child Institute during the period from January 2023 to May 2025. Cases of children aged 0-18 years diagnosed with acute or chronic rhinosinusitis were selected, according to the European Clinical Protocol EPOS 2020. Results. This study involved 163 patients diagnosed with rhinosinusitis. Of the total patients analyzed, 61.35% were male and 38.65% female. The majority of patients originated from urban areas (53.99%), followed by those from rural regions (45.40%). Among the included patients, 85.28% were diagnosed with acute rhinosinusitis, and 14.72% with chronic rhinosinusitis. In 66.87% of cases, rhinosinusitis developed during the cold season, and in 33.13% during the warm season. Diagnosis was established based on ENT examination, conventional radiography of the paranasal sinuses, computed tomography, nasal endoscopy, and acoustic rhinometry. Conclusion. Rhinosinusitis remains a common pathology among pediatric patients. In modern clinical practice, diagnosis relying on straightforward clinical and paraclinical methods has proven to be highly effective, enabling accurate identification of both acute and chronic rhinosinusal conditions
Synthesis, characterization and evaluation of the biomedical potential of cell-penetrating peptides
Get PDFMulțumiri
Această lucrare a fost susținută de un grant din partea Ministerului
Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS-UEFISCDI, proiect numărul
PN-III-P4-PCE-2021-0639, în cadrul PNCDI III.
Acknowledgement
This work was supported by a grant from the Ministry of Research,
Innovation and Digitization, CNCS–UEFISCDI, project number PN-IIIP4-
PCE-2021-0639, within PNCDI III.Introducere. Peptidele penetrante celular reprezintă un instrument esenţial în cercetarea moleculară, datorită capacităţii lor de a traversa membranele celulare şi de a transporta o varietate de molecule, precum medicamente sau acizi nucleici şi contribuie semnificativ la dezvoltarea terapiilor ţintite. Scop. Sinteza, purificarea şi caracterizarea unor peptide penetrante celular, cu structură optimizată şi potenţial antimicrobian demonstrat împotriva unor tulpini bacteriene relevante. Material şi metode. Sinteza peptide-lor a fost efectuată utilizând sintetizatorul automat Liberty Blue asistat de microunde, folosind tehnica SPPS (sinteză în fază solidă). Peptidele rezultate au fost purificate prin cro-matografie de lichide de înaltă performanţă si un detector DAD, iar identitatea acestora a fost determinată prin MAL-DI-TOF-MS. Rezultate. Au fost sintetizate 10 peptide noi, iar purificarea şi analiza acestora au fost realizate cu un HPLC cuplat cu un colector de fracţii, utilizând o coloană C3 şi o fază mobilă formată din apă şi acetonitril. Fracţiile obţinute au fost ulterior analizate cu MALDI-TOF-MS în mod de ioni pozitivi, utilizând acidul a-ciano-4-hidroxicinamic drept matrice. Peptidele obţinute prezintă un profil toxicologic favorabil, demonstrând o toxicitate redusă asupra celulelor normale umane. În paralel, aceste peptide au manifestat o activitate antimicrobiană puternică împotriva unui spectru larg de tulpini bacteriene Gram-pozitive şi Gram-negative. Concluzii. Aceste rezultate sugerează un potenţial semnificativ pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice inovatoare, capabile să abordeze simultan provocările majore legate de infecţii bacteriene rezistente, livrarea ţintită de medicamente şi reducerea toxicităţii asupra celulelor sănătoase.Introduction. Cell-penetrating peptides represent an essential tool in molecular research due to their ability to cross cellular membranes and transport a variety of molecular cargos such as drugs or nucleic acids, and can overcome cellular barriers and contribute significantly to the development of targeted therapies. Objective. To synthesize, purify, and characterize structurally optimized cell-penetrating peptides with demonstrated antimicrobial potential against relevant pathogen bacterial strains. Material and methods. Peptides were synthesized using an automated microwave-assisted synthesizer, based on solid-phase peptide synthesis (SPPS). The Results.ing peptides were purified by ultra-high-performance liquid chromatography (HPLC), and their identity was confirmed by matrix-assisted laser desorption/ionization time-of-flight mass spectrometry (MALDI-TOF-MS). Results. Ten novel peptides were synthesized. Their purification was performed using UHPLC equipped with a fraction collector, employing a C3 column and a mobile phase composed of water and acetonitrile. The collected fractions were analyzed by MALDI-TOF-MS in positive ion mode, using a-cyano-4-hydroxycinnamic acid as the matrix. The obtained peptides exhibited a favorable toxicological profile, demonstrating low toxicity toward normal human cells under in vitro conditions. In parallel, these peptides showed strong and consistent antimicrobial activity against a wide range of clinically relevant Gram-positive and Gram-negative bacterial strains. Conclusion. These Results. suggest that cell-penetrating peptides have a significant potential for the development of innovative therapeutic strategies capable of simultaneously addressing major challenges such as resistant bacterial infections, targeted drug delivery, and reduced toxicity to healthy cells