Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Feasible predictors of cardiorenal syndrome (type 2)
No full textIntroducere. Sindromul cardiorenal cronic, tipul 2 (SCRC2) impune evoluţia perpetuată a disfuncţiei renale ca consecinţă a afecţiunilor cardiace cronice, în primul rând a insuficienţei cardiace. Un algoritm de predicţie concludentă asigură diagnosticarea precoce şi aplicarea cât mai incipientă a tratamentului ţintit. Scop şi obiective. Analiza datelor recente din literatura de specialitate pentru consolidarea unui algoritm de predictori cardiaci şi renali fezabili privind sindromul cardiorenal cronic, tipul 2. Material şi metode. Au fost analizate articole din baza de date ştiinţifice PubMed şi MEDLINE descărcate prin cuvintele cheie: sindromul cardiorenal cronic tipul 2, predictorii disfuncţiei cardiace, predictorii disfuncţiei renale. S-au evidenţiat markerii activităţii neuroendocrine, remodelării miocardului, disfuncţiei microcirculaţiei coronariene şi renale. Rezultate. Activarea neuroendocrină este apreciată prin elevarea nivelului pro-NT-BNP peste 260 pg/ml, copeptinei, endotelinei-1, adre-nomedulinei, precum şi diminuarea raportului Ang1-7/Ang II. Predictorii remodelării miocardului şi dereglării microcirculaţiei coronariene sunt creşterea nivelului galectinei-3, FGF-21, cardiotrofinei, osteopontinei, metaloproteinazelor, GDF-15, angiopoietinei-2 şi reducerea celulelor endoteliale progenitoare. Predictorii disfuncţiei renale sunt elevarea în sânge a nivelului cistatinei C şi creatininei, prezenţa micro-albuminuriei (30-300 mg/24 ore) asociată cu deprecierea ratei de filtraţie glomerulare. Concluzii. Predicţia sindromului cardiorenal cronic, tip2 e bazată pe estimarea markerilor afectării cardiace privind activarea neuroendocrină, remod-elarea miocardului şi microcirculaţiei coronariene, precum şi a markerilor disfuncţiei renale (eg, cistatina C, creatinina, microalbuminuria).Introduction. Chronic cardiorenal syndrome, type 2 (CCRS2) comprises the perpetuation of renal dysfunction as a consequence of chronic cardiac diseases, primarily heart failure. The availability of a conclusive prediction algorithm ensures early diagnosis and the earliest possible application of targeted treatment. Objective. Analysis of recent data from the specialized literature in order to consolidate an algorithm of feasible cardiac and renal predictors regarding chronic cardiorenal syndrome, type 2. Material and methods. Have been analyzed articles from the scientific databases PubMed and MEDLINE downloaded using the keywords: chronic cardiorenal syndrome type 2, predictors of cardiac dysfunction, predictors of renal dysfunction. Markers of neuroendocrine activity, myocardial remodeling, coronary and renal microcirculation dysfunction were highlighted. Results. Neuroendocrine activation is assessed by serum levels elevation of pro-NT-BNP (above 260 pg/ml), copeptin, endothelin-1, adrenomedullin, and decreased Ang1-7/Ang II ratio. Predictors of myocardial remodeling and coronary microcirculation dysfunction are increased levels of galectin-3, FGF-21, cardiotrophin, osteopontin, metalloproteinases, GDF-15, angiopoietin-2, and decreased endothelial progenitor cells. Predictors of the renal dysfunction are elevated blood levels of cystatin C and creatinine, the presence of microalbuminuria (30-300 mg/24 hours) associated with impaired glomerular filtration rate. Conclusion. The prediction of chronic cardiorenal syndrome, type 2, is based on the estimation of markers of cardiac dysfunction regarding neuroendocrine activation, remodeling of myocardium and coronary microcirculation, as well as markers of renal dysfunction (e.g., cystatin C, creatinine, microalbuminuria)
Fetal and adult Leydig cells: differences and similarities
No full textIntroducere. Celulele Leydig sunt celule steroidogenice esenţiale în dezvoltarea şi funcţionarea sistemului reproducător masculin, demonstrându-se că există două populaţii distincte de celule: celulele Leydig fetale şi celulele Leydig adulte, cu origini diferite, roluri şi reglări hormonale diferite. Scop şi obiective. Studierea principalelor diferenţe şi asemănări structurale, funcţionale şi moleculare ale celulelor Leydig, în contextul dezvoltării şi funcţionării sistemului reproducător masculin. Material şi metode. Pentru realizarea acestui studiu au fost analizate în detaliu articole ştiinţifice publicate între 2015 şi 2025, selectate în funcţie de relevanţa faţă de tema centrală, prin consultarea unor baze de date internaţionale precum PubMed, Medline, Medscape şi Research4Life, utilizând metode de revizuire şi analiză critică. Rezultate. Celulele Leydig fetale (FLCs) şi adulte (ALCs) sunt două populaţii endocrine testiculare cu funcţii distincte. FLCs apar embrionar, produc androstene-dion şi sunt reglate de hCG, independent de LH. ALCs derivă postnatal din celule stem Leydig, parcurg etapele SLC-PLC-ILC-ALC şi devin principala sursă de testosteron, reglate de LH. FLCs susţin diferenţierea testiculară, ALCs menţin fertilitatea. Histologic, ambele tipuri se află în interstiţiu; FLCs au membrană bazală, ALCs nu. Sunt poligonale, cu picături lipidice. FLCs au REN abundent, ALCs - mai puţine lipide. Exprimă markeri moleculari diferiţi, ALCs-Hsd17b3 şi Insl3, iar FLCs-Crhr1 şi Gsg1l. Concluzii. Studiul evidenţiază importanţa diferenţierii şi asemănării celulelor Leydig fetale (FLCs) şi adulte (ALCs), din punct de vedere funcţional, histologic, ultrastructural şi molecular, subliniind rolul esenţial al acestora în reglarea dezvoltării şi funcţionării sistemului reproducător masculin.Introduction. Leydig cells are steroidogenic cells essential in the development and function of the male reproductive system, and it has been demonstrated that there are two distinct cell populations: fetal Leydig cells and adult Leydig cells, with different origins and different roles and hormonal regulation. Objective. To study the main structural, functional and molecular differences and similarities of Leydig cells in the context of the development and function of the male reproductive system. Material and methods. In order to carry out this study, scientific articles published between 2015 and 2025 were studied in detail, selected based on their relevance to the central theme, by consulting internationally recognized databases, including PubMed, Medline, Medscape and Research4Life, and applying established methods of literature review and critical analysis. Results. Fetal Leydig cells (FLCs) and adult Leydig cells (ALCs) are distinct testicular endocrine cells. FLCs arise embryonically, produce androstenedione, and are regulated by hCG, not LH. ALCs develop postnatally from stem Leydig cells via SLC-PLC-ILC-ALC stages and become the main testosterone source, regulated by LH. FLCs support fetal testis differentiation; ALCs maintain fertility. Histologically, both are in the interstitium; FLCs have a basement membrane, ALCs do not. They are polygonal with lipid droplets. FLCs have abundant SER; ALCs fewer lipids. They express different markers, ALCs express Hsd17b3, Insl3, while FLCs express Crhrl and Gsgll. Conclusion. The study highlights the functional, histological, ultrastructural, and molecular differences and similarities between fetal Leydig cells (FLCs) and adult Leydig cells (ALCs), underlining their essential role in regulating the development and proper functioning of the male reproductive system
Surgical treatment of chronic otitis media
No full textIntroducere. Otita medie cronică reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica otorinolaringologică, având un impact semnificativ asupra calităţii vieţii pacienţilor. Tratamentul chirurgical constituie adesea singura soluţie pentru restabilirea funcţiei auditive şi prevenirea complicaţiilor. Scop. Evaluarea eficienţei tratamentului chirurgical în otitele medii cronice, în funcţie de tipul intervenţiei efectuate, amploarea leziunilor şi rezultatele clinice postoperatorii. Material şi metode. A fost realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 68 de pacienţi cu otită medie cronică supurată, trataţi chirurgical în perioada 2022-2025. S-au aplicat tim-panoplastii tip I-III, uneori asociate cu antromastoidotomii. Au fost analizaţi auzul pre şi postoperator, epitelizarea, recidivele, folosind testul t-Student. Rezultate. Rezultatele au evidenţiat o ameliorare semnificativă a acuităţii auditive în 78,5% dintre cazuri, cu un câştig auditiv mediu de 18 ± 3,4 dB, în special în cazurile cu lanţ osicular conservat. În 12% dintre cazuri s-au înregistrat recidive, mai frecvente la pacienţii cu timpanoscleroză avansată sau cu antecedente de intervenţii. Epitelizarea completă a fost obţinută, în medie, la 23 ± 4 zile postoperator. Evaluarea audiometrică tonală a confirmat aceste date, iar diferenţele pre- şi postoperatorii au fost statistic semnificative (p<0,05). Concluzii. Tratamentul chirurgical al otitelor medii cronice s-a dovedit eficient în majoritatea cazurilor, evidenţiind o ameliorare auditivă semnificativă, epitelizare completă într-un interval mediu de 23 ± 4 zile şi o rată redusă a recidivelor. Rezultatele confirmă ipoteza de cercetare.Introduction. Chronic otitis media is a frequently encountered pathology in otorhinolaryngological practice, having a significant impact on patients’ quality of life. In many cases, surgical treatment is the only effective option to restore hearing function and avoid further complications. Objective. Evaluation of the effectiveness of surgical treatment in chronic otitis media, based on the intervention type, extent of lesions, and the postoperative clinical outcomes. Material and methods. A retrospective study was conducted on 68 patients diagnosed with chronic suppurative otitis media, who underwent surgery between 2022 and 2025. Type I-III tympanoplasties, sometimes combined with an-tromastoidotomies, were performed. Pre- and postoperative hearing, epithelialization, and relapses were analyzed using the t-Student test. Results. The results showed a significant improvement in hearing acuity in 78.5% of cases, with an average auditory gain of 18 ± 3.4 dB, especially in cases with a preserved ossicular chain. Recurrences were reported in 12% of cases, more frequently in patients with advanced tympanosclerosis or a history of repeated surgeries. Complete epithelialization was achieved, on average, at 23 ± 4 days postoperatively. Pure-tone audiometric evaluation confirmed these findings, and the differences between pre- and postoperative values were statistically significant (p<0,05). Conclusion. Surgical treatment of chronic otitis media was shown to be effective in the majority of cases, with marked auditory improvement, full epithelialization within an average of 23 ± 4 days, and a relatively low recurrence rate. These outcomes confirm the initial research hypothesis
Polyphenolic content in fruits and non-edible parts of Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot.
No full textMulțumiri
Această lucrare a fost susținută de un grant al Ministerului Cercetării,
Inovării și Digitalizării, CNCS-UEFISCDI, numărul de proiect PN-IV-P8-
8.3-ROMD-2023-0307, în cadrul PNCDI IV.Introducere. Fructele de aronie au fost cunoscute de-a lungul anilor datorită conţinutului lor bogat în principii active cu efecte benefice asupra sănătăţii. În ultimele decenii, şi alte părţi au început să prezinte interes ca surse de compuşi chimici utili în producerea medicamentelor şi a suplimentelor alimentare. Scop. Studiul chimic comparativ al polifenolilor în fructe şi organe necomestibile ale soiurilor Nero şi Alexandrina de A. melanocarpa prin metoda cromatografie lichidă de înaltă performanţă. Material şi metode. Studiul polifenolilor a fost efectuat pe fructe, frunze, scoarţa şi lăstarii de 1 an şi 3 ani la soiurile Nero şi Alexandrina, sp. A. melanocarpa,. Conţinutul de polifenoli a fost determinat prin metoda de cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC) utilizând cromatograful HPLC Agilent Technologies 1200 Series cuplat cu detectorul DAD. Rezultate. Acidul neoclorogenic a fost identificat în toate probele analizate cu un conţinut cuprins între 0,04-6,32 mg/g, cel mai mare fiind înregistrat în frunzele soiului Nero. Valorile acidului clorogenic au variat între 0,22-12,44 mg/g pentru ambele soiuri în toate părţile analizate ale plantei cu excepţia lăstarilor de 3 ani. Conţinutul de catechină a variat de la 0,24 mg/g - fructele soiului Nero şi 6,97 mg/g - scoarţa de 3 ani a soiului Alexandrina. Fructele soiului Alexandrina au prezentat un conţinut minim de epicatechină de 1,18 mg/g, iar cel mai mare a fost identificat în scoarţa de 1 an a soiului Nero de 4,74 mg/g. Concluzii. Pe baza rezultatelor obţinute, se poate concluziona că fructele şi organele necomestibile ale speciei A. melanocarpa reprezintă surse promiţătoare de polifenoli, în special acid neoclorogenic şi clorogenic, cat-echină şi epicatechină - cu potenţial de aplicare în industria farmaceutică şi alimentară.Introduction. For many centuries, aronia fruit has been known for its remarkable effects on the human body, attributed to its content of active principles. Due to unfavorable environmental changes, such as global warming and pollution, scientists have extended their research to the non-edible parts of the aronia. Objective. Comparative chemical study of polyphenols in fruits and non-edible parts of A. melanocarpa cultivars Nero and Alexandrina by high performance liquid chromatography (HPLC). Material and methods. The polyphenol study was carried out on fruits, leaves, bark and one-year twigs and three-year twigs of A. melanocarpa, Nero and Alexandrina cultivars. The polyphenol content was determined by high performance liquid chromatography (HPLC) method using Agilent Technologies 1200 Series HPLC chromatograph equipped with a DAD detector. Results. Neochlorogenic acid was found in all analyzed samples with contents between 0.04-6.32 mg/g, the highest level being found in the leaves of Nero cultivar. Except for the three-year twigs, chlorogenic acid was present in all plant parts, with concentrations between 0.22-12.44 mg/g. Significant content was present in catechin (0.246.97 mg/g), with the highest amount detected in the three-year twigs’s bark of Alexandrina cultivar. Epicatechin was identified in all samples except the three-year twigs and their bark, with values ranging from 1.18 mg/g in the fruits of Alexandrina cultivar to 4.74 mg/g in the one-year twigs’s bark of Nero cultivar. Conclusion. Based on the obtained data, it can be concluded that fruits and non-edible parts of A. melanocarpa are promising sources of polyphenols, in particular neoclorogenic and chlorogenic acids, catechin and epicatechin, which can be used in the pharmaceutical and food industries
The impact of prolonged obstructive jaundice in the evolution of endogenous hepatic intoxication (experimental study).
No full textIntroducere. Icterul mecanic produce leziuni hepatice asociate cu dezechilibrul redox şi stres oxidativ crescut. Aferent apar procese de deteriorare a biomoleculelor esenţiale, inclusiv membranare, se accelerează procese de epurarea moleculelor defecte şi acumularea produşilor de degradare, inducând intoxicaţie endogenă. Scop. Aprecierea în experiment a corelaţiei icterului mecanic prelungit cu progresarea intoxicaţiei endogene prin studierea valorilor dialdehidei malonice şi peptidelor cu masă moleculară medie. Material şi metode. Obiectul studiului - 25 şobolani albi, cu o greutate de 160-180g, supuşi intervenţiei de ligaturare a duct-ului cistic cu prelevarea probelor sangvine şi examinarea DAM şi PMM în perioada preoperatorie şi în -1; -7; -15; şi 25 - zi postoperator. Analiza statistică calculată prin Med-Calc. Diferenţele considerate statistic semnificative pentru p10% (p12% (p38% (p56% (p16% (p14% (p36% (p48% (p10% (p12% (p38% (p56% (p16% (p14% (p36% (p48% (p<0.05). Conclusion. Prolonged biliary cholestasis evolves with progressive increase in DAM and PMM values. Longterm mechanical jaundice induces progressive endogenous intoxication, which is associated with irreversible hepatocellular lesions with final impact - cellular degradation, infectious complications and death
Still's disease with onset in childhood: a case study
Get PDFIntroducere. Boala Still cu debut în copilărie (BSC) reprezintă o formă rară, dar severă, de artrită juvenilă idiopatică cu o incidenţă anuală estimată la 1:166000 de copii. Sindromul de activare macrofagală (SAM) constituie una dintre cele mai grave complicaţii ale BSC, fiind clinic manifest la circa 10% dintre pacienţi. Scop. Evidenţierea eficienţei terapiei biologice în managementul formelor severe de BSC, prin prezentarea unui caz clinic în care administrarea To-cilizumabului a fost decisivă pentru stabilizarea copilului. Material şi metode. Studiu retrospectiv bazat pe analiza cazului clinic al unui copil de sex masculin în vîrstă de 1 an şi 2 luni, internat în Secţia de Reumatologie a Institutului Mamei şi Copilului. Rezultate. Acuze: febră persistentă (până la 40°C) cu durata de o lună, însoţită de rash cutanat evanescent. Paraclinic: anemie, leucocitoză-46,5x109/L, neutrofilie, trombocitoză-784x109/L, VSH accelerat-44 mm/h, hiperferritinemie-1220 ng/mL, PCR-179,9 |rg/mL, IL-6 extrem de crescută-647,6 pg/mL. Urocultura şi hemo-cultura au fost negative. Imagistic, la ecografia abdominală se observă hepatomegalie, iar ecocardiografia evidenţiază modificări la nivelul arterelor coronare. Tomografia computerizată toracică relevă limfadenopatie axilară infra-centimetrică. Având în vedere severitatea tabloului clinic s-a instituit tratament biologic cu Tocilizumab (8 mg/kg). Concluzii. BSC este o boală inflamatorie cu potenţial evolutiv sever, care necesită un diagnostic precoce şi iniţierea rapidă a tratamentului, în special în formele complicate cu SAM. Tocilizumabul, inhibitor al interleukinei-6, reprezintă o opţiune terapeutică eficientă, însă impune o monitorizare atentă.Introduction. Still’s Disease with onset in childhood (SDOC) is a rare, but severe form of juvenile idiopathic arthritis, with an estimated annual incidence of 1 in 166,000 children. Macrophage activation syndrome (MAS) is one of the most serious complications of SDOC, clinically manifesting in approximately 10% of patients. Objective. Highlighting the role of biological therapy in the management of severe SDOC through a clinical case demonstrating the decisive effect of Tocilizumab treatment on patient stabilization. Material and methods. Retrospective study based on the clinical case of a 1 year and 2-month-old male pediatric patient admitted to the Rheumatology Department of the Mother and Child Institute. Results. Complaints: Persistent fever (up to 40°C) lasting for one month, accompanied by an evanescent skin rash. Paraclinical findings: Anemia, leukocyto-sis-46.5x109/L, neutrophilia, thrombocytosis-784x109/L, elevated ESR-44 mm/h, hyperferritinemia-1220 ng/mL, CRP-179.9 |rg/mL, extremely elevated IL-6-647.6 pg/mL. Urine and blood culture were negative. Imaging: Abdominal ultrasound revealed hepatomegaly, while echocardiography showed changes in the coronary arteries. Thoracic computed tomography revealed subcentimetric axillary lymphade-nopathy. Given the severity of the clinical picture, biological treatment with Tocilizumab (8 mg/kg) was initiated. Conclusion. SDOC is a systemic inflammatory condition with a potentially severe course, necessitating timely diagnosis and early initiation of therapy, particularly in cases complicated by MAS. Tocilizumab, an interleukin-6 inhibitor, represents an effective therapeutic option but requires close monitoring
Cognitive profile in speech and language disorders in children: correlations between DAYC-2 score and EEG activity
Get PDFIntroducere. Tulburările de vorbire şi limbaj (TVL) afectează înţelegerea cât şi exprimarea limbajului, şi se corelează frecvent cu dificultăţi cognitive subtile. În practica clinică, instrumentele de screening pot oferi informaţii relevante în combinaţie cu explorări neurofiziologice precum electro-encefalografia (EEG). Scop. Evaluarea corelaţiei şi legăturii dintre prezenţa tulburărilor de vorbire şi limbaj şi profilul cognitiv cu modificările activităţii electroencefalografice (EEG) la copii de vârstă mică. Material şi metode. Au fost evaluaţi 50 de copii cu vârste între 2 şi 5 ani (vârsta medie: 3,9 ± 0,7 ani): 30 copii cu TVL şi 20 copii, fără TVL. Evaluarea a fost efectuată prin Scorul DAYC-2 - domeniile: cognitiv, comunicare, comportament adaptativ şi investigarea EEG. Testul statistic folosit -Testul t Student şi coeficientul de corelaţie Pearson. Rezultate. Au fost obţinute scoruri mai mici la domeniile DAYC-2 a lotului cu TVL vs. lotul control: cognitiv - 81,6/101; limbaj receptiv şi expresiv -76,1/99,8 şi 72,8 /97,6; adaptativ - 84,3/99,1; toate cu p dreapta -37%. Analizele Pearson au arătat corelaţii semnificative: limbaj receptiv/amplitudine alfa în T3- r = 0.52; scor cognitiv/theta frontal- r = -0.45; adaptativ/coerenţă T3-T4-r = 0.49. Concluzii. Copiii cu TVL prezintă scoruri scăzute la testul DAYC-2 şi o EEG imatură (activitate theta excesivă), cu corelaţii între organizarea corticală şi funcţionarea cognitivă/lingvistică. Integrarea acestor evaluări poate susţine intervenţia timpurie şi prevenirea complicaţiilor neurodez-voltării.Introduction. Speech and language disorders (SLDs) impact both the understanding and production of language, often being associated with subtle cognitive and developmental impairments. In clinical settings, standardized screening tools used together with electroencephalography (EEG) offer relevant diagnostic value. Objective. Evaluation of the correlation and link between the presence of speech and language disorders and cognitive profile with changes in electroencephalographic (EEG) activity in young children. Material and methods. A total of 50 children aged 2 to 5 years (mean age 3.9 ± 0.7 years) were included: 30 children with SLD and 20 age-matched controls. Assessment included DAYC-2 scores across cognitive, communication, and adaptive behavior domains, along with EEG examination. Statistical analysis was performed using Student's t-test and Pearson correlation. Results. Lower scores were obtained in the DAYC-2 domains of the SDL group vs. the control group: cognitive - 81.6/101; receptive and expressive language -76.1/99.8 and 72.8 /97.6; adaptive - 84.3/99.1; all with p right functional asymmetry -37%. Pearson analyses showed significant correlations: receptive language/alpha amplitude in T3-r = 0.52; cognitive score/frontal theta-r = -0.45; adaptive/coherence T3-T4-r = 0.49. Conclusion. Children with SDL have low scores on the DAYC-2 test and an immature EEG (excessive theta activity), with correlations between cortical organization and cognitive/linguistic functioning. Integrating these assessments may support early intervention and prevention of neurodevelopmental complications
Obesity comorbidities in obese people from a rural locality in the Republic of Moldova
Get PDFUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Diabetul zaharat tip 2 (DZT2), bolile cardiovasculare, sindromul metabolic, boală cronică de rinichi, hiperlipidemia, hipertensiunea arterială (HTA), boala ficatului steatozic asociată dereglărilor metabolice (MASLD), anumite tipuri de cancer sunt cele mai frecvente afecţiuni asociate cu obezitatea. Scop. Evaluarea persoanelor adulte cu obezitate dintr-o localitate rurală din Republica Moldova, pentru identificarea celor mai frecvente comorbid-ităţii/complicaţii asociate obezităţii. Material şi metode. Studiu transversal a inclus 120 persoane adulte cu obezitate de gradul I-III (60 bărbaţi şi 60 femei), cu vârsta medie 61,93±11,43 ani, aflaţi la evidenţa medicului de familie pe parcursul anului 2024 într-o localitate rurală din Republica Moldova. Datele au fost extrase din fişele de ambulatoriu, cu acordul persoanelor respective. Rezultate. Toate persoanele incluse în studiu au prezentat comorbidităţi: 4,16% (5) cu o singură comorbiditate, 10,83% (13) cu două, 14,16% (17) cu trei, 20,83% (25) cu patru, 30,83% (37) cu cinci, 18,33% (22) cu şase, iar câte 0,83% (1) cu şapte şi opt co-morbidităţi. Cele mai frecvente boli au fost MASLD 99,16% (119), HTA 80,83% (97), dislipidemia 72,5% (87), bolile gastrointestinale 71,66% (86), afecţiunile cardiovasculare 65,83% (79), DZT2-28,33% (34), hiperuricemia 16,66% (20) şi cancerul 6,66% (8). Diferenţa semnificativă statistică între bărbaţi şi femei a fost observată doar pentru hiperuri-cemie (p<0,05), fiind mai frecventă la bărbaţi. Concluzii. La toate persoanele incluse în studiu au fost identificate comorbidităţi, cele mai multe având câte 5 comorbidităţi. Cele mai frecvente comorbidităţi (prezente la peste 70% din pacienţi) au fost: hipertensiunea arterială, bolile gastrointestinale, dislipidemia şi MASLD.Introduction. Type 2 diabetes mellitus (T2DM), cardiovascular diseases, metabolic syndrome, chronic kidney disease, hyperlipidemia, arterial hypertension (AH), metabolic dysfunction-associated steatotic liver disease (MASLD), certain types of cancer are the most common conditions associated with obesity. Objective. Assessment of adult people with obesity from a rural area in the Republic of Moldova to identify the most common comorbidities/ complications associated with obesity. Material and methods. This cross-sectional study included 120 adults with grade I-III of obesity (60 men and 60 women), with a mean age of 61.93 ± 11.43 years, under the care of a family physician during the year 2024 in a rural area of the Republic of Moldova. Data were extracted from outpatient medical records, with the informed consent of the patients. Results. All individuals included in the study had comorbidities: 4.16% (5) with one comorbidity, 10.83% (13) with two, 14.16% (17) with three, 20.83% (25) with four, 30.83% (37) with five, 18.33% (22) with six, and 0.83% (1) with seven and eight comorbidities. The most common diseases were MASLD 99.16% (119), HTA 80.83% (97), dyslipidemia 72.5% (87), gastrointestinal diseases 71.66% (86), cardiovascular diseases 65.83% (79), DZT2-28.33% (34), hyperuricemia 16.66% (20) and cancer 6.66% (8). The statistically significant difference between men and women was observed only for hyperuricemia (p<0.05), being more common in men. Conclusion. All participants in the study were identified of having at least one comorbidity, with the majority of them presenting 5 comorbidities The most common comorbidities (present in over 70% of patients) were: hypertension, gastrointestinal diseases, dyslipidemia, and MASLD
Modern techniques for audiological assessment in the diagnosis of hearing loss
Get PDFIntroducere. Diagnosticarea corectă şi precoce a hipoacuziei este esenţială în iniţierea rapidă a tratamentului şi prevenirea impactului asupra comunicării, dezvoltării cognitive. Progresele din ultimii ani în domeniul audiologiei au condus la dezvoltarea unor metode de diagnostic mai sensibile, rapide şi accesibile. Scop. Realizarea unei revizuiri a literaturii ştiinţifice recente privind metodele moderne de diagnostic audiologic al hipoacuziei, cu accent pe inovaţiile aplicabile în practica clinică. Material şi metode. A fost efectuată o analiză a articolelor publicate în perioada 20192024, în baza de date PubMed. Au fost selectate lucrări axate pe metode audiologice aplicate în screening, evaluare funcţională sau monitorizare. S-au analizat audiometria tonală automată, timpanometria, potenţialele evocate auditive şi aplicaţiile digitale. Rezultate. Audiometria tonală pură rămâne standardul în evaluarea pragurilor auditive, fiind completată de versiuni automate utilizate în screening. Timpanometria este frecvent aplicată în aprecierea stării urechii medii. Potenţialele Auditive Evocate de Trunchi Cerebral automatizate au devenit o metodă eficientă pentru testarea auditivă obiectivă. Recent s-au remarcat şi progrese în domeniul evaluării la distanţă (teleaudiologie), utile în regiunile cu acces limitat la servicii audiologice. De asemenea, au fost descrise aplicaţii experimentale bazate pe inteligenţă artificială pentru interpretarea rapidă a testelor audiologice. Concluzii. Metodele moderne de diagnostic audiologic confirmă tendinţa spre digitalizare şi personalizare a evaluării funcţiei auditive. Inovaţiile tehnologice recente completează metodele clasice, contribuind la creşterea acurateţei diagnosticului şi la extinderea accesului la evaluare auditivă.Introduction. The correct and early diagnosis of hearing loss is essential for the prompt initiation of treatment, the prevention of its impact on communication and cognitive development. Recent advances in the field of audiology have led to the development of more sensitive, faster, and more accessible diagnostic methods. Objective. To conduct a review of recent scientific literature on modern audiological diagnostic methods for hearing loss, with a focus on innovations applicable in clinical practice. Material and methods. An analysis of articles published between 2019 and 2024 was conducted using the PubMed database. Selected works focused on audiological methods used in screening, functional evaluation, or monitoring. The analysis included automated pure-tone audiometry, tympanometry, auditory evoked potentials, and digital applications. Results. Pure-tone audiometry remains the gold standard in evaluating hearing thresholds, being complemented by automated versions widely used in screening programs. Tympanometry is frequently applied in assessing the condition of the middle ear. Automated Auditory Brainstem Responses have become an efficient and Objective. method for auditory testing. Recently, significant progress has been made in remote evaluation (teleaudiology), especially useful in areas with limited access to audiology services. Experimental applications using artificial intelligence have also been developed for rapid interpretation of audiological tests. Conclusion. Modern audiological diagnostic methods reflect a strong trend toward digitalization and personalization in auditory function assessment. Recent technological innovations complement classical methods, enhancing diagnostic accuracy and expanding access to hearing evaluations
Pulmonary clinical patterns in primary immunodeficiencies: from infection to bronchopulmonary remodeling
Get PDFIntroducere. Imunodeficienţele primare (IDP) au fost definite ca afecţiuni genetice caracterizate prin infecţii respiratorii recurente şi evoluţie spre complicaţii pulmonare. A fost evidenţiată în timp importanţa depistării precoce a afectării respiratorii pentru prevenirea deteriorării structurale pulmonare. Scop. A fost realizată analiza manifestărilor clinice respiratorii şi a complicaţiilor bron-hopulmonare la pacienţii pediatrici cu IDP, evaluaţi în Clinica de Pneumologie pediatrică. Material şi metode. A fost efectuat un studiu observaţional retrospectiv pe un lot de 26 de pacienţi pediatrici diagnosticaţi cu IDP. Au fost colectate şi analizate date clinice, paraclinice şi evolutive. S-au documentat episoade de bronşită, pneumonie, pleurezie, precum şi semne de remodelare pulmonară. A fost aplicată analiza statistică descriptivă. Rezultate. Vârsta medie a pa-cienţilor-8,6ani, iar vârsta medie la diagnostic-5,2ani. Cele mai frecvente forme de IDP: sindromul DiGeorge (23,1%), SCID (11,5%), agamaglobulinemia Bruton (11,5%). 84,6% dintre pacienţi au prezentat cel puţin o infecţie respiratorie joasă. Bronşitele au fost cele mai frecvente(84,6%), urmate de pneumonii(73,1%), pleurezii(26,9%). Remod-elarea bronhopulmonară a fost documentată la 42,3% pacienţi: fibroatelectazii (26,9%), fibroză pulmonară(19,2%), bronşectazii (11,5%), pneumatocele (7,7%). Un pattern de progresie de la infecţii recurente la leziuni structurale a fost observat, în special, la pacienţii cu forme combinate de IDP. Concluzii. Infecţiile respiratorii recurente sunt un semnal precoce al IDP. Evaluarea funcţională, imagistică respiratorie periodică este esenţială în monitorizarea pacienţilor cu IDP. Identificarea precoce a patternurilor pulmonare permite intervenţia terapeutică timpurie şi prevenirea deteriorării pulmonare.Introduction. Primary immunodeficiencies (PIDs) were defined as genetic disorders characterized by recurrent respiratory infections and progressive pulmonary complications. Over time, the importance of early detection of respiratory involvement for preventing structural lung damage has been emphasized. Objective. The analysis of respiratory clinical manifestations and bronchopulmonary complications was performed in pediatric patients with PID evaluated at the Pediatric Pulmonology Clinic. Material and methods. A retrospective observational study was conducted on a cohort of 26 pediatric patients diagnosed with PID. Clinical, paraclinical, and evolutionary data were collected and analyzed. Episodes of bronchitis, pneumonia, pleurisy, and signs of pulmonary remodeling were documented. Descriptive statistical analysis was applied. Results. The mean age of patients was 8.6 years, and the mean age at diagnosis was 5.2 years. The most frequent PID types were DiGeorge syndrome (23.1%), SCID (11.5%), and Bruton agammaglobulinemia (11.5%). Overall, 84.6% experienced at least one lower respiratory tract infection. Bronchitis was the most common (84.6%), followed by pneumonia (73.1%), and pleurisy (26.9%). Bronchopulmonary remodeling was documented in 42.3% of patients, including fibroatelecta-sis (26.9%), pulmonary fibrosis (19.2%), bronchiectasis (11.5%), and pneumatocele (7.7%). A progression pattern to structural lung damage was observed particularly in combined PID. Conclusion. Recurrent respiratory infections represent an early indicator of PID. Periodic functional and imaging assessment of the respiratory system proved essential in monitoring patients with PID. Early identification of pulmonary patterns enables timely intervention and prevention of lung damage