Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Studiul histologic și imunohistochimic al procesului de invazivitate din endometrioza extragenitală: 311.02 – Anatomia patologică: Teză de doctor în științe medicale
No full textActualitatea și importanța problemei cercetate. Endometrioza este o patologie benignă a
sistemului genital feminin, hormonal dependentă, histologic definită prin implantarea glandelor și
a stromei din mucoasa uterului în afara cavității uterine, în diverse organe și țesuturi. Diagnosticul
este stabilit, în cele mai multe cazuri, macroscopic prin laparoscopie. Confirmarea histologică este
esențială, deoarece în multe cazuri originea leziunilor endometriozei nu este confirmată [20, 40,
46, 94, 126, 176, 223, 229].
Endometrioza rămâne o maladie controversată cu multiple simptome (durere pelvină cronică,
dismenoree, dispareunie profundă, infertilitate, disurie, dischezie), cu efecte negative semnificative
asupra activității sociale, ocupaționale și psihologice, care afectează substanțial calitatea
vieții pacientelor [2, 48, 58, 76, 151, 152, 183].
Adevărata prevalență a endometriozei extragenitale este necunoscută, din cauza lipsei unor
studii bine definite și multiplelor studii de caz sau serii de cazuri [30, 38, 88, 112, 136, 149]. Cu
toate acestea numărul raportărilor de cazuri de endometrioză extrapelvină și extragenitală a crescut
[88]. Conform rezultatelor a 2 revizuiri sistematice a literaturii recente, publicate în 2023 și 2024,
incidența endometriozei crește anual, iar prevalența la nivel global a fost estimată la 170-190 de
milioane de femei [69, 222]. Conform opiniei unor savanți, endometrioza extragenitală apare la
5-9% din totalul femeilor cu endometrioză [59, 65, 126, 183].
Diagnosticul întârziat este o altă problemă proeminentă în endometrioză, în special în localizările
extragenitale [5, 57, 62, 63, 88, 162, 210], care prezintă o varietate de simptome în funcție
de localizarea și severitatea leziunilor. În scopul diagnosticului timpuriu, au fost efectuate studii
pentru a determina activitatea matrix metaloproteinazelor (MMP) în leziunile endometriozice ectopice.
Cu toate că prezența și rolul MMP în endometrioză sunt incontestabile, secvența exactă a
evenimentelor este neclară din cauza activității variabile a acestor endopeptidaze în funcție de numeroși
factori, cum ar fi faza ciclului menstrual sau tipul leziunii [11, 21, 22, 98, 127, 206]. Astfel,
la momentul actual, diagnosticul corect sau excluderea acestuia necesită încă o procedură invazivă
de laparoscopie sau laparotomie [21, 53].
Este important de luat în considerație și faptul că unele femei prezintă forme pauci sau
asimptomatice ale maladiei și ca urmare nu solicită asistență medicală și tratament [46, 59, 62,
94, 176, 216]. Prevalența exactă a endometriozei asimptomatice nu este cunoscută, dar prezența
acestei maladii a fost raportată la 3-45% dintre femeile supuse sterilizării laparoscopice [46, 59,
62, 94, 216].
Astfel, endometrioza extragenitală, considerată în mod tradițional rară, a fost raportată într-
un număr considerabil de cazuri cu o creștere a incidenței în ultimele decenii. Aceste forme
sunt mai frecvente decât se credea anterior și prezintă dificultăți substanțiale de diagnostic datorită
variabilității prezentării clinice [12, 65, 88]. Abordările bazate pe dovezi ale diagnosticului și
tratamentului endometriozei extragenitale rămân imature, având în vedere prevalența scăzută și
calitatea limitată a cercetărilor disponibile în literatura de specialitate, dar și solicitarea frecventă a
consultației la un alt medic decât cel obstetrician-ginecolog [46, 88]. În plus, endometrioza nu are
biomarkeri non-invazivi disponibili, cu sensibilitate și specificitate suficientă [53, 162, 172], iar continuarea cercetărilor fundamentale și clinice vor elucida etiologia și patogeneza, vor perfecta
diagnosticul și tratamentul endometriozei extragenitale [88].
Prin urmare, actualitatea problemei de cercetare a endometriozei este determinată de frecvența
înaltă, consecințele nefaste și diverse complicații asociate, inclusiv înregistrate și în Republica
Moldova. Acestea au justificat abordarea problemei în cauză, utilizarea unei metodologii
complexe anatomo-patologice întru revizuirea și cercetarea particularităților evolutive ale endometriozei
extragenitale.
Scopul cercetării: Evaluarea imuno-morfologică a focarelor de endometrioză extragenitală
în vederea stabilirii potențialului de invazivitate și a criteriilor de diagnostic.
Obiectivele cercetării:
1. Identificarea histopatologică a leziunilor de endometrioză extragenitală cu conturarea
unui tablou macroscopic și microscopic particular acestor leziuni;
2. Evaluarea imunohistochimică a leziunilor de endometrioză prin utilizarea markerilor
pentru ER, PR și CD10;
3. Aprecierea imunohistochimică a potențialului de invazivitate al leziunilor de endometrioză
extragenitală prin investigarea markerilor MMP-1 (colagenaza interstițială), MMP-2
(gelatinaza-A), MMP-9 (gelatinaza-B) și MMP-14 (proteaza transmembranară de tip 1);
4. Stabilirea modificărilor axului SDF-1/CXCR-4 în procesele de invazie a endometrului
ectopic;
5. Evaluarea expresiei markerilor specifici procesului de tranziție epitelio-mezenchimală
(E-cadherină/Vimentină) în endometrioza extragenitală.
Noutatea științifică a cercetării. În premieră au fost identificați markeri de prognostic cu
cea mai mare capacitate de predicție a potențialului agresiv local și recidivant al acestor leziuni.
Studiul MMP, deși nu este unul nou, aduce date originale privind implicarea acestora în modelarea
matricei extracelulare și invazivitatea locală a leziunilor de endometrioză. Un element de noutate
îl constituie panelul de MMP selectat de noi (MMP-1 – colagenaza interstițială, MMP-2 – gelatinaza-
A, MMP-9 – gelatinaza-B, MMP-14 – proteaza transmembranară de tip 1), care nu a fost
utilizat în nici unul din studiile accesibile de până în prezent. Cercetările anterioare au luat în calcul
doar MMP-1 și MMP-2 sau MMP-9 și MMP-14 în procesul de endometrioză genitală și nu în
leziunile cu localizare extragenitală. În plus, a fost determinată expresia MMP nu numai la nivelul
elementelor glandulare și stromale ale leziunilor de endometrioză, dar și în țesuturile extragenitale
pentru a evalua corelarea între leziunile maladiei și țesuturile în care se dezvoltă acestea.
Pentru prima dată au fost investigate simultan expresiile SDF-1 și CXCR-4, în 3 compartimente:
celulele glandulare endometriale, celulele stromale endometriale și stroma adiacenta implanturilor
extragenitale. În studiul dat ne-am axat pe expresia concomitentă a markerilor E-cadherină/
Vimentină la nivelul leziunilor de endometrioză extragenitală. În premieră au fost determinate
leziunile în care procesul de tranziție epitelio-mezenchimală (EMT) este cel mai activ și cu cel mai
mare potențial de invazivitate loco-regională.
Problema științifică soluționată a constat în determinarea gradului de expresie a markerilor
de agresivitate, precum E-cadherina, Vimentina, N-cadherina și Twist în progresia endometriozei. Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Studiul a pus în evidență date noi
privind originea și dezvoltarea leziunilor de endometrioză extragenitală de diversă localizare și
implicarea unor mecanisme moleculare în patogenia acestei afecțiuni. Stabilirea celor mai utili
biomarkeri ai prognosticului endometriozei extragenitale contribuie la stratificarea corectă a pacientelor
pentru un tratament țintit și eficient, aprecierea evoluției, invazivității și riscului de recidivă
a maladiei.
Publicații la tema tezei. La subiectul tezei au fost publicate 27 de lucrări științifice, inclusiv
1 articol în reviste SCOPUS, 1 articol în reviste din străinătate, 3 articole în reviste naționale
recenzate. Totodată au fost obținute 1 certificat de inovator și 1 act de implimentare a inovației în
procesul științifico-practic.
Volumul și structura tezei. Lucrarea este expusă pe 124 pagini, care include toate elementele
obligatorii stipulate de Ghidul în vigoare (2017), iconografic reprezentată prin 5 tabele, 1
formulă statistică și 45 figuri, incluse în text, 231 surse bibliografice.
Cuvinte-cheie: endometrioză extragenitală, studiu imunohistochimic, potențialul de invazivitate,
matrice extracelulară, tranziție epitelio-mezenchimală.
Studiile doctorale au fost realizate în perioada 2015-2020 la Catedra de Patologie, disciplina
morfopatologie a Facultății de Medicină nr. 1 a Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină
și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova și Disciplina de morfopatologie,
Universitatea de Medicină Craiova, România.
Avizul pozitiv al Comitetului de Etică a Cercetării pentru realizarea studiului a fost obținut
în data de 16 martie 2017, proces verbal nr. 63
Modern methods and techniques for achieving the contact point in the lateral group of teeth
No full textIntroducere. Cariile localizate pe suprafețele proximale ale dinților apar mai frecvent sub punctul de
contact interdentar, unde placa microbiană acumulată nu este supusă mecanismelor de autocurățare, iar înlăturarea
acesteia prin periaj nu este realizată corect de către unii pacienți. Aceste carii sunt asimptomatice și
sunt identificate mai frecvent în stadiile mai avansate de evoluție. Zona de contact interedentar are un rol important
în menținerea sănătății locale a complexului dinte-parodonțiu, totodată îndeplinind și funcții de menținere
a integrității arcadelor dentare. Aceasta asigură o funcționare optimă prin distribuirea forțelor masticatorii
între dinții vecini și previne pătrunderea resturilor alimentare între dinți, ceea ce ajută la prevenirea
apariției bolilor parodonțiului. Tratamentul cariei dentare situate pe suprafețele proximale ale dinților laterali
se bazează pe utilizarea materialelor și tehnicilor contemporane și urmărește reabilitarea peretelui proximal
afectat și reabilitarea punctului de contact cu dintele vecin.
Scopul lucrării. Analiza particularităților clinice ale cariilor dentare de pe suprafețele proximale ale
dinților laterali și studierea tehnicilor de tratament cu restabilirea punctului de contact.
Material și Metode. Obiect al studiului l-au constituit pacienții cu carie dentară proximală (10 pacienți).
Metoda de tratament utilizată a fost tehnica ’’Bulk-fill’’, iar materialele folosite au fost SDR (Smart Dentin Replacement)
și G-AENIAL, alături de instrumente și accesorii contemporane.
Rezultate. Utilizarea tehnicii ’’Bulk-fill’’ în tratamentul cavităților carioase clasa II Black a demonstrat o eficacitate
înaltă, fiind o metodă sigură și oferind posibilitatea restabilirii calitative și eficiente a punctului de contact.
Concluzii 1. Punctele interdentare de contact influențează starea de sănătate a țesuturilor parodontale.
2. Leziunile carioase situate pe suprafețele proximale ale dinților laterali, cu lipsa punctului de contact proximal
pot duce la apariția afecțiunilor parodontale marginale.Background. Cavities located on the proximal surfaces of the teeth are more common beneath the interdental
contact point, where the accumulated microbial plaque is not subjected to self-cleaning mechanisms,
and may not be effectively removed by brushing in some patients. These caries are asymptomatic and are often
identified at more advanced stages. The interdental contact area plays a crucial role in maintaining the health
of the tooth-periodontium complex and the integrity of the dental arches. It helps distribute masticatory forces
between adjacent teeth and prevents the accumulation of food debris, thereby reducing the risk of periodontal
disease. The treatment of dental caries on the proximal surfaces of posterior teeth involves using contemporary
materials and techniques, aiming to restore the affected proximal wall and restore the contact point with
the adjacent tooth.
Objective of the study. To analyze the clinical characteristics of dental caries on the proximal surfaces
of the posterior teeth and to evaluate the treatment techniques for contact point restoration.
Material and Methods. The study included patients with proximal dental caries (10 patients). The treatment
method used was the „Bulk-fill” technique, the materials applied were SDR (Smart Dentin Replacement)
and G-AENIAL, along with instruments and contemporary accessories.
Results. The use of the „Bulk-fill” technique in the treatment of Class II Black cavities demonstrated high
efficacy, proving to be a safe method that allows for qualitative and efficient restoration of the contact point.
Conclusions. 1. Interdental contact points influence the health of periodontal tissues. 2. Carious lesions
located on the proximal surfaces of posterior teeth with absent proximal contact points may lead to the development
of marginal periodontal disease
The impact of the odontogenic infection severity index (OISS) in cervicofacial phlegmons
No full textIntroducere. În ultimii ani, multe studii indică o creștere a numărului de pacienți cu procese inflamatorii difuze
cervico-faciale, indicând severitatea evoluției bolii, creșterea frecvenței formelor atipice, inclusiv a celor caracterizate
printr-o evoluție fulminantă, cu un procent mare de complicații și decese.
Scopul lucrării. Stabilirea impactului Indicelui Severității Infecției Odontogene (OISS) în flegmoanele cervico-faciale
pe parcursul anului 2024, precum și analiza indicilor, care constituie indicatori predictibili severității infecției odontogene
pe parcursul anului 2024-2025.
Material și metode. Au fost monitorizați 148 de pacienţi supuși unui studiu descriptiv prespectiv, retrospectiv
epidemiologic, care a inclus: numărul de pacienți, vârsta, sexul, diagnosticul, perioada de spitalizare, numărul spațiilor
implicate, tipul anesteziei și aplicarea traheostomiei.
Rezultate si discuții: Flegmoanele difuze cervico-faciale au constituit 23,22% din total. Bărbații incluși în studiu
au reprezentat 64,85%. Cea mai afectată categorie de vârstă s-a dovedit a fi persoanele de 18-29 ani, cu 30,4%.
Concluzii. Prin urmare, parametrii clinici de diagnostic reprezintă markeri fiabili pentru determinarea severității
infecțiilor odontogene, care pot fi incluși în alte modele prognostice.Background. Over the past years, many studies have indicated an increase in the number of patients with diffuse cervico-
facial inflammatory processes, indicating the severity of the disease’s progression, the rise in the frequency of atypical
forms, including those characterized by a fulminant evolution, with a high percentage of complications and fatalities.
Objective of the study. To establish the impact of the Odontogenic Infection Severity Score (OISS) in cervico-facial
phlegmons throughout the year 2024, as well as to analyze the indices that serve as predictive indicators of the severity
of odontogenic facial infections over the course of 2024-2025 years.
Material and methods. A total of 148 patients were investigated in a retrospective prospective epidemiological
descriptive study, that included: the number of patients, age, gender, diagnosis, hospitalization period, number of involved
spaces, type of anesthesia and application of tracheostomy.
Results. Diffuse cervico-facial phlegmons accounted for 23.22% of the total. Men included in the study represented
64.85% of the participants. The age group most affected was found to be individuals aged 18-29, comprising approximately
30.4% of the cases.
Conclusions. Therefore, clinical diagnostic parameters represent reliable markers for determining the severity of
odontogenic infections, which can be included in other prognostic models
Hemodynamic indicators in the superior mesenteric vein in patients with hepatic cirrhosis
Full text linkIntroduction. Blood from the small intestine drains through the superior mesenteric vein. Defective
blood flow, caused by hemodynamic deviations, lead to intestinal ischemia. Under these conditions,
the cells of the digestive tract undergo necrosis with subsequent onset of inflammation and ulcerations
in the digestive tract, thus impairing food absorption and causing bloody diarrhea. The purpose of the
study consists in studying the blood supply in the superior mesenteric vein with Doppler quantification
in liver cirrhosis.
Material and methods. 62 patients with liver cirrhosis - 46 men, 16 women, average age - 39±0.21
years, were studied. The parameters were calculated by Doppler quantification in the mesenteric
vessels. The descriptive statistical test was applied.
Results. The diameter of the superior mesenteric vein (SVM) is 0.53±0.04 cm (0.87±0.02 cm), but
doesn’t exceed 1.0 cm; normal volumetric flow 194±25 ml/min; mean VLC is 14.8±1.5 cm/s. As the
disease progresses, the volumetric flow decreases: oscillating between 179±0.13 ml/min and 185±0.5
ml/min. The maximum linear velocity of the circuit (VLC), on average, becomes accelerated over
time– 17.9±0.6 cm/s. The resistance index averaged - 0.38; the pulsatility index - 1.26.
Conclusions. 1. The diameter of the superior mesenteric vein expands considerably, mainly during
inspiration. 2. Dilation of the superior mesenteric vein reduces the velocity of systolic, diastolic and
mean blood flow
Probleme de sănătate mintală în practica medicilor de familie: Anxietatea
No full textÎn acest material vom afla informații prețioase despre tulburările de anxietate,
pornind de la clasificare, detalii epidemiologice până la screening și strategii terapeutice (farmacoterapie,
psihoterapie)
Therapeutic drug monitoring of tacrolimus in renal transplant recipients
Full text linkIntroduction. Tacrolimus, the calcineurin inhibitor has been the cornerstone of immunosuppression
following renal transplantation for the last 10–15 years. The narrow therapeutic index and large
pharmacokinetic interindividual and intraindividual variability makes therapeutic drug monitoring
(TDM) of tacrolimus mandatory. The purpose of the study was to focus on tacrolimus
pharmacokinetics, pharmacodynamics, and toxicity profiles to highlight the importance of TDM for
post-transplant management.
Material and methods. A narrative literature search was performed in the Hinari database with source
selection for the last 5 years. Keywords used for the search were: tacrolimus pharmacokinetics, TDM
of tacrolimus, tacrolimus in renal transplantation. Inclusion criteria were: clinical trials, literature
reviews accessible in full-text, articles published in English. Exclusion criteria were: articles without
full-text version, studies with irrelevant results, case reports, letters to the editor or articles in languages
other than English. Out of 129 articles found, 39 articles were included in the study after reviewing the
title, abstract, inclusion and exclusion criteria.
Results: Therapeutic doses of tacrolimus are adjusted by monitoring the morning whole blood trough
concentrations. Achieving trough levels of 7–12 ng/mL (preferably to > 7 ng/ml, following the second
consensus report in 2019) early post-transplant reduces the risk of acute rejection compared to trough
levels of 4–7 ng/mL (2009 European consensus conference), while levels between 5.35 and 7.15 ng/mL
manage to balance acute rejection prevention and infection risk. These data highlight the importance
of personalized therapeutic drug monitoring (TDM) for optimal transplant outcomes. Pharmacokinetic
variability of tacrolimus may be caused by variable absorption, low bioavailability, increased risk of
drug interactions, liver and renal function, genetic polymorphisms. The side effects of tacrolimusnephrotoxicity, neurotoxicity, cardiotoxicity, metabolic disturbances, infections can be prevented by
monitoring and adjusting the dose as needed.
Conclusion. Tacrolimus is essential immunosuppressive agents for preventing organ rejection in
kidney transplant patients, but its use is associated with significant variability in response that requires
careful management, including TDM and pharmacogenomics, avoiding drug interactions, proper
dosage regimen. Therapeutic drug monitoring guides healthcare providers to achieve therapeutic
efficacy (prevention of graft rejection), and limit potential dose-dependent toxicities
Alfabetizarea în domeniul sănătății, miturile și stigmatizarea pacienților cu boala Parkinson în Republica Moldova
Full text linkIntroduction: Health literacy one’s capacity to ensure appropriate health-related decisions
based on acquired knowledge, affects the quality of life for Parkinson’s Disease (PD) patients.
This study establishes a baseline of health literacy, myths, and stigma among PD patients in
the Republic of Moldova.
Material and Methods: Conducted at the ”Diomid Gherman” Institute of Neurology and
Neurosurgery (2022-2023), this cross-sectional study used descriptive and inferential statistics (Chi-square test; CI 95%). 103 PD patients (52.4% women, 47.6% men; average age 65.5
years) were included and presented the Knowledge, Attitude and Practices questionnaire.
Results: PD patients attribute the disease to stress (61.2%), altered brain blood flow
(49.5%), poor brain oxygenation (44.7%), and toxic substances (13.6%), with accent in those
with lower education (p=0.001). 30.1% associate tremors with PD, and 21.4% believe PD limits life expectancy. Treatment concerns include 15.5% viewing medication as "toxic", 6.8%
believing L-dopa accelerates disease progression. Self-stigma includes feelings of shame
(46.6%), fear of judgment (44.7%), isolation (32.0%), and reduced independence (65%).
Conclusions: The study reveals limited health literacy and significant self-stigma among PD
patients in Moldova, highlighting misconceptions and social impacts of the disease, especially
in less educated individuals. Enhancing health literacy and addressing stigma are crucial for
improving patient care.Introducere: Alfabetizarea în sănătate - capacitatea de a lua decizii corecte în legătură cu
sănătatea proprie, bazată pe cunoștințe, influențează calitatea vieții pacienților cu Boala
Parkinson (BP). Acest studiu evaluează nivelul de alfabetizarea în sănătate, miturile și
stigma asociate cu BP în Republica Moldova.
Materiale și metode: Studiul a fost realizat la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie
„Diomid Gherman” (2022-2023), utilizând o metodologie de tip transversal cu elemente de
statistică descriptivă și inferențială (testul Chi-square, CI 95%). Au participat 103 pacienți
cu BP (52,4% femei, 47,6% bărbați; vârsta medie 65,5 ani) cărora le-a fost propus chestionarul Cunoștințe, Atitudini și Practici.
Rezultate: Pacienții din Moldova atribuie BP stresului (61,2%), fluxului sanguin cerebral alterat (49,5%), oxigenării cerebrale insuficiente (44,7%) și substanțelor toxice (13,6%); mai
accentuate la subiecții cu nivel scăzut al educației (p=0,001). 30,1% asociază tremorul cu BP,
iar 21,4% cred că BP limitează speranța de viață. Îngrijorările legate de tratament includ
15,5% care consideră medicamentele „toxice” și 6,8% care cred că L-dopa accelerează progresia bolii. Stigma de sine include sentimente de rușine (46,6%), frica de judecată (44,7%),
izolare (32,0%) și independență redusă (65%).
Concluzii: Studiul relevă o alfabetizare în sănătate limitată și o stigma de sine semnificativă
printre pacienții cu BP din Moldova, evidențiind concepțiile greșite și impactul social al boli,
în special la cei cu nivel redus al educației. Îmbunătățirea alfabetizării în sănătate și abordarea stigmei sunt esențiale pentru îmbunătățirea îngrijirii pacienților
Bacterial resistance in urinary tract infections in kidney transplant patients: literature review
Full text linkIntroduction. Urinary tract infections are the most common complication in renal transplant patients
and a major cause of morbidity, hospitalization and mortality. The incidence of urinary tract infections
varies widely (7-80%) with a more frequent ratio of 42%-75% depending on the length of patient
surveillance. The problem of treating UTIs in kidney transplant patients is becoming more challenging
due to the increasing incidence of antibiotic resistance, including the detection of multi-drug resistant
(MDR) and extensively drug resistant (XDR) strains: methicillin-resistant Staphylococcus aureus
(MRSA), vancomycin-resistant Enterococci (VRE), Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter baumannii. The aim of the present study was to determine effective management
strategies according to antimicrobial susceptibility pattern of causative agents among renal transplant
recipients.
Materials and methods. A narrative literature search was performed in the Hinari database with
source selection for the last 5 years. Keywords used for the search were: Kidney transplantation,
Urinary tract infection, Drug resistance, gram-negative bacteria, antibiotics, β-Lactamase inhibitors.
Inclusion criteria were: clinical trials, literature reviews accessible in full-text, articles published in
English. Exclusion criteria were: articles without full-text version, studies with irrelevant results, case
reports, letters to the editor or articles in languages other than English.
Results. In renal transplant patients several studies have reported an increasing detection of gramnegative bacteria (E. coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter baumanni)
producing extended-spectrum β-lactamases (ESBLs) with resistance to almost all penicillins and
cephalosporins of I-III generation. Cases of resistance (10-25%) to combinations of penicillins with βlactamase inhibitors (ampicillin+sulbactam, amoxicillin+clavulanic acid, piperacillin+tazobactam) are
currently also reported. The introduction of the new β-lactam/β-lactamase inhibitors
(ceftazidime/avibactam, cefepime/taniborbactam, ceftolozane/tazobactam meropenem/vaborbactam,
imipenem/relebactam, etc.), carbapenems (doripenem, ertapenem, razupenem etc.), new cephalosporin
antibiotic - siderophore (cefiderocol), aminoglycosides (plazomicin), polymyxins (colistin),
phosphonic antibiotic (fosfomycin) opens new perspectives in the treatment of urinary tract infections
in kidney transplant patients.
Conclusions. The empiric selection of antibiotics in urinary tract infections in renal transplant patients
should be based on local resistance data, the degree of manifestation of the infection, individual patient
characteristics, type of immunosuppressive therapy and post-transplant period. For a rational antibiotic
selection is necessary to study their pharmacokinetic properties (metabolization, elimination pathways)
and possible adverse reactions (probability of nephrotoxicity)