Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Risc factors in trochanteric fractures in elderly patients
No full textStudiu realizat cu suportul proiectelor 160101 (Institutul de Medicină
Urgentă) și 080401 (USMF) din cadrul Programului instituțional de
cercetare (2024-2027).
Study conducted with the support of projects 160101 (Institute of
Emergency Medicine) and 08040Introducere. Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen global în creştere. Vârstnicii sunt predispuşi la afecţiuni cronice, care împreună cu osteoporoza pot cauza fracturile patologice ce reduc semnificativ mobilitatea şi calitatea vieţii. Acestea se datorează fragilităţii osoase şi riscului crescut de căderi. Scop. Identificarea principalilor factori de risc implicaţi în apariţia fracturilor trohanteriene la pacienţii vârstnici, în vederea îmbunătăţirii abordării terapeutice şi a prevenirii traumelor repetate. Material şi metode. Au fost analizaţi retrospectiv 86 de pacienţi cu vârsta >60 ani, internaţi la IMU în anul 2024 cu fracturi trohanteriene produse prin traumatisme cu energie joasă. Majoritatea au fost femei (62,7%), grupa dominantă de vârstă fiind 71-80 ani. Toţi pacienţii au fost examinaţi complet, consultaţi de terapeut, cardiolog, endocrinolog, anesteziolog. Rezultate. Din 86 de pacienţi, la 29 (33,7%) s-au depistat diferite patologii: encefalopatie de originea mixtă -15, stare după accident vascular cerebral - 2, boala Parkinson - 1, ataxia vestibulară - 2, angio- şi neuropatie periferică diabetică - 4, osteoporoza - 3, fracturi în consolidare vicioasă - 2, necroza aseptică a capului femural cu coxartroza secundară - 2, diabet zaharat - 6, sindrom postcolecistectomic -3. Aceste afecţiuni duc la tulburări de echilibru şi coordonare, dezorientarea în spaţiu, slăbirea masei musculare, dereglări de mers etc. ce împreună cu fragilitatea osoasă poate cauza fracturile femurului proximal la pacienţii vârstnici. Concluzii. Managementul fracturilor trohanteriene trebuie să fie complex şi multidisciplinar. Prevenirea traumelor repetate include mobilizarea precoce a pacientului, tratamentul osteoporozei şi diabetului, ameliorarea statutului neurologic şi adaptarea mediului de trai pentru reducerea riscului de cădere.Introduction. Population aging is a growing global phe-nomen. Elderly is prone to chronic conditions, with osteoporosis can lead to pathological fractures that significantly reduce mobility and quality of life. They are caused by bone fragility and an increased risk of falls due to abnormal gait and coordination disorders. Objective. The study aims to identify the main risk factors involved in the occurrence of trochanteric fractures in elderly patients, in order to improve therapeutic approaches and prevent repeated trauma. Material and methods. A retrospective analysis was conducted on 86 patients over the age of 60, hospitalized at IEM during 2024 for trochanteric fractures caused by low-energy trauma. The majority were women (62.7%), with the dominant age group being 71-80 years. All patients underwent a complete examination, consulted by cardiologist, endocrinologist, anesthesiologist. Results. Out of the 86 patients, 29 (33.7%) were found to have various pathologies: mixed-origin encephalopathy - 15 cases, poststroke condition - 2, Parkinson’s disease - 1, vestibular ataxia - 2, diabetic peripheric angio- and neuropathy - 4, osteoporosis - 3, malunited fractures - 2, aseptic necrosis of the femoral head with secondary arthritis - 2, diabetes mellitus - 6, post-cholecystectomy syndrome - 3. These conditions lead to balance and coordination disorders, spatial disorientation, muscle mass weakening, gait disturbances, etc., which, together with bone fragility, can cause repeated falls and proximal femur fractures in elderly patients. Conclusion. The management of trochanteric fractures in the elderly must be complex and multidisciplinary. Prevention of repeated trauma involves early patient mobilization, treating osteoporosis and diabetes, improving neurological conditions, and adapting the living environment to reduce the risk of falls
The impact of the gut microbiota on epigenetic biomarkers in type 2 diabetes
No full textIntroducere. Diabetul zaharat de tip 2 (DZ2) este o maladie complexă determinată de multipli factori exogeni şi endogeni. Prevalenţa în creştere a DZ2 a impus necesitatea realizării studiilor ce vizează identificarea factorilor de risc, unele studii recente sugerând o legătură strânsă între DZ2 şi disbioza intestinală. Scop. Studierea impactului epigenetic al metaboliţilor microbiotei intestinale pentru identificarea de noi biomarkeri cu potenţial de predicţie precoce a diabetului zaharat de tip 2. Material şi metode. A fost realizat un review descriptiv privind interacţiunea dintre me-taboliţii microbiotei intestinale si dezvoltarea DZ2, in baza literaturii de specialitate din perioada anilor 2018-2025, selectată din bazele de date PubMed, Springer Nature, BMC şi JCEM, utilizândIntroduction. Type 2 diabetes (T2D) is a complex disease determined by multiple exogenous and endogenous factors. The increasing prevalence of type 2 diabetes has necessitated studies aimed at identifying risk factors, some of which suggest a close link between type 2 diabetes and intestinal dysbiosis. Objective. Studying the epigenetic impact of gut microbiota metabolites to identify new clinical biomarkers, which would have the mission of early prediction of type 2 di-abetes(T2D). Material and methods. A descriptive review was conducted on the interaction between gut microbiota metabolites and the development of type 2 diabetes mellitus, based on the specialized literature from 2018-2025, selected from the PubMed, Springer Nature and BMC, JCEM databases using the keywords T2D, gut microbiota, metabolites, epigenetics, biomarkers. Results. Host metabolism is influenced by various epigenetic pathways by gut microbiota metabolites, such as short-chain fatty acids, secondary bile acids, and tryptophan metabolites. The main epigenetic mechanisms are: DNA methylation, chromatin remodeling, histone modifications, and modulation of non-coding RNA function. Studies have shown that insulin like growth factor 2, soluble E-selectin, decorin, adiponectin, high-density lipoprotein cholesterol and interleukin 1 receptor antagonist molecules are influenced by epigenetic changes, and clinical research of these 6 biomarkers in patients has significantly improved predictive performance. Conclusion. The implementation of biomarkers in clinical practice considerably improves the prediction of T2D, enabling a more comprehensive understanding of the pathophysiology, allowing early interventions to prevent, anticipate the evolution of the disease, form the basis for personalized treatment strategies
Incidența speciilor din familia enterobacteriaceae în carnea de pasăre refrigerată și evaluarea rezistenței la antimicrobiene
No full textIntroducere. Rezistența antimicrobiană continuă să reprezinte o provocare majoră în
domeniul sănătății publice și al sănătății animalelor la nivel global, înregistrând un ritm de
creștere îngrijorător. Acest fenomen este tot mai frecvent raportat în cazul unor genuri
bacteriene izolate din exploatații zootehnice, de la diverse specii de animale, precum și din
carcasele acestora, inclusiv ale păsărilor. Printre principalii factori favorizanți se numără
utilizarea necorespunzătoare a antimicrobienelor și administrarea acestora fără
supravegherea de specialitate.
Scop. Izolarea și identificarea speciilor din familia Enterobacteriaceae izolate din carne de
pasăre refrigerată, precum și de a determina profilul de rezistență antimicrobiană al acestor
izolate.
Material și metode. Au fost prelevate probe din carcasele de pasăre, respectiv piele din
zona gâtului și țesut muscular. Pentru izolarea și identificarea bacteriilor din familia
Enterobacteriaceae s-au utilizat protocoale validate microbiologic, incluzând etapele
standard de îmbogățire și izolare selectivă, urmate de confirmarea prin tehnica de
spectrometrie de masă MALDI-TOF. Pentru screening-ul tulpinilor cu mecanisme de
rezistență s-au utilizat medii cromogene. Testarea sensibilității la antimicrobiene s-a realizat
prin metoda difuzimetrică (Kirby-Bauer) conform standardului EUCAST.
Rezultate. Studiul efectuat pe 20 de probe prelevate aleatoriu din diferite puncte de
comercializare a cărnii de pasăre din Piața Centrală Agricolă din Chișinău a evidențiat o
incidență variabilă a genurilor bacteriene, predominând următoarele specii: Escherichia
coli, Morganella morganii, Proteus mirabilis, Acinetobacter baumannii și Citrobacter
braakii, Campylobacter coli, Campylobacter jejuni. Rezistența antimicrobiană a bacteriilor
identificate a fost testată față de 13 substanțe antimicrobiene. Rezultatele antibiogramei au
evidențiat că izolatele au fost sensibile la 5 dintre cele 13 antibiotice testate, au manifestat
rezistență moderată, variind între 3 și 6 antibiotice în funcție de specie, iar rezistența
completă a fost înregistrată față de 7 până la 9 substanțe antimicrobiene.
Concluzii. Rezultatele obținute indică faptul că, în anumite etape ale procesării,
transportului și comercializării carcaselor de pasăre, există riscuri semnificative de
contaminare cu floră bacteriană, inclusiv specii cu potențial zoonotic. Acest aspect
subliniază necesitatea analizării și consolidării măsurilor sanitare veterinare pe întregul lanț
tehnologic de producție și comercializare a cărnii de pasăre. Totodată, datele antibiogramei
evidențiază o rezistență crescută a bacteriilor izolate, acestea manifestând rezistență la peste
60% dintre substanțele antimicrobiene utilizate. Acest fenomen impune realizarea unei
analize aprofundate a protocoalelor curente de tratament în infecțiile bacteriene la păsări,
pentru a optimiza strategiile terapeutice și a preveni răspândirea rezistenței antimicrobiene
SOFT TISSUE MANAGEMENT IN IMPLANT-PROSTHETIC TREATMENT
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Succesul tratamentului implanto-protetic este influenţat nu doar de integrarea osoasă, ci şi de calitatea şi volumul ţesuturilor moi periimplantare. Gingia keratinizată joacă un rol esenţial în menţinerea sănătăţii periimplantare şi în asigurarea unui rezultat estetic şi funcţional pe termen lung. Scop. Prezentarea importanţei managementului ţesuturilor moi în tratamentul implanto-protetic, evidenţiată din perspectiva unui caz clinic cu deficit de gingie kerati-nizată în zona frontală mandibulară. Material şi metode. Pacient G.V., 40 ani, s-a prezentat cu edentaţie frontală mandibulară şi cerinţe estetico-funcţionale ridicate. După inserarea unui implant în poziţia 3.2, s-a constatat deficit de GK (3 mm înălţime, 2 mm lăţime). S-a efectuat vestibuloplastie cu grefă gingivală liberă (GGL) recoltată de la nivelul palatului dur (dimensiuni 1,5 x 10 mm). Rezultate. Perioada postoperatorie a decurs fără complicaţii în limitele normei. Zona donor s-a vindecat complet cu formarea epiteliului şi grefa gingivală liberă (GGL) s-a integrat eficient în ţesuturile receptoare, rezultând obţinerea unui volum optim de gingie keratinizată, cu dimensiuni finale de 4 mm înălţime şi 3,5 mm lăţime. Intervenţia a contribuit semnificativ la stabilizarea ţesuturilor moi, iar profilul de emergenţă a fost îmbunătăţit considerabil,favorizând sigilarea peri-implantară. S-a obţinut o scădere a indicelui de placă Mombelli de la 3 la 1, ceea ce favorizează prevenirea complicaţiilor periimplan-tare pe termen lung. Concluzii. Vestibuloplastia utilizând grefa gingivală liberă (GGL) reprezintă tehnică eficientă şi predictibilă pentru creşterea volumului gingiei keratinizate, având un rol esenţial în menţinerea sănătăţii peri-implan-tare, precum şi în asigurarea stabilităţii funcţionale şi estetice a restaurării protetice.Introduction. The success of implant-prosthetic treatment is influenced not only by osseointegration, but also by the quality and volume of the peri-implant soft tissues. Keratinized gingiva plays a key role in maintaining optimal peri-implant health and ensuring an aesthetic and functional long-term outcome. Objective. The presentation of the importance of soft tissue management in implant-prosthetic treatment, highlighted through a clinical case with keratinized gingiva deficiency in the mandibular anterior region. Material and methods. A 40-year-old patient (G.V.) presented with mandibular anterior edentulism and high esthetic-functional demands. Following implant placement in site 3.2, a deficiency in keratinized gingiva was noted (3 mm height, 2 mm width). A vestibuloplasty was performed using a free gingival graft (FGG) harvested from the hard palate (1.5 x 10 mm). Results. The postoperative period proceeded without complications and within normal limits. The donor site healed completely with epithelial formation, and the free gingival graft (FGG) integrated effectively into the recipient tissues, resulting an optimal volume of keratinized gingiva, with final dimensions of 4 mm in height and 3.5 mm in width. The intervention significantly contributed to the stabilization of soft tissues, and the emergence profile was considerably improved, favoring peri-implant sealing. A decrease in the Mombelli plaque index from 3 to 1 was achieved, which supports the prevention of peri-implant complications in the long term. Conclusion. Vestibuloplasty using a free gingival graft (FGG) is an effective and predictable technique for increasing the volume of keratinized gingiva, playing an essential role in maintaining peri-implant health, as well as ensuring the functional and aesthetic stability of the prosthetic restoration
Idiopathic megacolon in adults: new concepts of surgical treatment
No full textIntroducere. Megacolonul idiopatic (MCI) la adulţi este adesea diagnosticat târziu, constipaţia refractară fiind simptomul principal. Cazurile severe necesită un tratament medical şi chirurgical specializat. Studiul urmăreşte să stabilească indicaţiile şi volumul intervenţiei chirurgicale pentru ameliorarea simptomelor. Scop. Stabilirea indicaţiilor chirurgicale şi a tipului de intervenţie optim în cazurile severe de megacolon idiopatic (MCI) cu constipaţie refractară este crucială pentru tratamentul eficient. Material şi metode. În perioada 2016-2024, 49 de pacienţi cu MCI au fost operaţi. Durata medie a simptomatologiei a fost de 6 ani. Vârsta predominantă: 30-45 ani (62,5%). S-au analizat două loturi: lotul I (20 pacienţi cu rezecţii sectoriale) şi lotul II (29 pacienţi cu rezecţii multisegmentare). În 80% din cazuri, abordul a fost laparoscopic. Rezultate. Evoluţia postoperatorie timpurie în ambele grupuri nu a prezentat diferenţe semnificative, iar starea pacienţilor nu s-a schimbat considerabil în primele luni după intervenţie. Cu toate acestea, la 8 ani de la intervenţie, rezultatele din grupul II au fost semnificativ mai bune. În ceea ce priveşte rezultatele, în grupul I, doar 31,5% dintre pacienţi au avut rezultate bune sau satisfăcătoare, în timp ce în grupul II, procentul a fost mult mai mare, atingând 68,5%, ceea ce sugerează o eficienţă mai mare a intervenţiilor din grupul cu rezecţii mul-tisegmentare, care au adus o îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor pe termen lung. Concluzii. Indicaţia principală pentru tratamentul chirurgical al MCI este constipaţia refractară severă. Rezecţiile colice multisegmentare dau rezultate superioare. Abordul laparoscopic este eficient, iar monitorizarea rezultatelor tardive este esenţială pentru managementul corect al pacienţilor.Introduction. Idiopathic megacolon (IMC) in adults is often diagnosed late, with refractory constipation being the primary symptom. Severe cases require a specialized medical and surgical approach. The study aims to establish the indications and volume of surgery in these cases to achieve long-term symptom relief. Objective. Establishing surgical indications and the optimal type of intervention in severe cases of idiopathic megacolon (IMC) with refractory constipation for effective treatment. Material and methods. Between 2016 and 2024, 49 patients with IMC were operated. The average duration of symptoms was 6 years. The predominant age range was 30-45 years (62.5%). Two groups were analyzed: group I (20 patients with segmental resections) and group II (29 patients with multisegmental resections). Laparoscopic approach was used in 80% of cases. Results. Early postoperative evolution in both groups did not show significant differences, and patients’ conditions did not change considerably in the first months following surgery. However, after 8 years, the results in group II were significantly better. Regarding the outcomes, only 31.5% of patients in group I had good or satisfactory results, whereas in group II, the percentage was much higher, reaching 68.5%. This suggests a higher effectiveness of interventions in the multisegmental resection group, leading to a substantial improvement in the patients’ long-term quality of life, with greater functional recovery and symptom relief. Conclusion. The major indication for surgical treatment of IMC is severe refractory constipation. Multisectoral colonic resections provide superior postoperative results. The laparoscopic approach is effective, and monitoring late postoperative outcomes is essential for proper management of patients
Transrectal ultrasound-guided biopsy of the prostate. Analysis of clinical results for the years 2023-2024
No full textIntroducere. Cancerul de prostata a fost al treilea cel mai des diagnosticat tip de cancer la bărbaţi cu o rată a mortalităţii de 4.6% în Republica Moldova. Biopsia prostatei este etapa principală în confirmarea diagnosticului cancerului de prostata. Biopsia ecoghidată transrectală este efectuată în SCR din anul 2007. Scop. Analizarea rezultatelor clinice obţinute prin biopsia transrectală ecoghidată a prostatei în anii 2023-2024 în clinica de Urologie a Spitalului Clinic Republican „Timofei Moşneaga”. Material şi metode. Studiul retrospectiv, observaţional descriptiv a fost realizat pe un lot de 286 de pacienţi investigaţi în cadrul Spitalului Clinic Republican din Republica Moldova, în perioada ianuarie 2023 - decembrie 2024. Toţi pacienţi au fost supuşi biopsiei prostatice ecoghidate, ca urmarea a suspiciunii clinice şi paraclinice de neoplasm prostatic. Rezultate. Vârsta pacienţilor cărora li s-a efectuat biopsia ecoghidată transrectală a prostatei variază între 51 şi 92 de ani. Din totalul de pacienţi investigaţi 63 % au avut adenocarcinom acinar de prostată, 15,3 % hiperplazia benigna a prostatei, 18,7 % -ASAP, 3 % - inflamaţie cronică. Din totalul pacienţilor 2,8 % au fost supuşi unei biopsii repetate. Pacienţi cu adeno-carcinom acinar au avut PSA total > 4ng/ml. În urma analizei scorului Gleason obţinute, s-a constatat că 72 % dintre pacienţi au prezentat grade group 3, 19,5 % grade group 4 şi 8,5 % grade group 5. A fost observata majorarea exponenţială a valorilor PSA în raport cu grade group. Concluzii. PSA total ridicat la pacienţii vârstnici, în special cei cu vârstă peste 60 de ani, sunt asociate frecvent cu prezenţa cancerului de prostata. Relaţie între agresivitatea cancerului de prostată şi valorile PSA asigură o evaluare precisă a prognosticului şi tacticii ulterioare de tratament.Introduction. Prostate cancer was the third most commonly diagnosed type of cancer in men with a mortality rate of 4.6% in the Republic of Moldova. Prostate biopsy is the main step in confirming the diagnosis of prostate cancer. Transrectal ultrasound-guided biopsy is performed in the Timofei Mosneaga RCH since 2007. Objective. Analysis of clinical outcomes of ultrasound-guided transrectal prostate biopsy in 2023-2024 at the Urology Clinic of the “Timofei Mosneaga” Republican Clinical Hospital. Material and methods. A retrospective, observational descriptive study was conducted on a cohort of 286 patients at the Republican Clinical Hospital of the Republic of Moldova between January 2023 and December 2024. All patients underwent ultrasound-guided prostate biopsy following clinical and par-aclinical suspicion of prostatic neoplasm. Results. The age of patients who underwent transrectal ultrasound-guided prostate biopsy ranged from 51 to 92 years. Of the total number of patients investigated, 63% had acinar adenocarcinoma of the prostate, 15.3% benign prostatic hyperplasia, 18.7% - ASAP, 3% - chronic inflammation. Of the total number of patients, 2.8% underwent a repeat biopsy. Patients with acinar adenocarcinoma had total PSA > 4ng/ ml. Following the analysis of the Gleason score obtained, it was found that 72% of the patients presented grade group 3, 19.5% grade group 4 and 8.5% grade group 5. An exponential increase in PSA values was observed in relation to grade group. Conclusion. Elevated total PSA in elderly patients, especially those over 60 years of age, are frequently associated with the presence of prostate cancer. The relationship between prostate cancer aggressiveness and PSA values provides an accurate assessment of prognosis and subsequent treatment tactics
Multimodal treatment of varicose veins. Literature review
No full textRezumat Obiective. Scopul acestei lucrări este de a sintetiza dovezile recente privind tratamentul multimodal al bolii varicoase, analizând eficacitatea, siguranța și impactul asupra calității vieții a celor mai utilizate metode, cum ar fi: scleroterapia, CHIVA, ASVAL, ablația endovenoasă cu laser (EVLT), ablația prin radiofrecvență (RFA) și obliterarea cu n-butil-cianoacrilat (NBCA).Metode. A fost efectuat un reviu a literaturii, incluzând studii randomizate, meta-analize și ghiduri clinice publicate între anii 2010-2024, cu privire la tratamentul multimodal al bolii varicoase. Indicatorii analizați au inclus rata de ocluzie primară, rata recidivelor, complicațiile (TVP, EHIT), durerea postoperatorie și timpul de reluare a activităților zilnice după intervenție chirurgicală/procedură.Rezultate. EVLT și RFA au demonstrat rate de ocluzie de 93-98%, cu recurențe raportate de 10-15% la 5 ani și incidență a TVP sub 2%. Scleroterapia cu spumă, ghidată ecografic, asigură o rată de ocluzie de 80-90% și durere postprocedurală redusă. CHIVA și ASVAL păstrează vena safenă, reduc hipertensiunea venoasă și au fost asociate cu o scădere cu 20-30% a recidivelor față de stripping. NBCA oferă rate de obliterare de 95-98%, fără necesitate utilizării anesteziei tumescente și cu mobilizare imediată postoperatorie. Combinațiile terapeutice (ex. EVLT + scleroterapie) reduc rata reintervențiilor cu până la 25% și optimizează rezultatele estetice.Concluzii. Tratamentul multimodal al insuficienței venoase cronice reprezintă standardul actual, cu rezultate superioare față de chirurgia clasică. Alegerea metodei trebuie individualizată în funcție de anatomia venoasă și obiectivele pacientului. Integrarea tehnicilor combinate, monitorizarea ecografică și urmărirea pe termen lung sunt esențiale pentru menținerea rezultatelor și prevenirea recidivelor.SummaryObjectives. This study aims to synthesize recent evidence on the multimodal treatment of varicose veins, analyzing the efficacy, safety, and impact on quality of life of the most commonly used techniques: sclerotherapy, CHIVA, ASVAL, endovenous laser ablation (EVLT), radiofrequency ablation (RFA), and n-butil-cyanoacrylate ablation (NBCA).Methods. A narrative review of the literature was conducted, including randomized controlled trials, meta-analyses, and clinical guidelines published between 2010-2024. The analyzed key outcomes were primary occlusion rate, recurrence rate, complications (DVT, EHIT), postoperative pain, and time to return to normal activities after surgery/procedure.Results. EVLT and RFA showed occlusion rates of 93-98%, with recurrence rates of 10-15% at 5-year follow-up and a DVT incidence of <2%. Ultrasound-guided foam sclerotherapy achieved an 80-90% occlusion rate and low post-procedural pain. CHIVA and ASVAL preserve the great saphenous vein, reduce venous hypertension, and are associated with a 20-30% reduction in recurrence compared with stripping. NBCA demonstrated 95-98% closure rates, requires no tumescent anesthesia, and allows immediate ambulation. Combined approaches (e.g., EVLT + sclerotherapy) reduced reintervention rates by up to 25% and improved cosmetic outcomes.Conclusions. Multimodal treatment of chronic venous insufficiency represents the current standard of care, offering superior outcomes compared to conventional surgery. Treatment choice should be individualized according to venous anatomy and patient goals. Integration of combined techniques, ultrasound-guided follow-up, and long-term monitoring are essential for maintaining outcomes and preventing recurrence
Sănătatea la locul de muncă – provocări și strategii de prevenire
No full textIntroducere. Sănătatea la locul de muncă este un aspect fundamental pentru asigurarea
bunăstării angajaților. În condițiile actuale caracterizate de chimizare intensă, stres crescut,
digitalizare accelerată și cerințe tot mai mari, angajații se confruntă cu riscuri variate. Un
mediu de lucru sănătos nu este doar o necesitate legală, ci și un factor esențial pentru
succesul pe termen lung al instituțiilor, întreprinderilor.
Scop. Scopul acestei lucrări este de a evidenția principalele provocări care afectează
sănătatea la locul de muncă și de a formula strategii de prevenire care pot fi aplicate în
diverse domenii de activitate, în vederea creării unui mediu profesional sigur.
Material și metode. Studiul a fost realizat în baza analizei literaturii de specialitate, a unor
rapoarte și statistici publicate de instituții naționale și internaționale relevante (OMS, EUOSHA), precum și în baza datelor obținute prin chestionare aplicate în rândul angajaților.
Au fost analizate atât aspectele chimice (substanțe chimice la locul de muncă), fizice
(securitate, ergonomie), cât și psihologice (stres ocupațional, burnout).
Rezultate. Substanțele chimice, procesele fizice, psihologice pot afecta mai multe sisteme
și organe ale organismului uman, provocând o gamă largă de reacții adverse- de la iritații
minore la boli grave. Efectele pot varia în funcție de tipul de substanță, cantitatea expusă,
procesul fizic, durata expunerii și sensibilitatea individuală. Unele substanțe pot avea efecte
acute, în timp ce altele pot provoca probleme pe termen lung sau chiar efecte cumulative.
Datele analizate indică faptul că cele mai frecvente probleme de sănătate ce pot avea
tangențe cu locul de muncă sunt patologiile cardiovasculare, respiratorii, neurologice, osteoarticulare, stresul cronic, epuizarea psihică și afecțiunile cauzate de sedentarism. Evaluarea
morbidității populației denotă o creștere a prevalenței de la 9 607,7 cazuri la 10000,0
locuitori în 2014 la 11904,6 cazuri la 10000,0 locuitori pentru 2023. De asemenea, s-a
observat o corelație clară între lipsa unor politici de prevenție și absenteism. Strategiile
eficiente de prevenire includ instruirea continuă în domeniul sănătății și securității,
flexibilizarea programului de lucru precum și organizarea ergonomică a spațiului de lucru,
sprijinul psihologic oferit angajaților la locul de muncă etc.
Concluzii. Pentru a asigura un mediu de lucru sănătos este necesară o abordare integrată
care să implice atât angajatorii, cât și angajații. Prevenția trebuie să fie o componentă
esențială a culturii organizaționale. Investiția în sănătatea angajaților aduce beneficii pe
termen lung atât în plan uman, cât și economic și conduce nu doar la reducerea costurilor
asociate bolilor profesionale, ci și la creșterea satisfacției și a eficienței în muncă
Endocrine diseases in a location in the Republic of Moldova.
No full textUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. În Europa în ultimii ani frecvenţa bolilor endocrine a înregistrat o creştere semnificativă, îndeosebi pe contul diabetului zaharat, care din anul 2000 până în prezent a crescut cu 63%, pe când afecţiunile tiroidiene cu 3,85%accentuând o evoluţie îngrijorătoare pentru sănătatea publică. Scop. Studierea frecvenţei bolilor endocrine într-o localitate din Republica Moldova, pentru a identifica structura patologiei endocrine şi care sunt cele mai frecvente boli endocrine. Material şi metode. Studiul descriptiv realizat în perioada ianuarie-aprilie 2025.Au fost analizate registrele medicale ale medicului de familie şi 600 de cartele medicale ale pacienţilor aflaţi la evidenţa medicului de familie din oraşul Criuleni. În studiu au fost incluşi 154 (25,7%) subiecţi cu boli endocrine, dintre care 117 femei (76%) şi 37 bărbaţi (24%). Rezultate. În urma analizei efectuate s-au identificat prezenţa următoarelor boli endocrine: diabetul zaharat de tip2 - 104(67,5%) 74 femei(71,5%) 30 bărbaţi(28,8%), obezitatea 98(63,6%) 76 femei(77,5%) 22 bărbaţi(22,4%), hipotiroidia primară postoperatorie 15(9,7%), guşa difuză netoxică 7(4,5%), tiroidita autoimună cu eutiroidie 5(3,2%), tiroidita autoimună cu hipotiroidie 4(2,5%), guşa multinodulară netoxica 4(2,5%), guşa uninodulară netoxică 3(1,9%), adenom tireotoxic 2(1,2%), diabetul zaharat de tip1 1(0,6%), guşă difuză toxică 1(0,6%), tiroidită autoimună cu tireotoxicoză 1(0,6%).sindromul ovarelor polichistice 10 femei (8,5%). Concluzii. Aproximativ, fiecare a 4-a persoană din localitatea studiată suferă de boli endocrine, sexul feminin fiind cel mai afectat.Cele mai frecvente boli endocrine sunt diabetul zaharat de tip-2 (67,5%), urmată de obezitate (63,6%) şi hipotiroidia primară postoperato-rie(9,7%).Introduction. In Europe, in recent years, the frequency of endocrine diseases has registered a significantly high increase, especially on account of diabetes mellitus, which from 2000 to the present has increased by 63%, while thyroid diseases by 3.85%, highlighting a worrying evolution for public health. Objective. Studying the frequency of endocrine diseases in a locality in the Republic of Moldova, to identify the structure of endocrine pathology and which are the most common endocrine diseases. Material and methods. Descriptive study, conducted between January and April 2025. The medical records of the family doctor and 600 medical cards of patients registered with the family doctor in Criuleni were analyzed. The study included 154 (25.7%) subjects with endocrine diseases, of which 117 women (79.5%) and 37 men (24.03%). Results. The following endocrine diseases were identified in the analysis: type 2 diabetes mellitus - 104(67.5%) 74 women(71.5%) 30 men(28.8%), obesity 98(63.6%) 76 women(77.5%) 22 men(22.4%), primary postoperative hypothyroidism 15(9.7%), diffuse nontoxic goiter 7(4.5%), autoimmune thyroiditis with euthyroidism 5(3.2%), autoimmune thyroiditis with hypothyroidism 4(2.5%), non-toxic multinodular goiter 4(2.5%), non-toxic uninodular goiter 3(1.9%), thyrotoxic adenoma 2(1.2%), type 1 diabetes mellitus 1(0.6%), toxic diffuse goiter 1(0.6%), autoimmune thyroiditis with thyrotoxicosis 1(0.6%). Polycystic ovary syndrome 10 women (8.5%). Conclusion. Approximately, every 4th person in the studied locality suffers from endocrine diseases, with females being the most affected. The most common endocrine diseases are type 2 diabetes mellitus (67.5%), followed by obesity (63.6%) and primary postoperative hypothyroidism (9.7%)
Correlation between visual field alterations and retinal nerve fiber layer damage in glaucoma patients
No full textIntroducere. Glaucomul este o neuropatie optică cronică, caracterizată prin deteriorarea nervului optic şi pierderea progresivă a câmpului vizual. Examinarea prin SD-OCT permite detectarea timpurie a subţierii stratului de fibre nervoase retiniene (RNFL) anterior modificărilor vizibile la perimetrie, standardul de aur. Scop. Scopul este de a evalua corelaţia dintre grosimea RNFL şi parametrii funcţionali ai câmpului vizual, pentru a susţine diagnosticarea precoce şi monitorizarea progresiei glaucomului. Material şi metode. S-a realizat o analiză sistematică a literaturii, folosind baze de date internaţionale precum PubMed şi Sci-enceDirect. Au fost selectate studii ce au investigat legătura dintre grosimea globală şi sectorială a RNFL şi indicatorii perimetriei standardizate, precum mean deviation (MD), pattern standard deviation (PSD) şi visual field index (VFI). Rezultate. În glaucomul primar cu unghi deschis (POAG), pierderea RNFL creşte odată cu severitatea bolii: ~25% în stadii incipiente, 30% în forme moderate şi >44% în stadii avansate. Subţierea RNFL se corelează cu afectarea funcţională, cu excepţii în sectoare superior şi temporal. MD şi PSD ai câmpului vizual se corelează cu grosimea RNFL, în special în sectorul temporo-inferior. Pragurile RNFL asociate cu debutul pierderilor de câmp vizual sunt: 89 gm (medie), 100 gm (sectorul superior), 73 gm (sectorul inferior).Ele reflectă puncte critice în relaţia structură-funcţie, susţinând utilitatea SD-OCT în diagnosticul precoce şi monitorizarea glaucomului. Concluzii. Există o corelaţie semnificativă între subţierea RNFL şi deteriorarea câmpului vizual în glaucom. Determinarea punctului critic de grosime RNFL reprezintă un instrument valoros în diagnosticarea precoce şi gestionarea glaucomului, facilitând intervenţii terapeutice mai eficiente.Introduction. Glaucoma is a chronic optic neuropathy characterized by optic nerve damage and progressive visual field loss. Examination with spectral-domain optical coherence tomography (SD-OCT) allows early detection of retinal nerve fiber layer (RNFL) thinning before changes become visible on perimetry, the gold standard. Objective. The purpose is to evaluate the correlation between RNFL thickness and functional visual field parameters to support early diagnosis and monitoring of glaucoma progression. Material and methods. A systematic analysis of the scientific literature was performed using databases like PubMed and ScienceDirect. Selected studies examined the correlation between global and sectoral RNFL thickness and key automated perimetry metrics, including mean deviation (MD), pattern standard deviation (PSD), and visual field index (VFI). Results. In primary open-angle glaucoma (POAG), RNFL loss increases with disease severity: ~25% in early stages, 30% in moderate forms, and >44% in advanced stages. RNFL thinning correlates with functional damage, except in the superior and temporal sectors. MD and PSD correlate with RNFL thickness, especially in the inferotem-poral sector. RNFL thresholds associated with the onset of visual field loss are estimated at 89 gm (average), 100 gm (superior sector), and 73 gm (inferior sector). These values represent critical points in the structure-function relationship, supporting the utility of SD-OCT in early diagnosis and monitoring of glaucoma. Conclusion. There is a clear and significant correlation between RNFL thinning and the deterioration of the visual field in glaucoma patients. Identifying a critical RNFL thickness threshold is useful for early diagnosis and more effective therapeutic interventions in glaucoma management