Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Communicating the terminal illness diagnosis. A bioethical analysis of the patient's right to know
Full text linkIntroducere. „Moldovenii acceptă mai uşor veştile că ar avea o patologie cardiologică decât o afecţiune oncologică”. Comunicarea diagnosticului de către medici este într-adev-ăr o provocareveştile proaste pot influenţa direct starea de bine a bolnavului, astfel medicul trebuie să fie prudent la cum spune informaţia. Scop. Analizarea modului în care comunicarea diagnozei afectează prognosticul evoluţiei bo-lii.Persoana aflată în suferinţă nu este afectată doar de bo-ală,dar şi modul în care a fost informat de diagnostic. Material şi metode. Protocolul SPIKES, publicat în 2005 de către revista The Oncologist. Acesta este format din 6 etape importante în care medicul v-a dezvălui veştile proaste într-o manieră cât mai eficientă şi dezvoltarea nu în ultimul rând a unei strategii de terapie împreună cu pacientul, pentru a obţine rezultate cât mai pozitive pentru pacient. Rezultate. Mai multe studii elaborate în Europa au demonstrat că 90% din populaţie doreşte să i se informeze dignosticul, dar reacţia bolnavilor nu este garantată a fi una cât mai puţin traumatizantă. La rândul său şi medicul este afectat, deoarece adesea se confruntă cu dilema etică dintre a-i spune adevărul şi al proteja de suferinţă. În 1998, 400 de oncologi au participat la un chestionar cu privire la comunicarea veştilor proaste şi s-a dovedit că doar 5% au fost instruiţi în a cumunica diagnostice neplăcute, dar când le-a fost prezentat protocolul SPIKES, 99% dintre medici au susţinut a fi unul util şi uşor de înţeles. Concluzii. Studiile au demontrat faptul că atât pacienţii,cât şi familiile acestora ţin minte cum le-a fost rostit veştile proaste şi reţinând cuvintele rostite ca o traumă, astfel medicul trebuie să fie instruit corespun-zător,pentru ca în viitor să nu defavorizăm prognosticul sau să fie mai puţin negativ.Introduction. “Moldovans accept news that they have a cardiological pathology more easily than an oncological disease.” Communicating the diagnosis by doctors is indeed a challenge, bad news can directly influence the patient's well-being, so the doctor must be cautious about what and how the information is said. Objective. Analyzing how the communication of diagnosis influences disease progression. A person suffers not only from the illness, but also from the way the diagnosis is communicated. Material and methods. The SPIKES protocol, published in 2005 by The Oncologist magazine, consists of six essential steps that guide physicians in delivering bad news in the most em-pathetic and effective way possible, while also working together with the patient to develop a personalized therapeutic strategy aimed at achieving the best possible outcome. Results. Several studies conducted in Europe have shown that 90% of the population wants to be informed of the diagnosis, but the reaction of the patients is not guaranteed to be the least traumatic. The physician is also affected, as he often faces the ethical dilemma between telling the patient the truth and protecting him from suffering. In 1998, 400 oncologists participated in a questionnaire on the communication of bad news and it turned out that only 5% were trained in communicating unpleasant diagnoses, but when they were presented with the SPIKES protocol, 99% of the physicians claimed that it was useful and easy to understand. Conclusion. Studies have shown that both patients and their families remember how the bad news was delivered, often perceiving the words as traumatic. Therefore, physicians must be properly trained to avoid negatively impacting the prognosis or worsening the patient's emotional state
Modificări fiziologice ale circulației retiniene în diferite faze ale ciclului menstrual
Full text linkIntroducere: Circulația retiniană poate fi influențată atât de factori fiziologici, cât și de
condiții patologice. Pentru a diferenția corect modificările patologice asociate bolilor
sistemice cu impact ocular, este importantă înțelegerea fluctuațiilor fiziologice ce pot afecta
perfuzia retiniană. În acest studiu, prin OCT-A, am evaluat modificările vasculare și
structurale retiniene și coroideene la femei sănătoase, pe parcursul ciclului menstrual.
Metode: Studiul a inclus 22 de ochi aparținând unor femei sănătoase aflate la vârsta
reproductivă, cu ciclu menstrual regulat. Fiecare participantă a efectuat cinci scanări OCTA, la intervale de 7–8 zile, pe durata unui ciclu menstrual complet, începând cu prima zi a
menstruației și până la debutul următorului ciclu. Parametrii analizați au inclus densitatea
perfuziei în plexurile vasculare superficial și profund, grosimea coroidei și dimensiunile
zonei avasculare foveale (FAZ).
Rezultate: Analiza OCT-A a evidențiat variații fiziologice ale circulației retiniene.
Grosimea coroidei a prezentat o creștere statistic semnificativă în regiunile nazal parafoveală
și subfoveală în faza ovulatorie, comparativ cu faza foliculară.
Concluzii: Rezultatele obținute, inclusiv valorile neobișnuit de mici ale FAZ observate la
unele participante, sugerează că fazele ciclului menstrual ar trebui luate în considerare în
interpretarea investigațiilor OCT-A. Sunt necesare studii suplimentare, pe cohorte mai
ample, cu grupuri de control și corelări cu nivelurile serice hormonale, pentru a confirma și
clarifica relația dintre modificările vasculare retiniene și ciclul menstrual
The impact of chronic hypoxia on brain health: a bioethical approach
Full text linkChronic hypoxia causes significant disturbances in cerebral metabolism,
leading to oxidative stress, neuronal damage, and impaired
consciousness. These effects justify the need for early intervention that
is both medically and ethically integrated. At the same time, the brain’s adaptive mechanisms offer new directions for research. From a bioethical
perspective, applying the principles of autonomy and justice in diagnosis
and treatment remains essential to respecting the patient’s dignity
Marginal mandibular branch of the facial nerve – morphology and variability
Full text linkIntroduction
The marginal mandibular branch (MMB) of the facial nerve is at high risk of iatrogenic injures in submandibular
gland excisions, lymph nodes dissection, mandible trauma repairs and other surgeries of the head and neck.
Considering high variability of the MMB, the aim of the current study was to determine its anatomical variants
and clinical relevance, with a focus on its course, branching patterns, and spatial relationships to adjacent morphological
structures, for enhancement of the surgical management.
Material and methods
A systemic review of relevant articles from PubMed, Web of Science, Scopus, MEDLINE, Google Scholar and
Semantic Scholar databases has been done. As keywords the marginal mandibular branch, facial nerve, facial nerve
trunk, parotid plexus and branching pattern were used.
Results
The number of the MMB varied from 1 to 4 branches, preponderantly being reported 1-2 MMB. An obvious
difference of the MMB number, branching patterns and topography, between the analyzed studies, was emphasized.
Three variants of its topography towards mandibular margin were revealed: above the mandibular margin, at its
level and below it.
The positioning of the MMB related to the facial vessels was lateral, medial and intermediate one. The MMB
formed connections mainly with the cervical branch of the facial nerve and with the buccal branches. Connections
with the buccal and mental nerves have also been reported.
Conclusions
The number, course, branching pattern and topography of the marginal mandibular branch are variable depending
on gender, laterality and nationality
Retrospective analysis of symptoms and postoperative evolution in patients with otic paragangliomas
Full text linkIntroducere. Paraganglioamele osului temporal sunt tumori vasculare rare ale capului şi gâtului, cu evoluţie lentă, care pot genera simptome otologice şi neurologice severe, influenţând semnificativ calitatea vieţii. Intervenţia chirurgicală reprezintă tratamentul de elecţie, dar poate duce la sechele funcţionale. Scop. Evaluarea persistenţei simptom-elor otologice şi neurologice pre- şi postoperator, precum şi analiza factorilor implicaţi în evoluţia postoperatorie a pacienţilor cu paraganglioame timpani-jugulare. Material şi metode. Studiu retrospectiv, perioada 2020-2024, a inclus 10 pacienţi, cu paragangliom al osului temporal, supuşi intervenţiei chirurgicale, unii cu embolizare preoperatorie. Au fost analizate simptomele pre- şi postoperatorii: tinitus, hipoacuzie, vertij, otoree, otoragie, polip în CAE, HTA, perforarea membranei timpanice şi pareza nervului facial. Rezultate. Preoperator, toţi pacienţii prezentau tinitus pulsatil şi hipoacuzie de diferite grade; 6 au avut otoragie, 4 otoree, iar 3 polip vizibil în conductul auditiv extern, 2 pacienţi hipertensiune arterială. Postoperator, s-a observat ameliorarea tinitusului la 6 pacienţi şi stabilizarea hipoacuziei la 5, la 4 pacienţi s-a agravat funcţia auditivă, pareza facială postoperatorie la 2 pacienţi (transitorie), iar vertijul a fost raportat temporar de 5 pacienţi. Tumorile mici (tip A1-A2) s-au exci-zat complet cu recuperare funcţională bună. Tumorile mari (tip B1-B2) s-au asociat cu complicaţii postoperatorii, inclusiv recidiva tumorii. Concluzii. Tratamentul chirurgical al paraganglioamelor rămâne esenţial, însă calitatea vieţii depinde de diagnosticul timpuriu al acestora. Invazia tumorii în structurile neuro-vasculare învecinate duc la ridicarea atât a riscului chirurgical cât şi la o morbiditate semnificativă.Introduction. Temporal bone paragangliomas are rare, slow-growing vascular tumors of the head and neck that can cause severe otologic and neurologic symptoms, significantly impacting quality of life. Surgery is the treatment of choice but may lead to functional sequelae. Objective. To evaluate the persistence of otologic and neurologic symptoms before and after surgery and analyze factors influencing postoperative outcomes in tympanojugular paraganglioma patients. Material and methods. A retrospective study (2020-2024) on 10 patients with temporal bone paragangliomas treated surgically, some with preoperative embolization. Pre- and postoperative symptoms analyzed: tinnitus, hearing loss, vertigo, otorrhea, otorrhagia, EAC polyp, hypertension, tympanic membrane perforation, and facial nerve palsy. Results. Preop eratively, all patients had pulsatile tinnitus and varying degrees of hearing loss; 6 had otorrhagia, 4 otorrhea, 3 visible EAC polyps, and 2 had hypertension. Postoperatively, tinnitus improved in 6 patients and hearing stabilized in 5, while hearing worsened in 4. Two patients developed transient facial palsy, and 5 reported temporary vertigo. Small tumors (type A1-A2) were fully excised with good functional recovery. Larger tumors (type B1-B2) were associated with postoperative complications, including tumor recurrence. Conclusion. Surgical treatment of paragangliomas remains the cornerstone of management; however, the patient's quality of life largely depends on early diagnosis. Invasion of adjacent neurovascular structures significantly increases both surgical risks and postoperative morbidity
Giant immature cystic teratoma in prepuberty - clinical case: clinical-imaging features and multidisciplinary approach
Full text linkIntroducere. Tumorile ovariene germinale la fetele prepu-bere sunt rare (0,05-0,2 cazuri/100.000/an), iar teratoa-mele imature reprezintă 35-42%, având potenţial malign. Chisturile >10 cm sunt considerate "gigante” şi necesită tratament chirurgical prompt pentru a preveni complicaţiile şi a conserva funcţia ovariană. Scop. Prezentarea unui caz de teratom chistic imatur gigant ovarian la o fetiţă prepu-bertară, subliniind particularităţilor clinico-imagistice, hi-stopatologice şi ale tratamentului chirurgical aplicat. Material şi metode. Fetiţă de 7 ani, internată în Secţia Chirurgie Generală a IMC, cu distensie abdominală progresivă, dureri recurente, colostază şi disurie. USG abdominal şi CT au evidenţiat o formaţiune chistică gigantă mixtă, cu vegetaţii şi calcificări, sugestivă pentru teratom. Markerii tumorali in norma. S-a efectuat chistectomie cu prezervarea ovarului. Rezultate. Rezultatele histologice au evidenţiat un teratom chistic imatur, grad 1-2, cu componentă neuroectodermală predominantă (80%), incluzând 33% de ţesut neural imatur. Macroscopic, formaţiunea a fost un chist gigant (13x11x9 cm), conţinând lichid cazeos-gălbui şi arii solide în interior. Intervenţia chirurgicală a constat în efectuarea unei chistec-tomii conservatoare prin abord laparotomic Pfannenstiel, realizată cu succes, fără complicaţii intraoperatorii. Evoluţia postoperatorie imediată a fost favorabilă. Pacienta se află în supraveghere imagistică regulată (ecografie/RMN), având risc de recidivă în primii doi ani şi potenţial malign. Concluzii. Diagnosticul precoce este esenţial pentru evitarea complicaţiilor şi păstrarea funcţiei ovariene. Având în vedere gradul şi componenta imatură impune o urmărire atentă multidisciplinară, deoarece riscul de recidivă este crescut în primii doi ani şi există potenţial de transformare malignă.Introduction. Ovarian germ cell tumors in prepubertal girls are rare (0.05-0.2 cases/100,000/ year), with immature teratomas accounting for 35-42% and carrying malignant potential. Cysts measuring >10 cm are considered 'giant' and require prompt surgical treatment to prevent complications and preserve ovarian function. Objective. Presentation of a case of giant immature ovarian cystic teratoma in a prepubertal girl, highlighting the clinical, imaging, histopatholog-ical features, and the applied surgical management. Material and methods. 7-year-old girl admitted to the General Surgery Department of IMC with progressive abdominal distension, recurrent pain, constipation and dysuria. Abdominal ultrasound and CT revealed a giant mixed cystic mass with vegetations and calcifications, suggestive of teratoma. Tumor markers were normal. Cystectomy with ovarian preservation was performed. Results. Histological results revealed an immature cystic teratoma, grade 1-2, with a predominant neuroectodermal component (80%), including 33% immature neural tissue. Macroscopically, the lesion was a giant cyst (13x11x9 cm), containing caseous-yellow fluid and solid areas. The surgical intervention consisted of a conservative cystectomy performed via Pfannenstiel laparotomy, successfully carried out without intraoperative complications. The immediate postoperative course was favorable. The patient is under regular imaging surveillance (ultrasound/MRI), given the risk of recurrence within the first two years and the malignant potential. Conclusion. Early diagnosis is essential to prevent complications and preserve ovarian function. Given the tumor grade and the presence of immature components, multidisciplinary follow-up is required, as there is an increased risk of recurrence within the first 2 years and potential for malignant transformatio
Rare synchronous association: poorly cohesive gastric adenocarcinoma and recurrence of TFE3-rearranged renal cell carcinoma
Full text linkIntroducere. Adenocarcinomul gastric slab coeziv este un subtip histologic agresiv, cu tendinţă de diseminare timpurie. Apariţia sa sincronă cu alte neoplazii, în special cu recidive de tumori rare precum carcinomul renal TFE3-pozitiv, este excepţională şi necesită o abordare complexă pentru un diagnostic corect. Scop. Prezentarea unui caz clinic rar de cancer gastric asociat cu recidivă de carcinom renal TFE3-pozitiv, cu accent pe diagnosticul diferenţial morfologic şi importanţa colaborării multidisciplinare. Material şi metode. A fost analizat retrospectiv cazul unei paciente de 76 de ani, cu antecedente de nefrectomie stângă pentru carcinom renal, internată cu dispepsie şi scădere ponderală. S-au efectuat gastrectomie totală şi excizia unei mase tumorale abdominale. Piesele au fost examinate histologic şi imunohistochimic (H&E, CK7, PAX8, CAIX, CK20 TFE3, AMACR). Rezultate. Examenul histopatologic gastric a arătat un adenocarcinom slab coeziv, G3, cu celule în inel cu pecete, invazie transmurală (pT4a), invazie perineurală şi limfovasculară (Pn1, LVI1), cu margini de rezecţie intacte (R0) şi metastaze ganglionare (2/5, pN1). Omentul prezenta diseminări secundare (pM1). Masa abdominală exci-zată a fost constituită din celule mari, atipice, cu nucleoli proeminenţi, arhitectură solidă şi papilară, corespunzând unei recidive de carcinom renal TFE3-rearanjat. IHC: PAX8, TFE3, AMACR pozitiv; CK7 focal pozitivă, CK20, CAIX negativ. Diagnosticul a fost stabilit prin corelare morfologică, imunohistochimică şi clinică. Concluzii. Cazul evidenţiază importanţa unui diagnostic diferenţial riguros în prezenţa tumorilor sincrone, subliniind valoarea imunohistochimiei în identificarea recidivelor neoplazice rare. Acest diagnostic precis este esenţial pentru alegerea unei terapii oncologice personalizate şi eficiente.Introduction. Poorly cohesive gastric adenocarcinoma is an aggressive histologic subtype with early invasion and metastasis. Its synchronous occurrence with other malignancies, especially rare renal tumors such as TFE3-rear-ranged carcinoma, is exceptional and poses diagnostic and therapeutic challenges. Objective. Presentation of a rare case of gastric cancer with recurrent TFE3-positive renal carcinoma, highlighting morphological differential diagnosis and multidisciplinary approach. Material and methods. A 76-year-old patient with a history of left nephrectomy for renal cell carcinoma, hospitalized with dyspepsia and weight loss, was retrospectively analyzed. Total gastrectomy and excision of an abdominal tumor mass were performed. The sections were examined histologically and im-munohistochemically (H&E, CK7, PAX8, CAIX, CK20 TFE3, AMACR). Results. Gastric histopathology showed a poorly cohesive, G3, signet ring cell adenocarcinoma, transmural invasion (pT4a), perineural and lymphovascular invasion (Pn1, LVI1), with intact resection margins (R0) and nodal metastases (2/5, pN1). The omentum showed secondary dissemination (pM1). The excised abdominal mass consisted of large, atypical cells with prominent nucleoli, solid and papillary architecture, corresponding to a recurrence of TFE3-rearranged renal cell carcinoma. IHC: PAX8, TFE3, AMACR positive; focal CK7 positive, CK20, CAIX negative. The diagnosis was established by morphological, immunohistochemical and clinical correlation. Conclusion. The case highlights the importance of rigorous differential diagnosis in the presence of synchronous tumors, emphasizing the value of immunohistochemistry in identifying rare neoplastic recurrences. This precise diagnosis is essential for selecting effective personalized oncologic therapy
Pneumonia comunitară – de la practica clinică la protocol
Full text linkIntroducere. Pneumonia comunitară rămâne una dintre principalele cauze de morbiditate
și mortalitate la nivel global, având un impact major asupra sistemelor de sănătate.
Diagnosticul și tratamentul corect, instituit precoce sunt factori esențiali în reducerea
complicațiilor și a deceselor asociate. În Republica Moldova Protocolul Clinic Național
(PCN) privind pneumonia comunitară oferă un cadru standardizat pentru managementul
acestei afecțiuni, aliniat recomandărilor ghidurilor internaționale, dar adaptat realităților
locale. În contextul creșterii rezistenței bacteriene și al modificărilor post-pandemice ale
spectrului etiologic, evaluarea aplicării acestui protocol este deosebit de importantă pentru
optimizarea practicii clinice.
Scop. Evaluarea respectării PCN în diagnosticul și tratamentul pneumoniei comunitare la
etapa spitalicească.
Material și metode. Studiul a fost retrospectiv, descriptiv și s-a bazat pe analiza fișelor
medicale a 60 de pacienți internați în Secția de pneumologie a SCM „Sfânta Treime” în
perioada ianuarie 2023 – ianuarie 2024. Pacienții au fost selectați aleatoriu. Parametrii
analizați au inclus: criteriile de internare, planul de investigații, criteriile antibioterapiei
empirice, durata acesteia, criterii de externare conform PCN. Prelucrarea datelor a fost
realizată cu programul SPSS, versiunea 23.
Rezultate. Vârsta medie a pacienților a fost de 68 ± 2,1 ani; 60% bărbați și 40% femei.
Criteriile de spitalizare conform PCN au fost respectate în 95% dintre cazuri, iar planul de
investigații a fost realizat complet în 92% dintre cazuri. 70% dintre pacienți au prezentat
pneumonie comunitară cu evoluție moderată, iar 30% - formă severă; 4 pacienți au necesitat
tratament în Secția de terapie intensivă. Agentul etiologic a fost identificat în 60% dintre
cazuri; cele mai frecvente bacterii au fost Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae și Klebsiella pneumoniae. Cele mai utilizate scheme de antibioterapie au fost:
Cefalosporine de generația III + Macrolide (45% din cazuri); Cefalosporine de generația III
+ Fluorochinolone respiratorii (35% din cazuri); Carbapenemi (15%) ca alternativă în
cazurile severe sau cu rezistență bacteriană. Durata antibioterapiei în caz de PC cu gravitate
medie: 9 ± 1,5 zile; PC severă: 15± 2 zile. Evoluție la externare: 80% dintre pacienți au
prezentat ameliorarea simptomelor la externare, însă 65% aveau modificări radiologice
reziduale, mai ales în cazurile severe.
Concluzii. Protocolul Clinic Național este respectat în mare măsură cu privire la criteriile
de spitalizare și investigații. Principalele dificultăți apar în tratament, din cauza
modificărilor de rezistență bacteriană și a persistenței modificărilor radiologice la externare,
mai ales în formele severe de pneumonie comunitară
Eating habits and quality of life in patients with gastroesophageal reflux disease
Full text linkUniversitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica MoldovaIntroducere. Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) a fost recunoscută ca una dintre cele mai frecvente patologii digestive la nivel global, cu o incidenţă estimată de 20%. Obiceiurile alimentare şi stilul de viaţă au fost identificate drept factori majori implicaţi în apariţia şi exacerbarea simptom-elor BRGE. Scop. A fost urmărită determinarea corelaţiei dintre obiceiurile alimentare şi BRGE, în scopul evaluării impactului acestora asupra calităţii vieţii la pacienţii diagnosticaţi cu această patologie. Material şi metode. A fost realizat un studiu observaţional, transversal, în perioada ianuarie 2024-2025, în cadrul SC Reabilitare şi Îngrijiri Cronice, pe un lot de 100 de pacienţi. Dintre aceştia, 50 prezentau BRGE (36 - erozivă, 14 nonerozivă), iar alţi 50 formau lotul de control. Au fost aplicate chestionarul SF-36 şi un formular privind obiceiurile alimentare. Rezultate. Pacienţii cu BRGE au prezentat dietă dezechilibrată, mese neregulate, gustări târzii, consum de alcool, alimente picante, prăjite, cafea, băuturi carbogazoase. De asemenea, pacienţii cu BRGE au obţinut scoruri semnificativ mai mici în chestionarul SF-36, în special la domeniile privind funcţia fizică, sănătatea mentală şi rolul social. Aceştia au raportat limitări în activităţile zilnice, scăderea energiei şi afectarea relaţiilor sociale. De asemenea, percepţia asupra stării generale de sănătate a fost mai negativă, iar nivelul de disconfort fizic şi psihic resimţit zilnic a fost considerabil mai ridicat în rândul pacienţilor cu BRGE. Concluzii. Obiceiurile alimentare dezechilibrate au fost asociate cu o frecvenţă crescută a simptomelor BRGE şi cu o afectare semnificativă a calităţii vieţii. Evaluarea şi corectarea comportamentelor alimentare pot contribui la ameliorarea simptomelor şi la îmbunătăţirea stării generale de sănătate.Introduction. Gastroesophageal reflux disease (GERD) has been recognized as one of the most common digestive disorders worldwide, with an estimated incidence of 20%. Dietary habits and lifestyle factors have been identified as major contributors to the onset and exacerbation of GERD symptoms, in 40% of symptomatic cases. Objective. The aim of this study was to determine the correlation between dietary habits and GERD in order to assess their impact on the quality of life of patients diagnosed with this condition. Material and methods. A cross-sectional observational study was conducted between January 2024 and 2025 at the SC Rehabilitation and Chronic Care Center, involving a group of 100 patients. Among them, 50 had GERD (36 with erosive form, 14 with non-erosive form), while the other 50 -the control group. The SF-36 questionnaire and a dietary habits survey were administered. Results. GERD patients exhibited unbalanced diets, irregular meal patterns, late-night snacks, alcohol consumption, and frequent intake of spicy and fried foods, coffee, and carbonated beverages. They also scored significantly lower on the SF-36 questionnaire, particularly in the domains of physical functioning, mental health, and social role. These patients reported limitations in daily activities, reduced energy, and impaired social interactions. Moreover, their perception of general health was more negative, and the level of physical and psychological discomfort experienced daily was notably higher compared to the control group. Conclusion. Unbalanced dietary habits were associated with a higher frequency of GERD symptoms and a significant reduction in quality of life. Assessing and correcting dietary behaviors by integrating nutritional counseling may help alleviate symptoms and improve overall health status
Laser-assisted vs. conventional DCR techniques in chronic nasolacrimal duct obstruction: a prospective clinical study
Full text linkIntroducere. Obstrucţia cronică a canalului nazo-lacrimal este frecventă la adulţi, cu impact funcţional şi psihosocial. Dacriocistorinostomia endoscopică asistată cu laser (DCR-L) s-a impus recent ca alternativă minim invazivă la abordul extern (DCR-X), oferind abord mai estetic şi recuperare rapidă. Scop. Studiul compară eficienţa şi siguranţa DCR externă, endoscopică minim invazivă asistată cu laser, pentru a elabora un protocol optim adaptat practicii clinice din Republica Moldova. Material şi metode. Studiu clinic prospectiv, observaţional (2022-2027), pe 108 pacienţi împărţiţi egal în 3 grupuri. Evaluarea postoperatorie a inclus parametri obiectivi, subiectivi şi economici: permeabilitate, complicaţii, durată intervenţie/spitalizare, durere, estetică, satisfacţie, costuri. Rezultate. Se anticipează că integrarea tehnologiei laser în chirurgia lacrimală endoscopică va demonstra un profil superior din punct de vedere al eficienţei clinice, confortului pacientului şi optimizării resurselor, susţinând includerea acestei metode în protocoalele terapeutice naţionale. Rezultatele vor fundamenta o abordare personalizată şi standardizată în managementul dacriocistitei cronice. Concluzii. DCR asistată cu laser modernizează tratamentul obstrucţiei lacrimale, oferind eficienţă clinică sporită, estetică superioară şi recuperare rapidă. Rezultatele susţin includerea sa în ghidurile naţionale pentru un management standardizat şi adaptat în Moldova.Introduction. Chronic nasolacrimal duct obstruction is common in adults, with functional and psychosocial impact. Laser-assisted endoscopic dacryocystorhinostomy (DCR-L) has recently emerged as a minimally invasive alternative to external DCR (DCR-X), offering aesthetic benefits and faster recovery. Objective. The study compares the efficacy and safety of external, conventional endoscopic laser-assisted DCR to develop an optimized protocol adapted to clinical practice in the Republic of Moldova. Material and methods. Prospective observational clinical study (2022-2027) on 108 patients equally divided into 3 surgical groups. Postoperative evaluation included Objective., subjective, and economic parameters: patency, complications, surgery/ hospital stay duration, pain, aesthetics, satisfaction, and costs. Results. It is anticipated that the integration of laser technology into endoscopic lacrimal surgery will demonstrate a superior profile in terms of clinical efficacy, patient comfort, and resource optimization, supporting the inclusion of this method in national therapeutic protocols. The results will lay the foundation for a personalized and standardized approach to the management of chronic dacryocystitis. Conclusion. Laser-assisted DCR modernizes the treatment of lacrimal obstruction, offering improved clinical efficiency, better aesthetics, and faster recovery. Results support its inclusion in national guidelines for a standardized and context-adapted management approach in Moldova