Institutional Repository in Medical Sciences of Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy of the Republic of Moldova
Not a member yet
29298 research outputs found
Sort by
Radiographic evaluation of periapical lesions pre- and post-endodontic treatment
No full textIntroducere. Leziunile periapicale sunt procese inflamatorii cronice de etiologie endodontică, cauzate de infecția
pulpară și extinderea microorganismelor în spațiul periapical. Acestea sunt asociate cu distrucția osului alveolar și pot fi evaluate
imagistic prin scoruri precum CBCT-PAI, ERI, PESS și CBCT-PAVI. Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT)
permite o evaluare tridimensională detaliată a extinderii și evoluției acestor leziuni. Monitorizarea modificărilor imagistice
pre- și post-tratament oferă informații esențiale privind eficiența intervenției endodontice și procesele de vindecare osoasă.
Scopul lucrării. Evaluarea rezultatelor tratamentului endodontic prin analiza comparativă a parametrilor imagistici
ai leziunilor periapicale înainte și după tratament, utilizând CBCT ca metodă principală de investigare.
Material și metode. Studiul a inclus pacienți cu leziuni periapicale diagnosticate imagistic, supuși tratamentului
endodontic conform protocoalelor clinice standardizate. Investigațiile imagistice au fost realizate utilizând CBCT înainte
și la un interval post-tratament pentru evaluarea modificărilor structurale. Parametrii analizați au cuantificat dimensiunile
mezio-distale, buco-linguale și corono-apicale ale leziunilor, precum și modificările breșelor corticale, prin utilizarea
scorurilor CBCT-PAI, ERI, PESS și CBCT-PAVI. Analiza statistică s-a realizat utilizând testul Wilcoxon pentru compararea
valorilor pre- și post-tratament, cu un prag de semnificație de p<0.05.
Rezultate. Datele obținute au evidențiat o reducere semnificativă a dimensiunilor leziunilor periapicale în toate
direcțiile analizate (p<0.001), precum și o scădere a scorurilor imagistice CBCT-PAI, ERI, PESS și CBCT-PAVI. Diminuarea
volumului leziunilor și a breșelor corticale indică procese de vindecare osoasă activă după tratamentul endodontic. Rezultatele
confirmă eficiența tratamentului în reducerea inflamației periapicale și stimularea regenerării tisulare.
Concluzii. Studiul confirmă eficiența tratamentului endodontic în reducerea dimensiunilor și severității leziunilor
periapicale, evidențiată prin analiza imagistică CBCT. Parametrii CBCT-PAI, ERI, PESS și CBCT-PAVI constituie instrumente
obiective utile pentru monitorizarea evoluției post-terapeutice.Background. Periapical lesions are chronic inflammatory processes of endodontic etiology, caused by pulp infection
and the spread of microorganisms into the periapical space. They are associated with the destruction of the alveolar
bone and can be assessed using imaging scores such as CBCT-PAI, ERI, PESS, and CBCT-PAVI. Cone beam computed tomography
(CBCT) allows for a detailed three-dimensional evaluation of the extent and progression of these lesions. Monitoring
pre- and post-treatment imaging changes provides essential information regarding the effectiveness of endodontic
interventions and bone healing processes.
Objective of the study. To assess the results of endodontic treatment through a comparative analysis of the imaging
parameters of periapical lesions before and after treatment, using CBCT as the primary investigative method.
Material and methods. The study included patients with radiographically diagnosed periapical lesions, who
underwent endodontic treatment according to standardized clinical protocols. Imaging investigations were performed
using CBCT before and at a post-treatment interval to assess structural changes. The analyzed parameters quantified the
mesio-distal, bucco-lingual, and corono-apical dimensions of the lesions, as well as changes in cortical breaches, using
the CBCT-PAI, ERI, PESS, and CBCT-PAVI scores. Statistical analysis was performed using the Wilcoxon test to compare
pre- and post-treatment values, with a significance threshold of p<0.05.
Results. The data obtained demonstrated a significant reduction in the size of periapical lesions in all analyzed
directions (p<0.001), as well as a decrease in the CBCT-PAI, ERI, PESS, and CBCT-PAVI imaging scores. The reduction in
lesion volume and cortical breaches indicates active bone healing processes following endodontic treatment. The results
confirm the effectiveness of the treatment in reducing periapical inflammation and stimulating tissue regeneration.
Conclusions. The study confirms the effectiveness of endodontic treatment in reducing the size and severity of
periapical lesions, as evidenced by CBCT imaging analysis. The CBCT-PAI, ERI, PESS, and CBCT-PAVI parameters serve as
useful objective tools for monitoring post-treatment evolution
Adipose tissue in chest region and its impact on the condition of various organs
Get PDFIntroduction. The presence of the adipose tissue in the chest region might be linked to many
pathological conditions meanwhile it can be physiological in many cases. A comprehensive
assessment requires a morphological analysis in relation to the anatomical structures of the
mediastinum to better understanding of its clinical significance and potential implications.
Material and methods. Observation and morphometry of 22 mediastinal complexes from the
department's fund were performed. The results of 50 examinations, such as computer tomography,
magnetic resonance, angiography, performed before therapeutic treatment and the preoperative
period, as well as the operation protocols from the observation sheets, were subjected to the study.
The results were processed statistically. Our data were compared with bibliographic data obtained by
the same methods.
Results: Four cites of fat storage are distinguished: subcutaneous, visceral, special and ectopic cites.
There are extrapleural, mediastinal, epicardial, pericardial, and myocardial fat depots in the thoracic
cavity. Thoracic adiposity affects the lung function, with distinct gender differences.Visceral and
subcutaneous fats are associated with the reduced lung functions. Cardiopulmonary changes might be
due to pericardial, epicardial, periaortic, and extracardiac fat. Mediastinal fat-related lesions were
also observed, underscoring the importance of distinguishing chest fat from gynecomastia.
Additionally, thoracic fat accumulation showed a potential association with non-traumatic vertebral
fractures, suggesting broader systemic implications.
Conclusion: The visceral fat is more toxic than subcutaneous. Distribution of adipose tissue in the
chest region has impact on lung function, cardiopulmonary health, and musculoskeletal integrity. The
need for further research to explore clinical significance of thoracic adiposity that will contribute to
improve quality of clinical diagnosis, which will be helpful for therapeutic and preventive
interventions. and this research may open the gates for the new generation of imaging technique for
adipose tissue assessment
The role of glycation processes in aging
Get PDFBackground. Glycation is a non-enzymatic reaction in which reducing sugars react with free amino
groups in proteins, lipids, or nucleic acids, leading to the formation of advanced glycation end products
(AGEs). AGE accumulation leads to structural and functional alterations in proteins, contributing to
aging.
Objective of the study. To elucidate the biochemical mechanisms of glycation, its impact on aging,
and potential therapeutic strategies to mitigate its effects.
Materials and methods. A literature review covering the years 2019–2024 was conducted, analyzing
15 peer-reviewed articles from PubMed, ScienceDirect, Wiley Online Library, and MDPI.
Results. The glycation process begins when a reducing sugar, such as glucose or fructose, reacts with
the free amino group of lysine or arginine residues in proteins. Over time, these intermediate
compounds undergo glycoxidation and dehydration, forming irreversible AGEs such as Nε-
(carboxymethyl)lysine, pentosidine, and pyrraline. AGEs interact with the receptor for advanced
glycation end products (RAGE), a transmembrane receptor highly expressed in endothelial cells,
macrophages, and neurons. AGE-RAGE binding triggers activation of nuclear factor kappa b (NF-κB),
a transcription factor that upregulates the expression of pro-inflammatory cytokines such as TNF-α,
IL-6, and IL-1β, promoting chronic inflammation and cellular dysfunction. Mitochondrial dysfunction
is exacerbated by AGEs through oxidative phosphorylation impairment, increasing reactive oxygen
species (ROS) production. This oxidative stress further amplifies AGE formation in a vicious cycle,
accelerating cellular senescence via activation of the p53/p21 and p16INK4a pathways. Additionally,
glycation disrupts the ubiquitin-proteasome system and autophagy, preventing the clearance of
damaged proteins and contributing to intracellular toxicity. Therapeutic strategies to counteract
glycation include AGE inhibitors (aminoguanidine, pyridoxamine), RAGE antagonists, and
antioxidants (vitamin C, resveratrol, polyphenols), which scavenge ROS and reduce AGE formation.
Dietary interventions, such as caloric restriction and a low-glycemic diet, have also been shown to
limit AGE accumulation and mitigate aging-related damage.
Conclusions. Glycation is a key driver of aging through its impact on protein function, oxidative stress,
and chronic inflammation. Understanding the biochemical processes underlying glycation opens
avenues for therapeutic interventions aimed at reducing AGE accumulation and mitigating age-related
diseases
Diagnosticarea și corecția perioperatorie răspunsului metabolic la stresul chirurgical a pacientului pediatric (rezumat)
Get PDFIntroducere: Stresul chirurgical este un răspuns fiziologic complex care
implică o cascadă de evenimente care influențează funcția imunitară, răspunsul
inflamator și metabolic. Biomarkerii joacă un rol esențial în evaluarea stresului
și a impactului acestuia asupra răspunsului metabolic. Markerii endocrini și
imunologici indicați nu sunt încă de rutina implementați în practica clinică, cei
metabolici sunt utilizati mai pe larg, dar necesită studierea suplimentară și
punerea în aplicarea obligatorie în practică medicală.
Scopul: Necesitatea studierii suplimentare a marcherilor în evaluarea
stresului chirurgical și a impactului acestuia asupra răspunsului metabolic
pentru terapie perioperatorie a pacientului pediatric și modului de combaterea
complicațiilor perioperatorie a intervențiilor chirurgicale la pacienți de profil
pediatric.
Material și metode: Studiul descriptiv-analitic: au fost evaluate sursele
deschise de profil medical (PubMed, Medline, Embase, și CINAHL) care a
identificat 16.346 de publicațiile științifice cu referire la ”Raspunsul la stresul
chirurgical”/”The Surgical Stress Response”. Au fost selectate acele articole și
lucrări ce întruneau criteriul de „Raspunsul la stresul chirurgical și
Anestezia”/”The Surgical Stress Response and Anesthesia” în număr de 899.
Ca urmare a studierii fenomenului răspunsului metabolic la adulți și copii sa
selectat 89 de articole cu referire la răspunsul metabolic. Lucrarea trece în
revistă aspectele specifice răspunsului metabolic la stresul chirurgical a
pacientului pediatric în comparație cu pacienții adulți, ce este esențial în
abordarea metodelor de diagnostic a schimbărilor metabolice, evidențierea
marcherilor și aplicarea obligatorie a acestora în evaluarea individualizată a
pacientului pediatric cu scopul corecției parametrilor metabolici și prevenirea
sau diminuarea complicațiilor perioperatorie în chirurgie pediatrică. S -a atras atenție eficienței comparative evaluării pacienților chirurgicali adulți și copii,
care deferit reacționează la trauma chirurgicală. Abordarea selectivă și
individualizată în diagnostic și tratamentul, precum și corecției timpurie a
răspunsului metabolic la stres chirurgical sunt un imperativ și pot servi exemplu
unui management eficient in combaterea complicațiilor perioperatorie în
chirurgie pediatrică.
Rezultate: Studiul efectuat a stabilit că în scopul prevenirii stresului
chirurgical la pacientul pediatric se recomandă o evaluare în trepte a pacientului
care integrează factorii de risc clinic și rezultatele obținute din investigațiile
paraclinice cu stresul estimat al interventiei chirurgicale planificate și riscurile
implicate. Aceasta are ca rezultat o evaluare individualizată a riscului, cu
oportunitatea inițierii terapiei medicale, a intervențiilor invazive și a tehnicilor
chirurgicale pentru a optimiza starea perioperatorie a pacientului. Pentru a
modula răspunsul metabolic la stresul chirurgical este necesar încă preoperator
de a estima statutul nutrițional gradul de deteriorare a organismului la etapă
precoce a stresului evaluând marcheri metabolici ca glucoza, insulina,
glucagonul, lactat, corpi cetonici, bilanțul azotat, echilibru acidobazic ,
electroliți, echilibru acidobazic , calorimetrie indirectă și alte. Acești indici sunt
sunt necesari de efectuat în dinamică și corectarea lor va duce la diminuarea sau
înlăturarea impactului stresului chirurgical.
Concluzii: Recunoașterea dereglărilor metabolice de către medicii
implicați cu ulterioara reechilibrare a marcherilor metabolici cu scop de a
reduce răspunsul catabolic este cheia succesului în recuperarea rapidă după
intervenția chirurgicală. E necesar de obținut aceste informații cu privire la
tratamentele specifice din protocoalele ERAS care sunt bazate pe dovezi
științifice puternice
Seroprevalența virusului hepatitic E în cinci populații cu risc ridicat din Republica Moldova: un studiu transversal
No full textThe study has assessed the seroprevalence of Hepatitis E virus (HEV) markers in different at-risk
groups within the Republic of Moldova. The risk groups included blood donors, hemodialysed pаtients, medical workers, tuberculosis (TB) patients, and intravenous drug users (IDUS).
A cross-sectional descriptive-epidemiological study was conducted from 2019 to 2023, with participants randomly selected from different risk groups. Blood samples were collected and tested
using ELISA for Anti-HEV IgG and IgM markers. Seroprevalence was calculated with 95% confidence
intervals, and statistical analyses were conducted using Epi Info 72 software.
Among 794 tested blood donors, 9.6% (95% Cl: 7.7-11.8) were positive for Anti-HEV IgG, indicating past
exposure, and 8.3% (95% CI: 6.3-10.8) for Anti-HEV IgM, suggesting recent infection. Hemodialyzed
patients had a significantly higher seroprevalence: 45.8% (95% CI: 34.8-571) for Anti-HEV IgG and
21.6% (95% CI: 9.8-38.2) for Anti-HEV IgM. Medical workers exhibited moderate IgG prevalence at
118% (95% Cl: 9.1-15.0) and substantially higher IgM prevalence at 38.1% (95% CI: 26.1-51.2). ТВ раtients had lower IgG (11.9%, 95% Cl: 7.8-17.2) and IgM (78%, 95% Cl: 3.6-14.3) prevalences. IDUs had a
notable IgG prevalence of 20.5% (95% Cl: 12.6-30.4) but no detectable IgM.
This study highlights the significant burden of hepatitis E virus infection among at-risk populations
in the Republic of Moldova.Studiul a evaluat seroprevalenţa markerilor virusului hepatitei E (VHE) în grupuri de risc din Republica
Moldova: donatori de sânge, pacienţi hemodializați, lucrători medicali, pacienţi cu tuberculoză (TB) şi
utilizatori de droguri intravenoase (UDI).
Între 2019 şi 2023, s-a efectuat un studiu transversal descriptiv-epidemiologic, cu participanți selectați aleatoriu. Probele de sânge au fost analizate prin ELISA pentru Anti-HEV IgG şi IgM. Seroprevalentaa fost calculată cu intervale de încredere de 95%, iar analizele statistice au fost efectuate
cu Epi Info 7.2.
Dintre cei 794 de donatori de sânge, 9,6% (IC 95%: 7,7-11,8) au fost pozitivi pentru Anti-HEV IgG şi 8,3%
(IC 95%: 6,3-10,8) pentru Anti-HEV IgM. Pacienții hemodializați au prezentat seroprevalenţe mai mari:
45,8% (IC 95%: 34,8-57,1) pentru IgG şi 21,6% (IC 95%: 9,8-38,2) pentru IgM. La lucrătorii medicali, prevalenţa IgG a fost de 11,8% (IC 95%: 9,1-15,0), iar cea a IgM de 38,1% (IC 95%: 26,1-51,2). Pacienții cu
TB au avut prevalenţe de 11,9% (IC 95%: 7,8-17,2) pentru IgG şi 7,8% (IC 95%: 3,6-14,3) pentru IgM. UDI
au prezentat o prevalență de 20,5% (IC 95%: 12,6-30,4) pentru IgG, färä IgM detectabil.
Studiul nostru relevä severitatea infecţiei cu virusul hepatitis E în grupurile de risc din Republica Moldova
General data on facial traumatic injuries
No full textIntroducere. Regiunea facială, fiind expusă traumei din punct de vedere social și psihologic, reprezintă una dintre
cele mai importante structuri ale identității umane. Scopul lucrării. Evidențierea statistică a leziunilor traumatice ale
țesuturilor moi faciale pe parcursul anului 2024 și analiza datelor generale ale leziunilor traumatice ale țesuturilor moi
faciale pe parcursul anului 2024.
Material și metode. Au fost monitorizați 178 de pacienţi, supuși unui studiu retrospectiv epidemiologic, ce a inclus:
numărul de pacienți, vârstă, sex, asigurați, perioada de spitalizare, adresa, profesia, etiologia.
Rezultate. Leziunile țesuturilor moi ale feței au reprezentat 57,41% din numărul de cazuri. Bărbații au fost afectați
în proporție de 75,84%, iar grupa de vârstă cea mai frecventă a fost 31-40 ani (19,66%). Majoritatea pacienților (61,23%)
au provenit din orașul Chișinău. Persoanele angajate au constituit 63,48% dintre pacienți. Transportul prin intermediul
serviciului AMU a fost utilizat în 35,39% dintre cazuri, iar căderile au reprezentat 48,31% din totalul leziunilor. În primele
24 de ore de la accident, s-au adresat 76% dintre pacienți, dintre care 81,25% erau asigurați.
Concluzii. Leziunile țesuturilor moi ale feței au constituit 57,41% din totalul traumatismelor. Persoanele de sex
masculin au fost afectate în proporție de 75,84%, cel mai frecvent în grupa de vârstă între 31-40 ani (19,66%). Majoritatea
pacienților au fost din orașul Chișinău 61,23%. Angajaţii au constituit 63,48%, transportul cu ambulanța a fost utilizat
în 35,39% dintre situații, iar căderile au alcătuit 48,31%. În primele 24 de ore s-au adresat 76% dintre pacienți, iar
81,25% dintre aceștia erau asigurați. Cuvinte-cheie: țesuturi moi ale feței, vârstă, angajaţi, ambulanță, căderi, asigurați.Background. The facial region, being exposed to trauma from both social and psychological perspectives, represents
one of the most important structures of human identity.
Objective of the study. To provide a statistical overview of traumatic injuries of the facial soft tissues throughout
the year 2024 and analyze general data related to these injuries over the same period.
Material and research methods. A total of 178 patients were followed in a retrospective epidemiological study,
which included parameters such as the number of patients, age, gender, insurance status, hospitalization period, address,
profession, and etiology.
Results. Soft tissue injuries of the face accounted for 57.41%. Men represented 75.84% of the cases, with those aged
between 31-40 years making up 19.66%. The majority of patients (61.23%) were from Chisinau. Employed individuals
constituted 63.48%. Transportation via the emergency medical service (AMU) was used in 35.39% of cases, while the
falls were the cause of 48.31% of injuries. Within the first 24 hours after the accident, 76% of patients sought medical
care, out of which 81.25% were insured.
Conclusions. Facial soft tissue injuries accounted for 57.41% of total trauma cases. Males were affected in 75.84%
of cases, with those aged between 31-40 years at 19.66%. The majority of patients (61.23%) were from Chisinau.
Employed individuals constituted 63.48%, 35.39% were transported by ambulance, and falls accounted for 48.31%.
Within the first 24 hours, 76% sought medical care, and 81.25% of them were insured
Self-assessment of oral health in young dental patients
No full textIntroducere. Sănătatea orală este un pilon esențial al stării generale de bine, însă percepția subiectivă
a acesteia nu reflectă întotdeauna realitatea clinică. Lipsa unor cunoștințe aprofundate și a unei informări
corecte poate conduce la o autoevaluare eronată, lăsând neobservate probleme dentare semnificative.
Scopul lucrării. Studiul își propune să compare autoaprecierea subiectivă a sănătății orale cu constatările
unui examen clinic la pacienții stomatologici tineri și să identifice factorii asociați discrepanțelor între
percepția personală și situația clinică reală.
Material și metode. Un studiu observațional transversal a fost efectuat pe un eșantion de 60 de pacienți
tineri (vârsta între 18–30 ani) care s-au prezentat la baza universitară Fala Dental. Participanții au completat
un chestionar de autoapreciere a sănătății orale (generală, dentară, parodontală), utilizând scala vizuală analogică
(VAS). Cunoștințele despre sănătatea orală și igienă au fost evaluate printr-un chestionar validat. Ulterior,
a fost realizat un examen clinic standardizat axat pe evaluarea prezenței cariilor și a afecțiunilor parodontale.
Rezultate. Aproximativ 65% dintre pacienți (n = 39) au autoevaluat sănătatea orală ca fiind bună sau
foarte bună. Examenul clinic a relevat carii la 48,33% dintre pacienți (n = 29) și afecțiuni parodontale la 63.33%
(n = 38). La pacienții de sex masculin, problemele dentare au fost identificate cu 35% mai des comparativ cu
cei de sex feminin. Pacienții cu cunoștințe reduse despre igiena orală au prezentat un risc crescut (OR = 1,8, p
= 0,03) de a avea afecțiuni parodontale.
Concluzii. Rezultatele indică o discrepanță semnificativă între autoaprecierea subiectivă și constatările
clinice, evidențiind necesitatea unor programe educaționale și de prevenție riguroase. Îmbunătățirea nivelului
de informare și a practicilor de igienă orală ar putea reduce decalajul dintre percepția personală și starea actuală
clinică, contribuind la o gestionare mai eficientă a sănătății orale în rândul pacienților tineri.Background. Oral health is a critical component of overall well-being; however, individuals’ subjective
perceptions do not always reflect clinical reality. A lack of comprehensive knowledge and proper information
may lead to erroneous self-assessments, resulting in significant dental issues being overlooked.
Objective of the study. The study aims to compare the subjective self-assessment of oral health with
the findings of a clinical examination in young dental patients and to identify the factors associated with the
discrepancies between personal perception and the real clinical situation.
Materials and methods. A cross-sectional observational study was conducted on a sample of 60 young patients
(aged 18–30) who were referred at the Fala Dental university clinic. Participants completed a questionnaire
on self-assessment of oral health (general, dental, periodontal), using the visual analogue scale (VAS). Knowledge
about oral health and hygiene was assessed by a validated questionnaire. Subsequently, a standardized clinical examination
was performed focusing on the assessment of the presence of caries and periodontal diseases.
Results. Approximately 65% of patients (n = 39) self-assessed their oral health as good or very good. The
clinical examination revealed caries in 48.33% of patients (n = 29) and periodontal diseases in 63.33% (n = 38). In
male patients, dental problems were identified 35% more often compared to female patients. Patients with lower
levels of oral hygiene knowledge had an increased risk (OR = 1.8, p = 0.03) of developing periodontal diseases.
Conclusions. The results indicate a significant discrepancy between subjective self-assessment and
clinical findings, highlighting the need for rigorous educational and prevention programs. Improving the levels
of oral hygiene knowledge and practices could reduce the gap between personal perception and the actual
clinical status, contributing to more effective oral health management among young patients
Traitement microchirurgical et réadaptation médico-sociale des patients atteints de cataracte sénile
No full textStructura tezei: Teza conține următoarele compartimente: introducere, 3 capitole, concluzii generale, recomandări practice, bibliografie din 148 surse. Teza este prezentată pe 115 pagini, text de bază (până la bibliografie). Teza conține 15 tabele, 21 figuri, 6 anexe (chestionar aplicat în studiu, tabele cu date statistice, designul studiului, protocol chirurgical lotul I și protocol chirurgical lotul 2, protocoale operatorii și algoritme de tratament, acte de implementare în practică). Rezultatele cercetării sunt reflectate în 38 lucrări științifice, inclusiv un articol în baza de date SCOPUS, unul – expediat în tipar, 2 articole în reviste peste hotare recunoscute, 6 teze în reviste peste hotare recunoscute, categoria B – 4 articole, categoria C – 4 articole, în lucrările conferințelor științifice internaționale (Republica Moldova) – 4 articole, teze în lucrările conferințelor științifice naționale cu participare internațională – 4, teze în lucrările conferințelor științifice naționale – 7, 2 lucrări științifico-metodice și didactice (peste hotare – 1, în țară – 1), îndrumări metodice – 1, PCN – 1.
Domeniul de studiu al tezei: oftalmologie.
Scopul: Compararea eficacității metodologiei efectuării intervenției de cataractă în anii 2012-2014 și metodologiei efectuării intervenției de cataractă în anii 2024-2025. Cuantificarea impactului tratamentului microchirurgical al cataractei asupra reabilitării medico-sociale a pacienților cu cataractă senilă.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza tehnicilor microchirurgicale de extracție a cataractei senile folosite în 2012-2014 și a celor aplicate în 2024-2025.
2. Aprecierea rezultatelor vizuale post chirurgie de facoemulsificare în lotul 1 și lotul 2.
3. Elaborarea unui algoritm optim chirurgical, ce ar putea servi în noua ediție a protocolului clinic național: Cataractă senilă.
4. Analiza cuantumului reabilitării medico-sociale ca rezultat al tratamentului microchirurgical al cataractei senile.
Noutatea și originalitatea științifică:
1. Compararea progresiei controlate a evoluției tehnicilor și protocolului operator la o distanță de lucru de 13 ani (2012-2025).
2. Evidențierea elementelor îmbunătățite pentru un rezultat postoperatoriu optim.
3. Evaluarea și cuantificarea beneficiului intervenției de cataractă asupra reabilitării medico-sociale a pacienților ce au fost supuși chirurgiei cataractei, prin aplicarea chestionarului calității vieții cu modificări oftalmologic.
Problema științifică soluționată: Crearea unui sistem de cuantificare a beneficiilor medico-sociale pentru pacient a intervențiilor de cataractă.
Valoarea aplicativă:
1. Evaluarea eficacității protocoalelor chirurgicale și organizaționale în chirurgia cataractei.
2. Crearea unui chestionar ce ar permite cuantificarea calității serviciilor cataractei și cuantificării reabilitării medico-sociale a pacienților cu cataractă senilă după intervenția de cataractă.
3. Propunerea unor recomandări pentru îmbunătățirea calității serviciilor oftalmologice legate de chirurgia cataractei.
Implementarea rezultatelor:
1. Îmbunătățirile protocolului operator deja au fost aplicate în chirurgia lotului 2 și au dus la creșterea calității serviciilor prestate în Clinica Internațională Medpark.
2. Chestionarul de cuantificare a calității serviciilor cataractei și cuantificării reabilitării medico-sociale a pacienților cu cataractă senilă după intervenția de cataractă permite analiza calității serviciilor prestate cu elemente de autoevaluare pe tot teritoriul Republicii Moldova.Thesis Structure: The thesis contains the following sections: introduction, 3 chapters, general conclusions, practical recommendations, bibliography from 148 sources. The thesis is presented on 115 pages, main text (up to the bibliography). The thesis contains 15 tables, 21 figures, 6 appendices (questionnaire applied in the study, tables with statistical data, study design, surgical protocol for lot I and surgical protocol for lot II, operative protocols and treatment algorithms, implementation acts in practice).The research results are reflected in 38 scientific papers, including one article in the SCOPUS database, one sent for publication, 2 articles in recognized foreign journals, 6 theses in recognized foreign journals, category B – 4 articles, category C – 4 articles, in the works of international scientific conferences (Republic of Moldova) – 4 articles, theses in the works of national scientific conferences with international participation – 4, theses in the works of national scientific conferences – 7, 2 scientific-methodical and didactic works (abroad – 1, in the country – 1), methodological guidelines – 1, PCN – 1.
Keywords: cataract, phacoemulsification, rehabilitation.
Field of Study: Ophthalmology
Aim: To compare the effectiveness of the cataract surgery methodology performed in 2012-2014 and the methodology used in 2024-2025. To quantify the impact of microsurgical cataract treatment on the medico-social rehabilitation of patients with senile cataract.
Research Objectives:
1. Analysis of the microsurgical techniques for senile cataract extraction used in 2012-2014 and those used in 2024-2025.
2. Assessment of visual outcomes after phacoemulsification surgery in group 1 and group 2.
3. Development of an optimal surgical algorithm that could be used in the new edition of the national clinical protocol: Senile Cataract.
4. Analysis of the extent of medico-social rehabilitation as a result of microsurgical treatment of senile cataract.
Scientific Novelty and Originality:
1. Comparison of the controlled progression of surgical techniques and protocol over a 13-year period (2012-2025).
2. Highlighting the improved elements for an optimal postoperative result.
3. Evaluation and quantification of the benefit of cataract surgery on the medico-social rehabilitation of patients who have undergone cataract surgery, through the application of a quality of life questionnaire with ophthalmological modifications.
Solved Scientific Problem: Creation of a system for quantifying the medico-social benefits for the patient of cataract surgery.
Applicative Value:
1. Evaluation of the effectiveness of surgical and organizational protocols in cataract surgery.
2. Creation of a questionnaire that allows the quantification of the quality of cataract services and the quantification of the medico-social rehabilitation of patients with senile cataract after cataract surgery.
3. Proposal of recommendations for improving the quality of ophthalmological services related to cataract surgery.
Implementation of Results:
1. The improvements to the surgical protocol have already been applied in the surgery of group 2 and have led to an increase in the quality of services provided at the Medpark clinic.
2. The questionnaire for quantifying the quality of cataract services and the medico-social rehabilitation of patients with senile cataract after cataract surgery allows us to analyze the quality of services provided with elements of self-assessment throughout the territory of the Republic of Moldova.Structure de la thèse : La thèse contient les sections suivantes : introduction, 3 chapitres, conclusions générales, recommandations pratiques, bibliographie de 148 sources. La thèse est présentée sur 113 pages, texte principal (jusqu'à la bibliographie). La thèse contient 15 tableaux, 19 figures, 6 annexes (questionnaire appliqué dans l'étude, tableaux de données statistiques, conception de l'étude, protocole chirurgical pour le lot I et protocole chirurgical pour le lot II, protocoles opératoires et algorithmes de traitement, actes de mise en oeuvre dans la pratique). Les résultats de la recherche sont reflétés dans 38 travaux scientifiques, dont un article dans la base de données SCOPUS, un envoyé pour publication, 2 articles dans des revues étrangères reconnues, 6 thèses dans des revues étrangères reconnues, catégorie B – 4 articles, catégorie C – 4 articles, dans les travaux des conférences scientifiques internationales (République de Moldavie) – 4 articles, thèses dans les travaux des conférences scientifiques nationales avec participation internationale – 4, thèses dans les travaux des conférences scientifiques nationales – 7, 2 travaux scientifiques-méthodiques et didactiques (à l'étranger – 1, dans le pays – 1), guides méthodiques – 1, PCN – 1
Domaine d’étude : Ophtalmologie
But : Comparer l'efficacité de la méthodologie d'intervention de la cataracte réalisée en 2012-2014 et de la méthodologie d'intervention de la cataracte utilisée en 2024-2025. Quantifier l'impact du traitement microchirurgical de la cataracte sur la réadaptation médico-sociale des patients atteints de cataracte sénile.
Objectifs de la recherche :
1. Analyse des techniques microchirurgicales d'extraction de la cataracte sénile utilisées en 2012-2014 et de celles utilisées en 2024-2025.
2. Évaluation des résultats visuels après chirurgie de phacoémulsification dans le lot 1 et le lot 2.
3. Élaboration d'un algorithme chirurgical optimal qui pourrait servir dans la nouvelle édition du protocole clinique national : Cataracte sénile.
4. Analyse de l'ampleur de la réadaptation médico-sociale résultant du traitement microchirurgical de la cataracte sénile.
Nouveauté et originalité scientifiques :
1. Comparaison de la progression contrôlée de l'évolution des techniques et du protocole opératoire sur une période de 13 ans (2012-2025).
2. Mise en évidence des éléments améliorés pour un résultat postopératoire optimal.
3. Évaluation et quantification du bénéfice de la chirurgie de la cataracte sur la réadaptation médico-sociale des patients ayant subi une chirurgie de la cataracte, par l'application d'un questionnaire de qualité de vie avec des modifications ophtalmologiques.
Problème scientifique résolu : Création d'un système de quantification des bénéfices médico-sociaux pour le patient des interventions de la cataracte.
Valeur applicative :
1. Évaluation de l'efficacité des protocoles chirurgicaux et organisationnels en chirurgie de la cataracte.
2. Création d'un questionnaire permettant de quantifier la qualité des services de la cataracte et la réadaptation médico-sociale des patients atteints de cataracte sénile après l'intervention de la cataracte.
3. Proposition de recommandations pour l'amélioration de la qualité des services ophtalmologiques liés à la chirurgie de la cataracte.
Mise en oeuvre des résultats :
1. Les améliorations du protocole opératoire ont déjà été appliquées dans la chirurgie du groupe 2 et ont conduit à une augmentation de la qualité des services fournis à la clinique Medpark.
2. Le questionnaire de quantification de la qualité des services de la cataracte et de la réadaptation médico-sociale des patients atteints de cataracte sénile après l'intervention de la cataracte nous permet d'analyser la qualité des services fournis avec des éléments d'auto-évaluation sur tout le territoire de la République de Moldavie
Fecal microbiota transplantation in cirrhosis: a microbiome-based therapeutic revolution
Get PDFIntroduction. The gut microbiota, as well as the gut-liver axis, play a significantly important role in the
fibrosis process. As fibrosis progresses to cirrhosis, it further worsens the microbiota, creating a vicious
cycle of dysbiosis. Recently, there has been a growing interest in potential treatments that modulate the
gut microbiota and the gut-liver axis in the treatment of cirrhosis. Antibiotic resistance in cirrhosis is a
major issue. In this context, fecal microbiota transplantation (FMT) has emerged as a potential strategy.
The aim of this study is to highlight the role of FMT in patients with chronic liver disease.
Materials and Methods. A critical analysis of the specialized literature from 2018 to 2025 was
conducted using databases such as PubMed, Elsevier, ScienceDirect, CGH Journal and MDPI.
Results. FMT has demonstrated significant promise in modulating the gut microbiota, reducing systemic
inflammation, and improving clinical outcomes in cirrhotic patients. Clinical studies suggest that FMT
restores beneficial microbial strains (Bifidobacterium, Lactobacillus) while reducing harmful pathogens
(Enterobacteriaceae, Clostridioides difficile), leading to improved gut barrier integrity and reduced
endotoxemia. FMT plays a crucial role in restoring microbial balance and improving liver function.
Studies suggest that FMT may prevent or delay complications, slow disease progression, and reduce
mortality in patients with decompensated cirrhosis. Patients receiving FMT exhibit decreased
inflammatory cytokines (IL-1, IL-6, TNF-α) and enhanced bile acid metabolism. It has shown potential
in reducing antibiotic-resistance gene (ARG) expression, particularly for beta-lactamases, lowering the
risk of multidrug-resistant bacterial infections. While preliminary findings are encouraging, further largescale,
randomized controlled trials are required to establish optimal treatment protocols, donor screening
methods, and long-term safety. Variability in donor microbiota composition, the lack of standardized
administration protocols and the need for repeated FMT treatments for sustained effects, present
obstacles to clinical implementation.
Conclusions. FMT presents a promising microbiome-based therapy for cirrhosis, with evidence
supporting its role in reducing complications and enhancing overall liver health. While preliminary
findings are encouraging, further large-scale, randomized controlled trials are required to establish
optimal treatment protocols, donor screening methods, and long-term safety. Future research should
explore synthetic microbiome therapies and personalized microbiota-based interventions
